Importanta constitutiei in reg comunist

Constituţia unui stat reprezintă actul său juridic şi politic fundamental, care reglementează aspecte
referitoare la forma de guvernământ, structurile şi atribuţiile puterilor în stat şi la drepturile
fundamentale ale cetăţenilor.

Constituţia adoptată la data de 24 septembrie 1952, de către Marea Adunare Naţională, a fost
denumită de unii istorici ca fiind „Constituţia construirii socialismului”. Aceasta reflecta rolul statului
şi al partidului unic în viaţa politică şi socială a ţării. Constituţia începea cu un capitol introductiv în
care s-a pus baza existenţei statului român, dependent de URSS, având în cuprins referiri la
proprietatea socialistă care a constituit mijlocul economic de aservire a cetăţeanului şi rolul
conducător al partidului.Principiul de bază al puterii de stat este dictatura proletariatului, regimul de
stat al României este regimul democraţiei populare, care reprezintă interesele celor ce muncesc, iar
statul democrat popular este o formă a dictaturii proletariatului exercitată de Partidul Comunist.De
asemenea, organul executiv suprem al R.P.R. este Consiliul de Miniştri, justiţia este realizată de către
Tribunalul Suprem al R.P.R., tribunalele regionale şi tribunalele populare, şi de către tribunalele
judecătoreşti, înfiinţate prin lege.Unicul organ legiuitor este Marea Adunare Naţională, aleasă pe o
perioadă de 4 ani, iar M.A.N. alege Tribunalul Suprem pe o perioadă de 5 ani.

Constituţia a suferit în 13 ani mai multe modificări.

Constituţia adoptată de Marea Adunare Naţională la data de 21 august 1965, a fost ultima
modificare esenţială a actului fundamental naţional în perioada comunistă, survenind imediat după
moartea primului secretar al P.M.R., preşedinte al Consiliului de Stat al R.P.R., Gheorghe Gheorghiu –
Dej (la 19 martie 1965) şi în condiţiile în care cooperativizarea forţată a agriculturii se încheiase în
anul 1962 iar proprietatea privată fusese practic lichidată.

Constituţia din anul 1965 a schimbat denumirea ţării din Republica Populară Română în Republica
Socialistă România, fiind astfel subînţeleasă finalizarea construcţiei fundamentului socialist în
România.

Actul fundamental punea un accent extrem de mare pe rolul partidului în cvasitotalitatea domeniilor
de activitate, conferindu-i rolul de conducător.

Astfel partidul imprima statului un caracter dinamic, partidul defineşte obiectivele în domeniile de
interes pentru societate iar statul socialist –  reprezentantul PartiduluiComunist – legiferează.
Atribuţiile şi rolul organelor judecătoreşti şi ale procuraturii nu se modifică substanţial în raport cu
prevederile Constituţiei precedente.

Constituţia din 1965 a creat condiţiile pentru apariţia Legii nr. 2 din anul 1968 privind organizarea
teritorial – administrativă, prin care se înfinţau comune, oraşe, municipii, municipii reşedinţă de
judeţ şi judeţe, iar în anul 1974 a fost instituit un nou organ suprem al puterii de stat – preşedintele
R.S.R., deţinătorul funcţiei supreme în partid fiind şi titularul celei mai înalte funcţii în stat, atribuţiile
deţinute până atunci de Consiliul de Stat revenindu-i aceluiaşi „comandant suprem”, netezind astfel
calea spre dictatură.