Sigiliul prefecturii Auraria Gemina a fost comandat de Avram Iancu pentru asigurarea originalităţii şi siguranţei

secretelor militare şi politice, în timpul Revoluţiei de la 1848-1849 din Transilvania. ŞTIRI PE ACEEAŞI
TEMĂ Debut cu victorie pentru CSU Alba Iulia în campionatul naţional de bas... Primarul liberal din oraşul
Cîmpeni, aproape să semneze adeziunea la P... Sentinţă la Curtea de Apel Alba Iulia: închisoare cu executare
pentru ... După ocuparea Transilvaniei de către armata maghiară în anul revoluţionar 1848, structurile
politice ale românilor au fost desfiinţate. O parte a liderilor români au fost ucişi, iar alţii s-au refugiat împreună
cu armata austriacă peste munţi, în Ţara Românească. Doar regiunea Munţilor Apuseni a rămas sub autoritate
românească, nefiind cucerită de unguri. Moţii înarmaţi, organizaţi sub conducerea lui Avram Iancu, au reuşit să
reziste. Era practic un război de exterminare. Atmosfera poate fi comparată cu cea din Iugoslavia, mai ales
Bosnia şi Croaţia de după 1990. În aprilie-iunie 1849 au fost trei atacuri puternice ale ungurilor pentru ocuparea
Ţării Moţilor. Bătălii importante s-au dat la Abrud, la Zlatna şi Fântânele. Românii conduşi de Avram Iancu au
rezistat. Sigiuliul Iancului: un brad ce are „rădăcina“ în două postamente În acest context, prefecţii legiunilor, şi
în special Avram Iancu, s-au trezit cu sarcina organizării problemelor de ordin militar, dar şi de natură
economică, administrativă şi judecătorească. A apărut astfel necesitatea de a întreţine o vastă corespondenţă
între prefectura lui Avram Iancu, cu sediul la Câmpeni, considerată capitala Ţării Moţilor, cu celelalte prefecturi
şi personalităţi politice şi militare ale vremii. În aceste condiţii, Iancu a comandat pentru legiunea sa un sigiliu,
tocmai pentru asigurarea originalităţii şi siguranţei actelor emise. „A fost confecţionat din fier pentru a fi
imprimat în ceară pe ducumente. Are o formă ovală cu dimensiunile de 3,5 cm/2,5 cm reprezentând un brad ce-
şi desfăşoară o coroană formată din şase rânduri de crengi şi stă pe două postamente. Marginile sigiliului sunt
marcate cu un un chenar linear, însoţit în interior de altul perlat, asemănător cu cele de pe monede. Inscripţia cu
litere latine: Sigiliu Prefecturei Auraria Gemina indică apartenenţa“, susţine istoricul Gheorghe Anghel din Alba
Iulia. Cel mai probabil, sigiuliul a fost lucrat de meşterii ce deserveau monetăria imperială de la Alba Iulia.
Precizări în legătură cu sigiliul Iancului găsim în scrisoarea adresată acestuia de către Iosif Fink, administratorul
comitatului Alba Inferioară, din 5 februarie 1849. Documentul a fost redacatat în limba română, foarte probabil
de către subadministratorul comitatului.. Documentul original se află la Arhivele Statului Filiala Hunedoara. Din
scrisoare reiese că acest sigiliu a fost comandat la cererea Crăişorului Munţilor şi a costat şase florini.
Subadministratorul îi cere lui Iancu să-i trimită 2 galbeni (20 florini) ca să-i scoată sigiliul de la monetărie şi să-i
cumpere hârtie pentru corespondenţă.

Prezentăm, mai jos, conţinutul scrisorii: „Frate Iancule, Pentru muniţiune mă voi duce la generariu. Când va
veni caru după ea, atunci îţi voi trimite şi hârtie. Aici îţi includem o chitanţie de la Vokol, fostul comisariu de
requisitiune, ca să o subscrii îndărăpt spre a-şi putea încheiat ratiotiniile sale, să le substearnă comisarului de
război pentru căpătarea diurnului că e lipsit. Duminică disdedimineaţă au atacat ai noştrii pe magyari la Vizokna
(Ocna Sibiului) şi i-au respins până la Miercurea, pierzând aceştia 300 cai în summa summarum (aproximativ).
Cu o pierdere foarte mare s-au retras la Sebeş, rămânându-i numai 10 din 30 de tunuri. Vorpostul (avanpostul)
lui Bem s-au fost încongiurat de 5 campanii de ai noştri dând armata lui Bem de ei i-au fugărit cu putere,
venindu-le un car cu muniţiune care îi va prinde bine lui Bem că nu prea are. Aici s-ar pare că s-ar trage către
Deva. Ai noştri îi persecută. Să înştiinţezi pe Buteanu, Telechi şi comandantele din Deva. Sassebeşul arde.
Lagărul lui Bălasu îi la Krako(Cricău), a lui Prodan la Stremt. Axentiu a atacat pe unguri la Blasiu, male succes
(slab suces). Ţi-am tocmit un sigiliu pentru Prefectura Aurariei Gemine cu un brad în mijloc. Primissima (cu
prima) ocasiune trimite din galbeni mai mulţi, vreo doi să ţi-l scot şi să ajungă şi pentru hârtie. Vale (să fii
sănătos). Bălgrad (Alba Iulia), 5 februarie 1849 Pretul sigiliului 6 florini Iosif Frink m.p. Vicariu Pentru
muniţiune scrie la generariu şi trimite expresu harnicu, că acum nu se poate da pravu şi plumb la toată tandela
(lumea) care se va presenta, ci
mai de frunte.

Pe verso: Domnului Avram Iancu,

prefectul Legiunii Auraria
Gemina Câmpeni“. „Scrisoarea
către Avram Iancu n-a avut ca
subiect problema sigiliului, ci
transmiterea de informaţii lui
Avram Iancu în legătură cu
cererea sa de a primi muniţie şi arme din cetatea Alba Iulia. Îi informează, de asemenea, despre operaţiile de
război dintre trupele ungureşti conduse de Bem şi cele imperiale, alături de care luptau legiunile româneşti,
bătălii ce aveau loc în luna februarie în zona situată între Ocna Sibiului şi Sebeş.“, subliniază istoricul citat.
Negativul sigiuliului Iancului s-a păstrat pe o foaie de hârtie din colecţia Muzeului Naţional al Unirii din Alba
Iulia şi pe un negativ, foarte şters, în ceară roşie pe o scrisoare a lui Avram Iancu către Administraţia comitatului
Alba Inferioară în legătură cu problemele din Munţii Apuseni din 1849. Devenit erou printre moţi cu ocazia
evenimentelor din 1848-1849, considerat un simbol al luptei românilor pentru drepturi politice încă din
timpul vieţii, amintirea lui Avram Iancu trezeşte şi azi sentimente şi emoţii puternice pentru orice român din
Transilvania.(Articol scris de NICU NEAG)

Citeste mai mult: adev.ro/pbfw5x