Tema 3: Constituțiile României

INTRODUCERE ESEU:
Constituția este legea fundamentală a unui stat care cuprinde prevederi referitoare la organizarea
statului, instituțiile țării și atribuțiile lor, drepturile și libertăți cetățenești. Toate constituțiile au avut un rol
important în consolidarea regimului politic din România.

A. DOCUMENTELE CONSTITUȚIONALE ADOPTATE ÎN PRINCIPATELE ROMÂNE ÎN

SECOLUL XIX, ÎN EPOCA MODERNĂ
În prima jumătate a secolului XIX în contextul modernizării societății românești și organizării vieții
politice din Principatele Române pe baza principiului separării puterilor în stat sunt adoptate documente
cu rol constituțional cum ar fi:
1. Regulamentele Organice
2. Proclamația de Islaz
3. Convenția de la Paris
4. Statutul Dezvoltător al Convenției de la Paris
Atenție! Prezentarea documentelor cu rol constituțional se află în sinteza Temei 5: Statul român
modern, de la proiect politic la realizarea României Mari
A. Constituții democratice din a doua jumătate a sec. XIX- prima jumătate a sec. XX
1. Constituția de la 1866 adoptată în deceniul 7 al sec. XIX
Context/Cauze/Motive/Factori/Premise/Necesitate: Abdicarea domnitorului Alexandru Ioan Cuza la
11 februarie 1866 și venirea la conducerea statului a prințului străin Carol de Hohezollern la 10 mai 1866
la conducerea României reprezintă motivul elaborării primei legi fundamentale a statului român modern.
A fost redactată după modelul Constituției belgiene din 1831 și a fost considerată una dintre cele mai
liberale și democratice legi fundamentale.
Principii democratice prevăzute în Constituția de la 1866
1. Forma de guvernământ prevăzută în Constituția de la 1866 era monarhie constituțională ereditară
2. Separarea puterilor în stat a fost principiul democratic care a stat la baza organizării statului.
Conform principiului separării puterilor în stat, puterea executivă aparținea domnului (din 1881 regelui) și
care era exercitată de către Guvern. Puterea legislativă era deținută de un Parlament bicameral format din
Adunarea Deputaților și Senat. Membrii Parlamentului erau aleși pe baza votului cenzitar. Puterea
judecătorească era reprezentată de instanțele judecătorești. Hotărârile judecătorești erau pronunțate în
numele regelui.
3. Constituția de la 1866 cuprindea și alte principii democratice: guvernare reprezentativă, drepturi
și libertăți cetățenești.
Prezentare Constituția de la 1866
Primele articole din Constituție cuprind prevederi referitoare la stat care era numit România, iar ca formă
de guvernământ se prevedea monarhia constituțională ereditară. Constituția de la 1866 cuprindea și alte
principii democratice: guvernare reprezentativă, separarea puterilor în stat, drepturi și libertăți
cetățenești. Conform principiului separării puterilor în stat, Constituția la 1 iulie 1866 prevedea că
puterea executivă aparținea domnului (din 1881 regelui) și care era exercitată de către Guvern.
Conducătorul statului avea atribuții politice, militare și judecătorești. Avea drept de inițiativă legislativă și
drept de veto absolut. Numea și revoca miniștrii. Conducea armata și avea dreptul de a încheia tratate și
de a declara război. Sancționa și promulga legile. Avea dreptul de a dizolva Parlamentul. Puterea
legislativă era deținută de un Parlament bicameral format din Adunarea Deputaților și Senat. Membrii
Parlamentului erau aleși pe baza votului cenzitar. Parlamentul avea următoarele atribuții: elabora și
adopta legi. Puterea judecătorească era reprezentată de instanțele judecătorești. Instanța supremă a
puterii judecătorești era Înalta Curte de Casație și Justiție. Hotărârile judecătorești erau pronunțate în
numele regelui.
Caracteristicile Constituției de la 1866
Caracteristici=aspecte=trăsături=prevederi
1. O caracteristică a Constituției de la 1866 se referă la forma de guvernământ. Statul era numit
România, iar ca formă de de organizare politică se prevedea monarhia constituțională ereditară. În
Constituție nu era cuprins principiul suveranității poporului, deoarece România era vasală Imperiului
Otoman.
1
2. O caracteristică a Constituției de la 1866 se referă la organizarea statului pe baza principiului
separării puterilor în stat. Conform principiului separării puterilor în stat, Constituția la 1 iulie 1866
prevedea că puterea executivă aparținea domnului (din 1881 regelui) și care era exercitată de către
Guvern. Puterea legislativă era deținută de un Parlament bicameral format din Adunarea Deputaților și
Senat. Membrii Parlamentului erau aleși pe baza votului cenzitar. Parlamentul avea următoarele atribuții:
elabora și adopta legi. Adunarea Deputaților discuta și vota bugetul. Puterea judecătorească era
reprezentată de instanțele judecătorești. Hotărârile judecătorești erau pronunțate în numele regelui.
3. O caracteristică a Constituției de la 1866 se referă la atribuțiile conducătorului statului.
Conducătorul statului avea atribuții politice, militare și judecătorești. Numea și confirma toate funcțiile
politice. Avea drept de inițiativă legislativă și drept de veto absolut. Numea și revoca miniștrii. Conducea
armata și avea dreptul de a încheia tratate și de a declara război. Sancționa și promulga legile. Avea
dreptul de a dizolva Parlamentul. Acorda decorații. Avea drept de amnistie și grațiere.
4. O caracteristică a Constituției de la 1866 se referă la modificarea articolului 7 din 1879 în
contextul recunoașterii independenței de stat a României de către Marile Puteri. Tratatul de pace de la
Berlin din1878 condiționa recunoașterea independenței de stat a României de modificarea art. 7 din
Constituție. Inițial, art. 7 acorda cetățenie română doar locuitorilor creștini. Prin modificarea din 1879,
cetățenia română era acordată tuturor locuitorilor țării.=fapt istoric din politica internă din a doua
jumătate a sec. XIX, deceniul 8, care a contribuit la consolidarea statului român modern
5. O caracteristică a Constituției de la 1866 se referă la modificarea articolelor din 1884 referitoare
la numărul Colegiilor Electorale. Astfel, în 1884, au fost modificate articolele referitoare la numărul
Colegiilor electorale pentru alegerea membrilor Adunării Deputaților. Inițial, membrii Adunării
Deputaților erau aleși în 4 colegii electorale. Prin modificările făcute se reduce numărului colegiilor
electorale de la 4 la 3. De asemenea scade censul, taxă pe care o plăteau alegătorii pentru desemnarea
membrilor Parlamentului. În Constituție se mai introduce și denumirea de regat deoarece în anul 1881
România este proclamată regat. = fapt istoric din politica internă din a doua jumătate a sec. XIX,
deceniul 9, care a contribuit la consolidarea statului român modern
Consecinţele Constituţiei din 1866:
- Constituția adoptată de Carol la 1 iulie 1866 a contribuit la consolidarea statului român modern deoarece
organizarea statului are la bază principiile democratice.: separarea puterilor în stat, drepturi şi libertăţi
cetăţeneşti și egalitate în fața legii.
- A fost una dintre cele mai democratice legi fundamentale, deoarece în România regele devine garantul
respectării principiilor și valorilor democratice.
- A contribuit la consolidarea monarhiei constituționale în timpul regelui Carol I. A fost considerată una
dintre cele mai liberale legi fundamentale adoptată în România în timpul regimului democratic
Concluzie Constituția de la 1866: În concluzie, Constituția adoptată de Carol la 1 iulie 1866 a
contribuit la consolidarea statului român modern deoarece cuprindea principii și valori democratice și
garanta egalitatea în fața legii și pluripartitismului politic A fost una dintre cele mai democratice legi
fundamentale, deoarece organiza viața politică pe baza separării puterilor în stat și a guvernării
reprezentative.
2. Constituția de la 1923, deceniul 3 al sec. XX
Context/Cauze/Motive/Factori/Premise/Necesitate: Formarea României Mari în anul 1918 și adoptarea
votului universal (1918) și a reformei agrare (1921) reprezintă cauzele adoptării unei noi legi
fundamentale. Apariția de noi partide politice și integrarea provinciilor românești în granițele țării în 1918
reprezentă alte premise importante ale adoptării Constituției din 1923. Această Constituție mai este
numită și „Constituția unificării” și a fost adoptată la 28 martie 1923 de regele Ferdinand I.
Principii democratice prevăzute în Constituția de la 1923
1. Forma de guvernământ prevăzută în Constituția de la 1923 era monarhie constituțională
2. Separarea puterilor în stat a fost principiul democratic care a stat la baza organizării statului.
Conform principiului separării puterilor în stat, puterea executivă aparținea regelui și era exercitată de
către Guvern. Puterea legislativă era deținută̆ de un Parlament bicameral format din Adunarea Deputaților
și Senat. Membrii Parlamentului erau aleși pe baza votului universal. Parlamentul avea următoarele
atribuții: elabora și adopta legi, interpela membrii Guvernului. Puterea judecătorească̆ era reprezentată de
instanțele judecătorești.
3. Constituția de la 1923 cuprindea și alte principii democratice: suveranitatea poporului, guvernare
reprezentativă, drepturi și libertăți cetățenești.
Prezentare Constituția de la 1923
2
Constituția de la 1923 a fost elaborată pe baza legii fundamentale din 1866 și păstra integral 76 de articole
din vechea lege fundamentală. Acest caracteristică a Constituției de la 1923 reprezintă un element de
continuitate între cele două legi fundamentale. Constituția garanta drepturi și libertăți cetățenești tuturor
locuitorilor țării. Votul era declarat universal, egal, direct obligatoriu și secret. Aveau dreptul la vot doar
bărbații de 21 de ani. Erau excluși de la vot reprezentanții armatei, justiției și femeile.
În primele articole ale Constituției se făcea referire la forma de guvernământ- monarhie constituțională,
numele statului era România. Constituția de la 1923 cuprindea principii democratice: guvernare
reprezentativă, separarea puterilor în stat, drepturi și libertăți cetățenești. Conform principiului separării
puterilor în stat, puterea executivă era deținută de către monarh și exercitată de către Guvern. Puterea
legislativă era deținută de un Parlament bicameral format din Adunarea Deputaților și Senat. Puterea
judecătorească era deținută de instanțele judecătorești.
Caracteristicile Constituției de la 1923
Caracteristici=aspecte=trăsături=prevederi
1. O caracteristică a Constituției de la 1923 se referă la organizarea statului într-o monarhie
constituțională. Constituția de la 1923 cuprindea prevederi referitoare la organizarea și instituțiile
statului, drepturile și obligațiile ale cetățeanului. În primele articole ale Constituției se făcea referire la
forma de guvernământ- monarhie constituțională̆, numele statului-România.
2. O caracteristică a Constituției de la 1923 se referă la organizarea statului pe baza principiului
separării puterilor în stat. Conform principiului separării puterilor în stat, puterea executivă era deținută̆
de către rege și exercitată de către Guvern. Puterea legislativă era deținută̆ de un Parlament bicameral
format din Adunarea Deputaților și Senat. Membrii Parlamentului erau aleși pe baza votului universal.
Parlamentul avea următoarele atribuții: elabora și adopta legi, interpela membrii Guvernului. Puterea
judecătorească̆ era reprezentată de instanțele judecătorești.
3. O caracteristică a Constituției de la 1923 se referă la atribuțiile conducătorului țării. Regele avea
atribuțiile politice, militare și judecătorești. Regele era conducătorul statului, comandant al armatei,
promulga legile, declara război și încheia pace. Avea drept de amnistie și grațiere, emitea ordini și
decorații. Regele numea prim-ministru.
4. O caracteristică a Constituției de la 1923 se referă la garantarea drepturilor și libertăților
cetățenești și acordarea votului universal. Astfel, prin Constituția de la 1923 erau garantate drepturi și
libertăți cetățenești tuturor locuitorilor țării indiferent de etnie și religie. Votul era declarat universal,
egal, direct obligatoriu și secret. Aveau dreptul la vot doar bărbații de 21 de ani. Erau excluși de la vot
reprezentanții armatei, justiției și femeile.
5. O caracteristică a Constituției de la 1923 se referă la păstrarea integrală a 76 de articole din
vechea lege fundamentală. Această caracteristică a Constituției de la 1923 reprezintă un element de
continuitate între cele două legi fundamentale. De asemenea, preluarea celor 76 de articole demonstrează
că cele două legi fundamentale au contribuit la consolidarea regimului democratic din România.
Consecințele Constituției de la 1923
- Legea fundamentală din 1923 a contribuit la consolidarea regimului democratic în România care are la
bază pluralism politic, egalitate în fața legii, drepturi și libertăți cetățenești.
- A contribuit la consolidarea monarhiei constituționale în timpul regelui Ferdinand I
Concluzie Constituția de la 1923: În concluzie, Constituția adoptată de Ferdinand I în anul 1923 a
contribuit la consolidarea statului român, deoarece cuprindea principii și valori democratice și garanta
egalitatea în fața legii și pluripartitismul politic. A fost una dintre cele mai democratice legi fundamentale,
deoarece organiza statul pe baza principiului separării puterilor în stat și a guvernării reprezentative.
B. Constituția regimului autoritar
Constituția de la 1938, deceniul 4 sec. XX
Context/Cauze/Motive/Factori/Premise/Necesitate: Apariția partidelor extremiste în viața politică din
România, dar și eșecul partidelor democratice la alegerile din 1937, când nici un partid politic nu au
obținut pragul de 40 % din voturi, reprezintă cauzele care au contribuit la adoptarea Constituției de la
1938.
Prezentare Constituția de la 1938
Constituția de la 1938 impunea ca formă de organizare politică monarhia autoritară. Prin Constituție
regele era considerat capul statului. Constituția consacra principiul supremației regelui și desființa
principiul separării puterilor în stat. Erau îngrădite și alte principii democratice: guvernare reprezentativă,
drepturi și libertăți cetățenești. Regele exercită puterea executivă, numea și revoca miniștrii. Guvernul nu
mai avea răspundere politică în fața Parlamentului, răspundea doar în fața regelui. Se menținea
3
Parlamentul bicameral, care avea ca atribuții principale, votarea legilor. Regele avea drept de inițiativă
legislativă. Cea mai importantă instanță de judecată era Curtea de Justiție și Casație. Hotărârile
judecătorești se executau în numele regelui.

Caracteristicile Constituției de la 1938

Caracteristici=aspecte=trăsături=prevederi
1. O caracteristică a Constituției de la 1938 se referă la forma de organizare politică a statului.
Astfel, prin Constituția de la 1938 era impusă ca formă de organizare politică monarhia autoritară. Noua
Constituție acorda puteri sporite regelui, care era considerat capul statului. Constituția de la 1938 a creat
cadrul favorabil consolidării regimului autoritar condus de regele Carol al II-lea.
2. O caracteristică a Constituției de la 1938 se referă la impunerea principiului supremației regelui
și desființarea separării puterilor în stat prin. Regele exercită puterea executivă, numea și revoca
miniștrii. Guvernul nu mai avea răspundere politică în fața Parlamentului, răspundea doar în fața regelui.
Se menținea Parlamentul bicameral, care avea ca atribuții principale, votarea legilor. Regele avea drept de
inițiativă̆ legislativă. Cea mai importantă instanță de judecată era Curtea de Justiție și Casație. Hotărârile
judecătorești se executau în numele regelui.
3. O caracteristică a Constituției de la 1938 se referă la îngrădirea principiilor democratice.
Constituția îngrădea drepturile și libertăți cetățenești, egalitatea în fața legii și guvernarea reprezentativă
Se acorda drept de vot universal de la vârsta de 30 de ani, inclusiv pentru femei și doar pentru persoanele
cunoscătoare de carte.
Consecințele Constituției de la 1938
- Prin Constituția de la 1938 autoritatea monarhului a crescut foarte mult, Parlamentul având un rol pur
decorativ, inițiativa legislativă fiind preluat aproape în întregime de Rege.
- Constituția de la 1938 a contribuit la consolidarea regimului autoritar în România caracterizat prin
desființarea separării puterilor în stat și încălcarea drepturilor și libertăților cetățenești
Concluzie Constituția de la 1938: În concluzie, Constituției de la 1938 a contribuit la consolidarea
regimului autoritar condus de regele Carol al II-lea deoarece îngrădea drepturile și libertățile cetățenești și
impunea principiul supremației regelui.
C. Constituțiile regimului totalitar
I. Constituția de la 1948, deceniul 5 al sec. XX
Context/Cauze/Motive/Factori/Premise/Necesitate: Abdicarea regelui Mihai și proclamarea României
ca republică populară la 30 decembrie 1947. Instaurarea regimului comunist și impunerea Partidului
Muncitoresc Român-ca partid unic (în februarie 1948) determină adoptarea unei noi legi fundamentale la
13 aprilie 1948. A fost elaborată după modelul Constituției sovietice din 1936.
Prezentare Constituția de la 1948
Constituția de la 1948 îngrădea principiile democratice: guvernarea reprezentativă, drepturi și libertăți
cetățenești. Organiza statul într-o republică numită Republica Populară Română. Desființa separarea
puterilor în stat. Puterea legislativă era deținută de Marea Adunare Națională care era un Parlament
unicameral considerat organul suprem în stat. Astfel, Marea Adunare Națională reprezenta puterea
legislativă, forma Guvernul vota bugetul și modifica textul tratatelor internaționale Marea Adunare
Națională alegea Prezidiul Marii Adunări Naționale. Puterea executivă era deținută de Consiliul de
Miniștrii. Puterea judecătorească era reprezentată de instanțele judecătorești.
Caracteristicile Constituției de la 1948
Caracteristici=aspecte=trăsături prevederi
1. O caracteristică a Constituției de la 1948 se referă la îngrădirea principiile democratice. Astfel,
legea fundamentală redactată după modelul Constituției sovietice din 1936 îngrădea guvernarea
reprezentativă, drepturi și libertăți cetățenești și egalitatea în fața legii.
2. O caracteristică a Constituției de la 1948 se referă la forma de organizare politică a statului.
Legea fundamentală redactată după modelul Constituției sovietice din 1936 organiza statul într-o
republică numită Republica Populară Română. Astfel, noua lege fundamentală de la 1948 a contribuit la
consolidarea regimului comunist condus de Gheorghe Gheorghiu- Dej.
3. O caracteristică a Constituției de la 1948 se referă la desființare separării puterilor în stat.
Conform Constituției de la 1948 puterea legislativă era deținută de Marea Adunare Națională care era un
Parlament unicameral considerat organul suprem în stat. Astfel, Marea Adunare Națională reprezenta
puterea legislativă, forma Guvernul vota bugetul și alegea Prezidiul Marii Adunări Naționale. Puterea

4
executivă era deținută de Consiliul de Miniștrii. Puterea judecătorească era reprezentată de instanțele
judecătorești.
Consecințele Constituției de la 1948
- Constituția de la 1948 desființa pluralismul politic, singura formațiune politică recunoscută oficial era
Partidul Muncitoresc Român.
- Constituția de la 1948, deși garanta drepturi și libertăți cetățenești, în consecință drepturile românilor
erau încălcate cu ajutorul cenzurii și poliției politice numită Securitate.
Concluzie Constituția de la 1948: În concluzie, Constituția de la 1948 anula pluralismul politic,
introducând partidul unic, singura formațiune politică recunoscută oficial era Partidul Muncitoresc
Român. Astfel, noua lege fundamentală de la 1948, deși garanta drepturi și libertăți cetățenești, în realitate
erau încălcate cu ajutorul cenzurii și poliției politice numită Securitate.
II. Constituția de la 1952, deceniul 6 al sec. XX
Context/Cauze/Motive/Factori/Premise/Necesitate: Consolidarea regimului stalinist în România
condus de Gheorghe Gheorghiu Dej și desființarea proprietății private reprezintă cauzele elaborării și
adoptării Constituției de la 1952.
Prezentare Constituția de la 1952
Constituția a fost adoptată cu scopul consolidării regimului stalinist la 27 septembrie 1952. Constituția de
la 1952 îngrădea principiile democratice: guvernarea reprezentativă, drepturi și libertăți cetățenești.
Organiza statul într-o republică numită Republica Populară Română.
Desființa separarea puterilor în stat. Puterea legislativă era deținută de Marea Adunare Națională care era
un Parlament unicameral considerat organul suprem în stat. Astfel, Marea Adunare Națională reprezenta
puterea legislativă, forma Guvernul vota bugetul și modifica textul tratatelor internaționale Marea
Adunare Națională alegea Prezidiul Marii Adunări Naționale. Puterea executivă era deținută de Consiliul
de Miniștrii. Puterea judecătorească era reprezentată de instanțele judecătorești
Caracteristicile Constituției de la 1952
Caracteristici=aspecte=trăsături=prevederi
1. O caracteristică a Constituției de la 1952 se referă la îngrădirea principiile democratice. Astfel,
legea fundamentală îngrădea guvernarea reprezentativă, drepturi și libertăți cetățenești și egalitatea în fața
legii.
2. O caracteristică a Constituției de la 1952 se referă la forma de organizare politică a statului.
Legea fundamentală redactată în timpul regimului stalinist organiza statul într-o republică numită
Republica Populară Română. Astfel, noua lege fundamentală de la 1952 a contribuit la consolidarea
regimului comunist condus de Gheorghe Gheorghiu-Dej.
3. O caracteristică a Constituției de la 1952 se referă la desființare separării puterilor în stat.
Conform Constituției de la 1952 puterea legislativă era deținută de Marea Adunare Națională care era un
Parlament unicameral considerat organul suprem în stat. Astfel, Marea Adunare Națională reprezenta
puterea legislativă, forma Guvernul vota bugetul și alegea Prezidiul Marii Adunări Naționale. Puterea
executivă era deținută de Consiliul de Miniștrii. Puterea judecătorească era reprezentată de instanțele
judecătorești.
Consecințele Constituției de la 1952
- Constituția de la 1952 deși garanta drepturi și libertăți cetățenești, în consecință drepturile românilor
erau încălcate cu ajutorul cenzurii și poliției politice numită Securitate.
- Constituția de la 1952 definea statul ca democrat-popular și evidenția rolul conducător aparține clasei
muncitoare.
Concluzie Constituția de la 1952: În concluzie, Constituția de la 1952 a contribuit la consolidarea
partidului unic, singura formațiune politică recunoscută oficial era Partidul Muncitoresc Român. Astfel,
noua lege fundamentală de la 1952, deși garanta drepturi și libertăți cetățenești, în realitate erau încălcate
cu ajutorul cenzurii și poliției politice numită Securitate.
III. Constituția de la 1965, deceniul 7 al sec. XX
Context/Cauze/Motive/Factori/Premise/Necesitate: Moartea lui Gheorghe Gheorghiu-Dej în 1965 și
alegerea lui Nicolae Ceaușescu la conducerea PCR reprezintă cauzele adoptarea Constituției de la 1965.
Prezentare Constituția de la 1965
Constituția de la 1965 reflectă organizarea României într-o republică, socialistă. Se impunea denumirea
de Republică Socialistă România. Constituția de la 1965 îngrădea principiile democratice: guvernarea
reprezentativă, drepturi și libertăți cetățenești. Prin modificarea făcută din 1974, se introduce funcția de
președinte care cumula atribuții executive și legislative. Președintele prezida Consiliul de Stat; numea și
5
revoca miniștri, președintele și membrii Tribunalului Suprem; era comandantul armatei; emitea decrete
prezidențiale. Constituția de la 1965 garanta drepturi și libertăți cetățenești, în realitate, acestea erau
încălcate de către cenzură și poliția politică. A rămas în vigoare până la prăbușirea regimului comunist în
România. Desființa separarea puterilor în stat. Puterea legislativă era deținută de Marea Adunare
Națională care era un Parlament unicameral considerat organul suprem în stat. Astfel, Marea Adunare
Națională reprezenta puterea legislativă, forma Guvernul și vota bugetul.
Caracteristicile Constituției de la 1965
Caracteristici=aspecte=trăsături=prevederi
1. O caracteristică a Constituției de la 1965 se referă la îngrădirea principiile democratice. Astfel,
legea fundamentală îngrădea guvernarea reprezentativă, drepturi și libertăți cetățenești și egalitatea în fața
legii. Astfel, legea fundamentală adoptată în anul 1965 reflectă impunerea regimului național-comunist
condus de Nicolae Ceaușescu.
2. O caracteristică a Constituției de la 1965 se referă la forma de organizare politică a statului.
Legea fundamentală redactată în timpul regimului național-comunist organiza statul într-o republică
numită Republica Socialistă România. Astfel, în 1974 Constituția este modificată deoarece se introduce
funcția de președinte care avea atribuții executive, legislative și judecătorești. Noua lege fundamentală
adoptată în deceniul șapte al sec. XX a contribuit la consolidarea regimului comunist condus de Nicolae
Ceaușescu.
3. O caracteristică a Constituției de la 1965 se referă la modificarea legii fundamentale în 1974.
Astfel, prin modificarea făcută din 1974, se introduce funcția de președinte care avea atribuții executive,
legislative și judecătorești. Președintele prezida Consiliul de Stat; numea și revoca miniștri, președintele și
membrii Tribunalului Suprem; era comandantul armatei; emitea decrete prezidențiale.
4. O caracteristică a Constituției de la 1965 se referă la desființare separării puterilor în stat.
Conform Constituției de la 1965 puterea legislativă era deținută de Marea Adunare Națională care era un
Parlament unicameral considerat organul suprem în stat. Astfel, Marea Adunare Națională reprezenta
puterea legislativă, forma Guvernul vota bugetul și alegea Prezidiul Marii Adunări Naționale. Puterea
executivă era deținută de Consiliul de Miniștrii. Puterea judecătorească era reprezentată de instanțele
judecătorești.
Consecințele Constituției de la 1965
- Constituția de la 1965, deși garanta drepturi și libertăți cetățenești, în consecință drepturile românilor
erau încălcate cu ajutorul cenzurii și poliției politice numită Securitate.
- A contribuit la consolidarea puterii Partidului Comunist Român și a dictatorului Nicolae Ceaușescu
Concluzie Constituția de la 1965:
În concluzie, Constituția de la 1965 deși garanta drepturi și libertăți cetățenești, în realitate, acestea erau
încălcate de către cenzură și poliția politică, numită Securitate. Partidul Comunist Român era considerat
„forța conducătoare a întregii societăți”. A rămas în vigoare până la prăbușirea regimului comunist în
România.
D. Constituție democratică de la sfârșitul sec. XX
Constituția de la 1991, ultimul deceniu al sec. XX
Context/Cauze/Motive/Factori/Premise/Necesitate: Înlăturarea regimului comunist în România, în
decembrie 1989 și organizarea primelor alegeri libere în 1990 reprezintă cauzele adoptării unei noi legi
fundamentale. Constituția adoptată prin referendum la 8 decembrie 1991 consolidează pluralismului
politic și garantează egalitatea în fața legii.
Principii democratice prevăzute în Constituția de la 1991
1. Forma de guvernământ prevăzută în Constituția de la 1991 este republica
2. Separarea puterilor în stat a fost principiul democratic care a stat la baza organizării statului.
Conform principiului separării puterilor în stat, puterea executivă aparține președintelui și este exercitată
de către Guvern. Puterea legislativă este deținută de un parlament bicameral format din Camera
Deputaților și Senat. Membrii Parlamentului sunt aleși pe baza votului universal. Parlamentul are
următoarele atribuții: elabora și adopta legi, interpelează miniștrii. Parlamentul are dreptul de a da vot de
blam (de neîncredere) Guvernului. Adunarea Deputaților discută și votează bugetul. Puterea
judecătorească̆ este reprezentată de instanțele judecătorești.
3. Constituția de la 1991 cuprindea și alte principii democratice: suveranitatea poporului, guvernare
reprezentativă, drepturi și libertăți cetățenești.
Prezentare Constituția de la 1991

6
 Constituția conține articole referitoare la organizarea statului, instituțiile țării și atribuțiile lor, drepturi și
libertăți cetățenești. În Constituție sunt prevăzute principii și valori democratice: suveranitatea poporului,
forma de guvernământ, separarea puterilor în stat, drepturi și libertăți cetățenești, guvernarea
reprezentativă, egalitate în fața legii. În primele articole se face referire la forma de guvernământ,
România este organizată într-o republică. Conform principiului separării puterilor în stat, puterea
executivă este deținută de Președinte și Guvern. Președintele este garantul statului în relațiile
internaționale, având dreptul de a încheia tratate. Adoptă legile, este comandantul armatei, are drept de
grațiere și de a bate monedă. Numește prim-ministrul și investește Guvernul. Guvernul pune în aplicare
legile adoptate de către Parlament. Este condus de prim-ministru. Puterea legislativă este deținută de un
Parlament bicameral format din Camera Deputaților și Senat, ai cărui membrii sunt aleși odată la 4 ani, pe
baza votului universal. Puterea judecătorească este deținută din instanțele judecătorești.
Caracteristicile Constituției de la 1991
Caracteristici=aspecte=trăsături=prevederi
1. O caracteristică a Constituției de la 1991 se referă la organizarea statului pe baza principiilor
democratice. Constituția cuprinde articole referitoare la organizarea statului, instituțiile statului și
atribuțiile lor, drepturi și libertăți cetățenești. În Constituție de la 1991 sunt prevăzute principii și valori
democratice: suveranitatea poporului, forma de guvernământ, separarea puterilor în stat, drepturi și
libertăți cetățenești, guvernarea reprezentativă, egalitate în fața legii.
2. O caracteristică a Constituției de la 1991 se referă la forma de organizare politică. Primele
articole din Constituția de la 1991 fac referire la forma de organizare politică a statului.. Astfel, România
este organizată într-o republică.
3. O caracteristică a Constituției de la 1991 se referă la organizarea statului pe baza principiului
separării puterilor în stat. Conform principiului separării puterilor în stat, puterea executivă este
deținută̆ de Președinte și Guvern. Puterea legislativă era deținută̆ de un Parlament bicameral numit format
din Camera Deputaților și Senat. Membrii Parlamentului erau aleși pe baza votului universal. Parlamentul
avea următoarele atribuții: elabora și adopta legi. Parlamentul avea dreptul de a da vot de blam (de
neîncredere) Guvernului. Puterea judecătorească̆ este reprezentată de instanțele judecătorești.
4. O caracteristică a Constituției de la 1991 se referă la atribuțiile conducătorului țării. Președintele
este garantul statului în relațiile internaționale, având dreptul de a încheia tratate. Promulgă legile, este
comandantul armatei, are drept de grațiere și de a bate monedă. Numește prim-ministrul și investește
Guvernul.
4. O caracteristică a Constituției de la 1991 se referă la modificarea articolelor legii fundamentale în
2003. În contextul demersurilor României privind integrarea în structurile euro-atlantice, în 2003
Constituția este revizuită. Astfel, au fost modificate articolele referitoare la mandatul președintelui, care,
inițial, era de 4 ani, în prezent președintele având un mandat de 5 ani.
Consecințele Constituției de la 1991
- A contribuit la consolidarea pluralismului politic după înlăturarea regimului comunist în 1989. În
consecință în viața politică din România au apărut partide politice care reprezintă ideologii politice
diferite.
- Constituția de la 1991 a contribuit la respectarea drepturilor și libertăților cetățenești, acordând egalitate
în fața legii tuturor locuitorilor țării.
- A crea cadrul favorabil aderării României la NATO și Uniunea Europeană.
Concluzie Constituția de la 1991:
În concluzie, Constituția adoptată în anul 1991 a contribuit la consolidarea statului român, deoarece
cuprindea principii și valori democratice și garanta egalitatea în fața legii și pluripartitismul politic. A fost
una dintre cele mai democratice legi fundamentale, fiindcă organiza statul pe baza principiului separării
puterilor în stat și a guvernării reprezentative.
ASEMĂNĂRI ÎNTRE CONSTITUȚIILE ROMÂNIEI
Asemănări=CONSTANTĂ= element de continuitate
 Menționați două asemănări între două acțiuni/ măsuri adoptate în plan intern în statul român modern
în a doua jumătate a secolului XIX.
(Statutul Dezvoltător al Convenției de la Paris+ Constituția de la 1866)
Două asemănări între două acțiuni/ măsuri adoptate în plan intern în statul român modern în a doua
jumătate a secolului XIX se referă la organizarea statului pe baza principiilor și valorilor democratice,
precum și la atribuțiile monarhului separarea puterilor în stat. În cele două documente constituționale

7
 Statutul Dezvoltător și Constituția de la 1866 se prevede guvernare reprezentativă, drepturi și libertăți
cetățenești.
Menționați două asemănări între prevederile Constituției României adoptate în 1866 și cele ale
Constituției din 1923./ Două asemănări între prevederile a două Constituții democratice din prima
jumătate a sec. XX
Două asemănări între prevederile Constituției României adoptate în 1866 și cele ale Constituției din
1923 se referă la forma de guvernământ a statului- monarhia constituțională ereditară, precum și la
principii și valori democratice prevăzute în Constituții. Ambele legi fundamentale prevedeau principii
democratice: guvernarea reprezentativă, separarea puterilor în stat, drepturi și libertăți cetățenești.
O asemănare între prevederile a două Constituții democratice din prima jumătate a sec. XX se referă la
organizarea statului pe baza principiului separării puterilor în stat. Conform acestui principiu, puterea
executivă era deținută de către monarh și exercitată de către guvern. Regele era conducătorul statului,
comandant al armatei, promulga legile, declara război și încheia pace. Puterea legislativă era deținută de
un parlament bicameral numit Reprezentanța Națională, format din Adunarea Deputaților și Senat.
Puterea judecătorească era deținută de instanțele judecătorești: judecătorii, tribunale, parchete etc.

Asemănări între două constituții adoptate în prima jumătate a sec. XX

 Menționați o asemănare între prevederile legilor fundamentale ale României adoptate în 1938,
respectiv Constituția de la 1948
Constituția de la 1938 + Constituția de la 1948
O asemănare între prevederile legilor fundamentale adoptate în prima jumătate a sec. XX, în 1938,
respectiv în 1948 se referă la desființarea separării puterilor în stat. Ambele legi fundamentale îngrădeau
au contribuit la consolidarea regimului autoritar, respectiv a regimului comunist. Cele două constituții
adoptate în 1938, respectiv 1948 îngrădeau următoarele principii democratice: guvernarea reprezentativă,
drepturi și libertăți cetățenești.
Asemănări între Constituțiile regimului totalitar

 Menționați o asemănare între prevederile legilor fundamentale ale României din perioada postbelică,
adoptate în 1948, respectiv Constituția de la 1952/ O asemănare între prevederile legilor fundamentale
ale României adoptate în timpul regimului stalinist
Constituția de la 1948 + Constituția de la 1952=Constituțiile regimului stalinist
Varianta 1: O asemănare între prevederile legilor fundamentale ale României din perioada postbelică
în 1948, respectiv în 1952 se referă la forma de guvernământ și la îngrădirea principiilor democratice.
Ambele Constituții organizau statul într-o republică numită Republica Populară Română. Erau îngrădite
următoarele principii democratice: guvernarea reprezentativă, drepturi și libertăți cetățenești.
Varianta 2: O asemănare între prevederile legilor fundamentale adoptate în 1948, respectiv în 1952 se
referă la desființarea separării puterilor în stat. Puterea legislativă era deținută de Marea Adunare
Națională, era un Parlament unicameral considerat organul suprem în stat. Puterea executivă era deținută
de Consiliul de Miniștri. Puterea judecătorească era deținută de instanțele judecătorești: judecătorii,
tribunale etc.

Constituția de la 1948 + Constituția de la 1965=o Constituție a regimului stalinist și o Constituție a

regimului național-comunism

 Menționați două asemănări între Constituțiile regimului totalitar adoptate în 1948, respectiv în 1965.
Varianta 1: O asemănare între prevederile Constituțiilor regimului totalitar adoptate în 1948, respectiv în
1965 se referă la îngrădirea principiilor democratice și la organizarea statului într-o republică. Cele două
legi fundamentale îngrădeau guvernarea reprezentativă, drepturile și libertățile cetățenești și egalitatea în
fața legii.
Varianta 2: O asemănare între prevederile legilor fundamentale adoptate în 1948, respectiv în 1965 se
referă la desființarea separării puterilor în stat. Puterea legislativă era deținută de Marea Adunare
Națională, era un Parlament unicameral considerat organul suprem în stat. Puterea executivă era deținută
de Consiliul de Miniștri. Puterea judecătorească era deținută de instanțele judecătorești.

 Menționați două asemănări între Constituțiile României din a doua jumătate a sec. XX/ Menționați
două asemănări între Constituțiile României adoptate în perioada postbelică
8
 (Constituția de la 1952+ Constituția de la 1965 o Constituție a regimului stalinist și o Constituție a
regimului național-comunism)

Varianta 1: O asemănare între prevederile Constituțiilor României adoptate în a doua jumătate a

secolului XX se referă la legile fundamentale adoptate în 1952, respectiv în 1965, care îngrădeau
principiile democratice și organizau statul într-o republică. Cele două legi fundamentale îngrădeau
guvernarea reprezentativă, drepturile și libertățile cetățenești, egalitatea în fața legii.
Varianta 2: O asemănare între prevederile legilor fundamentale adoptate în 1952, respectiv în 1965 se
referă la desființarea separării puterilor în stat. Puterea legislativă era deținută de Marea Adunare
Națională, era un Parlament unicameral considerat organul suprem în stat. Puterea executivă era deținută
de Consiliul de Miniștri. Puterea judecătorească era deținută de instanțele judecătorești.