FACULTATEA DE TEOLOGIE ORTODOXĂ

,,ILARION V. FELEA” ARAD

Lucrare de seminar

SFINȚII
ÎMPĂRAȚI MARCIAN ȘI PULHERIA

ȘI SINODUL AL IV-LEA ECUMENIC

Coordonator: Susținător:

Pr. Lect. Univ. Dr.

Ștefan-Barbu NEGREANU Denis-Iasmin LUNGU

2022

1
 INTRODUCERE

Controversele teologice ridicate de nestorianism şi monofisism au favorizat şi

intensificat o concurență ierarhică şi fricţiuni între scaunele de frunte ale Bisericii.
Dar dacă depunerea lui Nestorie de către Sfântul Ciril, indiferent de celelalte motive şi
de forma în care s-a făcut, era îndreptățită, din cauză de erezie dovedită, condamnarea
Sfântului Flavian de către ereticul Dioscor era scandaloasă şi tulburătoare1.
Problemele religioase şi sociale puse Bisericilor azi, interesele ortodoxe generale,
necesitatea unei atitudini comune în fața acțiunii pro sau anti ortodoxe a celorlalte Biserici,
cer imperios concentrarea şi coordonarea puterilor ortodoxe şi desfăşurarea unei acţiuni
chibzuite comune.
Mai presus de amorul propriu trebuie pusă dorința de a servi Ortodoxia, în credinţă,
dragoste şi smerenie creştină.
Comemorarea sinodului de la Calcedon dă prilej şi sugestii pentru această înnoită
formă a raporturilor şi posibilităților de cooperare în sânul Bisericii Ortodoxe. Această
comemorare poate constitui un însemnat şi fericit punct de plecare şi de orientare în acțiunea
ei de prezent şi vtiitor2.
Peste toate ridicările şi căderile lucrurilor omeneşti, peste imperii dispărute, peste
tronuri răsturnate, peste regimuri schimbate, Bunul Dumnezeu şi-a păstrat Biserica Ortodoxă
sporită, vie şi activă în toate ramurile sale.

1
Pat. Justinian MARINA, ,,Valabilitatea actuală a canonului 28 al Sinodului al IV-lea Ecumenic de la Calcedon”, în
Ortodoxia, nr. 2-3, București, 1951, p. 174.
2
Pat. Justinian MARINA, ,,Valabilitatea actuală...” p. 186.

2
 Scurtă incursiune în viața
Sfinților Împărați Marcian și Pulheria

Sfânta Pulheria s-a născut în anul 399, în familia Împăratului Arcadie și a Împărătesei
Eudoxia.
În urma morții Împăratului Arcadie, fiul său cel mic Teodosie, în vârstă de opt ani, a
ajuns împărat, deorece el avea trei surori: Pulheria, Arcadia și Marina. Pulheria era de o
înțelepciune desăvârșită și mai mare cu 5 ani decât fratele ei3.
La 14 iulie 414, Pulheria, deși nu avea decât 16 ani, a fost proclamată regentă si a
condus Imperiul până la majoratul fratelui său 4. Sfânta Pulheria a zidit o Biserică în numele
Preacuratei Născătoarei de Dumnezeu și a făcut în Vlaherne alte multe biserici și mânăstiri; a
fost iubitoare de săraci și de milostenie, și prin sârguința ei împărăția era în pace și în liniște
mare, ferită de dezbinările eretice dinlăuntru5.
La 7 iunie 421, Împăratul Teodosie ajungând în vârstă de douăzeci de ani și venind
vremea însurătorii lui, Pulheria se sârguia să găsească o fecioară vrednică de a fi împărăteasă,
pe care o găsește în persoana Athinaisei (sau Atinaida), fiică a unui filosof atenian, anume
Leontie, care învățase bine de la tatăl său filosofia, astronomia, geometria și toată
înțelepciunea greacă și pe mulți înțelepți cu cunoștința îi întrecea. Aceasta, după Sfântul
Botez, primește numele Eudoxia6.
În timpul acestor drept credincioși împărați a fost soborul al treilea a toată lumea în
Efes din anul 431, care a discutat erezia lui Nestorie, prin sârguință fericitei Pulheria, pentru
că mare râvna avea aceasta pentru dreapta credință.
Împăratul Teodosie al II-lea a murit la 29 iulie 450, iar Pulheria a ajuns din nou
stăpâna Imperiului Roman de Răsărit (Bizantin). Spre a-și întări puterea a crezut că este mai
bine să împartă conducerea cu generalul Marcian din Panonia, care era văduv. Pentru
aducerea liniștei în Biserică, cei doi au întrunit Sinodul al IV-lea Ecumenic de la Calcedon din

3
Viața Sfintei Pulheria, împărăteasa | Doxologia, accesat la data de 16. 05. 2022., ora 18:22.
4
https://m.crestinortodox.ro/stiri/crestinortodox/sfanta-imparateasa-pulheria-137337.html, accest la data de
16. O5. 2022., ora 18:30.
5
https://m.crestinortodox.ro/stiri/crestinortodox/sfanta-imparateasa-pulheria-137337.html, accest la data de
16. O5. 2022., ora 19:00.
6
Pulcheria - Wikipedia, accesat la data de 16. 05. 2022., ora 19:10.

3
anul 451, care a condamnat erezia lui Eutihie. Sfânta Împărăteasă Pulheria a murit la 10
septembrie 453, în vârstă de 54 de ani7.
Pe lângă rolul ei în apărarea Ortodoxiei, Pulcheria este pomenită pentru zelul ei în
promovarea intereselor Bisericii. Ea a readus moaștele Sfântului Ioan Gură de Aur de la locul
morții acestuia în exil și le-a îngropat în Biserica Apostolilor din Constantinopol în 27
ianuarie 4388. A construit trei biserici în Constantinopol cu hramul Maicii Domnului. De
asemenea, a construit mai multe spitale, case pentru pelerini și și-a lăsat averea în scopuri
caritabile9.
Sfântul Marcian a continuat să domnească singur, apărând cu tărie hotărârile Sinodului
de la Calcedon.
Împărăteasa Pulheria a fost persoana providenţială, care a apărat şi a susţinut
credinţa ortodoxă. Sfânta Pulheria a rămas drept „Împărăteasa care și-a închinat
viațaOrtodoxiei”. De aceea, ea a intrat în conştiinţa liturgică a Bisericii, fiind pomenităde
două ori în Sinaxar. La 17 februarie, împreună cu soţul ei, Marcian şi separat, în ziua de 10
septembrie10.
Marcian s-a născut în Tracia sau Iliria, în anul 392. În tinerețe, și-a început cariera
militară ca simplu soldat. A servit timp de nouăsprezece ani sub conducătorii alani Ardaburius
și Aspar, care erau în slujba imperiului, luând parte la războaiele împotriva vandalilor și
perșilor. În anul 431, Marcian a fost luat prizonier de vandali în lupta de lângă Hippo Regius
(în Africa). Adus în fața regelui vandal Genseric (428-477), el a fost eliberat, după ce a jurat
să nu mai ridice niciodată armele împotriva vandalilor11.
În timp, Marcian a avansat în gradele militare. Fiind susținut de generalii alani
Ardaburius și Aspar, sub comanda cărora luptase, Marcian a fost numit căpitan al gărzii
imperiale, iar mai târziu tribun și senator.
La moartea împăratului Teodosie al II-lea (408 - 450), Marcian s-a căsătorit cu sora
acestuia, Pulcheria și a ajuns astfel pe tronul imperial; un imperiu însă umilit și sărăcit de
ravagiile din urma năvălirilor repetate ale hunilor lui Attila.
Imediat după ce a ajuns împărat, Marcian a refuzat să mai plătească tribut hunilor,
tribut pe care predecesorul său, împăratul Teodosie al II-lea îl plătea cu scopul ca Attila să se
7
https://m.crestinortodox.ro/stiri/crestinortodox/sfanta-imparateasa-pulheria-137337.html, accest la data de
16. O5. 2022., ora 20:05.
8
(PDF) Sfânta împărăteasă Pulheria (10 septembrie /17 februarie) | stea emy - Academia.edu,accesat la data de
16. 05. 2022., ora 20:10.
9
Pulcheria Împărăteasa - OrthodoxWiki, accesat la data de 16. 05. 2022., ora 20:18.
10
(PDF) Sfânta împărăteasă Pulheria (10 septembrie /17 februarie) | stea emy - Academia.edu,accesat la data
de 16. 05. 2022., ora 20:37.
11
Marcian (împărat) - OrthodoxWiki, accesat în data de 16. 05. 2022., ora 21:03.

4
abțină de la atacuri asupra Imperiului Roman de Răsărit. Conștient de faptul că nu ar putea
cuceri capitala Constantinopol, Attila s-a îndreptat spre Imperiul Roman de Apus
(sângeroasele sale campanii din Galia, în 451 și din Italia, în 452) lăsând în pace posesiunile
lui Marcian12.
Marcian a reformat finanțele imperiului și a repopulat provinciile devastate de huni. El
a respins atacurile asupra Siriei și Egiptului din anul 452 și a înăbușit tulburările de la
frontiera cu Armenia în 456.
Marcian, în general, a ignorat afacerile interne din Imperiul Roman de Apus, lăsând
această jumătate șovăielnică a Imperiului Roman să se descurce singură. El nu a făcut nimic
pentru a-i ajuta pe apuseni în timpul campaniilor lui Attila, și a ignorat promisiunea lui de
ajutor militar atunci când vandalii lui de Genseric au ocupat și jefuit Roma în anul 45513.
Mai recent, se susține însă că Marcian a fost mai activ implicat în sprijinirea
Imperiului Roman de Apus decât au crezut anterior istoricii și că influența lui Marcian poate
fi observată în evenimentele care au dus la retragerea și moartea lui Attila în 453. Marcian a
afirmat că într-un vis, el a văzut arcul lui Attila rupt în fața lui; câteva zile mai târziu, el a spus
că cel mai cumplit dușman al său era mort14.
Cel mai important eveniment din timpul domniei sale este Sinodul al IV-lea ecumenic.
În anul 451, împărătul Marcian a convocat la Calcedon al patrulea Sinod Ecumenic.
Principalele rezultate obținute la acest Sinod au fost cele referitoare la rezolvarea
controversele religioase datorate ereziei monofizite și la organizarea vizibilă a Bisericii15.
Sfântul Marcian a trecut la cele veşnice în anul 45716, probabil din cauza unei cangrene
declanșată în timpul unei lungi călătorii religioase. Deși domnia sa a fost relativ scurtă,
Marcian este considerat unul dintre cei mai buni împărați timpurii ai Imperiului Roman de
Răsărit (Bizantin)17.
Marcian și soția sa, împărăteasa Pulcheria, au fost canonizați de Biserica Ortodoxă ca
sfinți, fiind pomeniți pe data de 17 februarie18.
 
12
https://www.britannica.com/biography/Marcian, accesat la data de 16. 05. 2022., ora 21:34.
13
https://www.thebyzantinelegacy.com/marcian-column, accesat la data de 16. 05. 2022., ora 21:40.
14
https://www.thebyzantinelegacy.com/marcian-column, accesat la data de 16. 05. 2022., ora 21:43.
15
Pr. Prof. Dr. Daniel BENGA, Pr. Prof. Dr. Nicolae CHIFĂR, Pr. Prof. Dr. Adrian GABOR, Pr. Prof. Dr. Ioan Vasile
LEB, Pr. Prof. Dr. Constantin PĂTULEANU, Istoria Bisericească Universală vol. I: De la întemeierea Bisericii până
la anul 1054, Manual pentru Facultățile de Teologie din Patriarhia Română, Ed. BASILICA, București, 2019, p.
445.
16
(PDF) Sfânta împărăteasă Pulheria (10 septembrie /17 februarie) | stea emy - Academia.edu,accesat la data
de 16. 05. 2022., ora 20:30.
17
Pr. Prof. Dr. Emanoil BĂBUȘ, Aspecte ale Istoriei și Spiritualității Bizanțului, Ed. Sophia, București, 2008, p. 51.
18
Mineiul pe februarie, Ed. I. B. M. B. O. R., București, 2015, p. 187.

5
Sinodul tâlhăresc din anul 449 de la Efes

6
 Scopul declarat al sinodului era de a examina ortodoxia lui Flavian al
Constantinopolului, acuzat de nestorianism, și de a reabilita pe Eutihie, condamnându-se
deciziile sinodului endemic de la Constantinopol din anul 448. Dioscor era invitat să participe
cu zece mitropoliți și să prezideze sinodul. În locul episcopilor orientali suspectaţi de
nestorianism, Împăratul a acordat arhimandritului antinestorian Barsuma dreptul de a participa
la sinod ca reprezentant al tuturor arhimandriților din Orient, fiind însoțit de o mulțime de
călugări. Episcopului Teodoret de Cyr i s-a interzis participarea chiar prin actul convocare a
sinodului , iar episcopul Ibas de Edessa fusese exilat în mai multe locuri . Se urmărea o
prezență foarte slabă a antiohi enilor19.
Sinodul de la Efes s-a deschis la 8 august 449 , în Biserica „ Sfânta Maria " , întrunind
cel mult 138 de episcopi. Ședințele ținute până la 18 august au dezbătut reabilitarea lui
Eutihie, care era prezent acum ca acuzator al episcopilor Flavian al Constantinopolului și
Eusebiu de Dorylaeum. Sinodul a fost numit de Papa Leon I ,, Sinodul tâlhăresc” ( Ephesinius
non judicium, sed latrocinium ) pentru că unii episcopi, refuzând să semneze depunerea din
scaunul episcopal a lui Flavian, au fost obligați de Dioscor, care a chemat garda militară din
afara bisericii şi, împreună cu ea, a pătruns în biserică o mulțime de călugări alexandrini
foarte violenți20.
Afirmația că episcopul Flavian a murit după trei zile din cauza maltratărilor la care a
fost supus de către călugări şi chiar de Dioscor, nu poate fi verificată. Cert este că el nu s-a
mai întors la Constantinopol, ci a murit pe drumul exilului spre Sardes, la Hypaipa, în Lidia21.
Sinodalii au fost de acord cu mărturisirea lui Eutihie că Domnul a fost din două firi
înainte de unire, dar după unire este numai o fire, și astfel i-a fost anulată sentința de
caterisire. Prevalându-se de Canonul 7 al Sinodului al III-lea Ecumenic de la Efes, care
interzicea modificarea Simbolului de credinţă niceean, Dioscor a cerut condamnarea
episcopilor Flavian al Constantinopolului și Eusebiu de Dorylaeum, ceea ce s-a obținut prin
intimidarea și violenţa exercitate de soldaţi şi de călugări22.
La şedinţele desfăşurate între 20-22 august n-au mai participat epis opii Flavian al
Constantinopolului, Eusebiu de Dorylaeum, Domnus al Antiohiei (care subscrisese

19
Pr. Prof. Dr. Daniel BENGA, Pr. Prof. Dr. Nicolae CHIFĂR, Pr. Prof. Dr. Adrian GABOR, Pr. Prof. Dr. Ioan Vasile
LEB, Pr. Prof. Dr. Constantin PĂTULEANU, Istoria Bisericească... p. 442.
20
Pr. Prof. Dr. Ioan RĂMUREANU, Istoria Bisericească Universală, Manual pentru Seminariile teologice, Ed. I. B.
M. B. O. R., București, 2004, p. 159.
21
Pr. Prof. Teodor M. POPESCU, ,,Importanța istorică a Sinodului al IV-lea Ecumenic”, în Ortodoxia, nr. 2-3,
București, 1951, p. 240.
22
Pr. Prof. Dr. Daniel BENGA, Pr. Prof. Dr. Nicolae CHIFĂR, Pr. Prof. Dr. Adrian GABOR, Pr. Prof. Dr. Ioan Vasile
LEB, Pr. Prof. Dr. Constantin PĂTULEANU, Istoria Bisericească... p. 443.

7
condamnarea lui Flavian) și legaţii papali , deși nu părăsiseră încă Efesul. A urmat o nouă
serie de condamnări și depuneri din funcţții23.
Prin deciziile lui , sinodul de la Efes din anul 449 a anulat împăcarea dintre antiohieni
şi alexandrini realizată în anul 433. Formulele hristologice antiohiene, acceptate de Sfântul
Chiril, erau repudiate, iar formulele hristologice chiriliene erau interpretate în sens
monofizit24.
Împăratul Teodosie al II-lea, trecând de la o extremă la alta, a confirmat deciziile
acestui sinod, considerându-l a doua fază a Sinodului al III-lea Ecumenic. În timp ce formula
de unire din anul 433 realiza în parte împăcarea episcopatului răsăritean, sinodul din anul 449
deschidea o nouă schismă între episcopii din Siria, Asia şi Pont pe de o parte și cei din Egipt,
Palestina şi Tracia pe de altă parte. Schisma provocată de Sinodul de la Efes ( 449 ) s-a
reflectat şi asupra relațiilor dintre Răsărit şi Apus25.
Papa Leon I a ținut un sinod la Roma, la 15 octombrie 449 , respingând deciziile
sinodului lui Dioscor. Despotismul lui Dioscor a legalizat monofizismul și ridicând
monahismul, autoritățile şi armata împotriva episcopatului, a provocat o adevărată anarhie în
Biserică. Împărăteasa Pulheria, un mare număr de clerici şi monahi, precum şi poporul
credincios formau încă o puternică rezistență împotriva monofizismului şi dădeau speranța
unei remedieri a lucrurilor, ceea ce s-a și întâmplat după moartea împăratului Teodosie al II-
lea, întâmplată în urma unui accident de călărie, la 28 iulie 45026.

Sinodul al IV-lea Ecumenic de la Calcedon

23
Pr. Prof. Dr. Ioan RĂMUREANU, Istoria Bisericească... p. 159.
24
Arhim. Dr. Timotei SEVICIU, Doctrina Hristologică a Sfântului Chiril al Alexandriei, Ed. Mitropoliei Banatului,
Timișoara, 1973, p. 108.
25
Pr. Prof. Teodor M. POPESCU, ,,Importanța istorică...” p. 242.
26
Pr. Prof. Teodor M. POPESCU, ,,Importanța istorică...” p. 240.

8
 Sinodul al IV-lea Ecumenic s-a întrunit în data de 23 octombrioe 451, în timpul
Sfinților Împărați Marcian și Pulheria.
Trebuie readuse mereu în mintea credincioşilor și a slujitorilor temeiurile de credință
ce izvorăsc ca o apă vie din dreptarul Sfintelor Soboare, fiindcă ele mărturisesc până la
sfârşitul veacurilor crezul întregii Biserici. În acest chip, şi hotărîrile Sinodului al IV-lea
Ecumenic din Calcedon s-au vărsat în vistieria cea bogată a Bisericii Lui Hristos şi din ele se
îndestulează fără încetare dreapta credinţă27.
În acest sinod s-a combătut monofisitismul, erezia călugărului Eutihie care profera că
Mântuitorul Hristos a avut o singură fire, cea dumnezeească în care s-a absorbit şi firea Sa
omenească, devenind una singură. Cei 600 de episcopi, care au participat la acest măreț sobor
de la Calcedon, au formulat teza Ortodoxiei autentice: Hristos este Dumnezeu adevărat şi om
adevărat, o persoană în două firi, unite în Hristos ipostatic28.
Prin hotărârea luată de Părinţii acestui Sobor Ecumenic, s-a recunoscut Scaunului din
Ierusalim o cinste şi o întindere care l-a pus alături de celelalte patru Scaune patriarhale,
urmând astfel să aibă şi Biserica din Cetatea Ierusalimului treapta de Patriarhie. În ce privește,
apoi, Biserica noastră, este locul să arătăm aici, că dintre toate Sinoadele Ecumenice, niciunul
n-a avut legături atât de nemijlocite şi atât de strâns împletite cu Ortodoxia de pe pământul
patriei noastre, ca Sinodul de la Calcedon29.
Astfel, se știe că în vremea când s-a ținut acest Sinod, Biserica din Sciția Mică,
Dobrogea noastră de astăzi, era păstorită de episcopul Alexandru al Tomisului, care încă din
anul 449 făcuse o călătorie la Constantinopol, fiind de față, în ziua de 8 aprilie, la Sinodul
adunat acolo să cerceteze cazul ereticului Eutihie30.
Ca atare, el n-a luat parte la Sinodul tâlhăresc de la Efes. În schimb, îl întâlnim la
Sinodul al IV-lea Ecumenic de la Calcedon. Deşi toţi istoricii de seamă, care au scris despre
Biserica din Sciția Mică susțin, fără rezerve, prezenţa ierarhului dunărean la Sinodul IV
Ecumenic, nu de mult Romano-Catolicii, răstălmăcind ştirile şi împrejuririle istorice petrecute
la Dunăre în anul 450, pun la îndoială participarea episcopului Alexandru al Tomisului la
Sinodul de la Calcedon. Însă, o cercetare amănunțită a izvoarelor lasă să se întrevadă
netemeinicia acestor păreri, care nu sunt decât bănueli lipsite de temeiuri istorice31.

27
,,1500 de ani de la Sinodul al IV-lea Ecumenic (451-1951)”, în Biserica Ortodoxă Română, nr. 10-12, București,
1951, p. 409.
28
,,Informații, Note, Comentarii”, în Mitropolia Banatului, nr. 6, Timișoara, 1951, p. 4.
29
,,1500 de... ” p. 409.
30
,,1500 de... ” p. 409.
31
,,1500 de... ” p. 409-410.

9
 Prin hotărârile Sinodului al IV-lea Ecumenic, cuprinse în canonul 28, Ortodoxia
românească este strâns legată de acest sobor ecumenic. Ridicarea Sciției Mici la rangul de
provincie, încă de pe vremea lui Dioclețian, cum și așezarea ei geografică la hotarele
Imperiului, fac să se recunoască acestei ţări o independenţă firească față de celelalte ţinuturi
balcanice. După trei veacuri de viață comună sub stăpânirea Romei, viața luase în acest istm
cuprins între Dacia şi Pont, forme cu totul aparte de acelea care caracterizează lumea tracă din
sudul Dunării32.
Astfel Gherontie ia parte la Sinodul II Ecumenic de la Constantinopol din anul 381.
Teotim I, prieten şi apărator al Sfântului Ioan Hrisostom, de asemenea ia parte la Sinodul de
la Constanpol, din anul 403, când răstoarnă învinuirile nedrepte aduse de episcopul Epifanie
din Cipru, împotriva Sfântului Ioan Hrisostom. Timotei a luat parte la Sinodul al III-lea
Ecumenic de la Efes, la anul 431, iar Ioan, înainte de anul 448, s-a făcut cunoscut printr-o
polemică în latineşte, împotriva ereziilor nestoriene şi eutihiene33.
Convins de către Pulcheria Împărăteasa (care era o fermă adeptă a ortodoxiei și
adversară a monofiziților), împăratul Marcian a convocat o nouă întrunire
a Episcopilor pentru a tranșa asupra acestei chestiuni. Acest Sinod, care a avut loc la
Calcedon, este socotit al patrulea mare Sinod Ecumenic34.
Cu privire la natura și persoana lui Hristos, Sinodul a respins poziția lui Dioscor și a
proclamat că:
,,...în timp ce Hristos este o singură Persoană neîmpărțită, El nu este din două firi, ci în
două firi. Episcopii au salutat Tomosul lui Leon cel Mare, Papă al Romei (adormit în anul
461), în care este clar afirmată distincția dintre cele două naturi, fiind totodată subliniată și
unitatea Persoanei lui Hristos. În mărturisirea lor de credință, ei și-au afirmat credința în Unul
și același Fiu, Domnul nostru Iisus Hristos, Însuși desăvârșit întru dumnezeire cât și întru
omenitate, Însuși Dumnezeu adevărat și om adevărat... cunoscându-se în două firi, fără
amestecare (asynchytos), fără schimbare (atreptos), fără împărțire (achoristos), fără
despărțire (adairetos), deosebirea firilor nefiind nicidecum stricată din pricina unimii, ci mai
degrabă păstrându-se însușirile fiecărei firi într-o singură persoană și într-un singur
ipostas.”35

32
,,1500 de... ” p. 410.
33
,,1500 de... ” p. 410.
34
Pr. Prof. Dr. Daniel BENGA, Pr. Prof. Dr. Nicolae CHIFĂR, Pr. Prof. Dr. Adrian GABOR, Pr. Prof. Dr. Ioan Vasile
LEB, Pr. Prof. Dr. Constantin PĂTULEANU, Istoria Bisericească... p. 447.
35
Pr. Prof. Dr. Dumitru STĂNILOAE, ,,Definiția dogmatică de la Calcedon”, îm Ortodoxia, nr. 2-3, București,
1951, p. 381.

10
 Cu privire la organizarea vizibilă a Bisericii, Canonul 28 al Sinodului de la Calcedon a
confirmat Canonul 3 al Sinodului al doilea, lăsând locul al doilea în cinstire în Biserică, după
scaunul Romei, celui al Constantinopolului - ,,Noua Romă”. Aceasta era o lovitură
dată Bisericii din Alexandria și dorinței sale de a avea drept de jurisdicție deplină și exclusivă
asupra întregului Răsărit. Leon al Romei a respins acest canon, dar Răsăritul i-a recunoscut
întotdeauna validitatea. Sinodul a eliberat totodată Ierusalimul de sub jurisdicția Cezareei
(Kesariei), dându-i cel de-al cincilea loc în cinstire, creând astfel ceea ce ortodocșii cunosc
sub numele de Pentarhie. Această Pentarhie a stabilit ordinea cinstirii după cum urmează. În
ordinea rangului: 1. Roma, 2. Constantinopol, 3. Alexandria, 4. Antiohia, 5. Ierusalim36.
Toate cele cinci scaune se considerau de origine apostolică. Primele patru erau cele
mai importante cetăți din Imperiul Roman, iar Ierusalimul a fost adăugat acestora deoarece
Hristos aici pătimise și înviase. Tot în timpul acestui Sinod, episcopii fiecăreia din cele cinci
cetăți au primit titlul de ,,patriarh”. Patriarhatele și-au împărțit întreaga lume cunoscută în
sfere de jurisdicție, cu excepția Ciprului, căreia îi fusese acordată independența la cel de-al
treilea Sinod Ecumenic și care își păstrează dreptul de autoguvernare până în zilele noastre37.

36
Pr. Prof. Liviu STAN, ,,Importanța canonico-juridică a Sinodului al IV-lea de la Calcedon”, în Ortodoxia, nr. 2-3,
București, 1951, p. 462.
37
Pr. Prof. Liviu STAN, ,,Importanța canonico-juridică...” p. 468.

11
 CONCLUZII

Secolul al IV-lea, denumit pe bună dreptate „veacul de aur al teologiei“, datorită

marilor figuri bisericeşti care au trăit în această perioadă, a fost deopotrivă şi începutul
marilor erezii.
De abia ieşită din catacombe, Biserica se vedea atacată acum nu de păgâni, ci de
proprii ei membri, care nu reuşeau să pătrundă adevărul Scripturii.
Adunaţi în sinoade ecumenice, Sfinţii Părinţii au reuşit să arate care este adevărata
învăţătură a Bisericii. Sinodul al IV-lea Ecumenic a fost cel mai mare dintre acestea, nu numai
prin numărul mare de Părinţi participanţi (630), dar mai ales prin importanţa hotărârilor luate
aici. Biserica Ortodoxă serbează pe Sfinţii Părinţi de la Sinodul al IV-lea Ecumenic în a VI-a
Duminică după Rusalii.
Formula dogmatică a fost alcătuită din Mărturisirea antiohiană a Sfântului Chiril al
Alexandriei şi din scrisoarea Papei Leon cel Mare către Patriarhul Flavian. Astfel, această
mărturisire dogmatică e cu atât mai importantă cu cât la formularea ei au participat atât
Răsăritul, cât şi Apusul, care, până la acea dată, aveau unele imprecizii de terminologie.
Sfinţii Părinţi din acest sinod au arătat încă o dată că, acolo unde este comuniune, este şi
Duhul Sfânt, cu ajutorul Căruia orice confuzie poate fi dezlegată şi orice neclaritate poate fi
luminată. Tocmai de aceea şi Evanghelia ce se citeşte în Duminica a VI-a după Rusalii este
Evanghelia în care Mântuitorul Se roagă la Tatăl ca să-i ţină uniţi pe Apostoli şi, prin ei, pe
viitorii conducători ai Bisericii38.

38
https://ziarullumina.ro/actualitate-religioasa/documentar/sinodul-al-iv-lea-ecumenic-victorie-a-bisericii-
dreptmaritoare-41401.html, accesat la data de 25. 05. 2022., ora 20:05.

12
 BIBLIOGRAFIE

I.MANUALE
1. BENGA, DANIEL, CHIFĂR, NICOLAE, GABOR, ADRIAN, LEB, VASILE,
PĂTULEANU, CONSTANTIN, Istoria Bisericească Universală vol. I: De la
întemeierea Bisericii până la anul 1054, Manual pentru Facultățile de Teologie din
Patriarhia Română, Ed. BASILICA, București, 2019.
2. RĂMUREANU, IOAN, Istoria Bisericească Universală, Manual pentru
Seminariile teologice, Ed. I. B. M. B. O. R., București, 2004.

II.CĂRȚI

1. BĂBUȘ, EMANOIL, Aspecte ale Istoriei și Spiritualității Bizanțului, Ed. Sophia,

București, 2008.
2. SEVICIU, TIMOTEI, Doctrina Hristologică a Sfântului Chiril al Alexandriei, Ed.
Mitropoliei Banatului, Timișoara, 1973.

III.STUDII ȘI ARTICOLE
1. MARINA, JUSTINIAN, ,,Valabilitatea actuală a canonului 28 al Sinodului al
IV-lea Ecumenic de la Calcedon”, în Ortodoxia, nr. 2-3/1951.
2. POPESCU, M., TEODOR, ,,Importanța istorică a Sinodului al IV-lea
Ecumenic”, în Ortodoxia, nr. 2-3/1951.
3. ,,1500 de ani de la Sinodul al IV-lea Ecumenic (451-1951)”, în Biserica
Ortodoxă Română, nr. 10-12/1951.
4. ,,Informații, Note, Comentarii”, în Mitropolia Banatului, nr. 6/1951.
5. STĂNILOAE, DUMITRU, ,,Definiția dogmatică de la Calcedon”, îm
Ortodoxia, nr. 2-3/1951.
6. STAN, LIVIU, ,,Importanța canonico-juridică a Sinodului al IV-lea de la
Calcedon”, în Ortodoxia, nr. 2-3/1951.

IV.SURSE INTERNET

1. Viața Sfintei Pulheria, împărăteasa | Doxologia, accesat la data de 16. 05. 2022.,
ora 18:22.

13
 2. https://m.crestinortodox.ro/stiri/crestinortodox/sfanta-imparateasa-pulheria-
137337.html, accest la data de 16. O5. 2022., ora 18:30.
3. Pulcheria - Wikipedia, accesat la data de 16. 05. 2022., ora 19:10.
4. (PDF) Sfânta împărăteasă Pulheria (10 septembrie /17 februarie) | stea emy -
Academia.edu,accesat la data de 16. 05. 2022., ora 20:10.
5. Pulcheria Împărăteasa - OrthodoxWiki, accesat la data de 16. 05. 2022., ora 20:18.
6. Marcian (împărat) - OrthodoxWiki, accesat în data de 16. 05. 2022., ora 21:03.
7. https://www.britannica.com/biography/Marcian, accesat la data de 16. 05. 2022.,
ora 21:34.
8. https://www.thebyzantinelegacy.com/marcian-column, accesat la data de 16. 05.
2022., ora 21:40.
9. https://ziarullumina.ro/actualitate-religioasa/documentar/sinodul-al-iv-lea-
ecumenic-victorie-a-bisericii-dreptmaritoare-41401.html, accesat la data de 25. 05.
2022., ora 20:05.

IV.CĂRȚI DE CULT

1. Mineiul pe februarie, Ed. I. B. M. B. O. R., București, 2015.

14