UNIVERSITATEA ‘’LUCIAN BLAGA”- DIN SIBIU

FACULTATEA DE DREPT
Specializarea: Drept
Anul 1, Grupa 6

Profilul istoric al șefului de stat la români: un puzzle al

asumării istoriei

Student
Dragomir Andra-Miruna

SIBIU
2024

1
 CUPRINS
INTRODUCERE……………………………………………………………………………pag.3
CAPITOLUL I……………………………………………………………………………...pag. 4
Concordanță sau discrepanță: Șeful de stat în realitatea juridică și social-politică……........pag.4
CAPITOLULII……………………………………………………………………………....pag.6
Șeful de stat în România: Impactul autoritarismului și constituționalismului liberal……….pag.6
2.1. Constituția din 1866………………………………………………………………….…pag.6
2.2. Constituția din 1923……………………………………………………….……………pag.6
2.3. Constituțiile comuniste………………………………………………………….……...pag. 7
CONCLUZII………………………………………………………………………………..pag. 8
BIBLIOGRAFIE……………………………………………………………………………pag. 9

2
 INTRODUCERE
În acest eseu, v-om analiza profilul istoric al șefului de stat la români, evidențiind
așteptările, blamările, rezultatele și reminiscențele mentalitare asociate cu această funcție. O
întrebare fundamentală pe care o voi explora este dacă șefii de stat la români au fost considerați
eroi, trădători sau victime ale istoriei.
Pentru a înțelege pe deplin impactul șefului de stat asupra identității constituționale a
României, trebuie să ne orientăm atenția către perioada de la unirea Principatelor Române în
1859, și chiar mai jos, până la Regulamentele Organice. V-om compara viziunea și intenția clasei
politice, care a elaborat și modificat legile fundamentale, cu percepția și participarea poporului,
care a fost atât supus, cât și beneficiar al acestor legi. Încercând să dezvălui gradul de
conștientizare și implicare a poporului în procesele de consolidare a democrației în România.
Un aspect crucial în analiza profilului istoric al șefului de stat la români este impactul
complex al autoritarismului și al constituționalismului liberal. Încercând să evaluăm dacă șeful
de stat a reprezentat un factor de progres sau de regres, de stabilitate sau de instabilitate, de
unitate sau de divizare în istoria României. Vor fi evidențiate atât realizările, cât și eșecurile,
meritele și greșelile șefului de stat.
Pentru a susține argumentul , v-om utiliza exemple și studii de caz relevante care
ilustrează modul în care șeful de stat a acționat și a influențat cursul istoriei constituționale a
României. Doresc să subliniez atât aprecierile, cât și criticile aduse șefului de stat din perspective
subiective și obiective.
Un alt aspect important în analiza profilului istoric al șefului de stat la români este
limitarea puterii acestuia. V-om discuta despre modalitățile în care puterea șefului de stat poate fi
controlată și limitată, pentru a preveni abuzurile, arbitrarul și dictatura. Voi observa dacă există o
înțelegere a traumelor trecutului în elaborarea și modificarea legilor fundamentale, inclusiv în
alegerea regimului politic și a formei de guvernământ.
Separarea puterii în stat este un alt aspect esențial în analiză. Voi sublinia rolul și
relevanța principiului separației puterii în stat, ca garanție a echilibrului și controlului reciproc
între organele statului. Voi evalua dacă schimbările în forma de guvernământ și regimul politic
au fost benefice sau nu pentru funcționarea statului român și voi încerca să răspund la întrebarea
privind regimul politic funcțional pentru România, ținând cont că funcțional înseamnă și benefic.
În final, v-om investiga succesiunea regimurilor autoritare și modul în care acestea au
influențat instituția șefului de stat și constitutionalismul românesc. Voi analiza sursele, intențiile,
efectele, succesele și eșecurile acestor regimuri și voi examina continuitatea sau ruptura între
acestea și regimurile democratice. Se vor evidenția consecințele pe termen scurt și lung ale
acestor regimuri și felul în care s-au raportat la dreptul scris și la dreptul în acțiune.
În concluzie, obiectivul acestui eseu este să analizeze rolul și evoluția șefului de stat în
istoria României și impactul acestuia asupra identității constituționale românești. Se vor explora
așteptările, blamările, rezultatele și reminiscențele mentalitare asociate cu funcția de șef de stat.
De asemenea, se va încerca să se răspundă la întrebarea dacă șefii de stat la români au fost
considerați eroi, trădători sau victime ale istoriei.

3
 CAPITOLUL I
Concordanță sau discrepanță: Șeful de stat în realitatea juridică
și social-politică

De-a lungul timpului s-a observant că șefii de stat au ocupat un loc privilegiat în încrederea
romanilor față de alte organe ale statului, chiar dacă de multe ori se încadrau în termenul ‘’șef de
stat” toate organele reprezentative, ce executau atribuții executive, legislative și judecătorești.1
De multe ori pe parcursul timpului poporul român a fost rupt de conducătorii săi, însă în
momentele în care acest lucru nu s-a întâmplat, poporul român a reușit să se afirme în istorie. Un
exemplu relevant fiind revoluția de la 1848 fiind considerată un eveniment fundamental al
modernității românești. S-a spus despre această revoluție că ‘’Revoluția de la 11 ianuarie 1848 a
fost cea mai frumoasă ce s-a întâmplat vreodata la un popor” aceasta având importanță împreună,
poporul roman cu conducătorii săi. Această revoluție a fost posibilă în special datorită poporului,
ce i-a susținut pe revoluționari (eliberarea membrilor Guvenului, arestați de ofițerii reacționari).2
Încercarea celor 30.000 de țărani de a crea un ‘’zid viu”, în momentul intrării turcilor în
București „trecând peste miile de oameni care au încercat a-i opri, dar cu piepturile goale”3, a fost
practic o dovadă a alăturării poporului de conducatorii săi.
Consider că, nu doar revoluția din 1848 a avut un rol semnificativ în consolidarea relației
dintre popor și conducători, ci și Conferința de la Paris, în urma căreia au fost aprobate adunările
ad-hoc, ce au dus la alegerea lui Cuza în Moldova și Tara Românească. Cuza ajutând la construcția
țării cu bune și rele, modernizând statul după principii noi bazate pe ideologii liberale.
Alexandul I. Cuza a adus noi reforme în ajutorul poporului român, însă acestea nu pot fi
neapărat numite reforme, deoarece nu poate fi reformat ceva ce nu a existat înaite. O reformă mai
puțin cunoscută e cea care a pus bazele administrației locale,în urma căreia satele și cătunele se
grupau în commune rurale. Administrația județelor se făcea de condilii alese în funcție de averea
deținută, în frunte aflându-se prefectul. Această lege inspirându-se din cea belgiană, care la rândul
său era inspirată din cea franceză. O altă reformă a fost cea a secularizării averilor mănăstirești,
mănăstirile la momentul respective deținând 23% din proprietățile funciare. O problemă socială la
momentul respectiv fiind faptul că mare parte din moșiile romănești erau deținute de către
mănăstiri grecești. Astfel Cuza a introdus o taxă de 10% asupra veniturilor bisericilor, a interzis
slujbele în limba greacă, iar egumerii greci au fost obligați să restituie toate bunurile și obiectele
de cult, bisericilor românești. Datorită faptului că exista o problemă socială referitoare la moșiile
deținute de mănăstiri grecești,putem spune că poporul a avut o putere semnificativă în abordarea
acestei legi.4

1
STUDIU INTRODUCTIV șeful statului la români: între deziderat constituțional și realitate politică Manuel Guțan
2
Afirmarea istorică a românilor - rod al conlucrării dintre popor și conducători- ziarul Lumina
3
Istoria românilor, vol. VII, tom I, 2015, pp. 283-290, 299-301
4
https://romania.europalibera.org/a/unirea-1859-reformele-lui-cuza/31661505.html

4
 Pe lângă cele două reforme deja menționate a mai fost adoptată și legea agrară și
constituțională. Rolul constituției pâna la lovitura de stat de pe 2 mai 1864 l-a avut Convenția de
la Paris. În urma acestei reforme Domnul a dizolvat Adunarea Legiuitoare, următorul pas fiind să
înființeze o nouă lege electorală, o nouă constituție numită ‘’Statutul dezvoltator al Convenției de
la Paris,, și un referendum. În urma acestei acțiuni elitele s-au simțit înșelate, deoarece
conservatorii doreau o dezvoltare organică și treptată, iar liberalii doreau instaurarea rapidă a
instituțiilor de tip occidental, din acest motiv niciuna dintre cele două tabere nu dorea excluderea
lor de la putere.
Datorită faptului ca Alexandru I. Cuza a dizolvat Adunarea Legiuitoare ajutat de
Kogălniceanu, acesta din urmă a fost considerat un trădător și în cele din urmă a fost marginalizat.
Acțiunea lui Cuza nu a rămas trecută cu vederea de către Rusia, Franța și Prusia, fiind acuzat că a
încălcat prevederile Convenției de la Paris. Pe data de 10 spre 11 februarie 1866 Cuza a fost obligat
să abdice din cauza liderilor coaliției din care făceau parte conservatori și liberali. 5 Acest
eveniment ajutându-ne să înțelegem că, deși Cuza a fost acceptat de către popor, inclusiv elita,
pentru reformele aduse și acceptate de clasa burgheziei, în momentul în care s-a observant că
Domnul dorea să dețină toată puterea, poporul s-a întors în potriva sa, de la erou devenind un
trădător.

5
https://romania.europalibera.org/a/unirea-1859-reformele-lui-cuza/31661505.html

5
 CAPITOLUL II.
Șeful de stat în România: Impactul autoritarismului și
constituționalismului liberal

De-a lungul timpului constituționalismul a suferit schimbări majore, determinate de

transformări politice și sociale. Esența acestor schimbări constă în elaborarea unor legi
fundamentale ce stau la baza organizării statale.

2.1. CONSTITUȚIA DIN 1866

Această constituție a fost precedată de o serie de documentene ce au ajutat la inserția
constituționalismului în Țările Române, printre acestea aflându-se Regulamentele Organice, dar și
Convenția de la Paris, acte ce au avut caracter constituțional. Chiar dacă nu au putut fi considerate
constituții, ele au deschis drumul cristalizării constituționalismului, prin sturctura și conținutul lor,
ele stând la baza organizării și guvernării Principatelor Române.
Constituția din 1866 a fost adoptată fără aprobarea Marilor Puteri, astfel s-a considerat că
a fost un act de independență. În această constituție apărând pentru prima oară denumirea de
România, fiind o lovitură asupra puterilor externe ce doreau să-și pomoveze propriile interese.
Constituția Belgiană a servit ca model pentru cea românească, prima fiind considerată la
momentul resprectiv cea mai democratică. În textul constituției au fost incluse legi fundamentale,
definindu-se teritoriul, rolul conducătorului, drepturile și libertățile oamenilor, puterea
judecătorească și cea armată. Substanța aflându-se în TITLUL II- ”Despre drepturile românilor’’
interzicându-se pedeapsa cu moartea, inviolabilitatea persoanei și libera exprimare erau garantate,
libertatea învățământului, a presei și a întrunirilor, s-au desființat titlurile și privilegiile boierilor.6
Această constituție a reprezentat un pas important în dezvoltarea democrației însă nu pentru
mult timp, deoarece odată cu venirea la putere a lui Ferdinand s-a instaurat o altă constituție cu
caracter autoritar.

2.2. CONSTITUȚIA DIN 1923

Această constituție consacră supremația burgheziei asupra păturii sociale, modificările
vizând interesele burgheziei. Astfel a fost instaurat votul cenzitar.
Constituția din 1923 a fost mai mult o revizuire a celei din 1866, respectând structura
acesteia, insă avea 10 noi articole, 20 de articole au fost modificate, iar alte 7 aveau un conținut
nou. Un caracter nou al acesteia a fost faptul că limba română devenea limba oficială, iar controlul
constituțional se stabilea în controlul Curții de Casație.

6
https://www.ccr.ro/wp-content/uploads/2020/05/Arcul-constitutional-al-Romaniei2016_2.pdf

6
Cu toate acestea se baza pe principiul separării puterilor în stat, pe controlul constituțional, si pe
proclamarea drepturilor și libertăților cetățenești.

2.3. CONSTITUȚIILE COMUNISTE

Aceste constituții au stabilit prevederi specific dictaturii și au renunțat la principiul
separării puterilor în stat.
După ce România a intrat în sfera de influență a Uniunii Sovietice, în urma celui de-al
doilea Război Mondial, regimul comunist s-a instaurat și în România, asfel pentru a se legitimiza
a fost nevoie de elaborarea unei noi constituții. În urma acesteia partidul unic era prezent în toate
structurile de stat, iar drepturile omului erau doar de fațadă.
În urma revizuirii constituției din 1965 a apărut pentru prima oară denumirea de președinte,
aceiași constituție stabilind o nouă împărțire administrativ-teritorială, regiunile și raioanele fiind
înlocuite de județe. Datorită doctrinei comuniste, nu a existat un control constituțional al legilor.
Însă la un moment dat a fost adăugată o lege conform căreia MAN, o comisie constituțională
pentru a se ocupa cu constituționalitatea legilor.
Unii autori au subliniat faptul că ”Adoptarea constituțiilor în perioada comunistă apărea
numai pentru a marca „o nouă etapă în construirea socialismului. Constituțiile din perioada
comunistă sunt caracterizate ca reprezentând „voința unei singure formațiuni politice, care se
manifesta prin monopolizarea puterii și proliferarea abuzului... Ele nici nu erau adoptate pentru a
fi aplicate, ci pentru a crea o anumită imagine favorabilă pentru statul comunist.”7
Se poate observa cu ușurință faptul că există o continuitate a regimurilor comuniste, acestea
apărând pentru prima oară in 1948 și dispărând în 1965. Acestea au avut o influență considerabilă
atat asupra constituționalismului, cât și asupra aspectului psihologic. Poporul trăind o teroare
continuă și clădindu-și o anumită mentalitate, fiindu-le foarte greu să se adapteze la democrație.
Tocmai de aceea până și în ziua de astăzi există oameni care consideră că pe vremea comunismului
totul era mai benefic.

7
https://www.ccr.ro/wp-content/uploads/2020/05/Arcul-constitutional-al-Romaniei2016_2.pdf

7
 CONCLUZII
Există o discrepanță între ceea ce prevede dreptul scris și ceea ce se întâmplă în practică
în ceea ce privește statutul, atribuțiile și responsabilitățile șefului de stat. Clasa/politica elitei care
elaborează și modifică legile fundamentale are o viziune și intenție diferită față de percepția și
participarea poporului, ceea ce poate duce la un grad redus de conștientizare și implicare a
poporului în procesele de schimbare și consolidare a democrației în România.
În ceea ce privește autoritarismul și constituționalismul liberal, există un impact
semnificativ asupra dezvoltării și respectării principiilor și valorilor constituționale, în special
cele de natură liberal-democratică. Șeful de stat poate fi atât un factor de progres, stabilitate și
unitate, dar și un factor de regres, instabilitate și divizare în istoria României. Este important să
se facă o distincție între forma și fondul exercitării puterii de către șeful de stat.
Exemplele și studiile de caz relevante pot ilustra modul în care șeful de stat a acționat și a
influențat cursul istoriei constituționale a României, având în vedere contextul istoric în care s-a
aflat. Este important să se evidențieze atât realizările, cât și eșecurile, meritele, cât și greșelile,
aprecierile, cât și criticile aduse șefului de stat, având în vedere perspectivele subiective și
obiective.
Limitarea puterii șefului de stat este esențială pentru a preveni abuzurile, arbitrarul și
dictatura. Experiența istorică ar trebui să fie luată în considerare în elaborarea și modificarea
legilor fundamentale, în special în alegerea regimului politic și a formei de guvernământ. De
asemenea, angoasele și traumele trecutului pot juca un rol în deliberarea și proiectarea unui nou
cadru constituțional și instituțional.
Separarea puterii în stat, ca o garanție a echilibrului și a controlului reciproc între
organele statului, este deosebit de relevantă în România. Evoluția formei de guvernământ și a
regimului politic ar trebui să fie evaluată în funcție de beneficiile aduse statului român. În acest
context, este important să se răspundă la întrebarea: care regim politic este funcțional și benefic
pentru România?
Investigarea modului în care regimurile autoritare au afectat instituția șefului de stat și
constituționalismul românesc este crucială. Continuitatea sau ruptura între regimurile autoritare
și cele democratice trebuie analizată, precum și consecințele pe termen scurt și lung ale acestora.

8
 BIBLIOGRAFIE

1. Manuel Guțan, editura Hamangiu -STUDIU INTRODUCTIV- Șeful statului la români:

între deziderat constituțional și realitate politică -2020
2. Manuel Guțan, Oana Rizescu, Bogdan Iancu, Cosmin Cercel și Bogdan Dima- Șefii de
stat: dinamica autoritară a puterii politice în istoria constituțională (Editura Universul
Juridic, București, 2020, 496 pg.)
3. Afirmarea istorică a românilor - rod al conlucrării dintre popor și conducători- ziarul
Lumina, Un articol de: Nicolae Săcrieru - 10 Octombrie 2021
4. Istoria românilor, vol. VII, editura Enciclopedică, București 2003, tom I, 2015, pp. 283-
290, 299-301
5. https://romania.europalibera.org/a/unirea-1859-reformele-lui-cuza/31661505.html-
30.01.2024, 0ra 10:15
6. https://www.ccr.ro/wp-content/uploads/2020/05/Arcul-constitutional-al-
Romaniei2016_2.pdf -30.01.2024, ora 3:00