Introducere

Tema lucrării de licență este Regimul constituțional din România în timpul dictaturii

comuniste (1948-1989) și ține de domeniul Istoriei statului și dreptului românesc. Am optat

pentru această temă datorită interesului meu pentru istorie și pentru reorganizarea sistemului

juridic românesc de către regimul totalitar comunist. În acest demers am pus accentul pe analiza

obiectivă a regimului constituțional din România (1948-1989), respectiv pe legile emise în

vederea reorganizării justiției românești, în general, și a societății românești, în particular.

Fiecare capitol începe cu un scurt istoric al perioadei adusă în discuție spre a fi cercetată.

Precizăm că, după evenimentele din 23 august 1944 și demiterea de la putere a

mareșalului Ion Antonescu, Partidul Comunist Român și-a pregătit ascensiunea la putere susținut

fiind de prezența trupelor sovietice pe teritoriul României, dar și de aranjamentele dintre Stalin și

puterile occidentale care au plasat România în sfera de influență a Rusiei sovietice. În acest

context politic, la 6 martie 1945 a fost constituit în țara noastră guvernul condus de către Petru

Groza, guvern în care reprezentanții Partidului Comunist Român au obținut poziții importante.

Ajunși să controleze întreaga putere în stat, comuniștii români au trecut la măsuri ferme în
vederea constituirii unui regim totalitar al cărui exponent a fost Gheorghe Gheorghiu-Dej –

secretarul general al partidului, în perioada 1948-1965.

Lucrarea de licență este alcătuită din trei capitole:

Primul capitol intitulat Regimul constituțional din România în perioada (1948 – 1952) se

referă la pregătirea și preluarea puterii în România de către Partidul Comunist Român, cu

sprijinul Moscovei, deoarece după cel de-al doilea război mondial, țara noastră a făcut parte din

rândul statelor satelit ale U.R.S.S. Dintre evenimentele care și-au pus amprenta în mod negativ

asupra societății românești, începând cu anul 1948, amintim: falsificare de către comuniști a

alegerilor electorale din anul 1946; abdicarea forțată a regelui Mihai I la 30 decembrie 1947 și

proclamarea Republicii Populare Române; falsificarea și câștigarea de către Partidul Comunist

Român a alegerilor electorale din anul 1948; instaurarea la putere a partidului unic;

restructurarea și reorganizarea justiției; adoptarea și promulgarea unei noi constituții –

Constituția Republicii Populare Române din anul 1948 - intrumentul prin intermediul căruia noul

regim totalitar și-a impus puterea, a pus bazele unei societăți reorganizată conform modelului
sovietic și a pregătit trecerea întregii economii sub controlul statului desființând proprietatea

privată.

În cel de-al doilea capitol intitulat Regimul constituțional din România în perioada

(1952 –1965), pornind de la textul noii Constituții promulgată în anul 1952, scot în evidență

caracteristicile și consecințele acesteia. Noua lege fundamentală a țării – Constituția Republicii

Populare Române din 24 septembrie 1952 cuprindea prevederi care au avut rolul de a intensifica

procesul sovietizării României pe toate palierele sociatății. Din acest motiv, atât istoricii cât și

specialiștii în drept constituțional consideră noua Constituție din anul 1952 ca fiind o dovadă

clară a aservirii Republicii Populare Române, din punct de vedere politic și economic, de către

U.R.S.S. Noua Constituție a revizuit profund Constituția din anul 1948, a fost introdus conceptul

de „democrație populară” și a precizat că puterea aparține muncitorilor și țăranilor. De asemenea,

a fost introdus conceptul de partid unic, iar Partidul Comunist din România a fost desemnat ca

fiind singurul partid legal din țară. O altă măsură a constat în suprimarea opoziției politice și

limitarea libertății de exprimare.

 Cel de-al treilea capitol, intitulat Regimul constituțional din România în perioada (1965

–1989) prezintă modificările aduse de către Constituția Republicii Socialiste România din 21

august 1965, odată cu promulgarea acesteia. După moartea lui Gheorghe Gheorghiu Dej, în anul

1965, în fruntea partidului comunist și a țării a fost numit Nicolae Ceaușescu - în calitate de

Secretar General al Partidului, iar din 1974 a fost introdusă în textul Constituției funcția de

Președinte al României, pe care acesta a deținut-o până în anul 1989. Dintre prevederile

Constituției Republicii Socialite România menționăm: schimbarea denumirii oficiale a statului

român din Republica Populară Română în Republica Socialistă România; partidul comunist își

schimbă numele din Partidul Muncitoresc Român ( denumire pe care a deținut-o în perioada

1948-1965) în Partidul Comunist Român (1965-1989) și constituie forța conducătoare a întregii

societăți; Marea Adunare Națională era singura instituție legiuitoare și deținea puterea supremă

în stat; guvernul era organul suprem administrativ și se numea Consiliul de Miniștrii; tribunalele

și procuratura erau subordonate P.C.R.; statul era proprietarul tuturor bogățiilor solului și

subsolului; se revenea la organizarea administrativă pe județe fiind desființare regiunile și

raioanele etc. Constituția R.S.R. din anul 1965 a făcut trecerea regimului comunist de la popular
la socialist și a rămas în vigoare, cu unele modificări și completări, până în anul 1989 când

regimul comunist a fost înlăturat de la putere și înlocuit cu un regim democratic.

În urma parcurgerii bibliografiei de specialitate și a unei analize obiective a textelor

Constituțiilor României din perioada 1948-1989, precum și a unor legi emise și aplicate de către

regimul totalitar, în vederea reorganizării socității românești și impunerii unui nou regim

constituțional, am constatat și pot să confirm că, toate acestea reflectă noua realitate politică din

țara noastră până în decembrie 1989.