CONSTITUŢIILE din ROMÂNIA

I. Documente cu rol constituțional și constituția din 1866

 Regulamentele Organice (1831-1832)- au contribuit la modernizarea celor doua
state (Ex. Stabileau,între altele, separarea puterilor în stat);
 Convenţia de la Paris (1858)- prevedea separarea puterilor în stat, desfiintarea
privilegiilor boieresti etc
 Statutul Dezvoltător al Conveţiei de la Paris (1864) impus de Alexandru Ioan
Cuza, în urma unui plebiscit, pentru a-i legitima regimul autoritar.
II. Constituţia din 1866-prima constituție internă românească
a. Context şi necesitate
 abdicarea forţată a lui Alexandru I Cuza, pe 11 februarie 1866,
 Carol I de Hohenzollern, proclamat domnitor pe data de 10 mai 1866.
 trebuia asigurat cadrul constituţional pentru modernizarea statului român;
Sursa de inspirație: constituţia belgiană din 1831.
b.Principii art. 1 „Principatele Unite constituie un singur stat indivizibil sub numele
de România”
1. suveranitatea poporului; 2. separarea puterilor în stat
3. guvernarea reprezentativă; 4. garantarea drepturilor și libertăților cetățenești
c. Puterile in stat. Puterea legislativă era exercitată de parlamentul bicameral
(Adunare Deputaţilor şi Senat) și domnitor .
Puterea executivă era reprezentată de guvern şi de domnitor (din 1881 rege).
Puterea judecătorească se manifesta prin intermediul Curţii de judecată şi a
Tribunalelor. Instanţa supremă era Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Prerogativele suveranului: In fruntea statului român se afla domnitorul, iar după ce
România s-a proclamat regat, în anul 1881, șeful statului a devenit regele. Prin articolul 82
se stabilea și succesiune la tron, pe cale ereditară, pe linie masculină și cu drept de
primogenitură. De precizat că domnitorul avea prerogative (atribuţii) largi, atât în ceea ce
priveşte puterea executivă cât şi legislativă. Astfel, domnul îl desemna pe prim ministru, numea
şi revoca miniştrii, avea drept de a amnistie politică, bătea moneda, conducea armată, poziţie
din care conferea decoraţii.
d. Sistemul electoral Constituţia din 1866 prevedea exercitarea votului censitar.
Constituţia de la 1866 a suferit unele modificări: : în octombrie 1879, în iunie 1884,
în iunie-iulie 1917
e. IMPORTANȚA CONSTITUȚIEI: România a devenit monarhie constituțională
eredidară
 a consolidat statul român modern; a fost o manifestare a suveranității naționale, a
dorinței de independență căci a fost adoptată fără a se cere acordul puterii suzerane
(Imperiul Otoman) sau pe cel al puterilor garante.
III. CONSTITUŢIA DIN 1923- votată de Adunarea Constituantă și apoi promulgată de
regele Ferdinand I pe data de 28 martie 1923
a.Context şi Necesitate: Formarea statului naţional unitar, adică unirea din 1918 a
Basarabiei, Bucovinei și Transilvaniei cu România
b.Principii- Constituţia din 1923 le păstra pe cele stabilite în 1866, precum
suveranitatea poporului, separarea puterilor în stat, garantarea drepturilor și libertăților
cetățenești, responsabilitatea ministerială etc.
Art. 1 „Regatul României este un stat național, unitar și indivizibil”
Alte asemănări: se mențineau aceleași principii, la fel, parlamentul era bicameral, se
mențineau prerogativele suveranului.

1
 Spre deosebire de constituția din 1866, votul nu mai era censitar ci universal, dreptul
la proprietatea nu mai era absolut (ca în 1866), ci avea o funcţie socială; erau consolidate
drepturile și libertățile cetățenești.
c. IMPORTANȚA: 1. A consolidat regimul democratic
2. a consacrat în plan juridic formarea României Mari.
2. Constituţia din 1923 a avut o importanţă majoră, căci a stat la baza regimului
democratic din România în perioada interbelică.
IV. CONSTITUŢIA DIN 1938.
I. Context:
 Ascensiunea totalitarismului în Europa
 politica regelui Carol al II-lea de a instaurat un regim autoritar
II. Prevederi : păstra articolul 1 ”Regatul României este un stat național, unitar și
indivizibil”; era păstrată succesiunea la tron ca în vechea constituție, iar votul
universal era păstrat, cu unele modificări: vârsta de vot era crescută la 30 de ani și
femeile primeau dreptul de a vota.
Noua constituție renunţa la separarea puterilor în stat, căci creştea considerabil
puterea regelui. Astfel, regele era declarat „capul statului” (art. 30) și deţinea practic
puterea legislativă şi executivă. România devenea o monarhie autoritară în care regele nu
doar că domnea, dar şi guverna.
V. Constituțiile din timpul regimului comunist- 1948, 1952, 1965
a. Contextul Istoric: dominația URSS asupra României; 30 decembrie 1947, regele
Mihai I a fost forțat să abdice și a fost proclamată Republica Populară Română.
b. Prevederile ale Constituției din 1948
1. Constituția din 13 aprilie 1948, era copiată după modelul Constituției URSS din
anul 1936. Constituția proclama că Republica Populara Română era un „stat popular, unitar,
independent și suveran”, însă doar formal, căci România era „stat satelit” al Moscovei
Noua constituţie elimina separarea puterilor în stat: Marea Adunare Naţională
(aleasă pt. 4 ani, prin vot universal), era proclamată „organ suprem al puterii de stat”
Marea Adunare Naţională avea următoarele atribuții (prerogative): alegerea
Prezidiului Marii Adunări Naționale, formarea guvernului, modificarea constitutiei, votarea
bugetului. Ca și în constituția anterioară, era menținut votul universal.
2. Semnficație: Constituția legitima regimul comunist și deschidea calea
naționalizării economiei.
c. Constituția din 1952 reflecta sovietizarea și stalinizarea României, adică
completa dominație a URSS, introducând proprietatea de stat de tip socialist. De
asemenea, legea fundamentală prevedea rolul conducător al Partidului Muncitoresc Român,
fapt care ilustra subordonarea completă a statului nomenclaturii de partid. Constituția
menținea Marea Adunare Națională și atribuțiile sale ca „organ suprem al puterii de stat”!
d. Constituția din 1965 1. Context: venirea la putere a lui Nicolae Ceaușescu și
desfășurarea politicii de desovietizare.
2. Prevederi. Coonstituția proclamara:
 denumirea de Republica Socialistă România (art. 1 din constituție)
 rolul conducător al partidului unic, Partidul Comunist Român, care era forța
conducătoare în cadrul societății (art. 3),
 Marea Adunarea Nationala își păstra caracterul de organ suprem al puterii
în stat și de unic legiuitor.
3. Putem susține prin aceste prevederi practici totalitare precum: monopolul
politic al partidului unic sau suprimarea separării puterilor în stat.
4. Modificări. 1968, când s-a revenit la împărțirea României în județe, și pe 28
martie 1974, când s-a introdus funcțai de predinte al RSR, Nicolae Ceaușescu
fiind ales în unanimitate de M.A.N.