Constituția din 1948-13 aprilie

Cu scopul de a consolida instalarea regimului stalinist în România și de a consacra noua formă de

guvernământ, Republica Populară Română, instaurată ca urmare a abdicării regelui din 30 decembrie 1947, a
fost adoptată o nouă constituție. Avea ca model constituția URSS din 1936 deschizând calea trecerii în
proprietatea statului a proprietății private; URSS era precizat în constituția României. Forma de guvernământ:
Republica Populară, ca urmare a abdicării regelui Mihai I.
Noua lege fundamentală nu mai respecta separarea puterilor în stat, deoarece aceeași instituție deținea puterea
executivă și legislativă. Astfel, Marea Adunare Națională era organul suprem, iar Prezidiul MAN conducea
statul, președintele prezidiului fiind conducătorul oficial al statului. Un al principu al constituției este
suveranitatea poprului, deoarece constituția marchează trecerea de la caracterul național al statului la caracterul
popular al României.

Partidul Muncitoresc Român era partid unic, deși încă nu se precizează că este forța conducatoare a societății.
Votul este universal (peste 18 ani), acordat și femeilor. Sunt excluși din viața politică cei care aveau condamnări
politice.
În ceea ce privește drepturile și libertățile cetățenești, ele erau afirmate dar nu erau garantate. De ex:
proprietatea privată era acceptată doar în masura în care era obținută prin muncă și agonisire.
Constituția din 1948 conținea un titlu intitulat “Structura social-economică” unde se preciza că băncile,
sistemul monetar, comerțul intern și extern se afla în proprietatea statului. Această constituție a avut rolul de a
trece în proprietatea statului întreaga economie a statului, de a pune aplicare procesul de naționalizare și
colectivizare.

Constituția din 1952

Este cea mai stalinistă constituție. Ca și cea anterioară, precizează totala aservire față de URSS. Forma de
guvernământ este aceeași, RPR, însă în mod oficial regimul devine “democrat popular”.
Baza puterii populare a RPR este alianța clasei muncitoare cu țărănimea muncitoare, în care rolul
conducător aparținea clasei muncitoare. Pentru prima oară se menționează rolul conducător al Partidului
Muncitoresc Român, precum și existența doar a proprietății socialiste. Drepturile și libertățile cetățenești sunt
superficial emunerate și apare conceptul de muncă forțată cu scopul de a reeduca anumite categorii sociale.