Acasă  2 HOME

Fostul deţinut politic Petre Pandrea îi scrie premierului Ion

Gheorghe Maurer (august 1965)
Petre Opris  11/04/2021  3755  42

Primul gând care ne-a trecut prin minte, după ce am descoperit şi citit scrisoarea inedită de mai jos, a fost despre
„sindromul Stockholm”. Apoi, ne-am dat seama că am greşit. Petre Pandrea nu a fost impresionat de lupta călăilor din
detenţia sa politică împotriva unui sistem considerat nedrept de aceştia, astfel încât să treacă de partea lor cu arme şi
bagaje, deşi în realitate i-au provocat multe suferiţe. Nu, Petre Pandrea nu a avut „sindromul Stockholm”. După propriile
sale declaraţii, el i-a ajutat foarte mult pe cei care propovăduiau comunismul în perioada interbelică şi care, de la 23 august
1944, au început o luptă prin căţărare pe cadavre pentru a cuceri cu orice preţ o poziţie politică imaginată de orgoliile lor
nelimitate. Petre Pandrea i-a ajutat pe călăii săi cu mult timp înainte ca ei să poată ajunge cu securea în mână şi să se
bucure de faptul că butucul gâdelui nu era mânjit şi de sângele lor.

Scrisoarea pe care o edităm în continuare face parte dintr-o istorie trăită într-un idealism excentric. Dacă dorim să o
analizăm, ne vom gândi mai curând la cazuri clinice explicate în tratate de psihologie şi psihiatrie, nu la istorie. Ideile pe
care Petre Pandrea le-a vehiculat de-a lungul vieţii despre lupta de clasă şi comunismul pe cont propriu promovat de
acesta au o legătură directă cu analizarea faptelor istorice doar atunci când fostul deţinut din închisorile comuniste
româneşti ne povesteşte despre foştii săi prieteni (chiar ne întrebăm dacă le putem spune astfel), pe care i-a ajutat la
ananghie în perioada interbelică, în nenumărate rânduri.
Tonul extrem de familiar cu care Petre Pandrea a început scrisoarea adresată prietenului său din perioada interbelică, Ion
Gheorghe Maurer – ajuns pe cai mari, preşedinte al Consiliului de Miniştri – este în opoziţie cu rezultatul dictat în luna
octombrie 1965 de către cel care l-a „uns” pe Nicolae Ceauşescu în funcţia supremă de conducere a comuniştilor din
România: „La adresa dv. nr. P.K. 1720 din 27 august 1965, restituim alăturat (Secretariatului General al Consiliului de
Miniştri, Secţia Ministerului Afacerilor Interne – concret, locotenent-colonelului Eugen Luchian, viitor general de
Securitate şi, apoi, deţinut de drept comun după dezertarea şi fuga la inamic a unui alt general de Securitate, Ion Mihai
Pacepa – nota P. Opriş) scrisoarea numitului PANDREA PETRE şi vă facem cunoscut că tov. ministru al Afacerilor Interne
Cornel Onescu a prezentat situaţia acestuia tov. preşedinte al Consiliului de Miniştri Ion Gheorghe Maurer, care a ordonat
să clasăm lucrarea (subl.n.)”.
Astfel, autorul scrisorii menţionate nu a primit nici un răspuns de la „Dragă Jeane” şi acea epistolă a rămas izolată printre
alte documente ale Secţiei Ministerului Afacerilor Interne din Secretariatul General al Consiliului de Miniştri. Ce anume a
solicitat Petre Pandrea? Nişte idei şi opinii personale, consemnate pe hârtie, despre o posibilă evoluţie politică a României
după încheierea celui de-al doilea război mondial. Nişte hârtii ale fostului deţinut politic, pe care călăii săi de la Ministerul
Afacerilor Interne le-au ţinut „arestate” şi care au rămas în acel stadiu şi după 22 decembrie 1989, când s-a încercat
aplicarea în România a „comunismului cu faţă umană” – propovăduit chiar şi de Petre Pandrea până la decesul său, survenit
la 8 iulie 1968, cu şase săptămâni înainte de înăbuşirea în sânge, de către politicienii sovietici şi de prietenii lor din Europa
Centrală şi de Est, a variantei cehoslovace a „comunismului cu dinţii sparţi”.

Ce anume a dorit Petre Pandrea, după un an de la eliberarea sa din închisorile comuniste? Manuscrisul „Helvetizarea
României”, obţinut în cele din urmă de fiica sa, doamna Nadia Marcu-Pandrea, în anul 1997, de la Serviciul Român de
Informaţii. Autorul scrisorii menţionate îl întreba cu prim-ministrul României, în luna august 1965, ce poate face Ministerul
Afacerilor Interne cu acel manuscris: borş? Avea dreptate, comunismul era un borş la care numai cei cu stomacul gros şi
fără conştiinţă puteau accede (în funcţiile politice esenţiale ale statului român). Iar dacă aveai şansa să supravieţuişti, fiind
ajutat de către Petre Pandrea în perioada în care comuniştii se aflau pe bună dreptate în ilegalitate, te puteai alege şi cu un
portret reprezentativ – de exemplu, „un porc”: Teohari Georgescu. Internat şi „uitat” în închisoare, în perioada 19
decembrie 1948 – 3 martie 1952, fără să fie cercetat penal, Petre Pandrea nu l-a iertat niciodată pe ministrul Afacerilor
Interne din anul 1948, Teohari Georgescu, care l-a trimis în închisoare şi care i-a furat şi casa din Bucureşti (situată pe
strada Barbu Ştefănescu Delavrancea, nr. 20).

Deoarece Petre Pandrea a menţionat despre Lucreţiu Pătrăşcanu la sfârşitul scrisorii sale, ne-am îndreptat atenţia şi asupra
colecţiei ziarului „Scânteia”. De acolo am aflat că sentinţa de condamnare la moarte a lui „Brânzoi” şi informaţia privind
executarea acestuia şi a lui Remus Koffler au fost publicate într-o zi de duminică (18 aprilie 1954), în comunicatul intitulat
„De la Tribunalul Suprem al R.P.R.” – care a apărut pe pagina 3 (sus, în colţul din stânga) a organului de presă al Comitetului
Central al Partidului Muncitoresc Român.

După cum se cunoaşte, sentinţele respective au fost îndeplinite prin împuşcarea condamnaţilor în închisoarea de la Jilava,
în noaptea de 16 spre 17 aprilie 1954, însă această informaţie nu există în comunicatul menţionat, iar despre Remus
Koffler nu s-a spus faptul că a fost executat după o jumătate de oră de la omorârea lui Lucreţiu Pătrăşcanu.

Încercând să găsim o explicaţie la aceste omisiuni, am descoperit o cronologie stranie. După doar câteva ore de la
împuşcarea celor doi lideri comunişti români, la Moscova au început ceremoniile dedicate lui Nikita Hruşciov, cu prilejul
sărbătoririi zilei sale de naştere. În acest sens, în ziarul „Scânteia” din 17 aprilie 1954 au fost publicate pe prima pagină o
fotografie foarte mare şi un mesaj de felicitare adresat liderului comunist de la Moscova de către Comitetul Central al
Partidului Muncitoresc Român. Presupunem faptul că nu se putea ca în aceeaşi zi şi pe aceeaşi pagină să fie menţionaţi
condamnaţii din lotul „Pătrăşcanu”, deoarece o asemenea idee ar fi condus la o interpretare de genul: „Noi, românii, i-am
executat în noaptea care a trecut pe trădătorii cauzei partidului comunist pentru a-i face astfel un cadou conducătorului
iubit de la Moscova”.
Cum să demonstrăm adevărul în cazul ideii respective, care poate fi considerată veridică? În nici un fel, deoarece toţi liderii
comunişti care au avut legătură cu executarea lui Lucreţiu Pătrăşcanu şi a lui Remus Koffler nu au lăsat posterităţii nici o
explicaţie despre succesiunea evenimentelor din acele zile (împuşcarea celor doi comunişti, respectiv sărbătorirea zilei de
naştere a lui Nikita Hruşciov).

Laşitatea comuniştilor din România care au ştiut amănunte despre cazurile respective şi au preferat să tacă nu ne
surprinde deoarece, la 19 octombrie 1967, Gheorghe Pintilie a refuzat să scrie – invocând faptul că nu vedea bine şi îi
tremurau mâinile – şi ar fi declarat astfel: „Daţi-mi pe cineva care să aştearnă pe hârtie ce trebuie să spun, iar eu să semnez
(subl.n.)”. Fostul spion sovietic fusese chemat atunci la sediul în care se găseau membrii unei comisii de partid care doreau
să afle împrejurările care au condus la condamnarea şi executarea lui Lucreţiu Pătrăşcanu şi a lui Remus Koffler.

Acelaşi comportament poate fi observat la Gheorghe Apostol. În cursul interogatoriului din 30 martie 1989, fostul lider
suprem al P.M.R (1954-1955) a declarat colonelului de Securitate Morariu în felul următor: „Nu sunt capabil la ora asta să
scriu. Scrieţi şi dvs., iar eu semnez dacă voi considera că e cazul. Nu sunt în stare la ora actuală. Scrieţi dvs. Faceţi aşa şi
dacă e nevoie s-o transcriu, o transcriu, dacă nu, nu (subl.n.)”.

Acel răspuns dezvăluie caracterul perfid şi laş al liderului comunist român. Gheorghe Apostol era conştient de faptul că
semnătură sa şi orice cuvânt pe care îl scria despre „Scrisoarea celor şase”, despre interviul pe care l-a acordat în anul
1988, la Londra, unui reporter al postului de radio BBC, precum şi despre publicarea la New York, în ziarul „Universul”
(condus de Aristide Buhoiu), a unui articol critic referitor la politica lui Nicolae Ceauşescu puteau fi utilizate ulterior
împotriva sa – exact la fel cum a procedat şi el cu alţi membri ai partidului, când îi ancheta în anii ’50 şi îi acuza de
„trădarea cauzei” politice (comuniste).

Revenind la scrisoarea pe care Petre Pandrea a trimis-o lui Ion Gheorghe Maurer, aceasta demonstrează faptul că
intelectualii Partidului Comunist Român ştiau să scrie şi să argumenteze ideile lor, însă fără nici un folos pentru viaţa lor
personală, iar carierismul celor puşi de sovietici în fruntea statului român după 23 august 1944 îşi dezvăluia faţa hidoasă.

Scrisoarea trimisă prim-ministrului Ion Gheorghe Maurer de către Petre Marcu (care utiliza pseudonimul Petre Pandrea),
prin care s-a solicitat restituirea unor manuscrise personale de către conducerea Ministerului Afacerilor Interne (august
1965).

SECRETARIATUL CONSILIULUI DE MINIŞTRI

Biroul pentru Rezolvarea reclamaţiilor şi sesizărilor oamenilor muncii

REGISTRATURĂ

Nr. 15009 din 10.08.[19]65

Poiana-Ţapului, Splaiul Zamorei 22

Villa Pătrăşcanu

Dragă Jeane,

M.A.I. a refuzat să soluţioneze favorabil petiţia trimisă ţie de restituire a

manuscriptelor mele confiscate şi care reprezintă munca mea de avocat şi scriitor din
1946 până la 19 april[ie] 1964, adică de 18 ani, circa zece volume, imediat publicabile,
fiindcă sunt scrise pe linia comunismului marxist-leninist şi umanist.

Eu răspunde (sic!) de orice linie scrisă şi pentru orice pledoarie, deşi s-au soldat cu
arestări şi suferinţe cumplite. Aşa se fac revoluţiile, iar noi am vrut revoluţia comunistă
şi trebuie s-o ameliorăm prin bătălii zi de zi. Până acum, lucrurile merg bine.

Aş vrea să public, în special, Helvetizarea României refuzată de Chişinevschi în 1947 la

tipar, ca un document de anticipare, (de fapt o concomitenţă), al planului Gomulka-
Rapacki-Maurer. Voi da in extenso cu comentarii din discursurile tale de politică
externă cu „spaţiul adriatic” şi „spaţiul balcanic”.

Les beaux esprits se rencontrent toujours.

Mi-e dor de o parolă cu tine, ca odinioară, în Delavrancea 20 şi la procese.

Te invit aici, la un Week-End.

La Bucureşti, Teohari Georgescu mi-a luat locuinţa din str. Delavrancea 20 cu un

telefon şi a dat-o tipografului său amic Gheorghian. Am întâlnit pe Teohari în iunie a.c.
Mi-a dat mâna cu nasul în jos şi cu remuşcări. Îl hrănisem în 1942-1943-1944 la
Văcăreşti cu banii mei. Eu eram Mopr-ul (Междунаро́дная организа́ция по́мощи борца́м
револю́ ции – Organizaţia Internaţională pentru Ajutorarea Luptătorilor Revoluţiei,
cunoscută şi sub numele de „Ajutorul Roşu Internaţional” – nota P. Opriş), ca şi pentru
alţii. Un porc. Am întâlnit-o şi pe Ana Pauker în 1956. Am stat două ceasuri de vorbă.
Îţi voi povesti, când ne vom vedea.

Cu veche prietenie,

ss. Petre Pandrea

Post Scriptum

M.A.I. deţine următoarele lucrări necesare spre publicare:

1) Helvetizarea României (350 pagini dactilografiate);

2) Epistole de Brâncuşi (40 scrisori trimise la Berlin şi Bucureşti); cartea mea e gata
de tipar la Ed[itura]. Meridiane la 600 pag. şi aş adăuga epistolele la Anexe;

3) Paralelă între Montesquieu şi D. Cantemir (contribuţii şi cercetări), am scris şi o

carte în l[imba]. germană deja tipărită în 1932 despre franţuz, iar din Descrierea
Moldovei tradusă integral de mine în 1954 au apărut două ediţii pe când eram la
Aiud şi ed. IV e gata să apară în trimestrul III la Ed. Tineretului. Scot ed[iţia]. V cu
această Paralelă ca prefaţă
 4) 60 dosare de „ilegalişti” P.C.R., antifascişti şi israeliţi pledaţi gratis din 1933 – 23
august 1944, „capturate” de Securitate în 1948 la arestarea lui Ioşca şi Teohari (sic!),
Ioşca indignat de textul Helvetizării şi îndelung anchetat;

5) Memorii universitare (1923-1933)

6) Poemul pedagogic valah sau Etica penitenciară

7) Iluministul Horia (1784)

8) Urmaşii lui Popa Şapcă (roman în 2000 pagini scris tihnit la Aiud).

Ca scriitor aveam dictonul horaţian: Nulla dies sine linea. Urmaşii vor tipări la
moartea mea 30 volume sau selecţiuni din 30 cărţi.

Ca jurnalist, am scris editorial zilnic la Adevărul, Dimineaţa sau Dreptatea cu Ralea,

Demostene Botez şi Octav Livezeanu.

Ca avocat pledam 4 procese de olteni mici sau infractori graşi, iar al cincelea era
gratuit (pentru săraci sau PCR). Nu vindeam brânză sau zarzavat cu cobiliţa, ci
doctrină, jurisprudenţă şi puneam suflete de umanişti, curaj de cadeţi la liceiele (sic!)
militare. Où sont les beaux temps d’antan? Ţi-aminteşti de «tipul Capone» la etajul V,
când eram asistaţi la prefectura lui Pălăngeanu? De Craiova noastră? De pledoarii şi
muncă de avocaţi politici printre bombardamente? Eheu, fugaces… După războaie,
mulţi viteji se-arată. Am vol. II de Memorii (1933-1944) povestesc cu şort toate,
factologie şi cu poante, anecdote, amintiri fotografice. Mi-ar trebui vol. I aflător la MAI.
De ce nu-l dau? Fac borş cu el? Să-mi facă o copie după manuscript sau o fotocopie.
Mare brânză. Parcă ar fi.. Brânzoi. Îl voi picta şi pe Brânzoi – L.P. (probabil, Lucreţiu
Pătrăşcanu – nota P. Opriş) în toate ipostazele [indescifrabil] pe masă.

Arhivele Naţionale Istorice Centrale, fond Preşedinţia Consiliului de Miniştri – Consiliul de Miniştri 1956-1966, dosar
nr. 154/1965, f. 46.

Distribuie acest articol

Articole pe aceeasi tema

Problemele transportului în comun din Bucureşti, în timpul „Epocii de Aur” (1965-1989)

Ruptura dintre PPE şi Fidesz – un preludiu la restructurarea spectrului politic european?

Autor
Petre Opris
A absolvit Şcoala Militară de Ofiţeri de Artilerie şi Rachete
„Ioan Vodă” (Sibiu, 1990) şi Facultatea de Istorie a
Universităţii din Bucureşti (1997). Doctor în istorie
(Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi, 2008) şi
locotenent-colonel (în rezervă). A lucrat în Ministerul
Apărării Naţionale (1990-2002) şi Serviciul de Protecţie şi
Pază (2002-2009). Cercetător asociat în cadrul proiectului
internaţional „Relations between India and the Soviet
Bloc: New Evidence from the Eastern European Archives”,
coordonator: prof.dr. Vojtech Mastny, The Parallel History
Project on Cooperative Security (PHP), Zürich, 2007-
 2010. Cercetător în domeniul istoriei Războiului Rece la
„Woodrow Wilson International Center for Scholars”
(Washington, D.C.), în cadrul Programului de Burse de
Cercetare pe Termen Scurt iniţiat de Institutul Cultural
Român (România) şi Woodrow Wilson International
Center for Scholars (S.U.A.), martie – iunie 2012. Lucrări
publicate: „Industria românească de apărare. Documente
(1950-1989)” (Editura Universităţii Petrol-Gaze din
Ploieşti, 2007), „Criza poloneză de la începutul anilor ’80.
Reacţia conducerii Partidului Comunist Român” (Editura
Universităţii Petrol-Gaze din Ploieşti, 2008) şi „România în
Organizaţia Tratatului de la Varşovia (1955-1991)”
(Editura Militară, Bucureşti, 2008). Co-autor, împreună cu
dr. Gavriil Preda, al celor două volume ale lucrării
„România în Organizaţia Tratatului de la Varşovia.
Documente (1954-1968)” (Institutul Naţional pentru
Studiul Totalitarismului, Bucureşti, 2008 şi 2009).
Fundaţia Culturală „Magazin Istoric” i-a acordat Premiul
„Florin Constantiniu” pentru lucrarea „Licenţe străine
pentru produse civile şi militare fabricate în România
(1946-1989)” (Editura Militară, Bucureşti, 2018), în cadrul
unei ceremonii desfăşurate la Banca Naţională a României
(Bucureşti, 24 mai 2019). Ultima sa apariţie editorială:
„Aspecte ale economiei româneşti în timpul Războiului
Rece (1946-1991)” (Editura Trei, Bucureşti, 2019).

Recomandare
Contributors.ro

ÎN CENTRU
Știri false, efecte reale de Anca Sandu

Despre protestele antivaccin, anxietatea tehnologică și

tehnofobie. De ce ne este teamă de cipare (II) de
Bogdan Oprea

Spațiul public din buzunar de Anca Sandu

Partide vechi și partide agile de Cristian Andrei

Despre protestele antivaccin, anxietatea tehnologică și

tehnofobia. De ce ne este teamă de cipare (I)

de Bogdan Oprea

Ce e democrația digitală

de Anca Sandu

Carte recomandată
Iata o carte cu un subiect in aparenta simplu: o familie
de romani cu un copil mic se muta in strainatate si
invata incet-incet sa depaseasca o serie de neajunsuri
si sa se impace cu altele. Mihai e scriitor (adica
veniturile lui sint subtirele), sotia lui are un job nou de
care e foarte multumita… vezi aici continuarea

Sprijiniți proiectul
Contributors.ro

Dragă cititorule, această platformă nu

are reclame si nici advertoriale. Avem
nevoie de ajutorul tau pentru a duce mai
departe acest proiect. Il poți susține prin
donații. Îți mulțumim!

chestionar

Esential HotNews

Citeste HotNews.ro. Esential

E randul tau
Observ cu uimire că invocați, ca reper intelectual
creștin, cartea lui Noica, „Rugaţi-vă pentru fratele
Alexandru”. Și cumva indirect îi reproșați lui Gabriel
Liiceanu un soi de trădare a acestui crez ( „am
neplăcuta senzaţie că mă aflu ȋn faţa unui tată care şi-a
abandonat, simbolic, copiii”). Mă tem că tocmai această
carte a lui Noica este o trădare a suferinței victimelor
de: Cristina Cioaba la Dincolo de Isus. Gabriel Liiceanu
şi portretul României religioase

Top articole

Claudiu Iordache, înlocuit cu Gelu

Voican Voiculescu la conducerea
Institutului Revoluției
Clujeanul, PR-ul și dezvrăjirea
Commento ergo sum
Reinventarea Occidentului, ultima
șansă
Pandemia, stările excepţionale şi
erodarea constituţionalismului

Cauta articole

iunie 2021

L Ma Mi J V S D

1 2 3 4 5 6

7 8 9 10 11 12 13

14 15 16 17 18 19 20

21 22 23 24 25 26 27

28 29 30

« mai
Căutați

Ultimele comentarii

Constantin Cranganu la Amnezia Gell-Mann și efectul ei

Alin Radomir la In război cu Școala de Război

Ionel la Oltenia habsburgică: prima tentativă de

integrare europeană a românilor

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de

autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice.
Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta
regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea
relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al

doilea volum din Colectia
Contributors.ro

„Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o

simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu
deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând,
sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note
mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care
va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în
pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care
promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă
nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual,
lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele
dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o
umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel.” –
Mihai Maci Comanda cartea cu autograful autorului.
Editie limitata.

Petre Opris

Articole de istorie ale lui Petre Opris

Pagini

Autori

Cel de-al treilea volum din colectia Contributors.ro –

Criza Uniunii Europene si ordinea globala in era

Trump

Contact

Despre noi

Precizari

Sprijiniti proiectul Contributors.ro

 Carti recomandate de
Contributors.ro

„Pierre Hadot aduce filosofia antica in zilele noastre.

Ce s-a spus candva redevine actual, urmand modelul
exercitiului spiritual, mai exact al intelepciunii care
este, inainte de orice, o optiune de a fi.” – Pascal
Bruckner

Cumpara cartea de pe GiftBooks.ro

Calm, Putere, Relaxare.

Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa

va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de
stress.