Gheorghe Gheorghiu-Dej (8 Noiembrie 

                        1901-19 martie 1965 )

Politician și electrician român, din 1947 până în 1965 a fost primul lider comunist al
României. 

Original secretar al Partidului Comunist Român (1944-1954 1955-1965) și primul

Prim ministru comunist al României din 1952-1955, sub dominația lui România a fost
printre cele mai loiale state a U.R.S.S. -ului dar în perioada destalinizării Moscovei
acesta a asigurat relații mai bune cu statele din vestul Europei. 

Acesta a ajuns la putere după abdicarea Regelui Mihai la care a contribuit alături de
Petru Groza, În 1952, după înlăturarea rivalilor săi din stat, Gheorghiu-Dej a devenit
prim-ministru. 

El a adoptat treptat politici economice și externe care au servit intereselor naționale ale
României mai degrabă decât cele ale socialismului internațional, așa cum sunt definite
de liderii sovietici. 

Demisionează din funcția de prim-ministru în 1955, dar şi-a asumat funcția echivalentă
de președinte al Consiliului de Stat în 1961. Urmând o cale independentă și mai
hotărâtă, a depășit obiecțiile celorlalte țări din blocul sovietic, care doreau ca economia
României să rămână în primul rând agricolă, și a urmat un program amplu de
industrializare. 
 
La mijlocul anilor 1960, Gheorghiu-Dej a demonstrat și independența României față
de dominația sovietică prin formarea de relații cordiale cu națiunile necomuniste și cu
Republica Populară Chineză, înstrăinată de U.R.S.S. 

Reorientarea sa a politicii externe fost însoțită de o relaxare a represiunii interne, dar

nu existat o democratizare a vieții politice.
 
Gheorghiu-Dej a murit de cancer pulmonar la București la 19 martie 1965. Unii susțin
ca a fost iradiat intenționat în timpul unei vizite la Moscova, din cauza poziției sale
politice. 
 
Gheorghe Apostol a susținut că a fost numit succesor de însuși Gheorghe Gheorghiu-
Dej (acesta deja fiind perceput de o majoritate a publicului în 1965). Dar premierul Ion
Gheorghe se opune, la preluarea puterii, acesta influențează conducerea Partidului în
favorul lui Nicolae Ceauşescu, un „vechi student" al lui Gheorghe Gheorghiu-Dej.