Ioana d’Arc

s-a născut la 6 ianuarie 1412 în satul Domremy, ducatul Lorraine din Franţa
părinţii ei au fost Jacques d’Arc şi Isabella – o familie de ţărani prosperi
copilăria petrecută alături de o soră şi trei fraţi coincide cu perioada războiului de
100 de ani dintre Franţa şi Anglia
deşi a deprins meşteşugul ţesutului şi păstoritul, Ioana d’Arc era pricepută în toate
treburile casnice
era politicoasă, modestă şi foarte credincioasă
când era certată de tatăl ei pentru că dădea de mâncare la vagabonzi, ea obişnuia să-
i răspundă, spunând că face acte de caritate şi că face acest lucru din iubire pentru
Dumnezeu
la vârsta de 13 ani, în timp ce se ruga în bisericuţa satului, aude o voce care o
îndeamnă să meargă la Bourges pentru a salva regatul francez, stăpânit în mare parte
de englezi
prima misiune era de a elibera oraşul Orleans de sub stăpânirea britanică şi de a
contribui la redobândirea tronului Franţei de către Carol al VII-lea
după ce-l convinge pe viitorul rege al Franţei că este trimisă de Dumnezeu (pentru
că ştia lucruri secrete doar de divinitate cunoscute), acesta îi încredinţează comanda
trupelor ce asediau oraşul Orleans
Ioana d’Arc a reuşit să conducă armata franceză spre victorie, impunându-şi
autoritatea în faţa soldaţilor prin disciplină severă, prin sancţionarea corespunzătoare
a actelor imorale dar şi prin respect pentru Dumnezeu
Ioana d’Arc

Ioana d’Arc se distingea prin tunsoarea scurtă, băieţească, dar şi prin faptul că se
îmbrăca bărbăteşte. Purta o armură strălucitoare, călărea un cal alb, într-o mână ţinea
spada şi în cealaltă un stindard alb
iubea pacea deşi era o luptătoare îndârjită. Ea îşi avertiza duşmanii înainte de
fiecare bătălie să renunţe la luptă
la 7 mai 1429 ia cu asalt o fortificaţie care bloca accesul pe podul Loarei. Deşi este
rănită la umăr, continuă lupta şi se bucură de victorie alături de armata sa
la 18 iunie 1429, la Patay, armata engleză este din nou înfrântă. Aproape întreg
teritoriul francez este eliberat, Carol al VII-lea este încoronat, la Remis, rege al
Franţei
după încoronare Ioana d’Arc a încetat să mai audă vocile divine şi deşi a mai
participat la lupte, nu a avut mare succes
în 24 mai 1430 Ioana d’Arc a fost luată prizonieră de un cavaler burgund şi apoi a
fost vândută regelui Angliei
convinsă că va fi răscumpărată de către regele Franţei, Carol al VII-lea, aceasta a
fost judecată de Inchiziţie sub acuzaţia de erezie (credinţă religioasă care se abate de
la dogmele consacrate) şi condamnată la ardere pe rug
execuţia a avut loc pe 30 mai 1431. A murit cu numele lui Isus Crisos pe buze
după secole, la 18 aprilie 1909, Biserica a recunoscut greşeala făcută de Inchiziţie şi
Ioana d’Arc a fost beatificată, în Catedrala Notre Dame, de către Papa Pius al X-lea
în anul 1920, la 16 mai, Papa Benedict al XV-lea a decis sanctificarea eroinei în
Basilica Sfântul Petru din Roma, cu zi de cinstire la 30 mai, data sacrificiului suprem
în memoria eroismului Ioanei d’Arc, sărbătoarea ei este şi zi naţională a Franţei,
fiind marcată, anual, în a doua duminică a lunii mai

În data de 30 mai, credincioșii catolici o sărbătoresc pe Sfânta Ioana

d’Arc, o eroină simbol pentru Franța și un simbol al luptei pentru libertate.
Ioana d’Arc a rămas în istorie pentru faptul că a produs un moment de
cotitură în războiul de 100 de ani.