Ioana D’Arc

(1412–1431)
de Shvets Maria Ilinca
cls: a11-a A
 Ioana d’Arc reprezintă unul
dintre cele mai importante
simboluri ale Franței, exprimat
prin dualitatea rezultată din
faptul că era considerată sfântă
de către Biserica Catolica, dar și
controversată, din cauza
suspiciunii potrivit căreia ar fi
suferit schizofrenie. Este
cunoscută ca fiind Fecioara din
Orleans, în urma viziunilor pe
care le-a avut, în care voci de
origine divină îi porunceau să
conducă armata, în lupta pentru
eliberarea Franței de sub
dominația engleză.
 Momentul în care Ioana d’Arc aude pentru prima dată ceea ce ea
considera că sunt voci divine este acela când împlinește vârsta de 13
ani. Îndrumată de unchiul său, aceasta merge la Robert de Baudricourt,
castelanul de Veaucouleurs, pe care îl convinge să o lase să salveze
regatul. Este trimisă să conducă trupele franceze, care asediau cetatea
din Orleans, pe care Ioana d’Arc reușește să o cucerească la scurt timp.
Victoriile care au urmat au avut ca deznodământ încoronarea regelui
Carol al VII-lea, la Catedrala de la Reims.

“Aveam 13 ani când am

auzit vocea Domnului
care m-a ajutat şi care m-
a îndrumat. Vocea era
însoţită de o lumină.”

Ioana auzind „vocile”. (Jules Bastien-

Lepage, 1879)
 Reprezentanții Bisericii au încercat să afle
adevărul, dar fără succes, Ioana
convingându-i că viziunile sale sunt reale și
profund divine. Ioana d`Arc are parte de
sprijin în luptele pe care le conduce, acesteia
i se oferă haine bărbătești, cal, armură, dar și
escortă, iar un lucru evidențiat de istorici
este acela că, deși se afla la o vârstă extrem
de fragedă, aceasta reușește să se facă
ascultată de către bărbații pe care îi conduce
în luptă și care i se supun.
Ea se distingea prin tunsoarea scurtă,
băieţească, trupul sau musculos şi îndesat,
prin faptul că se îmbrăca bărbăteşte, purta o
armură strălucitoare, călărea un cal alb, ţinând
într-o mână spada şi în cealaltă un stindard
alb, toate aceste elemente constituindu-se într-
o simbolistică aparte. Cu toate că era o
luptătoare îndârjită, iubea pacea şi îşi avertiza
duşmanii înainte de fiecare bătălie să renunţe
la luptă, tocmai fiindcă ea era un mesager al
voinţei divine.
 Fiind acuzată de erezie, la
vârsta de 19 ani este
judecată și arsă pe rug, în
piața Vieux-Marche din
Rouen. În anul 1905, înainte
de alegerile cu privire la
legea separării Bisericii de
stat, Ioana este beatificată,
iar după încă 16 ani are loc
canonizarea celei care a fost
numită fecioară.
 Bibliografie:
https://www.radioromaniacultural.ro/portret-ioana-
darc-faimoasa-eroina-franceza-si-sfanta-a-bisericii-
catolice-este-fecioara-de-la-orleans-un-simplu-mit/

https://ro.wikipedia.org/wiki/Ioana_d%27Arc

https://www.rfi.ro/politica-103654-pagina-de-
istorie-povestea-ioana-darc-franta-existe