I is for internment of the innocent and free

R is for resistance to the laws of tyranny

E is for the English who have torn our land apart
L is for the love of freedom in every Irish heart
A is for the answer we`re all searching for
N is for one nation and an end to this long war
D is for the dream of millions longing to be free.
That`s how I spell Ireland, that`s what Ireland means to me
(cantec al rezistentei irlandeze)

INCA DE LA INVAZIA britanica, in 1167, in Irlanda s-a manifestat o puternica opozitie

fata de ocupant. In general pasnica, aceasta rezistenta si-a gasit o expresie efectiva atunci
cand mari mase ale poporului irlandez, puse in fata refuzului guvernului englez de a le
satisface dorinta legitima de libertate, s-au exercitat dreptul de a porni o lupta cu alte
mijloace.
Acesta a fost si cazul organizatiei din care Republicanii de azi se trag – United
Irishmen(Irlandezii Uniti) in anii 1790. Inspirati din Razboiul pentru Independenta dus de
coloniile americane, si de idealurile democratice ale Revolutiei Franceze, United Irishmen au
tintit unirea irlandezilor intr-un efort comun de a obtine egalitate si libertate. Alegand initial
mijloace non-violente, United Irishmen au primit repede un raspuns represiv din partea
autoritatilor engleze. Abia atunci si-au asumat dreptul de a-si apara libertatea cu ajutorul
armelor. A fost un model ce avea sa se repete de cateva ori, de-a lungul a un secol si jumatate,
culminand cu Armata Republicana Irlandeza.
ARMATA REPUBLICANA IRLANDEZA (Irish Republican Army, IRA), este o organizatie
paramilitara nationalista irlandeza creata in 1919, care combate autoritatea britanica in
Irlanda de Nord, cu scopul obtinerii independentei si alipirii acestei regiuni la Republica
Irlanda.

IRA s-a nascut in timpul razboiului de independenta din 1919-1922, in timpul caruia ducea
lupte de gherila. Inca de la infiintarea sa, IRA a sustinut obiectivele Sinn Fein, aripa sa
politica, care solicita independenta Irlandei de Regatul Unit, insa cele doua organizatii se
diferentiau prin mijloacele de lupta.
Ca si Sinn Fein, IRA s-a divizat in urma tratatului de la Londra din 1921, care a stabilit un
stat irlandez liber, EIRE (Irlanda de Sud), majoritar catolic, “amputat” de provincia nordica
Ulster, cu majoritate protestanta si cu capitala la Belfast, care ramanea sub autoritatea
Londrei. Factiunea minoritara care a acceptat acest acord a fost integrata in fortele armate.
Factiunea majoritara, care refuza acordul si reclama realipirea Ulsterului la Irlanda unificata,
a luptat contra guvernului Republicii Irlanda in vremea razboiului civil din 1922-1923.
Declarata ilegala in Irlanda de Nord incepand din mai 1922, IRA a continuat in acest timp sa
recruteze si sa antreneze membri si sa comita periodic acte violente.

Dupa retragerea Irlandei din Commonwealth in 1948, IRA si-a reorientat activitatile, de
aceasta data pentru a elibera Irlanda de Nord de sub tutela britanica si pentru a crea o
republica irlandeza unificata.

La finele anilor 1960, minoritatea catolica din Irlanda de Nord a lansat o campanie pentru
ameliorarea statutului sau politic, economic si social. Ca rezultat, din octombrie 1968,
Irlanda de Nord, parte a Marii Britanii, a fost zguduita de infruntari violente intre protestanti
si catolici. Inferiori numeric, catolicii din Ulster erau mai afectati de somaj si aveau un nivel
de trai net inferior celui al protestantilor, fiind si slab reprezentati politic.

Dupa o serie de revolte violente in Londonderry, in august 1968, Belfast si din nou
Londonderry in cursul lunii iunie 1970, asigurarea ordinii in Ulster a fost incredintata
armatei britanice. Profitand, IRA, care beneficia de un sprijin popular in crestere, si-a
inmultit actiunile de forta contra activistilor protestanti si armatei britanice.

Un dezacord aparut in 1969 asupra utilizarii tacticilor militante a provocat o prima sciziune
majora in IRA, care s-a “rupt” in doua organizatii distincte: una radicala, Provisional
IRA (IRA Provizorie, PIRA), care a continuat sa organizeze asasinate si alte acte violente, si o
alta “oficiala” – Official IRA, care a inceput sa caute solutii pacifiste.
“Provizoriii” au intervenit progresiv, prin bazele lor din Republica Irlanda, in favoarea
catolicilor din Ulster, carora le-au furnizat cadre si arme.
 Ca urmare a perpetuarii violentelor,
guvernul britanic a hotarat in august 1971 inchiderea fara proces a tuturor sefilor IRA si a
refuzat sa mai acorde statutul de prizonier politic militantilor. Intransigenta sa i-a costat
viata pe 10 membri ai IRA, in urma unei greve a foamei la inchisoarea Long Kesh, in
apropiere de Belfast.

Pe 30 ianuarie 1972, un mars pasnic desfasurat in orasul Derry contra acestei masuri
abuzive, la care participau 30.000 de oameni, a fost reprimat extrem de brutal de militarii
britanici. Trupele engleze au tras in plin cu munitie de razboi in masa de demonstranti
neinarmati, ucigand 13 oameni si ranind grav 17 (foto). Inca doi vor muri peste cateva zile de
la incident, unul in inchisoare si altul, dintre cei raniti, in spital.
Evenimentul, ramas in istorie ca “Bloody Sunday” (Duminica Sangeroasa), a ingrosat din nou
randurile diferitelor factiuni IRA; acestea se dovedeau ultimul sprijin pentru irlandezii
revoltati, fara alta alternativa decat sa fie calcati in picioare de ocupant.
Un alt grup distinct ia nastere in 10 decembrie 1974: the Irish National Liberation
Army(Armata Nationala de Eliberare Irlandeza, INLA), expresia sa politica fiind the Irish
Republican Socialist Party (Partidul Socialist Republican Irlandez, IRSP). Cei mai multi
militanti ai INLA s-au recrutat din Sinn Fein si Official IRA.
In 1986, o disputa asupra participarii reprezentantilor alesi ai Sinn Fein in Dail Eireann
(camera inferioara a Parlamentului republicii) duce la desprinderea din PIRA a the
Continuity Irish Republican Army  (Armata Republicana Irlandeza a Continuitatii, CIRA)
care continua activitatea pe cont propriu.
La 31 august 1994, dupa 25 de ani de lupta si dupa lungi negocieri intre actualul conducator
al Sinn Fein, Gerry Adams, si guvernul de la Londra, Official IRA a anuntat o incetare a
focului fara conditii, promitand sa intrerupa operatiunile militare si sa se angajeze in
negocieri de pace.

The Real Irish Republican Army (Adevarata Armata Republicana Irlandeza, RIRA) este
ultimul si cel mai radical grup desprins din Provisional IRA, in noiembrie 1997, pe fondul
desfasurarii procesului de pace din Irlanda de Nord. Fondatorii sai s-au opus incetarii focului
de catre IRA in 1997, alegand calea continuarii luptei armate prin cateva atacuri si atentate
sangeroase.