BÎC TANIA-NICOLETA

MASTER: ISTORIE, MEMORIE, ORALITATE ÎN SEC. XX

ANUL II

Personalități ale exilului românesc în Spania. George Uscătescu-

,,secretarul cultural al Europei”1

1. Contextul politic al exilului românesc

În acest referat voi încerca să analizez în ce măsura s-a implicat George Uscătescu în
urma exilului său în activitățile culturale pentru promovarea țării sale dar mai ales dacă acesta a
avut o atitudine critică cu privire la regimul de la București. În primul rând doresc ca în acest
referat să pornesc de la schimbările politice care au avut loc, în urma căruia s-a produs exilarea
oamenilor de cultură.

Așadar un moment cheie, care s-a produs la nivel internațional a fost capitularea Franței
în 1940 și eșecul trupelor engleze la Dunquerque, unde situația României s-a agravat deoarece
ea a fost izolată din punct de vedere politic2. Acest moment a fost favorabil URSS-ului, iar la 26
iunie 1940 i s-a cerut României un ultimatum prin care se revendica teritoriul dintre Nistru si
Prut, Basarabia și Nordul Bucovinei. Țara a cerut sprijinul Angliei care in 1939 îi garantase
integritatea teritorială, dar acest ajutor nu a mai venit.

În aceste condiții situația a degenerat, și s-a cedat ultimatumului sovietic. Datorită acestui
moment s-a schimbat întreaga situație din Balcani și din Europa Centrală. La acea dată pe tronul
României se afla Carol al –II- lea. Un alt moment de cotitură l-a reprezentat cedarea
Transilvaniei de Nord , Ungariei. Carol al –II- lea a trebuit să renunțe la tron. În urma renunțării,
la guvernare a venit Ion Antonescu care prin politica sa antisemită nu a rezistat foarte mult.
Antonescu deși a dorit să fie sprijinit și de celelalte partide politice, acestea nu au dorit să
colaboreze cu guvernul său. Așadar, generalul s-a sprijinit pe Garda de Fier, însă guvernarea a
fost de scurtă durată și s-a încheiat cu un sfârșit tragic3. Apoi momentul 1944 a reprezentat un

1
Constantin Mustață, De vorbă cu…George Uscatescu, București, Ed. Enciclopedică, 1998, p. 7
2
Vasile C. Dumitrescu, O istorie e exilului românesc (1944-1989): în eseuri, articole, scrisori, imagini etc,
București, Ed. Victor Frunză, p. 3
3
Ibidem, p. 4
alt episod de răscruce, finalizându-se cu instaurarea puterii comuniste. Toate acestea au
contribuit la plecarea sau rămânerea în alte țări ale celor care au însemnat ceva pentru cultura
românească.

Ca urmare a acestor evenimente, ia naștere o primă categorie de emigranți români, care

au făcut față catastrofei germane. Exilul, emigrația, diaspora sunt niște termeni care exprimă o
anumită situație în care se află sau s-au aflat o parte dintre români în diferite perioade ale istoriei
noastre. Aceștia s-au stabilit în acele țări care le ofereau condiții pentru satisfacerea nevoilor de
afirmare și exprimare liberă a ideilor de democrație, libertate și progres 4. Din primul val de
exilați care a avut loc între anii 1940-1950 a făcut parte și George Uscătescu.

2. George Uscătescu. Date biografice.

George Uscătescu s-a născut la 5 mai 1919, în Curteana-Gorj. A urmat Liceul ,, Tudor
Vladimirescu” din Târgu Jiu, susținând bacalaureatul la Craiova (1937). Studiile superioare le-a
urmat la București: Facultatea de Litere-Filosofie și Facultatea de Drept. În anul 1940, a fost
propus de Nicolae Iorga5 ca bursier în Italia, unde a dat două examene de doctorat, și va face
parte din grupul legionar condus de Nicu Caranica și Dumitru Găzdaru6 . Odată cu începerea
războiului civil din Italia, Uscătescu va pleca spre Spania, unde se va stabili definitiv. . Se pare
că activittea sa de legionar nu s-a oprit doar la statul de membru, conducatorul legionarilor Horia
Sima afirma despre el că între anii 1944-1945 ar fi reprezentat la Madrid Guvernul Național de
la Viena, în calitate de consilier cultural7. Într-o corespondență din noiembrie 1948 adresată lui
Mircea Eliade, Alexandru Busuioceanu, spune despre Uscătescu următoarele: ,,Domnul
Uscătescu […] e un tânăr legionar, jurist, venit aici acum vreo trei ani din Italia cu un grup
întref de partizani ai lui Horia Sima. E cel mai activ printre ei și cel mai combativ pentru
întoarcerea României la regimul legionar8” A activat ca și profesor la Santander, Barcelona și
Madrid9. A fost titular al Catedrei de Filosofia Culturii și Estetică la Universitatea Complutense
din Madrid, timp de douăzeci de ani dar și directorul Departamentului de Filosofia Culturii,

4
Dumitru Dobre, Români in exil,emigrație și diaspora: documente din fosta Arhivă a C.C. al P.C.R, București, Ed.
Pro Historia, 2006, p. 9
5
Constantin Mustață, op. cit., p. 9
6
Florin Manolescu, Enciclopedia exilului literar românesc : 1945-1989: scriitori, reviste, institutii, organizații,
București, Ed. Compania, 2010, p. 722
7
Ibidem, p. 722
8
Ibidem, pp.722-723
9
Constantin Mustață, op.cit., p. 9
Estetică și Artă din cadrul aceleiași universități. În anul 1950, s-a căsătorit cu Consuelo Rubio, o
soprană renumită.

Din anul 1951 a instituit, condus și susținut, cu mijloace proprii, editura românească
,,Destin” din Madrid, sub auspiciile căreia, până în 1986, au apărut peste 100 de volume, acesta
și-a luat cetățenia spaniolă, dar niciodată nu a negat că este român. Profesorul George Uscătescu
din anul 1991 a devenit Membru de Onoare al Academiei Române iar din anul 1992 devine
cetățean de onoare al Municipiului Cluj-Napoca și Doctor Honoris Causa al Universității
,,Babeș-Bolyai”. Acesta s-a stins din viată la 11 iunie 1995 la Madrid.

3. Exilul în Spania a lui George Uscătescu și activitatea sa de cercetare

Toți cei care au rămas în Spania, au avut un statut mai special chiar de la începutul
perioadei de exil deoarece, mulți erau diplomați, iar odată cu izbucnirea celui de al Doilea
Război Mondial, văzând că situația politică din România s-a schimbat au decis să rămână acolo,
chiar dacă guvernul român a dorit reîntoarcerea lor în țară. Alte personalități care s-au stabilit în
Spania pe lângă George Uscătescu, au fost: Aron Cotruş, care era ataşat de presă pe lângă
Legaţia României de la Madrid; Alexandru Busuioceanu era profesor la Madrid, Aurel Răuţă, la
Salamanca, Cirilo Popovici, la Granada sau Alexandru Ciorănescu, în Insulele Canare, la
Universitatea din La Laguna10. Toți cei pe care i-am enumerat au contribuit la promovarea și
păstrarea limbii și culturii române în Spania, mai ales prin publicațiile lor în reviste românești.
Un exemplu de publicație românească este revista ,,Destin”, adresată cu precădere
intelectualității românești provenind din fosta dreaptă11. Acesta a susținut prin intermediul
revistei că ,,noi nu suntem diaspora, noi nu suntem emigrație. Suntem exil […] Emigrația
românească a fost o emigrație, care prin anumite personalități, s-a detașat de celelalte
emigrații. Adică deși redusă la câteva personalități. au fost personalități de răsunet care au
făcut ca România să existe. […] Când am luat inițiativa să fac revista și editura Destin,
concentrând acolo toată elita politica și intelectuală, miniștri ca Gafencu, Commen, Tilea,
oameni de cultură ca Herescu, Brăiloiu, Bazil Munteanu, Eliade, au fost de la început o
organizație unitară, care a făcut ca, în fondul editorial al acestei reviste și edituri, să existe
valori, și de la început, să fie căutată și dusă în țară, clandestin. În peste 100 de volume. Cultura

Liliana Corobca, Poezia românească din exil, București, Ed. Institutul Cultural Român, 2006, p. 6
10

Eva Behring, Scriitori români din exil: 1945-1989: o perspectivă istorico-literară, București, Ed. Fundației
11

Culturale Române, 2001 , p. 28

românească a vrut să-și mențină acolo un echilibru, o seninătate, o superioritate, fără
polemici…12 În alte reviste de exil, acesta s-a făcut remarcat și ca poet. Într-un alt interviu
realizat de Constantin Mustață, acesta l-a întrebat ce l-a determinat să rămână definitv la Madrid,
iar Uscătescu a răspuns: ,,[…] Gândul exilului a devenit clar imediat după 23 august 1944, când
știam precis că rușii vor veni și se vor înscăuna peste societatea românească, atunci profund
debusolată… (…) mi-am dat seama că situația României va fi tragică. Resorturile sociale și cele
politice fuseseră desființate[…]13. Însă la un moment dat au apărut acuzații la adresa revistei.
Într-un articol din seria numită ,,Treizeci și cinci de ani de exil românesc”, Rene Theo afirmă
următoarele: ,, În nov. 1969 scriitorul Vintilă Horea, care făcea parte din redacția revistei
<<Destin>>, care apărea la Madrid, având ca redactori alături de elpe A. Răuță și Uscătescu,
și-a dat demisia fiindcă nu era de acord cu atitudinea acesteia , considerată favorabilă
regimului de la București14.

Revenind la activitatea sa profesională, profesorul Uscătescu a fost premiat cu numeroase

premii, un exemplu fiind premiul pe care l-a luat în anul 1957 la Paris din partea Uniunii
Latine, în anul 1964 la Roma a primit un alt premiu remarcant. Este important de precizat că și în
țara sa adoptivă acesta a câștigat numeroase premii pentru opera sa. De asemenea a fost membru
în diferite asociații culturale și filosofice, dar și în redacțiile unor reviste de avengură. Cea mai
importantă funcție pe care a avut-o a fost aceea de președinte al Societății de Iberoamericane de
Filosofie15.

Activitatea eseistică a lui George Uscătescu este reflectată în sutele de lucrări pe care le-
a scris și le-a publicat de-a lungul anilor, reprezentând efortul unei munci intense de cercetare, cu
scopul de a promova cultura română în afara țării. Acesta prin întreaga sa activitate în menținerea
limbii române și a valorilor românești a adus în prim plan numele celor mai importante
personalitați ale societății noastre, precum Eminescu, Enescu, Blaga, Brâncuși, Noica16. Pe lângă
aceste persoanlități ale culturii române, Uscătescu a fost un admirator și al literaturii universale,
de unde a preluat idei. Heiddeger, Gentile, Cervantes, Unanumo au fost cei care l-au inspirat în

12
Constantin Mustață, op. cit., p. 20
13
Ibidem, p. 16
14
Florin Manolescu, op. cit., p. 243
15
Georgeta, Adam , Proba exilului, București, Ed. Viitorul Romînesc, 2002, p. 19
16
Liliana Corobca, op. cit., p. 56
creația sa. Pe lângă toate acestea, a fost pasionat și de artă unde a manifestat o admirație
deosebită pentru arta spaniolă.

În opera sa poetică-, conceptul de limpeziune, pe care i-l atribuie hispanistul Paul

Georgescu, caracterizează întreaga activitate de scriitor dar și profesională întreprinsă de acesta.
Preferințele profesorului Uscătescu, se îndreapta după cum afirmă Sanda-Valeria Moraru ,,spre
istoria culturii decât spre teoria cunoașterii, spre arta și teatrul contemporan, spre umanism”17.
Poeții români care au trăit în exil, cel puțin în primul val, au abordat teme precum sărăcia,
descurajarea, inutilitatea, exilul, uitarea18. Dar pe lângă aceste teme, trebuie spus că ,,poezia
exilului, propune pe de o parte, câteva teme noi, încercând unele formule exotice sau
experimentale, și, pe de altă parte, continuă și aprofundează motivele poeziei interbelice 19. Ceea
ce a fost comun tuturor scriitorilor a fost gândul de a se întoarce îm țară ,,Cântec de lebădă al
exilului, gândul întoarcerii i-a urmărit pe toti, dar pentru cei mai mulți a fost, într-adevăr prea
târziu”20.

Poezia care a fost scrisă în exil, după cum se poate observa, a fost ,,de natură tragică,
solemnă, un mod de regăsire a amintirilor legate de rădacinile lor, o modalitate de a rezista, de a
se încuraja și de a găsi soluții problemelor, obstacolelor de tot felul”21.

George Uscătescu a început să scrie poezie abia în anul 1970, iar criticii literari ai vremii
au considerat că poezia sa poate fi încadrată în poezia scrisă în România la acea perioadă. Mircea
Popa spunea că ,,în ciuda depărtării de țară, scrie o poezie perfect încadrabilă în regimul poeziei
noastre a anilor ‘7022. Pentru a se putea bucura de această laudă era clar că scriitorul nostru a
scris pentru a se putea încadra în normele impuse de comuniști fără să provoace daune
sistemului. Uscătescu mai afirma despre exil că ,, Timpul nostru este timpul lui Ulise, timpul
exilului, al căutării neîncetate a căminului pierdut; timpul profundelor dorințe omenești de
singurătate. Timpul oamenilor fără patrie, care, fără încetare, caută orizonturile mărilor
legendare, malurile unei insule iubite, care este Patria. Cu toate acestea, spre deosebire de

17
Sanda Valeria Moraru, George Uscătescu: poet și eseist, Cluj-Napoca, Ed. Presa Universitară Clujeană, 2012, p.
44
18
Ibidem, p 47
19
Ibidem, p. 47
20
Ibidem, p. 47
21
Ibidem, p. 48
22
Ibidem, p. 49
ceilalti care publicau în exil și criticau comunismul, în scrierile sale Uscătescu nu blama regimul
totalitar din România, ci doar se plângea că este departe de țară, fără a căuta soluții de a pune
capăt acestei forme de guvernământ.

Meritele sale, sunt de necontestat, pentru că a lăsat o operă poetică diversă, complexă dar
mai ales profundă, care a reprezentat o parte din spiritul său. Cum spuneam, în cele mai multe
poezii ale sale regăsim tema dualității, care îi va influența toată viața și cariera deopotrivă ,,[…]
el humanista europeo que vive bajo el signo de la dualidad creadora: filosofo y poeta, rumano y
espanol23.

Cântul X24, o poezia care îi aparține, redă tema des întâlnită și în alte creații ale sale, și
anume cea a exilului. Această poezie este o chemare a prietenilor, pentru a rememora împreună
cu aceștia momentele fericite din trecutul lor . Este mai degrabă și o chemare a tuturor exilaților
pentru a nu uita de unde provin, dar mai ales un îndemn de a se reîntoarce în țara lor. După cum
observa Sanda-Valeria Moraru, Uscătescu recurge la un moment din istoria antică, cu precădere
la povestea din Anabasis pentru a evidenția dorința nemăsurată de a reveni acasă, versurile
ilustrative în acest sens sunt următoarele: ,,Să cetim împreună povestea din Anabasis/ Întoarcerea
celor Zece mii care nu mai e a noastră”25.

Un alt exemplu care reflectă condiția celui exilat se regăsește în cel de al nouălea poem al
volumului Autobiografie, unde este evidențiată deznădejdea și disperarea sa ,,sunt o biată entitate
națională / proiectată ca un bolid într-un univers”26 .

Un ultim exemplu de poezie în care se vorbește despre exil, deși are sute, se numește
întocmai ,,Exil”, unde ne este oferită o perspectivă negativă pe care însuși eul poetic a trăit-o,
chiar dacă se afla într-o țară liberă și unde nu era cenzurat. Cu toate acestea, el simțea un
sentiment de neîmplinire, deoarece gândul că e departe de casă îi provoca doar amărăciune. El
vorbește despre întunericul exilului, al tristeții, simbolizat de noapte și de lumina pală a lunii, și
lumina speranței.

23
Ibidem, p. 51
24
Ibidem, p. 81
25
Ibidem, p. 85
26
Ibidem, p. 92
 În întreaga perioadă a exilului său, a avut o carieră strălucitoare. Din relatările sale acesta
menționa că datorită situației politice din România acesta nu se putea reîntoarce, dar că a păstrat
legătura cu rudele care au rămas acolo27. Primind scrisorile de la cei dragi, acesta realizează cât
de multe s-au schimbat în România și nimic nu mai era ca odinioară. Totuși curios este faptul că
în plin comunism, nici un document nu trecea fără a fi verificat de cenzura, astfel putem să ne
punem întrebarea cum de ajungeau aceste scrisori la el fără niciun impediment? Se poate afirma
că acesta avea contacte la Securitate. În ziarele primite din țară, citea despre ceea ce regimul
comunist ,,a realizat’’. Un lucru cert este că atât poetul, cât și țara de unde provenea au avut de
suferit din cauza destinului tragic, brutal, fiindcă ,,comunismul i-a aruncat într-o realitate
complet nouă și extrem de dură28.

Ca și o concluzie la cele expuse mai sus, am ales să închei cu un citat foarte reprezentativ
pentru ceea ce a însemnat să fii exilat: ,, […] așa și exilatul se consumă între imaginea patriei de
odinioară și a țării în care viețuiește, dar nu-i va fi patrie niciodată, oricât de aproape i-ar putea
deveni aceasta printr-un proces care nu va înlocui nașterea, orice ar face; ars de cămașa exilului,
muiată în darul divin dar ucigător al libertății, scriitorul din exil își caută vindecarea în scris. Și o
găsește sau nu, după cum zeii îi îngăduie să le vadă fața”29. Cazul lui Uscătescu este atipic
deoarece chiar dacă activitatea lui culturală a fost prolifică, nu se poate compara cu cea a
Monicăi Lovinescu, Virgil Ierunca etc., care au militat pentru înlăturarea comunismului și nu au
rămas doar la stadiul de a-și exprima gândurile de tristețe în operele lor.

27
Ibidem, p. 95
28
Ibidem, p. 96
29
Mircea Anghelescu, Cămașa lui Nessus, București, Ed. Cartea Românească, 2000, p. 6
Bibliografie:

1. Adam, Georgeta , Proba exilului, București, Ed. Viitorul Romînesc, 2002.

2. Anghelescu, Mircea, Cămașa lui Nessus, București, Ed. Cartea Românească, 2000.
3. Behring, Eva, Scriitori români din exil: 1945-1989: o perspectivă istorico-literară,
București, Ed. Fundației Culturale Române, 2001.
4. Corobca, Liliana, Poezia românească din exil, București, Ed. Institutul Cultural Român,
2006.
5. Dobre, Dumitru, Români in exil,emigrație și diaspora: documente din fosta Arhivă a C.C. al
P.C.R, București, Ed. Pro Historia, 2006.
6. Dumitrescu, Vasile, C., O istorie e exilului românesc (1944-1989): în eseuri, articole,
scrisori, imagini etc București, Ed. Victor Frunză.
7. Manolescu, Florin, Enciclopedia exilului literar românesc : 1945-1989: scriitori, reviste,
institutii, organizații, București, Ed. Compania, 2010.
8. Moraru, Sanda-Valeria, George Uscătescu: poet și eseist, Cluj-Napoca, Ed. Presa
Universitară Clujeană, 2012.
9. Mustață, Constantin, De vorbă cu…George Uscatescu, București, Ed. Enciclopedică, 1998.