Access via CEEOL NL Germany

Viaţa politică locală în

comunism şi actorii ei:
Prim-secretarii Comitetelor
judeţene ale P.C.R., 1968-1989
Andrei Florin Sora*

În anii ’70-’80 ai secolului trecut, cercetători occidentali ca Daniel N.

Nelson1 sau Mary Ellen Fischer2 au studiat elita comunistă locală din România,
oferind, chiar în absenţa unor documente de arhivă vitale, piste de cercetare
consistente, multe dintre ele actuale şi astăzi. Prim-secretarii Comitetelor judeţene
ale Partidului Comunist Român (P.C.R.) reprezentau vârful ierarhiei de partid la
nivel local, iar prin cumularea funcţiei de preşedinte al Comitetului executiv al
Consiliului Popular judeţean erau cei mai importanţi factori ai administraţiei locale.
Având în vedere complexitatea subiectului, acest studiu îşi propune să schiţeze
trăsăturile generale ale funcţiei de prim-secretar al „judeţenei de partid”, cine se
află în spatele acestei titulaturi, acordând o atenţie particulară asupra numirii şi
respectiv eliberării din această funcţie, ca formă de manifestare a raporturilor de
putere şi subordonare între Centru şi Periferie.
Pentru membrii P.C.R., funcţia de prim-secretar judeţean reprezenta fie o
avansare mult sperată, cu posibilitatea deschiderii unui acces sporit la putere,
aşadar o etapă intermediară a unei cariere la nivelul administraţiei centrale, fie o
retrogradare, pentru aceia care deţinuseră funcţii în guvern sau în organele centrale
de conducere ale partidului. Pe de altă parte, nu sunt rare situaţiile în care un fost
ministru (re)devine prim-secretar judeţean. Nu în ultimul rând, este important de
subliniat că unii dintre prim-secretarii judeţeni au reuşit să revină în viaţa politică
după 1989.

*
Andrei Florin Sora este doctor în istorie, lector la Facultatea de Istorie, Universitatea din
Bucureşti.
1
Daniel D. Nelson, Democratic Centralism in Romania. A Study of Local Communist
Politics, East European Monographs Boulder, 1980.
2
Mary Ellen Fischer, Nicolae Ceauşescu. A Study in Political Leadership, Lynne Rienner
Publishers, Boulder & London, 1989.

115
 Andrei Florin Sora

„Tovarăşul prim”: şeful organizaţiei locale a P.C.R. şi al

administraţiei judeţene

Între 1950 şi 1968, în România s-au produs 15 modificări ale hărţii

administrativ-teritoriale3. Cele trei paliere ale administraţiei locale din această
perioadă au cunoscut schimbări substanţiale: în 1952, numărul regiunilor a fost
redus de la 28 la 18, iar în 1956 numărul acestora a scăzut la 16. În anul 1960 au
fost redenumite opt din cele 16 regiuni şi au fost realizate redistribuiri teritoriale
între regiuni, cât şi comasări de raioane. Prin legea privind organizarea
administrativ-teritorială din 16 februarie 1968 (legea nr. 2/1968) au fost desfiinţate
regiunile şi raioanele. În locul lor a fost creată o singură unitate administrativ-
teritorială: judeţul. Principiile generale ale reorganizării administrativ-teritoriale a
României au fost decise la Conferinţa P.C.R. din decembrie 1967, atunci când s-a
hotărât şi anularea prevederii ca funcţiile de conducere în partid şi în stat să nu
poată fi exercitate concomitent4. În consecinţă, în ziua de 19 decembrie 1967,
Nicolae Ceauşescu, secretarul general al P.C.R., a fost ales şi în funcţia de
preşedinte al Consiliului de Stat. Conducerea unitară în partid şi în stat a devenit
posibilă şi pentru organismele inferioare, prin urmare prim-secretarul comitetelor
locale ale P.C.R. a cumulat funcţia de preşedinte al Comitetului executiv al Sfatului
Popular (din decembrie 1968: Consiliul Popular). Reorganizarea administrativă s-a
încheiat prin adoptarea, în data de 26 decembrie 1968, a legii Consiliilor Populare
(legea nr. 57/1968). Dincolo de o îndepărtare evidentă de modelul sovietic, prin
schimbările legislative realizate în decursul anului 1968 s-a dorit reducerea
paralelismelor şi limitarea suprapunerii puterii de decizie 5.
La nivelul organizării administraţiei locale judeţene alte schimbări au
survenit în 1979 şi 1980, prin adoptarea de către Marea Adunare Naţională
(M.A.N.) a legii nr. 21 din 14 decembrie 1979 pentru modificarea legii nr. 57/1968
şi prin republicarea acesteia6. Se înfiinţa un Birou permanent, compus din prim-
vicepreşedintele, vicepreşedinţii şi „unii membri ai Comitetului executiv al
Consiliului Popular”, organism care decidea „în problemele activităţii curente” a
Comitetului executiv7. Prim-vicepreşedintele Comitetului executiv devenea

3
Cristina Monica Loşonţi (Mitran), The „rayon” – administrative subunit of the region
between 1950 and 1968 - was it a territorial-administrative unit serving development?, în Lucrările
Seminarului Geografic „D. Cantemir”, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi, nr. 28/2007, p.
190, şi la adresa http://www.seminarcantemir.uaic.ro/doc/PGSDC_No_28_p_189.pdf, 3 septembrie
2012.
4
Conform Statutului din 1965, un membru de partid nu putea „deţine decât o singură
funcţie de conducere politică, ce necesită activitate permanentă, fie în organele de partid, fie în
organele de stat”, Statutul Partidului Comunist Român, Editura Politică, Bucureşti, 1965, art. 13, lit.
b, p. 33-34.
5
M.E. Fischer, op. cit., p. 113.
6
Legea nr. 57/1968 a fost republicată în „Buletinul Oficial al Republicii Socialiste
România” (BO), an XVI, partea I, nr. 96, 3 noiembrie 1980 (p. 1-15). Modificările legii erau
substanţiale: 100 de articole în loc de 72.
7
Ibidem, art. 61, p. 10.

116
 VIAŢA POLITICĂ LOCALĂ ÎN COMUNISM ŞI ACTORII EI

preşedintele acestui organism. Comitetul executiv urma să fie informat în prima sa

şedinţă asupra deciziilor adoptate de Biroul permanent şi, în cazul în care constata
că acestea erau neconforme cu legea sau netemeinice, dispunea anularea lor 8. Deşi
prim-secretarul „judeţenei de partid” a rămas în fruntea administraţiei, crearea
Biroului permanent şi creşterea rolului prim-vicepreşedintelui au scăzut atribuţiile
prim-secretarului şi au limitat puterea şi influenţa sa pe linie administrativă.
Preşedintele Biroului permanent al Comitetului executiv devenea principalul
ordonator de credite, luând locul preşedintelui Comitetului executiv al Consiliului
Popular9. Articolul 97 al legii nr. 57/1968, republicată în 1979, introducea
posibilitatea ca în cazul vacantării funcţiilor de conducere ale Comitetului executiv
al Consilliului Popular, „în mod excepţional şi cu caracter provizoriu, pot fi
delegate în aceste funcţii persoane care nu au calitatea de deputat” 10, permiţând
astfel mult mai uşor înlocuirea acestora cu persoane fără legături cu judeţul.
La începutul anului 1968 se aflau în funcţia de prim-secretari ai Comitetelor
regionale de partid persoane agreate de Nicolae Ceauşescu, fără ca după schimbarea
de putere din 1965 să se fi produs o reînnoire completă a administraţiilor locale şi a
conducătorilor acestora. Din calculele cercetătoarei americane Mary Ellen Fischer, în
perioada 1965-1969, 12 dintre cei 16 prim-secretari regionali numiţi în acest post
între 1958 şi 1964 au avut o carieră ascendentă (un post superior aceluia de prim-
secretar), două persoane au fost numite într-un post comparabil şi doar două într-un
post inferior aceluia de prim-secretar regional. Pe de altă parte, din cei 12 noi prim-
secretari regionali numiţi între 1965 şi 1967: doar pentru opt funcţia următoare (în
perioada 1965-1969) a fost superioară aceleia anterioare, doi au ocupat poziţii
echivalente, iar doi foşti prim-secretari regionali au fost numiţi în funcţii inferioare11.
Reamintim că prin funcţiile pe care le-a deţinut începând cu 1955 în C.C. al
Partidului Muncitoresc Român, Nicolae Ceauşescu a putut influenţa alegerea
conducerilor regionale de partid12.
Modificările legislative din 1968 nu au fost adoptate pentru a îndepărta
„funcţionarii” politici şi administrativi, ci au avut mai degrabă un scop preventiv.
Dincolo de motivaţiile economice şi chiar naţionaliste, reforma administrativ-
teritorială a limitat aria geografică de influenţă a unor virtuali contracandidaţi ai lui
Nicolae Ceauşescu la conducerea partidului sau a sprijinitorilor acestora. Raza
teritorială de competenţă a liderilor locali de partid s-a redus: în locul celor 16
regiuni au fost create 39 de judeţe, iar controlul centrului s-a accentuat. Mai mult,
8
Ibidem.
9
Ibidem.
10
În acelaşi articol de lege 97 se mai preciza că pentru Consiliul Popular judeţean
„delegarea se face până la efectuarea de noi alegeri în Consiliul popular respectiv, prin decret
prezidenţial”, Ibidem, p. 14.
11
M.E. Fischer, op. cit., p. 205.
12
Aceasta era şi părerea lui Alexandru Bârlădeanu, care considera că Gheorghe Gheorghiu-
Dej „a lăsat problemele interne ale partidului în seama lui Nicu Ceauşescu. Acesta şi-a impus oamenii
lui la nivelul regiunilor şi al controlului C.C. asupra lor” (Lavinia Betea, Partea lor de adevăr
(Alexandru Bârlădeanu despre Dej, Ceauşescu şi Iliescu. Convorbiri; Maurer şi lumea de ieri;
Convorbiri neterminate cu Corneliu Mănescu), Compania, Bucureşti, 2008, p. 150).

117
 Andrei Florin Sora

utilizarea ulterioară a peregrinării dintr-un post în altul („rotaţia cadrelor”), de

multe ori pe poziţii echivalente, iar uneori în domenii diferite, avea scopul de a
împiedica acumularea de prestigiu şi canalizarea simpatiei populaţiei spre altcineva
decât Nicolae Ceauşescu. Pe de altă parte, prin cumularea celor două funcţii,
puterea prim-secretarului la nivel local a crescut, acesta devenind singurul
conducător politic şi administrativ al judeţului.
Chiar dacă există un simulacru de alegere în cele două demnităţi publice (de
prim-secretar judeţean al P.C.R.13 şi de preşedinte al Comitetului executiv al
Consiliului Popular), deciziile pentru numirea şi respectiv eliberarea din aceste
funcţii aparţineau Comitetului Central (C.C.) al P.C.R. În perioada cercetată, nu
sunt rare exemplele în care plenarele Comitetului judeţean au fost comune cu
sesiunea Consiliului Popular, inclusiv atunci când s-au organizat alegeri pentru
conducerea judeţeană a P.C.R. Conform Statutului Partidului, „organul superior al
organizaţiei de partid” regionale/judeţene era Conferinţa de partid. Conferinţa
ordinară se convoca o dată la doi ani, iar conferinţa extraordinară a organizaţiei de
partid se putea convoca de către comitetul local sau de către C.C. al P.C.R.
Comitetul local de partid alegea un organ executiv: Biroul. Membrii Biroului
Comitetului regional/judeţean trebuiau să fie confirmaţi de către C.C. al P.C.R. Pe
lângă Comitetul regional al partidului funcţiona şi un Colegiu de partid, care
îndeplinea pe plan local aceleaşi atribuţii ca şi Colegiul Central de partid de pe
lângă C.C. al P.C.R. La alegerile pentru organele locale de conducere de partid,
puterea politică centrală trimitea cel puţin un delegat, de regulă un membru al C.C.
al P.C.R.14 Pe de altă parte, în documentele oficiale şi chiar în presă se observă
influenţa C.C. al P.C.R. în alegerile locale sau în eliberarea din funcţia de „prim-
secretar al judeţenei de partid”. Organizaţiei judeţene nu îi rămânea decât să aprobe
decizia Bucureştiului. Amintim că până în 1980, preşedintele Comitetului executiv
al Consiliului Popular trebuia să fie ales din rândurile membrilor acestui for 15, ceea
ce ne conduce la concluzia că exista totuşi o minimă consideraţie pentru
respectarea legalităţii.
Numeroase beneficii erau ataşate funcţiei de prim-secretar judeţean al
P.C.R.: putere de multe ori discreţionară în numirea şi promovarea funcţionarilor
politici şi administrativi din eşalonul doi-trei, acces la resursele partidului (locuinţă
de serviciu, magazine cu circuit închis, cadouri, vacanţe, tratament medical). În
puţine cazuri, în special în anii ’70-’80, în documentele întocmite de Secţia Cadre a
există menţiuni privind averea imobiliară şi bunuri mobile (autovehicule) ale prim-

13
Dacă numirea unui alt prim-secretar judeţean era decisă de C.C. al P.C.R. în afara
conferinţelor judeţene organizate periodic, alegerea acestuia se putea realiza şi în conferinţe
extraordinare.
14
Programul conferinţelor judeţene ale P.C.R. era următorul: alegerea prezidiului
conferinţei, adoptarea ordinii de zi, darea de seamă asupra activităţii Comitetului judeţean,
prezentarea raportului Comisiei judeţene de revizie, alegerea membrilor ultimelor două organisme. La
sfârşitul conferinţelor se luau hotărâri privind dezvoltarea judeţului şi noi direcţii în industrie,
agricultură, investiţii, aprovizionarea populaţiei, viaţa de partid, munca ideologică etc.
15
Legea nr. 57/1968, BO, an IV, partea I, nr. 168, 26 decembrie 1968, art. 22, p. 1799.

118
 VIAŢA POLITICĂ LOCALĂ ÎN COMUNISM ŞI ACTORII EI

secretarilor judeţeni. Cu siguranţă, aceste date sunt incomplete, mai ales dacă ne
referim la autovehiculele proprietate personală. Pe lângă deţinători de automobile
româneşti (Dacia 130016) se aflau şi prim-secretari proprietari de autoturisme
fabricate în străinătate (în U.R.S.S.), dar şi în Occident, ca în cazul lui Paraschiv
Benescu, prim-secretar al Comitetului judeţean Galaţi (1978-1985), proprietar în
1979 al unui autoturism Mercedes 220 D17, model fabricat între 1967 şi 197618. Nu
trebuie să uităm că toţi prim-secretarii judeţeni aveau maşină de serviciu, cu şofer:
numărul acesteia era cunoscut multor locuitori ai judeţului.

Subordonare faţă de Bucureşti versus putere discreţionară

la nivel local

O caracteristică a regimului Ceauşescu este „principiul rotaţiei cadrelor”,

formulat ca atare şi pus în practică încă din 197119, dar care devine mai pronunţat
în anii ’80. Prin acest sistem se urmărea instaurarea la nivelul elitei conducătoare
de partid şi de stat a unui climat de insecuritate, propice pentru transformarea
acesteia în subordonaţi fideli ai lui Nicolae Ceauşescu şi pentru a împiedica
dezvoltarea unor reţele personale de relaţii care să ameninţe monopolul de putere al
acestuia. Mai mult decât Gheorghe Gheorghiu-Dej, Nicolae Ceauşescu a împins
numirea fidelilor săi dincolo de C.C. al P.C.R.: ca prim-secretari judeţeni regăsim
membri ai familiei sale (Nicu Ceauşescu în judeţul Sibiu, Vasile Bărbulescu în
judeţul Olt), sprijinitori din teritoriu şi apropiaţi ai acelora în care şeful statului
avea încredere. Mulţi dintre membrii guvernului, mai ales favoriţii regimului
Nicolae Ceauşescu, au deţinut anterior funcţia de prim-secretar al Comitetului
executiv regional/judeţean de partid (Ilie Verdeţ, Constantin Dăscălescu, Emil
Bobu, Ion Dincă, Teodor Coman, Cornel Pacoste, Ludovic Fazekas, Richard
Winter, Ion Stănescu, Virgil Trofin etc.). O altă trăsătură a regimului Ceauşescu a
fost aceea că în anumite momente toţi prim-secretarii judeţeni în funcţie au fost
membri ai Comitetului Central, această constatare datorându-se în parte şi lărgirii
numerice a acestui for.
Nu sunt rare situaţiile în care un fost ministru (re)devine prim-secretar
judeţean, această demnitate poate fi doar un intermezzo pentru revenirea într-un
post important la Bucureşti, în aparatul central de partid sau de stat. Mai mult,
funcţia de prim-secretar judeţean putea constitui, pe de o parte, o etapă pentru
recâştigarea încrederii lui Nicolae Ceauşescu, iar pe de altă parte era folosită de
putere pentru a îndepărta de Bucureşti lideri comunişti deveniţi nesiguri din punct de

16
ANIC, Fond C.C. al P.C.R. - Secţia Cadre, dosar nr. A/397 (Haralambie Alexa), 1987, f.
1; ibidem, dosar nr. B/1612 (Petre Blajovici), 1979, f. 1.
17
Ibidem, dosar nr. B/524 (Paraschiv Benescu), f. 1.
18
http://www.powerful-cars.com/php/mercedes/1967-w115-220d.php, 5 iulie 2013.
19
M.E. Fischer, op. cit., p. 260; Michael Shafir, Romania: Politics, Economics and Society.
Political Stagnation and Simulated Change, Lynne Rienner Publishers, Boulder, 1985, p. 73.

119
 Andrei Florin Sora

vedere al fidelităţii faţă de familia Ceauşescu. Chiar dacă funcţia de prim-secretar

judeţean era importantă în ierarhia politică şi administrativă şi chiar dacă posesorul
acesteia era membru al C.C. al P.C.R., numirea în acest post însemna o relaţionare
mai redusă cu alţi lideri comunişti. Din categoria acelora pentru care postul de
prim-secretar judeţean ar fi putut juca rolul „reabilitării”, menţionăm pe Ion Iliescu,
vicepreşedinte al Comitetului judeţean Timiş şi ulterior prim-secretar al judeţului
Iaşi (1974-1979), Teodor Coman (Vâlcea, 1978-1984) sau Cornel Burtică
(Prahova, 1982)20.
Cumularea demnităţilor de prim-secretar al Comitetului judeţean al P.C.R. şi
de preşedinte al Comitetului executiv al Consiliului Popular judeţean ar fi trebuit să
confere vizibilitate în spaţiul public naţional şi mai ales local. În anul 1968, după
realizarea reformei administrativ-teritoriale şi în preajma discuţiei privind proiectul
de lege şi apoi legea Consiliilor Populare (legea nr. 57 din 26 decembrie 1968) 21,
Scânteia, principalul ziar din România, a publicat pe prima pagină articole semnate
de prim-secretari judeţeni în funcţie. Treptat, vizibilitatea acestora în publicaţiile
naţionale şi chiar locale a scăzut progresiv. În cadrul „vizitelor de lucru” în ţară 22,
Nicolae Ceauşescu şi apoi conducerea de partid şi de stat ocupă spaţiul principal în
presă. Spre deosebire de anii ’70 şi ’80, când prim-secretarul este, de cele mai
multe ori, doar menţionat în timpul vizitelor oficiale ale lui Nicolae Ceauşescu, în
anii ’60 sunt numeroase exemplele când, fără a-i conferi un rol predominant, în
presa centrală sunt publicate şi discursurile prim-secretarului judeţean, mai ales
pasajele care aduceau laude lui Nicolae Ceauşescu. Vizibilitatea publică limitată a
prim-secretarilor judeţeni este perceptibilă şi în publicaţiile editate de către
organizaţiile locale ale P.C.R. şi de către Consiliul Popular judeţean şi este
evidentă mai ales în anii ’80. Până în acest stadiu al cercetării nu am întâlnit
exemple în presa locală ca prim-secretarul judeţean să fie prezentat ca un adevărat
lider, ca un justiţiar, vizitele sale de lucru în judeţ ocupă de regulă un spaţiu
restrâns. Dimpotrivă, ziarele locale abundă în articole lungi, întinse pe mai multe
pagini despre vizitele lui Nicolae Ceauşescu în judeţ sau în alte judeţe. În timpul
vizitelor în ţară ale lui secretarului general, chiar în publicaţiile locale pe care le

20
Versiunea lui Cornel Burtică privind demisia sa din funcţia de ministru al Comerţului
Exterior, numirea în fruntea judeţului Prahova şi excluderea din C.C. al P.C.R. este prezentată în
Rodica Chelaru, Culpe care nu se uită. Convorbiri cu Cornel Burtică, Editura Curtea Veche,
Bucureşti, 2001, p. 207-211. O parte din cauzele care au dus la căderea lui Cornel Burtică sunt
descrise şi de Ştefan Andrei (Stăpânul secretelor lui Ceauşescu. I se spunea Machiavelli. Ştefan
Andrei în dialog cu Lavinia Betea, Adevărul Holding, Bucureşti, 2011, p. 325-328).
21
Această lege, adoptată de către M.A.N. la 26 decembrie 1968 şi intrată în vigoare la 1
ianuarie 1969, a abrogat legea nr. 6 din 28 martie 1957 (de organizare şi funcţionare a Sfaturilor
Populare).
22
Privind vizitele oficiale în ţară ale lui Nicolae Ceauşescu, vezi: Cristina Petrescu, Vizitele
de lucru, un ritual al „epocii de aur”, în Lucian Boia (coord.), Miturile comunismului românesc,
Editura Nemira, 1998, Bucureşti, p. 229-238; Manuela Marin, Originea şi evoluţia cultului
personalităţii lui Nicolae Ceauşescu, 1965-1989, Editura ALTIP, Alba Iulia, 2008, p. 304-317; G.
Crăciun, Iaşi, 12-14 septembrie 1985. Vizita celui mai iubit fiu al poporului. Ficţiune şi adevăr,
Editura „Noël”, Iaşi, 2006 (în special p. 29-150).

120
 VIAŢA POLITICĂ LOCALĂ ÎN COMUNISM ŞI ACTORII EI

tutela şi controla, prim-secretarul joacă încă o dată un rol secundar, fiind de regulă
doar prima persoană care dă „glas profundei satisfacţii pe care o trăiesc comuniştii,
toţi oamenii muncii” şi care „urează conducătorului partidului şi statului un
călduros bun venit”23.
Menţiuni despre prim-secretarii judeţeni apar în ziarele Consiliului judeţean
(inclusiv în anii ’80), mai ales cu ocazia plenarelor Comitetelor judeţene, însă chiar
dacă beneficia şi el de această calitate, prim-secretarul este menţionat după
reprezentantul C.C. al P.C.R., trimis de la Bucureşti. Alte prezenţe în ziarele locale
ale prim-secretarului judeţean se observă în timpul alegerilor pentru M.A.N.24, la
sesiunile Consiliului Popular, cu ocazia deschiderii unor expoziţii judeţene, a
deschiderii anului şcolar, a inaugurării unor obiective de învăţământ, culturale sau
economice. Mai mult, cu excepţia numirii în fruntea judeţelor, în anii ’80 prim-
secretarii judeţeni nu apar foarte des pe prima pagină. În prima parte a anului 1981,
judeţul Buzău a fost scena unei situaţii particulare: la câteva luni distanţă, doi prim-
secretari ai Comitetului judeţean al P.C.R., Vasile Potop şi înlocuitorul său, Ioan
Gheorghe Matei, au decedat. Deşi publicaţia judeţeană de partid nu avea pe prima
pagină ştiri importante, vestea morţii celor doi oameni politici şi necrologul lor a
fost publicat pe a treia pagină (dreapta sus, aproximativ o şesime de pagină).
Singura concesie a fost aceea că în locul cernelei tipografice albastre, utilizate
pentru titlul ziarului şi a principalelor titluri ale articolelor sau cea roşie (pentru
numerele apărute în preajma zilelor de 1 ianuarie, 26 ianuarie, 1 mai, 23 august), în
numerele care conţin cele două necrologuri este folosită doar cerneală neagră.
Notele biografice sunt lacunare: în cazul lui Vasile Potop se menţionează doar că a
încetat din viaţă „după o grea suferinţă” 25, iar pentru Gheorghe Matei nu există
nicio informaţie privind motivul decesului. Cele două necrologuri sunt
asemănătoare, semn că au urmat un model. Mai mult, ultimul paragraf este aproape
acelaşi pentru cei doi foşti prim-secretari: „Amintirea lui Vasile Potop [Gheorghe
Matei] – pildă de activist devotat al partidului – va rămâne mereu vie în memoria
tovarăşilor săi de muncă, a tuturor celor care l-au cunoscut”, la Vasile Potop,
membru al C.C. al P.C.R. între 1965 şi 1981, fiind adăugat şi că a fost un „militant
neobosit pentru interesele poporului, pentru cauza socialismului în România” 26.

Politică şi corupţie

Acuzaţiile din presă împotriva prim-secretarilor judeţeni în timpul regimului

Ceauşescu nu sunt neobişnuite, dar se referă în special la tolerarea corupţiei din
administraţia pe care o coordonau şi la acoperirea unor subordonaţi. Un astfel de

23
„Steagul roşu”, Bacău, an XL, nr. 7180 (9011), 15 iunie 1985, p. 3.
24
Prim-secretarii judeţeni candidau şi obţineau mandate şi pentru M.A.N., de regulă în
judeţul pe care îl administrau.
25
„Viaţa Buzăului”, Buzău, an XIII, nr. 2282, 14 februarie 1981, p. 3.
26
Ibidem, p. 3 şi respectiv nr. 2296, 23 mai 1981, p. 3.

121
 Andrei Florin Sora

caz a fost descris în ziarul „Scînteia” în numărul din 19 octombrie 1968 şi se

intitula sugestiv: „De ce nu aţi dat curs hotărârilor de partid şi sesizărilor
cetăţenilor?”27. Implicarea conducerii P.C.R. în demascarea publică a afacerii de
corupţie a unor angajaţi de la Sfatul Popular Argeş era evidentă şi prin faptul că
articolul era semnat nu numai de un jurnalist (Victor Bârlădeanu), ci şi de un
membru al Colegiului Central de Partid. Controlul deficienţelor de la Sfatul
Popular regional Argeş a fost efectuat în baza unei hotărâri a Secretariatului C.C. al
P.C.R., însă măsurile pe linie administrativă şi de partid au fost decise în şedinţa
biroului Comitetului regional de partid din 12 ianuarie 1968. Popularizarea faptelor
de corupţie nouă luni mai târziu, în cea mai importantă publicaţie a ţării, era
prezentată ca necesară, deoarece se constatase că cei găsiţi vinovaţi pentru grave
abuzuri, deşi pierduseră posturile de conducere deţinute anterior, fuseseră numiţi în
demnităţi publice echivalente. De fapt, se dorea să se arate că lipsa de duritate a
conducerii locale de partid şi de stat nu rămânea nepedepsită de Bucureşti, puterea
centrală fiind garantul suprem al legalităţii. Articolul din „Scînteia” se termina
astfel: „Pentru abaterea de la principiile partidului, de care s-au făcut vinovaţi în
acest caz, tovarăşii Petre Duminică, prim-secretar al Comitetului judeţean de partid
Argeş şi Constantin Sandu, prim-secretar al Comitetului judeţean de partid Olt, au
fost traşi la răspundere cu severitate de către Secretariatul C.C. al P.C.R.
Considerăm că este timpul ca aceşti tovarăşi să înţeleagă obligaţiile şi răspunderile
ce le revin în funcţiile pe care le deţin, să tragă învăţămintele necesare pentru
întreaga lor activitate în viitor”28. La puţin timp după aceste dezvăluiri, Petre
Duminică a fost înlocuit din acest post, nu însă şi Constantin Sandu care a rămas în
fruntea judeţelui Olt până în 1979. Pe de altă parte, traseul lui Petre Duminică nu a
fost unul descendent: a rămas membru supleant al C.C. al P.C.R. şi a fost numit
adjunct al şefului Secţiei Gospodăriei de Partid a C.C. al P.C.R. (19 noiembrie
1969-12 august 1971), ocupând ulterior din nou funcţia de prim-secretar judeţean
(Botoşani, 1973-1978, Giurgiu, 1983-1984), dar şi pe aceea de şef al Cancelariei
C.C. al P.C.R. (martie-octombrie 1978)29.
Adaptarea în funcţia de prim-secretar judeţean după o carieră în alt domeniu
putea fi dificilă. În toamna anului 1982, din funcţia de ambasador al României în
Canada (1975-1982), Barbu Popescu a fost numit prim-secretar al P.C.R. în judeţul
Tulcea (1982-1983). De profesie inginer agronom, Barbu Popescu lucrase în anii
’50 şi ’60 în funcţii de conducere în domeniul agriculturii la Comitetul regional de
partid Constanţa/Dobrogea, iar între 1965 şi 1975 în Ministerul Agriculturii,
Industriei Alimentare şi Apelor, inclusiv ca adjunct al ministrului 30. În data de 17
decembrie 1982, la o lună de la numirea sa în postul de prim-secretar, în „adunarea
generală extraordinară a organizaţiei de bază activ Comitetul judeţean de partid”
Tulcea, Barbu Popescu a fost propus şi desemnat candidat pentru organele centrale
27
„Scînteia”, an XXXVIII, nr. 7860, 19 octombrie 1968, p. 1-2.
28
Ibidem, p. 1
29
Florica Dobre (coord.), Membrii C.C. al P.C.R., 1945-1989. Dicţionar, Studiu
introductiv: Nicoleta Ionescu-Gură, Editura Enciclopedică, Bucureşti, p. 241.
30
ANIC, Fond C.C. al P.C.R. – Secţia Cadre, dosar nr. P/1413 (Barbu Popescu), f. 5, f/v.

122
 VIAŢA POLITICĂ LOCALĂ ÎN COMUNISM ŞI ACTORII EI

ale partidului. Alegerile urmau să se desfăşoare la Conferinţa Naţională31. Obiceiul

era ca înainte de supunerea la vot a propunerii de candidatură, membrii organizaţiei
de bază, în special cei în posturi de conducere, să se pronunţe asupra candidaţilor.
Ca în marea majoritate a situaţiilor întâlnite în cercetarea noastră, aprecierile
celorlalţi „tovarăşi” au fost laudative. Ultimul vorbitor de la adunarea din 17
decembrie 1982, Alexandru Gavriliuc (secretar al Comitetului judeţean de partid),
îl descria pe Barbu Popescu, pe care îl cunoştea din anii ’50, în cuvintele
următoare: „... în calitatea de prim-secretar militează cu pasiune şi exigenţă pentru
realizarea tuturor sarcinilor ce revin judeţului nostru, în special redresarea
zootehniei, dezvoltarea producţiilor agricole”32.
Cu doar câteva zile înainte, „tovarăşul prim” făcuse obiectul unor cercetări
întreprinse de către organele centrale al P.C.R., ca urmare a criticilor aduse de către
membri ai Comitetului judeţean Tulcea. În nota întocmită cu această ocazie este
consemnată şi părerea lui Alexandru Gavriliuc, care împreună cu un coleg afirma
despre prim-secretarul judeţean că „a fost rupt o perioadă îndelungată de munca de
partid; din această cauză mai organizează şedinţe de secretariat fără ordine de zi, în
care se discută îndeosebi abuzurile şi neregulile ce le constată în numeroasele
deplasări ce le face personal în reţeaua comercială, despre măsurile luate privind
desfacerea contractelor de muncă sau mutarea din unităţile respective a unor
vânzători, frizeri, etc., precum şi arestarea unui măcelar şi a unui gestionar la o
căşărie (ultimul fiind eliberat după cinci zile)”33. Controlul de Partid a evidenţiat
„aprecierile negative“ pe care Barbu Popescu le-a făcut la adresa prim-secretarului
pe care îl înlocuise: posibile acte de corupţie sau favoritism ale acestuia sau ale
subordonaţilor săi (secretarii judeţeni), încă în funcţie, pentru obţinerea de beneficii
materiale („aprovizionarea cu carne şi alte produse alimentare prin Unitatea de
Cazare şi Alimentaţie). Nota organelor de control de partid remarcă tendinţa prim-
secretarului nu numai de a dezvălui posibilele acte de corupţie ale predecesorului
său, ci şi de a ieşi în evidenţă ca justiţiar: „Cu prilejul unei deplasări în piaţă,
tovarăşul Popescu Barbu a scos din biroul său pe responsabilul pieţei în faţa zecilor
de cumpărători şi fără nici un fel de dovezi, arătându-l cu degetul, s-a adresat
cetăţenilor: «Ia uitaţi-vă cum este îmbrăcat, fumează Kent, bea wisky [sic!] şi
mănâncă friptură», solicitând cetăţeni[lor] strânşi acolo să i se alăture în ‘lupta
împotriva hoţilor şi delapidatorilor din comerţ’. De menţionat că responsabilul
pieţei, membru de partid, era îmbrăcat cu o scurtă de lucru modestă, el nu este
fumător, iar până în prezent este cunoscut ca un om corect, are o familie bună, care
se bucură de autoritate în comuna sa ...” 34.
Acest episod indică un conflict evident între nomenclatura locală şi un nou
prim-secretar, care deşi activase anterior în această regiune geografică, rupsese
pentru mai bine de 17 ani legăturile directe cu judeţul Tulcea. În plus, în ultimii

31
Ibidem, f. 18-19, f/v.
32
Ibidem, f. 19.
33
Ibidem, f. 22.
34
Ibidem, f. 21 v., 22 v.

123
 Andrei Florin Sora

şapte ani, Barbu Popescu lucrase şi locuise în străinătate, într-un mediu social şi
economic diferit. Este posibil ca Barbu Popescu să-şi fi propus ca funcţiile de prim-
secretar al Comitetului judeţean al P.C.R. şi de preşedinte al Comitetului executiv
al Consiliului Popular judeţean să îl ajute în numirea într-o funcţie mai importantă
la Bucureşti. Deşi activase în C.C. al P.C.R., ca membru supleant între 1965 şi
1974 şi ca membru (plin) între 1974 şi 1979, presupunem că doar depărtarea de
România îl făcuse să piardă locul în C.C.35 În decembrie 1983, prin decret
prezidenţial, Barbu Popescu a fost acreditat ambasador în Etiopia (până în 1989).
În lipsa altor documente de arhivă şi mărturii de istorie orală, nu putem face decât
supoziţii, dar credem că, prin luarea unor măsuri mai degrabă propagandistice
decât efective, Barbu Popescu a încercat o lovitură de imagine pentru a se face
apreciat de către organele centrale de partid şi de stat şi mai ales de către populaţia
locală. De altfel, după 25 decembrie 1989, deşi nu participase la mişcările de
protest din oraş din zilele precedente, Barbu Popescu a venit în Tulcea, unde a fost
numit preşedinte al Consiliului Frontului Salvării Naţionale 36, provocând
nemulţumirea unei părţi a tulcenilor. În legislatura 1990-1992, fostul prim-secretar
a fost senator în judeţul Tulcea, pe listele Frontului Salvării Naţionale (F.S.N.)37.
Un caz care a avut ecou în România, dar şi în Occident, a fost deconspirarea
abuzurilor conducerii P.C.R. din judeţul Neamţ, în frunte cu prim-secretarul Ştefan
Boboş. Cu excepţia perioadei 1954-1956, între 1949 şi 1978 acesta a exercitat
funcţii de conducere la nivel local într-o singură zonă geografică (nord-vestul
Moldovei): secretar al Comitetului judeţean de partid Neamţ (1949-1950), prim-
secretar al Comitetului regional Suceava (1950-1954), preşedinte al Comitetului
Executiv al Sfatului Popular regional Bacău (1956-1966), prim-secretar al
Comitetului judeţean Neamţ (1968-1978). Între 1965 şi 1978, Ştefan Boboş a fost
membru al C.C. al P.C.R. În timpul mandatelor sale de prim-secretar sau de
preşedinte al Comitetului executiv al Sfatului Popular regional din anii ’50-’60, a
fost sancţionat succesiv cu „vot de blam” de către Comisia Controlului de Partid
(1954) pentru nereguli în coordonarea întovărăşirilor agricole sau cu „vot de blam
cu avertisment” (1957) pentru cheltuieli abuzive din fondurile Sfatului Popular
(repararea locuinţei).
În 1978, căderea s-a produs urmare a încălcării legilor, pentru indisciplină şi
pentru bunuri şi servicii neachitate, inclusiv ilegalităţi comise pentru construirea
unui imobil proprietate personală38. Destituirea lui Ştefan Boboş din cea mai
importantă funcţie politică şi administrativă de la nivel local, recunoaşterea publică
şi mai ales zvonurile privind abuzurile sale nu au condus şi la condamnarea sa de
către justiţie. „Demascarea” efectivă a lui Boboş şi a întregii conduceri a judeţului

35
Membrii C.C. al P.C.R…, p. 479.
36
„Adevărul”, ediţia de Tulcea, 23 decembrie 2010, http://adevarul.ro/locale/tulcea/mortii-
tulceni-diversiunea-barbu-popescu-1_50ac95287c42d5a66386373b/index.html, 15 septembrie 2012.
37
http://www.cdep.ro/pls/parlam/structura.mp?idm=73&cam=1&leg=1990&pag=1&idl=1,
15 septembrie 2012.
38
Notă privind Plenara C.C. al P.C.R. din ziua de 1 noiembrie 1978, ANIC, Fond C.C. al
P.C.R. - Cancelarie, dosar nr. 82/1978, f. 34-36, f/v.

124
 VIAŢA POLITICĂ LOCALĂ ÎN COMUNISM ŞI ACTORII EI

Bacău s-a realizat în momentul în care acesta nu mai era prim-secretar judeţean, ci
ambasador al României la Sofia (martie 1978-ianuarie 1979). În Plenara C.C. al
P.C.R. din 1 noiembrie 1978, în care s-a hotărât excluderea sa din partid, Ştefan
Boboş şi-a făcut autocritica39, însă într-o formă diferită de cele din anii ’5040, în
sensul că a accentuat „succesele sale în muncă” şi, fără a le nega, a minimizat
acuzaţiile aduse, considerate „un accident nefericit în viaţa mea” 41. Ne-am aştepta
ca dosarul său de cadre să fie unul voluminos, însă acesta cuprinde doar cinci file,
redactate în perioada 1973-198042. În martie 1980, Comitetul Politic Executiv al
C.C. a aprobat propunerea Colegiului Central privind reîncadrarea sa în partid, cu
vechimea avută anterior excluderii43.

Sportul local, Partidul şi prestigiul prim-secretarilor

judeţeni

O parte a evocărilor pozitive post-decembriste se referă la rolul prim-

secretarilor judeţeni în promovarea sportului local, în special sprijinirea echipelor de
fotbal. Astfel, şi datorită lui Nicu Ceauşescu, F.C. (Fotbal Club) Inter Sibiu a ajuns în
prima divizie, Gheorghe Blaj, în calitate de prim-secretar al judeţului Maramureş a
ajutat echipa F.C. Baia Mare, Ion Sârbu, prim-secretar al judeţului Argeş a premiat
cu 5 000 de lei fotbaliştii echipei F.C. Argeş pentru câştigarea celui de-al doilea
titlu44. Şi exemplele pot continua. Importanţa pentru populaţie a evenimentelor
sportive, într-o societate în care posibilităţile de petrecere a timpului liber erau
reduse, nu trebuie minimizate. Pentru conducătorii locali, mândria de a sprijini
sportul, şi mai ales fotbalul, de a avea o echipă de fotbal în prima divizie, nu era doar
manifestarea unei pasiuni, ci şi o formă de oportunism şi chiar de orgoliu personal.
Prin această modalitate, obţinea recunoştinţa populaţiei judeţului şi o vizibilitate mai
mare a localităţii sau judeţului la nivel naţional. În jurul fugii marelui fotbalist Ilie
Dobrin de la F.C. Argeş la Universitatea Craiova în 1974, cei doi prim-secretari ai
judeţelor Argeş (Ion Dincă) şi Dolj (Gheorghe Petrescu) au avut un cuvânt greu de
spus, fiecare încercând să rezolve această problemă în favoarea judeţului lor45.
Fotbalul presupune prezenţa pe stadion a unui număr mare de persoane, constituind o
formă facilă de a se face remarcat în public şi de a capta atenţia.
Căderea definitivă a lui Teodor Coman (fost ministru de Interne) din graţiile
lui Nicolae Ceauşescu s-a produs în 1984. Gradul de simpatie ridicat de care se

39
Ibidem, f. 36/v.-38.
40
Pentru abaterile de care a fost acuzat Ştefan Boboş în anii ’50, vezi ibidem, dosar nr.
14/1957, f. 5-10.
41
Ibidem, dosar nr. 82/1978, f. 37/v.
42
Ibidem, Secţia Cadre, dosar nr. B/1064 (Ştefan Boboş), passim.
43
Ibidem, f. 1.
44
http://cupadelegenda.gsp.ro/stiri/6/fotbalul-ii-placea-si-partidului.htm, 9 noiembrie 2012.
45
Acest episod este povestit pe scurt şi de Ilie Dobre, „Cum s-a reîntors Gâscanul în
propriul club”, în Ilie Dobre, Fotbal, culise, întâmplări, Editura Paralela 45, Piteşti, 2004, p. 134-136.

125
 Andrei Florin Sora

bucura T. Coman a fost amplificat prin calificarea în finală şi câştigarea de către

echipa feminină de handbal Chimistul Râmnicu Vâlcea a Cupei Federaţiei
Europene de Handbal, împotriva echipei germane Oldenburg. După meciul tur,
câştigat în Germania Federală, la meciul retur de la Râmnicu Vâlcea publicul a
scandat „Coman e / cel mai bun din R.S.R.”46. O zi sau două mai târziu, la
spectacolul cenaclului Flacăra, desfăşurat în aceeaşi Sală a Sporturilor din
municipiu (inaugurată în 1982 chiar de Coman), s-a strigat încă o dată numele
prim-secretarului judeţean47. La puţin timp după aceste manifestări pro-Coman,
acesta a fost eliberat din funcţia de prim-secretar judeţean48.
Importanţa sportului la nivel local este observabilă şi prin valul de
nemulţumire creat de insuccesele echipei locale de fotbal. Astfel, cu câteva luni de
zile înainte de momentul decembrie 1989, într-un meci dramatic, UTA Arad a
pierdut la baraj calificarea în prima divizie, în dauna rivalei Poli Timişoara, se pare
la presiunea Elenei Pugna, prim-secretar al „judeţenei de partid” Arad49. Elena
Pugna fusese numită în această funcţie din poziţia de secretar pentru probleme
economice a Comitetului judeţean de partid şi vicepreşedinte al Comitetului
executiv al Consiliului Popular al judeţului Timiş (1982-1986)50. Mai mult, soţul
Elenei Pugna era preşedintele clubului timişorean.

După 1989...

Pentru o mare parte a prim-secretarilor Comitetelor judeţene ale P.C.R.,

revoluţia din 1989 a însemnat retragerea definitivă din viaţa politică. Pentru aceia
în funcţie în ziua de 22 decembrie 1989, căderea regimului le-a pus în pericol şi
viaţa, mulţi dintre ei trecând în după-amiaza acelei zile, de teamă sau din
oportunism, de partea revoluţionarilor. La prima vedere, puţini dintre foştii prim-
secretari judeţeni au revenit după 1990 în viaţa politică locală sau naţională, însă
această percepţie necesită câteva precizări. Cu excepţia prim-secretarilor în funcţie
la sfârşitul anilor ’80, o parte a acelora care au exercitat această demnitate în
perioada cercetată aveau în anii ’90 şi în deceniul următor o vârstă înaintată. În
cazul prim-secretarilor în funcţie la 21 decembrie 1989, vârsta medie era de 54-55
de ani, această cifră datorându-se şi unei infuzii de oameni tineri, produsă în anii
46
http://arenavalceana.ro/2012/06/29/%E2%80%9Edumnezeul-sportului valcean%E2%80%9D/,
10 ianuarie 2013. Scandarea numelui lui Teodor Coman ca motiv al înlocuirii sale este sugerată şi de
Corneliu Tamaş şi Smarand Ţana, Judeţul Vâlcea şi prefecţii lui, cuvânt înainte de Aurel Vlădoiu,
Editura CONPHYS, Râmnicu Vâlcea, 2004, p. 143.
47
C. Tamaş, S. Ţana, op. cit., p. 143.
48
Chiar dacă în aprilie 1984, Teodor Coman a fost „promovat” preşedinte al Comitetelor
pentru Problemele Consiliilor Populare, cariera lui politică s-a încheiat. În 1986, T. Coman a fost
acreditat ambasador în Iordania, iar în decembrie 1987 a pierdut şi funcţia de membru al C.C. al P.C.R.
49
Vezi: http://adevarul.ro/locale/arad/prim-secretarii-judetului-arad-dur-bun-inteligent--
femeie-sensibila-1_51670ccb053c7dd83ffba7ed/index.html, 5 iulie 2013 sau http://www.wattpad.
com/3078-uta-arad, 9 noiembrie 2012.
50
Membrii C.C. al P.C.R...., p. 493.

126
 VIAŢA POLITICĂ LOCALĂ ÎN COMUNISM ŞI ACTORII EI

'80. Astfel, dacă ne referim doar la prim-secretarii Comitetelor judeţene în funcţie

în 1989: şapte dintre aceştia aveau mai mult de 60 de ani (cei mai în vârstă erau
Gheorghe Nicolae (Tulcea, născut în 1923), Ion Savu şi Ioachim Moga (ambii
născuţi în 1926), cei mai tineri fiind Nicu Ceauşescu (născut în 1951), Pantelimon
Găvănescu (născut în 1947) şi Radu Constantin (născut în 1942). Pe de altă parte,
schimbările din decembrie 1989 au îndepărtat pe acei prim-secretari, identificaţi ca
apropiaţi ai lui Nicolae Ceauşescu sau pe aceia care au fost condamnaţi de justiţie 51
sau care imediat după căderea regimului s-au aflat în arest preventiv (de exemplu
Viorel Igreţ). Din acest punct de vedere, revenirea lor în politică ar fi fost şi juridic
imposibilă. Credem că, exceptându-i pe cei implicaţi în reprimarea revoluţiei,
delegitimarea lor politică după 1990, pentru activitatea din regimul comunist nu a
ţinut în primul rând de exercitarea de funcţii politice şi administrative la nivel local,
ci mai ales de cele din Comitetul Central sau de la conducerea unui minister ca cel
de Interne şi, mai ales, de identificarea de către populaţie a unei mari apropieri de
cuplul Ceauşescu.
Nu toţi foştii prim-secretari au dispărut după 1989 din viaţa publică. Câţiva
au fost aleşi în funcţii elective locale în judeţele în care activaseră politic anterior:
Anton Lungu, prim-secretar al Comitetului judeţean Brăila al P.C.R. (aprilie 1983-
decembrie 1989) a fost ales primar al oraşului Brăila între 1994 şi 2004, Vasile
Bulucea (primar al Craiovei între 1973 şi 1976 şi prim-secretar al judeţului Gorj
între 1986 şi 1988) a fost primar al oraşului Craiova între 1996 şi 2004, Constantin
Dinu (prim-secretar al judeţului Mehedinţi între februarie 1986 şi 8 decembrie
1989) a fost primar al oraşului Drobeta Turnu-Severin între 1996-2008, din partea
Partidului Social Democrat Român (P.S.D.R.) şi ulterior a Partidului Social
Democrat (P.S.D.). Anton Lungu a câştigat primăria Brăila din partea Partidului
Socialist al Muncii (P.S.M.), a trecut apoi la P.S.D.R., pentru ca la alegerile locale
din 2004 să participe din partea Partidului Umanist Român (P.U.R.). Vasile
Bulucea a fost ales în 1996 în fruntea oraşului Craiova de pe listele P.S.M., în al
doilea mandat a reprezentat P.S.D.R., pentru ca la alegerile din 2004, deoarece ca
şi Lungu, nu a mai primit sprijinul P.S.D., să candideze, fără succes, din partea
Forţei Democrate (condusă de Petre Roman). După pierderea alegerilor pentru un
nou post de primar, V. Bulucea, C. Dinu şi A. Lungu au fost consilieri locali. Alţi
foşti prim-secretari judeţeni au fost aleşi în Parlamentul României: Barbu Popescu,
din partea F.S.N., sau Carol Dina (Galaţi, 1985-1989), senator de Galaţi între 2000-
2008, din partea Partidului România Mare (P.R.M.).
După 1989, în administraţiile locale (judeţene, municipale, orăşeneşti) au
pătruns şi alţi foşti prim-secretari judeţeni, ca de exemplu: Gheorghe Catană,

51
Au fost condamnaţi la închisoare pentru fapte produse în decembrie 1989 îm calitate de
prim-secretari judeţeni: Ioachim Moga (judeţul Cluj), Radu Bălan (judeţul Timiş), Nicu Ceauşescu
(judeţul Sibiu). Alţi foşti prim-secretari condamnaţi după 1990 la închisoare (Loturile C.P.Ex., Lotul I
Timişoara), au făcut parte din conducerea de partid şi de stat în decembrie 1989 (Emil Bobu,
Constantin Dăscălescu, Ion Dincă, Ilie Matei, Cornel Pacoste,Tudor Postelnicu) sau au fost implicaţi
în acţiuni ca operaţiunea „Autobuzul” (George Ion Homoştean, prim-secretar al judeţului Alba între
1968 şi 1978 şi ministru de Interne între 1978 şi 1987).

127
 Andrei Florin Sora

membru al Consiliului judeţean Argeş (pe care l-a condus între 1988 şi 1989)52 sau
Carol Dina (muncipiul Galaţi, 1996-2000). Se observă că P.S.M., înfiinţat în 1990
de Ilie Verdeţ (fost prim-ministru şi prim-secretar regional53), a obţinut rezultate
bune în alegerile locale, prin promovarea unor figuri cunoscute populaţiei, însă
reprezentanţi de seamă la nivel local ai vechiului regim.
Mai ales după anul 2000, foşti conducători politici şi administrativi locali au
fost decoraţi sau au primit titlul de „cetăţeni de onoare”, acordat de către
administraţiile locale54. Unii dintre foştii prim-secretari judeţeni au participat, în
2008, la manifestările legate de sărbătorirea (re)înfiinţării judeţului (de exemplu
George Homoştean la Alba). De asemenea, există un început timid prin care
memoria foştilor lideri locali să fie prezentă în judeţele pe care le-au condus şi prin
redenumirea unor străzi: astfel, în municipiul Râmnicu Vâlcea există strada Teodor
Coman. Chiar dacă, în multe cazuri, această „recunoaştere” se explică prin
existenţa unei reţele de relaţii şi legături profesionale, de prietenie şi chiar de
rudenie, totuşi este evident faptul că o parte a populaţiei locale apreciază activitatea
acestora şi a regimului pe care l-au reprezentat.

Concluzii

După 1989, cu precădere în mass-media locală, pe lângă sublinierea unor

aspecte negative din activitatea prim-secretarilor judeţeni (corupţie, venalitate,
abuzuri, relaţia acestora cu Securitatea) sunt aduse laude prim-secretarilor judeţeni,
de multe ori tocmai pentru a arăta decăderea judeţului şi a administraţiei locale în
prezent. De altfel, şi în timpul exercitării „mandatului” lor, populaţia aprecia
pozitiv activitatea sau efortul depus de unii prim-secretari judeţeni pentru
aprovizionarea cu alimente, furnizarea energiei electrice şi a căldurii la parametri
normali, construcţia de locuinţe, lucrările de sistematizare, construcţia unor parcuri,
a unor săli de sport, înfrumuseţarea localităţilor etc. De multe ori, în funcţie de
furnizarea unor bunuri de larg consum la un nivel superior altor judeţe, un ritm mai
accelerat al construcţiei de locuinţe, etc. se ajungea la comparaţii între capacitatea
unor prim-secretari şi incapacitatea altora de a administra judeţul. Cert este că pe
lângă calităţi organizatorice şi de conducător şi de relaţiile pe care prim-secretarii
le aveau cu diferiţi factori decizionali centrali, prosperitatea unui judeţ era
determinată şi de gradul de industrializare şi de dezvoltarea agriculturii, de tipul
predominant de ramură industrială sau de culturi agricole, de amploarea
investiţiilor în acel judeţ, de planificarea economiei, decisă la nivel central. De
52
http://www.cjarges.ro/obj.asp?id=4589, 5 ianuarie 2013.
53
Unul dintre cei patru vicepreşedinţi pe care i-a avut P.S.M. la înfiinţare a fost Traian
Dudaş, prim-secretar al judeţului Mehedinţi (1969-1972).
54
Anton Lungu, Alexandrina Găinuşe (care a refuzat titlul de cetăţean de onoare al oraşului
Bacău), etc. Anton Lungu a fost declarat cetăţean de onoare al oraşului Brăila în 2001 (când era încă
primar), pe aceeaşi listă regăsindu-se şi „Eroii Revoluţiei 1989”. http://www.primariabraila.ro:7200/
Continut%20site/Cetateni%20de%20onoare.aspx, 10 ianuarie 2013.

128
 VIAŢA POLITICĂ LOCALĂ ÎN COMUNISM ŞI ACTORII EI

asemenea, obţinerea de către populaţie a unor produse greu de procurat 55 era

determinată şi de factori geografici (de exemplu apropierea de graniţă care facilita
micul trafic transfrontalier) sau sociali, prin prezenţa micilor producători.
Chiar dacă din postura de prim-secretar capacităţile intelectuale,
organizatorice, administrative, politice şi relaţionale ale unui membru de partid
puteau fi remarcate mai uşor de Bucureşti, totuşi deţinătorul acestei funcţii nu
trebuia să devină mai popular decât Nicolae Ceauşescu. Prim-secretarii judeţeni din
perioada 1968-1989 şi mai ales cei de la sfârşitul anilor ’70 nu trebuiau să uite că îi
sunt datori conducătorului Partidului şi Statului. Prim-secretarii reprezentau o
„curea de transmisie” între centrul puterii de partid şi de stat şi populaţie (activişti,
membri de partid sau simpli cetăţeni). Dacă pentru un fost şef de secţie al C.C. al
P.C.R. sau un fost ministru, trimiterea în judeţ însemna o retrogradare evidentă,
acest post putea fi doar o etapă obişnuită (parte a principiului rotaţiei cadrelor)
pentru reîntoarcerea la Bucureşti. Şi chiar şi aşa, funcţia de prim-secretar judeţean
însemna numeroase privilegii şi o putere mare la nivel local, inclusiv controlul
organelor locale de Miliţie şi Securitate.

Abstract: The Local Political Life and its Actors during Communism: the First
Secretaries of the County Committees of the RCP, 1968-1989
The accessing in the past couple of years of the archives of the Romanian Communist Party
(RCP), including the personnel dossiers, oral testimonies, but also recent research can
provide answers and leads new approaches on the formation and the evolution of the local
political elites in Communist Romania. This article analyzes the political role established at
local level of the the First Secretaries of the County Committees of the RCP, their career
strategies; the symbolic mechanisms for professional accession, promotion or loss of this
position; the dynamics between Centre (Bucharest) and Periphery (the provinces) and last but
not least, the political destiny of these elites after 1989. Starting with 1968, the First Secretary
of the County Committee of the RCP also gained the position of President of the Executive
Committee of the County Popular Council, becoming apparently the absolute chief of the
local administration. We are aiming to identify if there is a pattern or more in the appointment
and the retention in the County First Secretary position, and especially, to discover what is the
importance leverage of the local factor. On the other hand, the holders of these functions were
always dependent on the Centre - Bucharest, especially on Nicolae Ceauşescu.
Keywords: communist nomenklatura, the First Secretary of the County Committee of the
Romanian Communist Party (RCP); local government, personnel dossiers.

Această lucrare a fost finanţată din contractul POSDRU/89/1.5/S/62259, proiect strategic

«Ştiinţe socio-umane şi politice aplicative. Program de pregătire postdoctorală şi burse
postdoctorale de cercetare în domeniul ştiinţelor socio-umane şi politice», cofinanţat din
Fondul Social European prin Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor
Umane 2007-2013. O formă preliminară a acestei cercetări a fost prezentată la conferinţa
Politică şi antipolitică sub comunism, organizată de către Institutul Naţional pentru Studiul
Totalitarismului (Bucureşti, 22-23 noiembrie 2012).

55
Cartelarea alimentelor nu era în toate judeţele identică, de exemplu pâinea nu era vândută
populaţiei în toate oraşele pe bază de cartelă.

129