Y

AR
BR
PREZENȚE COMUNISTE LA „VIAȚA ROMÂNEASCĂ”

LI
ÎNAINTE DE 23 AUGUST 1944*

Y
CĂTĂLINA VELCULESCU

SIT
În rezoluţia plenarei lărgite a Comitetului Central al Partidului
Comunist din România din iulie 1933 se arată că este necesar „a se

ER
întări legăturile partidului cu intelectualii muncitori”, adăugindu-se că
în acel moment „întreaga situaţie este favorabilă pentru creșterea ra-
pidă a influenţei şi rolului partidului în aceste straturi şi se cere mobili-
IV
zarea partidului şi în acest sector neglijat, folosind în mod priceput
toate legăturile pe care le are partidul cu aceste cercuri...”1.
Suprimarea rînd pe rind, la scurt timp după apariţie, a publica-
UN

ţiilor periodice în care Partidul Comunist Român îşi expunea în anii

20 şi 30 ai acestui secol propriul punct de vedere impune căutarea altor
posibilităţi de afirmare.
Cind în Europa acelor ani apăruse un duşman de temut, fascismul,
AL

partidul cere membrilor săi să publice în oricare dintre revistele legale

cu înclinări democratice care le-ar accepta participarea. Acesta era
de fapt și un mod concret de a stimula crearea unui front popular an-
tifascist. Folosind cel mai adesea, aşa cum cerea rezoluţia plenarei
TR

citată mai sus, legăturile personale existente între oamenii de cultură,

intelectualii comuniști reușesc să imprime în anumite perioade o linie
EN

conformă cu punctul de vedere al partidului unor reviste de orientare

progresistă ; amintim dintre acestea ,Reporter” , „,Facla”, „Cuvîntul
liber” etc.
/C

Se știe, că, între atitea publicaţii ale vremii, „Viaţa românească”?

era de prestigiu pe tărîmul dezbaterilor ideologice. În paginile ci sem-
nau oameni de cultură cunoscuţi, cu vădite convingeri democratice.
SI

În 1934 apăruse un număr cu articole depre prima ţară din lume

IA

* Acest articol a fost scris la îndemnul și cu sprijinul totdcuna binevoitor al prof. Mihai
Novicov, la care s-au adăugat informaţiile date de un colectiv de cercetători de la Institutul
de studii istorice și social-politice de pe lingă C.C. al P.C.R., şi de tov. Alexandru Mihăileanu.
1 Documente din istoria P.C.R. 1929—1933, vol. III, București, 1956, p. 649—650.
U

REV, IST. TEORIE LIT., TOM. 20, NR. 2, P. 327-335, BUCUREŞTI, 1971
BC
 328 CĂTĂLINA VELCULESCU 2

condusă de comuniști. Trecînd peste oscilaţii şi afirmaţii eronate, se

desprindea clară o concluzie : experienţa ne interesează direct, nu o putem

Y
neglija, trebuie să o cunoaştem şi să o apreciem fără prejudecăţi, „dincolo”
se petrec evenimente ce vor schimba cursul istoriei.

AR
Pe fondul general al tendinţelor progresiste de la „Viaţa românescă”?
comuniștii folosese cu mult tact, aşa cum făcuseră şi la alte reviste, relaţiile
deja existente între intelectualii vremii. Prietenia lui Alexandru Mihăileanu,

BR
cu Petre Pandrea, erudit cu darul exprimării convingătoare, prieten al lui
Mihai Ralea, devine una din punţile de legătură între partidul trecut în
ilegalitate şi revista legală, cu nume răsunător în cultura română. O
altă cale de acces în paginile revistei, la fel de directă, este legătura

LI
lui Lucrețiu Pătrășcanu, prin tatăl său, D. D. Pătrășcanu, cu vechii
colaboratori ai „Vieţii românești”'?.

Y
După materialele publicate, se pare că din punct de vedere al temei
noastre există o anumită periodizare. Pină în 1935 articolele comuniștilor

SIT
apar în revistă sporadic; din 1935 pînă în 1937 — 1938 participarea di-
rectă, ca şi influenţa lor asupra celorlalte materiale publicate aici este
pregnantă, fără a putea întotdeauna opri apariţia unor afirmaţii potriv-
nice. După 1937, deşi nu-şi încetează colaborarea, apariţiile sînt rare

ER
şi, rămînînd pe aceleaşi poziţii fundamentale, afirmarea principiilor
devine mai puţin directă.

x
IV
Chestiunea gravă a actualităţii : fascismul, este ţinta directă sau
UN

indirectă a celor mai multe intervenţii. Într-un studiu din 19358,

Alexandru Mihăileanu analizează situaţia din Germania, centrul cel mai
puternic al acestei mișcări. Ascensiunea lui Hitler este descrisă ca o
succesiune de promisiuni mincinoase făcute muncitorilor de un instrument
al marilor capitalişti care-și apără dominația. Frazele articolului sînt
AL

adevărate semnale de alarmă, în care recunoaştem atitudinea generală

a comuniştilor : „Lupta dintre Germania hitleristă și Uniunea Sovietică
este lupta dintre două sisteme”. „Germania hitleristă reprezintă astăzi
TR

burghezia în descompunere, gata să întrebuinţeze cele mai barbare

mijloace de teroare pentru continuarea dominaţiei sale”; Numai crearea
unui front unic muncitoresc de jos în sus, impus conducătorilor social-
democrați care șovăie, mai poate împiedica instaurarea fascismului și în
EN

alte ţări.
Sub influenţa intelectualilor comuniști, atitudinea unor colabora-
tori mai vechi ai revistei, aparţinind stîngii social-democrate, devine mai
/C

consonantă cu linia partidului comunist. Un articol al lui Mircea Mancaș

poartă titlul semnificativ Anacronismul fascismului 4 și, după o detaliată,
analiză a principiilor, acest curent este condamnat cu indignare : ,yTeo-
SI

retic, fascismul a reprezentat o reacțiune împotriva ideilor marxiste ;

practic, a dus o luptă de exterminare împotriva socialismului și comu-
IA

2 Afirmațiile acestea, ca şi altele pe care le vom semnala, se bazează pe informaţiile

U

date cu multă bunăvoință de tov. Alex. Mihăileanu.

3 Alex, Mihăileanu, Jfitlerismul şi muncitorimea, „„V.R.”, 1935, nr. 7—8, p. 43—48,
4 3. Mancaș, Anacronismul fascismului, „,V.R."”, 1934, nr. 13—14, p. 75—83.
BC
3 PREZENȚE COMUNISTE LA „VIAȚA ROMÂNEASCĂ“ ÎNAINTE DE 19i4 329

nismului, utilizînd resursele unei burghezii anemiate şi fondurile marii

industrii pentru salvarea statului burghez și capitalist”.

Y
Tabloul sumbru al Europei amenințate de una din cele mai sînge-
roase dictaturi nu-i descurajează însă pe comuniști. Conștienți că şi în

AR
planul creaţiei spirituale în general, nu numai în viața politică, condu-
cătorii fasciști au impus opere care proslăvese războiul şi supunerea oarbă
la dictatură, sînt în aceleaşi timp convinşi că „peste ei și impotriva lor,
mulțimile producătoare, ... pline de izvoare de spiritualitate nouă, vor

BR
învăţa din luptă şi cultură să creeze o adevărată istorie” 5,

LI
Pe plan intern, comuniștii au urmărit atit demascarea diferitelor
manifestări de fascism din ţara noastră (în politică sau în cultură),
cît şi organizarea luptei antifasciste în modalităţile cele mai variate, de

Y
Ja încercarea de a salva forma de conducere parlamentară a statului
burghez pină la crearea Frontului unice muncitorese, a Frontului popular

SIT
antifascist, iar pe plan cultural de la condamnarea scrierilor primej-
dioase pînă la susținerea adevăratelor valori.
Analizind afirmaţiile conducătorilor mișcării legionare, Ilie Constan-
tinovschi ajunge la concluzia că toate încercările lor de a masca ade-
vărul pregătesc tineretul român pentru a-l jertfi inutil într-un
ER
antisovietic, dus în interesul Germaniei 6. Ura declarată pentru cultură
război

şi pentru umanitate şi deformarea religiei în slujba ţelurilor ei situează

IV
această mișcare alături de cea hitleristă, cu care își neagă zadarnic
orice legătură. Asupra aceluiași pericol atrăsese atenţia și Ştefan Voicu 7.
Respingînd afirmaţia că legionarii ar continua tradiția tragică şi stră-
UN

lucită a lui Horia, Tudor și Avram Iancu, el demonstrează că aceştia

din urmă „rămîn pilde şi înainte-mergători ai luptătorilor democrați
de astăzi, împotriva opresiunii şi amenințării fasciste”. Vom vedea mai
departe cum în sprijinul acestei teze sînt scrise şi studiile de istorie
AL

a României.
O primă treaptă în lupta împotriva fascismului era menţinerea
democraţiei burgheze. Încă din timpul crizei economice, Lothar Rădă-
ceanu, care mai tirziu va milita în fruntea aripii de stinoa a Partidului
TR

social-democrat pentru crearea unităţii politice a clasei muncitoare,

cerea lărgirea acestei democrații prin crearea unor organisme care să
asigure alocarea ajutoarelor de şomaj, la nivelul conducerii de stat,
EN

În timpul primejdiei iminente a fascismului, Mireea Mancaș demonstrează

că regimul parlamentar Gemocrat burghez trebuie salvat (cu restrue-
turări fundamantale în modul lui de existenţă), altfel capitalismul va
/C

recurge la dictatură ?.
Dar atitudinea cea mai combativă o au și de astă dată comuniştii
într-un articol care, potrivit afirmației autorului, a circulat apoi în extras,
SI

3 Alex, Mihăileanu, Greafie şi fasciem. „„X.R.”, 1935, nr. 2—-4, p. 67—69,.

IA

6 ]. Constartinovschi, Ideologia ui terelului şi cultura, „V.R.”, 1938, nr. 5, p.58—08;

nr. 6, p. 75—S6; nr. 7, p. 59—73.
? Şt. Voicu, recenziela Cartea căpilanilor de E. Bernea, „,V.R."*, 1937, nr. 4—5,p.81—86.
8]. Rădăceanu, Problema şomajului în România, „N.B."”', 1932, nr. 3—4, p. 336—3144.
U

3 M. Mancaş, Cronica ideilor. Criza regimului purlamentar, „N.R, 1935, nr. 3—4,
p. 82—86,
BC
 VELCULESCU 4
330 ! CATALINA

ca un adevărat program de acţiune 9. Aici se demonstrează cu argumente:

convingătoare că la noi sînt nu numai condiţii prielnice pentru crearea

Y
unui front popular antifascist, ci și necesitatea absolută, a formării lui,
altfel se va instaura teroarea fascistă. În același timp, trebuie creat şi

AR
Frontul unic muncitoresc, printr-o puternică mișcare de jos în sus. Fer-
mitatea acestor chemări vine din credinţa că toate forțele democratice.
trebuie să se unească, pentru că „fascismul și războiul sint astăzi pe-
vicolele imediate și creatoarele mizeriei maselor populare”.

BR
+
în problemele culturii, atitudinea comuniştilor este la fel de com-

LI
pativă ca în cele politice sau sociale.
Anumite cărți sau curente ideologice sînt condamnate elocvent
şi hotărît pentru conţinutul lor primejdios. Am citat deja seria de ar-

Y
ticole ale lui Ilie Constantinovschi, Alex. Mihăileanu şi Șt. Voicu. Trebuie
să adăugăm recenziile lui C. Ioneseu-Gulian în care anumite lucrări

SIT
sînt criticate atit pentru metoda neștiinţifică de abordare a problemelor,
cît şi pentru concluziile primejdioase social la care ajungi. În acelaşi
timp sint recomandate călduros cititorilor lucrări a căror rigoare știin-
țifică — deşi autorii lor nu sînt marxiști — și claritate de expunere fac
ER
din ele contribuţii remarcabile la dezvoltarea culturii. P. Constantinescu-
Iaşi serie despre studiile de artă, arheologie, arhitectură; Alex. Graur
informează cititorii despre dezbaterile lingviştilor; CO. Jonescu-Gulian.
IV
prezintă cărţi de filozofie din cele mai diverse orientări ideologice.
În analiza fenomenului literar românesc contemporan, Ilie Constan-
tinovschi surprinde primejdia ca intelectualii cu poziţii ideologice ne-
UN

clare să fie absorbiți de fascismi?. Această primejdie e dovedită de evolu-

ţia lui Rebreanu de la Răscoala la Gorila, evoluţie negativă nu numai
ideologie, dar şi artistic. Păstrindu-și întreagă admiraţia pentru ceea ce
este superior în creația romancierului român, autorul articolului lansează,
AL

o întrebare ce rezumă drama scriitorului: „Va ști oare Rebreanu să

descopere, în atmosfera agitată și în plină prefacere a societăţii noastre,
liniile generale și oamenii care aduc într-adevăr soluţia viitorului la
|
TR

problemele ridicate în Gorila”.

Entuziasmul în a susține ceea ce e bun din punct de vedere ideo-
logic duce la recomandarea chiar şi a unor lucrări ce nu ating cea mai
înaltă valoare estetică. Despre o carte de versuri a lui Paul Păun, C-
EN

Tonescu-Gulian afirmă cu admiraţie : „Aspiraţiile, elanurile şi îndemnurile

nu se manifestă discursiv, ci sînt realizate ca tonalități ale poemului”,
şi anume ale unui „poem al răzvrătirii, dar nu al răzvrătirii neputin-
/C

cioase sau anarhice, ci al răzvrătirii pentru cucerirea totală şi defini-

tivă a realităţii ... este un viguros început de poezie nouă, în care
răzbate nemijlocit omul întreg, omul nou, pentru .care viaţa este
SI

o luptă sobră pentru salvarea tuturor, iar poezia o modalitate de

expresie a, vieţii și a luptei” 13. Nu mai puţin elocvente sînt afirmaţiile lui
IA

10 Alex. Mihăileanu, Perspective sociale în România, „,V.R.”, 1935, nr. 7—8, p. 43—48.
1 Vezi recenziile din „V.R.”, 1939; nr. 3, p. 151—153; 19410, nr. 1, p. 180— 182,
12 1. Constantinovschi, De la Băscoala la Gorila, „,V.R."”, 1938, nr. 12, p. 37—49.
U

13 C. fonescu-Gulian, recenzie la Paul Păun, Plăminul sălbatec, ,,V.R.", 1939, nr. 5, p-

.
133—134.
BC
 PREZENȚE COMUNISTE LA „VIAȚA ROMANEASCA“ INAINTE DE 1934 331
La]

Alex. Mihăileanu despre cartea lui Malraux Le temps de mepris : „Înfă-

țişind zbuciumul comunistului Kassner (autorul — n.n.) nu face decît

Y
să dovedească viaţa colectivităţii, cu aspectul ei neliniștitor și veşnic
uman ..,. Un scriitor este deci şi un erou al luptei pentru umani-

AR
tate” 1, sau ale lui Ilie Constantinovschi despre Romain Rolland, care a
evoluat; de la literatul cu o „concepţie umanitară idealistă ... a, lup-
tătorul şi exponentul claselor neavute care restabilește adevărul obiec-
tiv şi urmăreşte conţinutul adevărat al forțelor istorice care s-au cioenit'"15,

BR
Semnificativ este faptul că „Viaţa românească”, revista care pro-
movase deja un curent în literatura română, are acum pagini de do-
cumentată prezentare a altui curent : literatura realist socialistă. Pentru

LI
a combate afirmaţiile răuvoitoare despre viața culturală a statului so-
vietic, Ilie Constantinovschi semnalează admiraţia entuziastă a tinerilor
cititori ruşi pentru Puşkin 16, Alex. Graur şi C. Racoviţă prezintă lucrările

Y
lingviștilor din Rusia 17, Gheorghe Dinu (Ştefan Roll) serie cronici culturale
documentate și deosebit de elocvente prin numărul mare şi calitatea acţiu-

SIT
nilor amintite :1% premii internaţionale la concursul de interpretare mu-
zicală, festivaluri teatrale anuale, dramatizări după romane celebre,
traduceri din clasicii literaturii universale, mărirea vertiginoasă a numă-
rului şi tirajelor de reviste, activitatea lui Einsenstein, “ya If, Gorki,
Novicov-Priboi, proiectul pentru Palatul
ER
Sovietelor etc. ete. Între
rînduri se spune cititorului: iată o emulaţie intelectuală deosebită, nu
a unei pături privilegiate, ci a celor pînă mai ieri alungaţi din cultură.
IV
Vera Pamfil cercetează probleme delicate ale noii literaturi ruse
realist-socialiste. Atunci cind urmăreşte evoluţia personalităţii în opera,
literară, noua lirică rusă sau evoluţia artei scenice 1%, fiecare fenomen
UN

contemporan este legat de evenimente dinaintea revoluţiei, așa că avem

tabloul unei dezvoltări căreia noul stat nu i-a tăiat cursul, ci i l-a îndrep-
tat spre calea lui firească, Admiraţia pentru arta nouă este numai o
modalitate de exprimare a admiraţiei pentru revoluție şi consecinţele ci,
AL

fără să se piardă luciditatea critică în aprecierea valorilor artistice. Alte

articole ale lui Gh. Dinu, Vera Pamfil, Mircea Mancaș % vădesc o simpatie
profundă pentru cele două figuri reprezentative ale literaturii sovietice:
TR

Gorki şi Maialkovski. Prezentarea operelor implică pe de o parte o en-

tuziastă aderare de principii la procesul revoluţionar, pe de alta încer-
EN

11 Alex, Mihăileanu, ,,V.R.”, 1935, nr. 7—8, p. 115—116.

15 1. Constantinovschi, „,V.R.”, 1939, nr. 7, p. 157—159.
16 [. Constantinovschi, Centenarul lui Puşkin şi actualilalea sa, „V.R.”, 1936, ur. 12,
p. 89—92. Același autor scrie în 1939, nr. 9—10, p. 162—168, o prezentare clogioasă a agri-
/C

culturii sovietice, comunicind date furnizate de Expoziţia agricolă din Moscova.

2? AL. Graur şi C. Racoviţă, Lingvistica rusă, „V.R.”, 1940, nr. 1, p. 128—131; nr, 2,
p. 145—146; v. și 1939, nr. 6,p.72—75,
SI

15 Gh. Dinu, Viața cullurală rusă, „„V.R.", 1937, nr. 6, p. 1i1—144; nr. 8—9, p. 114—
119.
19 V. Pamfil, Problema personalităţii în arta rusă, ,„V.R."”, 1938, nr.7, p. 47—58; idem,
IA

Noua lirică rusă, „,V.R.”, 1939, nr. 5, p. 113—122; idem, Problema formei în leatrul sovielic,
VB.” 1910, nr. 1, p. 163—171.
20 Gh, Dinu, V. Maiakovsti, „V.R.”, 1937, nr. 6, p. Li; V. Pamfil, Gorki și literatura
rusă „,V.DB.”, 1937, nr. 8—9, p. 10—-19; M. Mancuş, AM. Gorki şi ideia de revoluție, „,V.R.”,
U

1927, nr. 5, p. 255—259, și rec. la V. Ivanov, Trenul blindat, „V.R."”, 1928, nr. 5—6,
p. 269—294,
BC
 VELCULESCU 6
332 CĂTĂLINA

carea de a surprinde trăsăturile esenţiale ale unei forme noi de realism

apărute în literatura sovietică.

Y
Într-o epocă în care hitlerismul afirma zgomotos superioritatea unci
singure culturi, comuniștii români publică articole care vorbesc cu căl-

AR
dură şi consideraţie, aducînd argumente temeince despre valori neglijate.
Geo Milev, poet bulgar modernist, animator şi înnoitor fervent al vieţii
culturale din statul vecin, mort în timpul reprimării acţiunii revoluţio-
nare din 1923—1924, este prezentat cititorilor de Șt. Roll, care îi și traduce

BR
câteva poezii 7.
Lingvistica din Cehoslovacia şi Polonia, țări greu lovite de Germania
hitleristă, este elogiată de Alex, Graur, care dovedeşte că cercetările de

LI
aici „joacă un rol de frunte în ştiinţa mondială”? 22.
Înainte de a aminti atitudinea comuniștilor faţă de probleme ale
istorici literaturii universale, nu putem trece sub tăcere citeva rînduri

Y
în care Mircea Mancaş vorbeşte astfel despre Karl Marx: ,, ... cel mai
original filozof al epocii moderne, creatorul materialismului istoric și

SIT
promotorul concepției socialiste cconomice” sau „Karl Marx a dovedit
o justă intuiţie şi un remareabil simţ al realităţii ” 33.
O semnificaţie deosebită o au articolele despre personalităţi ale

ER
culturii mondiale, pentru că sînt contribuţii la o cercetare estetică nouă,
de orientare marxistă. În recenzia la cartea Ninei Fagon despre Michelan-
gelo 2, C. Ionescu-Gulian ajunge la concluzii cu semnificaţie generală
atunci cînd afirmă despre drama interioară dezvăluită de poeziile marelui
IV
artist : „Michelangelo este o pildă de trăire autentică a unei tematici
e
etice generale, proprie culturii burgheze ..., căci conflictul între exigenţel
UN

şi sensul artei, pe de o parte, și problema tica etică, de altă parte, este

un conflict specific artistului care trăieşte valorile şi conflictele spirituale
burgheze. Bucuria realizării n-a fost totală, pentru acei mari creatori
care trebuiau să trăiască un conflict spiritual între atitudinea pozitivă,
de realizare şi afirmare artistică, şi cea etică, încărcată, de elementele
AL

contradictorii ale creștinismului”.

Vera Pamfil studiază din punct de vedere marxist un episod complex
şi cu rezonanţe în întreaga Europă : trecerea de la realismul francez al
TR

lui Balzac, Flaubert, Taine la naturalismul lui Zola %. Sînt discutate

problemele delicate ale legăturilor lui Zola cu mediul social contemporan
şi rezonanţa lor în opera literară sau raportul dintre afirmaţiile teoretice
EN

ale romancierului și realizarea artistică, precum şi influenţa, ştiinţelor

exacte asupra literaturii și consecinţele momentului Zola asupra dezvol-
tării ulterioare a esteticii.
/C

Cunoaşterea complesă a obiectului studiat și xespectul pentru marile

valori artistice indiferent de opiniile politice ale autorului sint caracte-
SI

ristice articolelor amintite.

IA

= Șt. Roll, Literatura vecinilor noştri: Bulgaria, „V.R.”, 1937, nr. 4—35, p. 78—79,
22 AL. Graur, Lingvistica cehoslovacă, „V.R.”, 1939, nr. 5, p. 65—67; idem, $coula po-
Ionă, „,V.R.”, 1939, nr. 9—10, p. 114—116.
23 M, Manea, „,V.R.”, 1928, nr. 7—8, p. 155; 1927, nr. 5, p. 255—259.
U

21 C. lonescu-Gulian, ,,V.R.”, 19:10, nr. 2, p. 139—141,

25 V, Pamfil, Zola și romanul realist francez, „V.R.", 1937, nr. 12, p. 47—51,
BC
7 PREZENȚE COMUNISTE LA „VIAȚA ROMÂNEASCA“ ÎNAINTE DE 1914 333
Dina

Dar comuniștii sînt prezenţi nu numai în critica, ci și în creaţia,

literară. În acelaşi timp publică aici și scriitorii prieteni ai partidului

Y
comunist care îl slujeau cu -prestigiul cuvîntului lor sau cu atitudinea,
socială curajoasă. Poeziile lui M. Beniuc, M. R. Paraschivescu, Miron

AR
Constantinescu, D. Corbea, George Meniuc, Radu Boureanu sînt pro-
tund umane, prin adîncimea, sentimentelor ce le inspiră, de la neliniștea
iubirii neîmpărtășite sau a dorului după îndepărtatul sat natal pînă la,
spaima din faţa scurgerii ncînduplecate a timpului şi dorinţa de reali-

BR
zare .printr-o acţiune în slujba binelui. Proză semnează Geo Bogza și
Ury Benador, atit de diferiți ca formulă artistică. Plictisul, ca o mani-
festare a urii împotriva unei societăţi stupide, sarcasmul și ironia unuia

LI
stau alături de sensibilitatea aproape feminină și înţelegerea iertătoare
a celuilalt.
O importanţă cu totul deosebită o au articolele comuniștilor despre

Y
evenimentele istorice din trecutul țării noastre.
Cărţile a doi dintre ei (Miron Constantinescu, Cauzele răscoalei

SIT
lui Horia %, şi Scarlat Calimachi, Călători străini despre evreii din
Principatele Unite 2?) sînt prezentate ca modele de cercetare ştiinţifică
într-o vreme a ,„demagogiei politicianiste și reacționare”.

ER
În lucrările de istorie publicate în „Viaţa românească” este evidentă
dorinţa de a restabili adevărul cercetînd faptele cu o metodă nouă. Mo-
mente cu interpretare dificilă, ca ideologia lui Constantin Stere?, sînt
analizate cu simţul dreptăţii şi cu dorinţa de a pătrunde în miezul lucru-
IV
rilor, acolo unde se află justificarea logică a unor contradicții aparente.
Ştefan Voicu enunţa un adevărat program de activitate al partidului, ca o
UN

concluzie firească a depistării erorilor lui Constantin Stere, căruia, departe

de a-i nega importanţa, îi accentuează vederile progresiste cu toate că : Ceea
ce nu a văzut Stere a fost rolul proletariatului, care în lupta pentru de-
mocratizarea ţării, pentru desăvîrșirea revoluţiei burgheze în România
este factorul politic și social cel mai activ şi căruia îi revine în primul rînd
AL

sarcina pe care Stere i-o contesta. Partidul proletar stă astăzi pe plat-
forma ideologică și de acţiune care, pornind de la analiza marxistă a struc-
turii sociale a ţării noastre, stabileşte că dominaţia de clasă de la noi este
TR

dominaţia burghezo-moșierească, iar sarcina care stă în faţa proletaria-

tului român este desăvirşirea revoluţiei burgheze, ca o condiţio de trecere
mai departe, la revoluția proletară, Iar una din cele mai importante con-
EN

diţii ... este colaborarea ... cu celelalte categorii sociale ... şi în special
alianţa dintre proletariat și țărănime”.
Din cercetarea trecutului apropiat, ca şi din a celui mai îndepăr-
/C

tat, membrii partidului comunist scot argumente în sprijinul afirmației

că acesta este un rezultat firesc al evoluţiei istorice din ţara noastră, nu
o organizaţie impusă din exterior, mai mult, că singur acest drum este accep-
SI

tat de ordinea evenimentelor istorice și că în afara lui România nu-si

poate continua dezvoltarea. Atunci cind forţele de dreapta din ţară se
IA

26 Vezi recenzia în „,V.R.”, 19:10, nr. 5, p. 133.

U

2 Recenzia de Alex, Mihăileanu, „V.R.”, 1935, nr. 7—8, p. 115.

28 Şt. Voicu, Ideologia lui C, Stere, „V.R.”, 1937, nr. 1—3, p. 134—147.
BC

9-9, 2228
 334 a CĂTĂLINA VELCULESCU ” 5

foloseau de mari nume din trecutul nostru ca să-și atragă partizani, avea
o acută importanţă lupta comuniștilor de + impune în conştiinţa a cît

Y
mai multor oameni de convingeri politice diverse credinţa în marea mi-
chiar şi împlinirea unei date

AR
siune a partidului. De aceea, este folosită
nerotunde de pildă, ca accea de 116 ani de la răscoala lui Tudor Vladi-
mirescu, pentru a se afirma legătura organică cu trecutul” .
Rezultat; al aceleiași atitudini, studiile semnate Ion C. Lon, pseudo-

BR
nimul lui Lucrețiu Pătrăşeanu, publicat e în revistă în 1937, prezintă
cu o fină înţelegere a mecanismului social şi o profundă cunoaşte re a rea-
tele esenţiale în formarea statului
lităţilor economice trei dintre evenimen

LI
1821, din 1848 și domnia lui Alexandr u
naţional burghez : mișcarea din
încă în 1933, întrerupt e în realizare a lor
Ioan Cuza. Articolele, începute
de viaţă
do greva de la Griviţa, urmată de întemnițarea la Jilava şi de ani

Y
modifică ri în volumul Un veac de frământă ri
frămîntată, vor fi reluate cu

SIT
că, apărind în Viaţa româneas că”, ele nu su-
sociale 1$21— 1907, îi. Faptul
ci
„plineau doar lipsa unor cercetări marxiste a trecutului poporului nostru”,
a în conștiinț a cititorilo r a unei anumite teze, putea
militau pentru impunere
se
fi dezvăluit abia după ieşirea din ilegalitate. În paginile volumului citat ni
spune : „Legînd trecutul cu prezentul , reactuali
ER
tul apropiat al poporului român multe sînt învăţămintele care pot
zînd lupte și fapte din trecu-
fi trase”.
nte con-
„În locul burgheziei, devenită o clasă antiprogresistă, eminame
IV
şi feudal,
servatoare, rolul de a distruge rămăşiţele trecutului iobăgist
politice, de
de a înarma masele muncitoare de la orașe și sate cu drepturi
UN

să poată lupta
a crea în acest chip condiţii prielnice pentru ca aceste mase
înnoi-
pentru propriile lor interese, deci într-un cuvînt rolul progresist şi
Mun-
tor a revenit, în mod natural, altor forţe sociale. Care erau acestea?
cărora „se alipi o parte din intelectu alitatea,
citorimea și țărănimea”,
AL

burghezia
din mica burghezie și îrînturi într-adevăr puţin consistente din
astfel moștenir ea anu-
democrată”. „Proletariatul şi țărănimea au preluat
şi grele. Dar greutăţil e ca și
lui 1848. O moștenire grea, cu sarcini mari
TR

popoarel or, mai mult chiar

piedicile sînt făcute spre a fi învinse. În viaţa
Ne putem deci îndrepta privirile
decât în efemera, existență a individului.
spre viitor cu deplină încredere” 3%.
EN

x
ori pro-
Aparițiile în „Viaţa românească” ale unor articole de multe
Re-
/C

desigur un mare succes tactic.

gramatice scrise de comunişti au fost

„V.R.”, 1936, nr. 12,

SI

116 ani de la revoluțiu lui Tudor Vladimirescu,

29 Șt. Voicu,
p. 57—62, ,
30 Ion, C. Ion, Începuturile capitalismului în cele trei principate române (acesta este ti-
— n.n.) : Progresele economiei de mărfuri pină
IA

1lul în care se includ toate articolele următoare

p. 43—55; Agravare a slării țărănimii, 1937, nr. 8—9, p. 5lşi
la 1829, „„V.R.”, 1937, nr. 6,
nr. 11,p.50 —61; Adevărul 1848, 1938, nr.2, p. 7—19;
urm. ; 1821. Caracterizare generală, 1937,
Divanul ad-hoc şi chestia țărănească, 1938,
nr. 3, p. 34—48; 1939, nr. 9 — 10, p. 96—103;
U

1938, nr. 10, p. 46—57.

nr, 6,p.47—61; Adevărata cauză a răsturnării lui Cuza,
31 Reeditat în 19417 și 1969.
22 Citatele sint luate din ed. 1969, p. 20 și 339—340.,
BC
9 PREZENȚE COMUNISTE LA „VIAȚA ROMÂNEASCA“ INAINTE DE 1944 335

vistă de prestigiu, răspîndită în întreaga ţară, ea a fost transformată o

vreme în unul din mijloacele de agitaţie ale partidului comunist pentru

Y
propagarea ideologiei sale în viaţa intelectuală a vremii.

AR
BIBLIOGRAFIE GENERALĂ

BR
„Analele Institutului de studii istorice şi social-politice de pe lingă C.C. al P.C.R”, NIV,
1968, nr. 2—3.
Anrir, C., Contribuţii la istoria presei românești, Bucureşti, 1964.
CoNsTANTINESCU-IAŞI, P. Organizaţii de masă legale conduse de P.C.I. în anti 1922—1938 (Bu-
cureşti), 1952; idem, Lupla pentru formarea frontului popular în România, Bu-

LI
curești, 1968 ; idem, Activitatea comiletului național antifascist din România 1933—
1934.
CRonMĂLNICEANU, O., Literatura română ntre cele două răztoaie mondiale, vol. I, Bucureşti

Y
1967.
GEonsE, $., Publicaţii progresiste sub îndrumarea şi influența P.C.R. înainte de 1911, „Limbă
şi literatură”, 1961, nr. 5, p. 293, 313.

SIT
Groncescu, T., Intelecluali antifasciști în publicistica românească, Bucureşti, 1967; idem,
Organizaţii de masă legale conduse de P.C.R. 1932—1934, Bucureşti, 1967.
Guoncescu, T., IOANID, M., Presa P.C.R. şi a organizațiilor sale de masă. 1921 —1944,Bucu-
rești, 1963.

ER
Iox1Ță, G., Organizaţii de masă, legale, conduse sau aflate sub influența P.C.R., infiinţate în
anii 1925—1958. Autoreferat (Bucureşti), 1967.
VRANCEA, I., Tradiţii ale criticii literare marziste din România, Bucureşti, 1962.
IV
UN
AL
TR
EN
/C
SI
IA
U
BC