Sunteți pe pagina 1din 16

COMPONENTA GRUPEI :

Buliga Ana-Maria Istoric

Aghei Monica Disident


Sachelia Georgiana Jurnalist Hornea Gica Inovator Dima Marius Regizor

Profesor Coordonator: Georgescu Daniel

Reevaluarea literaturii romane scrise in timpul regimului comunist este o obsesie rezistenta in spatiul cultural romanesc.

Unii cred ca, despre aceasta perioada, sint indreptatiti sa scrie, mai ales cei care au fost martorii si actorii acelei epoci ciudate din punct de vedere politic, ca numai aceia care au cunoscut in mod nemijlocit regimul, rigorile, cenzura si comportamentele scriitorilor de atunci pot scrie adevarata istorie a literaturii romane de pina in 1989.

Oricit ar parea de cinic, literatura romana scrisa in comunism este cea mai incitanta, dificila si complicata literatura scrisa vreodata in spatiul romanesc, tocmai prin amestecul incredibil de morala si estetica, de idei literare si ideologie politica, de compromis si rezistenta, de reusita si ratare.

Realismul socialist reprezinta doctrina comunista oficiala proclamata n 1932 de Comitetul central al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice, privind stilul si continutul obligatoriu al creatiilor din domeniul literaturii, artelor plastice si muzicii. Dupa cel de-al doilea razboi mondial, realismul socialist dupa model sovietic este impus n cultura tarilor socialiste satelite, inclusiv Romnia.

Caracteristic pentru realismul socialist este asa numitul "erou pozitiv", care - prin comportamentul sau - trebuie sa fie modelul "omului de tip nou", cetateanului societatii comuniste.

Stalinismul cultural, ntre 1948 si 1956, distruge vechiul sistem romnesc de valori si institutiile culturale corespunzatoare, propunndsi realizarea omului "de tip nou", dupa trasaturile sovietice. n 1948 s-a tiparit un catalog de 522 de pagini, cuprinznd aproximativ 8.000 de titluri de carti si reviste interzise, care au fost scoase din bibliotecile publice si din manualele scolare. Operele unui numar de autori sunt interzise n ntregime:Radu Gyr, Octavian Goga, Nichifor Crainic, Mircea Vulcanescu etc. n cazul literaturii si culturii universale, lista interdictiilor este imensa: Platon, Spinoza, Nietzsche, Bergson, Edgar Poe, Gide etc.

Debutul simbolic al realismului socialist n literatura, ca ideologie oficiala, are loc n ianuarie 1948 o data cu ciclul celor trei articole publicate n Scnteia sub semnatura lui Sorin Toma, intitulate "Poezia putrefactiei sau putrefactia poeziei", despre opera poetica a lui Tudor Arghezi. Limbajul este de o duritate extrema si marcheaza ruperea totala fata de valorile trecutului: "Cu un urt mirositor vocabular [...], Arghezi nu face n poezie dect ceea ce a facut Picasso n pictura, introducnd ca material artistic excrementele... Crmpeie de frumusete adevarata se mai ntlnesc pe ici-colo n poeziile lui Arghezi..."

n anul 1949, "Societatea compozitorilor romni" este desfiintata si n locul ei este creata Uniunea Compozitorilor din Romnia. n anul 1950 se nfiinteaza Scoala de literatura "Mihai Eminescu", cu scopul de a forma o noua generatie de scriitori n Republica Populara Romna. Dupa moartea lui Stalin,1953, si o data cu procesul de destalinizare, obligativitatea realismului socialist a nceput treptat sa piarda din severitate, nemaifiind impus cu atta constrngere creatorilor de literatura si arta. Se trece la "reconsiderarea" operelor multor scriitori din literatura romna si universala, pna acum interzisi, care se publica n editii critice.

Intre anii 1948 si 1950 era promovat si conceptul ce se referea la o miscare socio-culturala ce respingea mostenirea culturala a trecutului si punea in prim-plan cultura privitoare la proletari si care era asemanator cu realismul cultural, fiind insa numit proletcultism. In 1955 este desfiintata Scoala de literatura "Mihai Eminescu. 1971 este anul declansarii revolutiei culturale romanesti, an ce avea sa stopeze liberalizarea si deschiderea.

Back

,,Eu eram la terminarea stagiului militar si pot sa spun exact ce era... chiar vreau sa spun ca sunt uimit cateodata de unii cand afirma "ce bine era pe atunci!"; sigur nu au fost persecutati sau nu au avut pe nimeni in familie persecutat de secu! Oare s-a uitat complet cum a fost? Eram copil si ma trimiteau parintii sa stau la cozile interminabile cu cartela de alimente in mana... portia de ulei, zahar, jumatatea de paine, faina, totul se dadea cu ratia! Trebuia sa ai si buletinul sa dovedesti ca esti localnic! Portia de curent, portia de butelie (stateam cu zilele dupa o butelie!), portia de TV (2 ore pe zi!!!!): sa-mi spuna cineva acum, la peste 50 de canale TV, cum si-ar imagina viata cu 2 ore de TV pe zi... Sau cum trebuia sa stai, copil fiind, 5-8 ore in caldura de 35 grade pe stadioane, cu cravata legata la gat si cu pancarda in mana sa lauzi "fiul iubit" si "academiciana de inalt renume mondial"... cum circulau masinile o zi cele cu numar cu sot, alta cele cu nr. fara sot... cum cele cu nr. din trei cifre erau salutate de militieni si sa te fereasca sfantul sa le atingi cumva ca erau "de la partid"... cum te ascundeai ascultand "Europa Libera" si te fereai sa zici chiar celui mai bun prieten ce-ai auzit ca-ti era frica sa nu fi parat... ce muzica era pe Metronom!

,, Locuintele? Cum traiesc oare cei din blocurile cu bai comune? Cu caldura, ce-i drept, nu s-a schimbat prea mult... Sucuri? Aracola cea vestita cu soareci in sticle (cine zice ca nu e adevarat, minte... chiar eu am patit asta!), guma de mestecat Gumela care se spargea in gura... la radio se facea publicitate la Flores, Vitis si Codrut si Litoral... nici nu le-am vazut vreodata! Doar Brifcor era ceva mai bun, pe care-l beam doar prin Poiana Brasov... Si asa mai departe... e foarte greu de trait acum in Romania, e drept, dar, daca ar fi de comparat cele doua perioade... nici nu se discuta, doar cei care au avut in familii pe cineva cu functie mare in pcr si la care toata lumea se inclina in fata merg si plang la mormantul lui ceau... unde mai pui ca-i luau de pe tractor si-i puneau in functii la conducerea judetului... mi-e scarba cand imi aduc aminte! Despre nivelul de civilizatie... da, poate era mai bine, oamenii respectau mai mult, dar si asta se datora fricii de represiuni sau de a intra in colimator... cei fara serviciu (foarte rar!) sau cu probleme erau trimisi la canal... dar lucrau cot-la-cot cu elevi de clasa a 10-a, fosti preoti, oameni de stiinta si cultura (prea destepti pentru partid!) sau soldati facand "instructie la TRL(tarnacop-roaba-lopata)" Epoca comunista - o porcarie la care ne-au inhamat bunii nostri vecini rusi, se vede ca inca le place... sa le fie de bine si sa aibe parte de ea cat mai mult timp de-acum incolo!! (DORO - http://www.roportal.ro/discutii/ftopic13379-50.html )

Back

Dilema om-opera devine ridicola in cazul acestei perioade. Intr-o epoca in care intruziunea politicului in viata oamenilor mergea pina la controlul nasterilor, ascultarea discutiilor din familie sau urmarirea celor mai neinsemnate miscari, a discuta literatura independent de mediul in care a fost creata este o intreprindere naiva. In 1948, cenzura ideologica s-a institutionalizat, cu efecte asupra tuturor domeniilor de creatie sau de activitate culturala. Au fost stabilite liste cu publicatii, opere sau autori care pot vedea lumina tiparului, si liste cu publicatii si opere care trebuiau interzise, cu autori care trebuiau scosi din circuitul public. Bibliotecile publice au fost epurate de lucrarile interzise, dar au fost invadate de traduceri din literatura rusa, filmele rusesti au invadat ecranele, editurile si ziarele au fost trecute sub un sever control ideologic. Operele lui Marx, Engels, Lenin si Stalin au fost traduse si difuzate pana la saturatie. Dupa 1946 incep atacurile agresive impotriva scriitorilor care reprezentau reperele de varf ale literaturii romane: Arghezi, Blaga, Calinescu, Voiculescu; un moment semnificativ pentru noua orientare este articolul lui Sorin Toma, publicat in Scanteia, indreptat impotriva lui Arghezi, cu titlul Poezia putrefactiei sau putrefactia poeziei, din 1948.

Elita intelectuala si politica romaneasca, pentru a nu putea opune rezistenta, a fost efectiv decapitata; scriitori, artisti, preoti, savanti, intelectuali care nu au aderat la regim sau care erau banuiti ca potentiali adversari ai regimului au fost inchisi sub diverse pretexte, tinuti ani de zile in inchisori sau trimisi sa lucreze la Canalul Dunarea-Marea Neagra, unii fara sa fie judecati, atii condamnati la ani grei (15-20 de ani) de inchisoare.

Alaturi de fruntasii partidelor traditionale si demnitarii politici din perioada anterioara care au pierit in inchisori (Iuliu Maniu, C-tin C.I Bratianu, Ion Mihalache, s. a.), o serie de intelectuali de prima valoare au avut aceeasi tragica soarta (mentionam doar filosoful Mircea Vulcanescu, economistul Mihail Manoilescu, istoricul Gh. Bratianu).

Distantarea ideologica de canoanele proletcultismului si ale realismului socialist favorizeaza aparitia unei noi generatii artistice, care se va impune cu realizari de performanta, in toate domeniile, de la poezie, roman, critica si dramaturgie, la muzica, film, teatru, pictura si sculptura. Este perioada in care, alaturi de Zaharia Stancu, Geo Bogza, Marin Preda si Eugen Barbu, se afirma, dupa momentul Nicolae Labis (mort in 1956), generatia lui Nichita Sanescu, Marin Sorescu, Ion Alexandru, Nicolae Breban, D.R.Popescu, George Balaita, Augustin Buzura, Adrian Paunescu, Ana Blandiana, Theodor Mazilu, s.a. Aceleasi masuri de formare a ,,omului nou se impuneau si in aria de activitate a presei. Organul de presa al Partidului Comunist Romn, a aparut ilegal ntre 15 august 1931 si octombrie 1940 din pricina regimului burghezo-mosieresc. Cu toate acestea, ncepnd cu 21 septembrie 1944 activitatea acestui tip de presa a fost descatusata, prin Scnteia ntelegndu-se acel factor mobilizator n lupta oamenilor muncii pentru nfaptuirea hotarrilor guvernului, pentru victoria socialismului n patria noastra.

Sa fii ziarist pe vremea lui Ceausescu nu era un motiv de lauda. Cenzura partidului si ,,ochiul si timpanul ascunse ale Securitatii te obligau la autocompromitere. Aproape toti cei care nu s-au putut lepada de farmecul meseriei pure au ales sa puna umarul la propaganda si cultul personalitatii conducatorului iubit. Unii au facut-o din oportunism sau convingere, altii pentru ca era sarcina de serviciu. Au fost insa si gazetari care nu au acceptat sa-si faca norma de articole laudaroase la adresa dictaturii. Nu multi, dar au fost. (Mihai Tatulici) ,,Viata studenteasca (1 mai 1985): ,,In spatele acestei insusiri partiale de date istorice, care par neutre, se ascunde adevarata istorie, facuta de clasa muncitoare. (...) Clasa muncitoare, in frunte cu partidul comunist, a luptat pentru faurirea unei societatii fara exploatare, egala si democratica, clasa muncitoare a luptat si a reusit sa fie invingatoare. Au trecut 40 ani de la victoria revolutiei de eliberare sociala si nationala, antifascista si antiimperialista, o perioada foarte scurta in comparatie cu istoria bimilenara a patriei noastre. (Sergiu Andon)

Back

Galerie foto

Bibliografie:
www.wikipedia.com Limba si literatura romana, Manual pentru clasa a XII-a, Ed. Art Grup Editorial www.images.google.ro Revista Scinteia, 2009