Gheorghe Ioana

Stancu Ecaterina
Clasa a XII-a I

Metamorfozele
Palatul Soarelui(1-30)

Dedal plănuiește să scape din Creta împreună cu fiul său, Icar, zburând cu aripi făcute din pene
și ceară. În ciuda avertismentului tatălui sau, Icar se înalță prea aproape de soare, ceara aripilor i
se topește, se prăbușește la pământ și moare.

După aventurile sale din Creta, Tezeu (Theseus) și alți viteji greci merg să se lupte cu mistrețul
calidonian trimis de Diana pentru a-l pedepsi pe regele Calidon (Calydon) pentru că neglijase să-
i dea tributul. Deși fiul regelui, Meleagru (Meleager) ucide mistrețul, îi înmânează pielea
acestuia vânătoresei Atalanta, și își omoară unchii care obiectaseră în această privință.
Alteea (Althaea), mama sa, îl omoară după aceea pe Meleagru, după care se sinucide, iar surorile
lui Meleagru sunt atât de îndurerate de asta încât Diana le preschimbă în păsări.

Pe drumul său către Atena, Tezeu își găsește adăpost în decursul unei furtuni în casa zeului
râului Ahelou (Achelous), unde aude multe povești, inclusiv cea despre cum Ahelou și-a pierdut
unul din coarnele sale, rupt într-o bătălie cu Hercule pentru mâna lui Deianira (Deianeira), ceea
ce i-a limitat puterea de a-și schimba forma. Apoi, au fost atacați de Nessus, omorât de Hercule,
și, înainte de a muri, Nessus i-a dat Deianirei cămașa sa care, consideră el, avea darul de a reface
dragoste dar care, de fapt, era blestemată. Ani mai târziu, când Deianira se temea că Hercule îl
înșeală cu o altă femeie, i-a dat lui să îmbrace cămașa aceasta, iar Hercule, copleșit de durere, s-a
aruncat în foc și a fost zeificat.

Se spune, după aceea, povestea despre cum Byblis și-a confesat pasiunea incestuoasă față de
fratele ei geamăn, Caunus, acesta fuge la auzul acestui lucru. Cu inima frântă, Byblis încearcă să-
l urmeze dar, în cele din urmă, din cauza supărării sale, este transformată într-o fântână. Soția
altui om, pe nume Ligdus, este silită să-și deghizeze fiica într-un băiat mai degrabă decât să o
sorteasca morții, și o numește Iphis. Iphis se îndrăgostește de o fată, și zeii intervin
preschimband-o într-un adevărat băiat.

Când Himen (Hymen), zeul căsătoriei, eșuează să binecuvânteze mariajul lui Euridice cu Orfeu,
Euridice moare. Lui Orfeu i se dă șansa să viziteze lumea subpământeană și să o readucă la viață
și, deși reușește să le înmoaie inimile lui Pluton și Proserpinei cu muzica lui, nu poate rezistă
tentației de a privi înapoi către iubita sa, și ea este pieduta de Orfeu pentru totdeauna.

Singuraticul Orfeu cântă, apoi, dând glas unor povești triste, inclusiv cea a răpirii de către Jove a
lui Ganimede (Ganymede) (care fusese, originar, o frumoasă statuie creată de Pygmalion,
trasformată într-o femeie reală de nevasta lui Jove, Juno, pentru a fi paharnica sa); povestea
morții lui Hyacinth (Hyacinthus), ucis accidental de un disc aruncat de Apollo (Apollo a creat o
floare, hyacinth sau zambila, din sângele lui vărsat), și povestea lui Myrrha, care s-a culcat cu
propriul ei tată până când acesta i-a descoperit identitatea, ceea ce a forțat-o să fugă, însărcinată
(din milă, zeii au metamorfozat-o în arborele de smirnă, iar copilul său, care a ieșit dintr-o
crăpătura a arborelui, a crescut, ajungând să fie frumosul Adonis, de care s-a îndrăgostit Venus).

Orfeu relatează, totodată, despre cum Hippomenes a câștigat mâna iuții atlete Atalanta, folosind
mere aurii pentru a o învinge într-un concurs de alergare, și despre cum el a uitat să-i
mulțumeaza lui Venus pentru ajutorul acordat în acest sens, din această pricină fiind
preschimbați atât Hippomenes, cât și Atalanta, în lei. Adonis trebuie, după aceea, să evite mereu
leii și animalele asemănătoare lor dar, până la urmă, este omorât de un mistreț, iar Venus îi
transformă trupul într-o floare de anemonă. Este istorisită și povestea regelui Midas, a cărui
atingere i-a preschimbat fiica în aur.

In fine, într-o frenezie bahică, femeile îl sfâșie în bucăți pe Orfeu în vreme ce-și rostește
cântecele triste, motiv pentru care Bahus le metamorfozează în stejari.

În continuare, Ovidiu se îndreaptă către legenda întemeierii orașului Troia de către regele
Laomedon (cu ajutorul lui Neptun și a lui Apollo), cea despre Peleus care-și ucide fratele și, din
cauza crimei sale, este bântuit de un lup, și cea a lui Ceyx și a soției sale Alcyone, care sunt
transformați în păsări după ce Ceys moare într-o furtună.

Ni se relatează și faimoasa poveste a războiului troian, începând cu răpirea Elenei, cea mai
frumoasă femeie din lume, de către Paris din Troia, ceea ce-l determină pe soțul ei, Menelaus, să
strângă o armată de greci pentru a o lua înapoi. Sunt narate detaliile războiului, incluzând
moartea lui Ahile (Achilles), disputa pentru armură sa și cucerirea finală a Troiei. După război,
spiritul lui Ahile îl forțează pe Agamemnon să o sacrifice pe Polyxena, fiica reginei Hecuba și a
regelui Priam ai Troiei. Mai târziu, Hecuba îl ucide pe regele Polymestor al Traciei din pricina
morții fiului ei, Polydorus, și este preschimbată de zei într-un câine.

Viata si opera lui Ovidiu

Poet al Romei, Ovidiu a devenit de timpuriu poet al lumii.Pentru noi, Ovidiu prezenta o
însemnătate deosebită. Exilul lui la Tomis - Constanța de azi – şi ştirile pe care le aflăm în opera
sa despre regiunile și oamenii care au locacum douămii de ani pe meleagurile dintre Dunăre și
Marea Neagră fac din Ovidiu un poet apropiat poporului și patriei noastre. De aceea, sărbătorirea
oficială și pe o scară atît de largă a bimilenarului nașterii poetului n-a fost numai o dovadă de
preţuire pe care cărturarii și oamenii muncii din țară noastră o acordă marilor valori ale culturii
din toate timpurile și de pretutindeni, ci și un act de înaltă prețuire a primului cântăreț al
Dobrogei, de cinstire a poetului surghiunit pe malul stâng al Pontului Euxin, ale cărei operă a
rezistat mileniilor.
Viața și opera lui Ovidiu sunt expresia fidelă a unei societăți în care a trăit și pentru care a
scris, a acelei societăți romane a stăpânilor de sclavi din timpul principatului lui
Augustus.Poetul, însuși ne oferă, în opera sa, îndeosebi într-o elegie(Trist.,4, 10), supranumită
autobiografia ovidiană, date bogate referitoare la propria existență. Ovidiu s-a născut la 20 martie
43 î.en în Sulmo, azi Sulmona, localitate din munții Abruzzi, situată la peste 400 km de Roma.
Aparținea unei familii de cavaleri de viţă veche, care însă nu era foarte bogată; dar a dispus de
mijloace materiale suficiente pentru al trimite pe viitorul poet și pe fratele lui, Lucius, să studieze
la Roma retorica cu profesori celebri. Totuși, deşi educaţia retorică îi va marca opera, Ovidiu se
simțea atras numai de poezie(Trist.,4, 10, w. 24-26). A întreprins o călătorie de studii la Atena și
în Asia Mică, unde a vizitat Troia. În timpul călătoriilor, i-a murit fratele. Se pare că această
nenorocire l-a afectat profund(Trist ,4, 10, v 3), el nu a fost totuși marcat de frustrări puternice,
incapabilă se adapteze conformismului moral– politic, promovat de regimul augusteic, ca un ins
dornic să se bucure de toate plăcerile vieţii, ca un"hedonist" înzestrat cu un supraeu. Nu lasă
cariera politică, însă a devenit un poet la modă, care răspundea orizontului așteptării la medii
favorabile poezii erotice şi elegiace. Nu i-a frecventat pe Vergiliu şi pe Horaţiu, dar a participat
la viață literară a cercului patronat de Messalaşi s-a împrietenit cu Tibul şi Properţiu.

BIBLIOGRAFIE

iane.ro/2022/06/metamorfoze-ovidiu-poem-rezumat-analiza.html

o.eferrit.com/mitologie-clasica-greaca-povestiri-din-metamorfozele-lui-ovidiu/

https://www.referatele.com/referate/noi/romana/metamorfozele--poem-20194111016.php

https://www.google.com/search?q=Metamorfozele+lui+ovidiu+rezumat&source=lnms&tbm=is
ch&sa=X&ved=2ahUKEwjwpsr6ger8AhWIl4sKHTvODYUQ_AUoAXoECAEQAw&biw=1366&
bih=635&dpr=1#imgrc=L7ME02loxYSGjM