Despre tracul Enea-Stralucitorul si Eneida

Virgilius, (70-19 B.C.) cel mai mare poet latin, l-a imortalizat pe Enea, ca erou al celebrei sale poeme epice Aeneida, care este marea epopee a poporului roman. Faptele lui Enea din timpul razboiului greco-troian sunt amintite de Homer n Iliada. Eneas a fost un nenfricat luptator mpotriva grecilor, fiind ntrecut n vitejie doar de Hector. Legenda spune ca, de fapt, razboiul troian a pornit ntmplator chiar din cauza lui Enea, n urmatoarele mprejurari: cnd flota greceasca s-a oprit la tarmul din fata cetatii pelasgice Troia, grecii stateau cuminti pe vasele lor, nendraznind sa coboare pe tarm, pentru ca o profetie spunea ca primul grec ce va cobor pe pamnt va fi si primul care va muri n acest razboi troian. Grecii sositi n urma (1900-1400 B.C.) din estul Marii Caspice n patru valuri: ahei, ionieni, dorieni si eolieni nu mai sunt acum o hoarda barbara, ci popor de luptatori organizati, care dupa ce a absorbit notiunile de civilizatie a popoarelor din jur: pelasgi, (traci, daci, carpato-danubieni) egipteni, si-au construit o civilizatie "proprie" pe care vroiau s-o raspndeasca prin forta avida de continua cucerire si jefuire a cetatilor bogate din jur, precum turcii si rusii o vor face mai trziu. Regele cetatii Philace, Protesilaos, care participa la razboi, de partea grecilor,cu 40 vase si cu oameni de lupta, a sarit cu ndrazneala pe tarm, fiind ucis de Enea. Print din familia domnitoare pelasgica a Troiei, Enea era fiul lui Anchise si al Afroditei, zeita frumusetii; Afrodita i-a spus lui Anchise ca nimanui si niciodata sa nu dezvaluie originea divina a lui Enea. Dar Anchise, la un pahar de vin cu prietenii, s-a laudat ca el s-a culcat cu Afrodita. Zeita l-a pedepsit pe Anchise, betegindu-l de picioare, astfel ca Anchise a ramas invalid. Totusi lipsa de discretie a lui Anchise nu a avut repercursiuni si pentru Enea, Afrodita a ramas o mama iubitoare; el s-a bucurat de ajutorul mamei lui, oriunde si oricnd a avut nevoie. Cnd, n al zecelea an de razboi, grecii au reusit sa cuce-reasca Troia si sa-i dea foc, nu tot poporul troian a fost nimicit prin foc si sabie, o parte dintre ei, n special femeile, au fost luate n sclavie de capeteniile grecilor. Printre cei ce au reusit sa scape nevatamati a fost Enea care, ajutat de mama lui si-a luat familia, pe taica-su Anchise n crca (unii spun ca pe umeri), pe micul IULIU (Ascaniu, cum grecii l vor numi mai trziu), fiul sau, care alerga alaturi de taica-su care-l tinea de mna, si mama sa Creusa, fiica regelui Priam, si o parte din rudele sale apropriate; numai ca n nvalmaseala creata de cei care alergau n toate partile si mai ales din cauza noptii, Creusa a disparut, astfel ca Enea a ajuns la corabie fara ea. Ajutati de ntunericul noptii si de Afrodita, Enea si oamenii lui au reusit sa se strecoare prin flota greceasca si sa porneasca n calatoria lor pe marea Egee. Aeneida lui Virgilius l poarta pe tracul Enea ntr-o calatorie lunga pna l aduce n Italia, unde era destinul lui si unde trebuia sa porneasca o natiune noua si un imperiu, care urma sa domine lumea timp de aproape un mileniu, un imperiu ce-l va avea ca nucleu de origine pe Tracul Enea si pelasgii lui.

Virgilius a trait n timpul domniei mparatului Octavian August. El era poetul preferat al mparatului si al lui Mecena, era perioada de aur a literaturii latine, Ovidius si Horatius secundndu-l cu cinste. nainte de Virgilius literatura latina a avut si alti poeti epici: pe Ennius (239-169 B.C.), grec prin nastere, care a scris o epopee (Annale) n care cnta istoria Romei; pe Naevius (270-200 B.C.) care a scris tragedii si comedii, n care ataca aristocratia romana; dupa Virgiliu un poet epic remarcabil a fost si Lucan (39-65 A.D.), nepotul filosofului Seneca; a scris o epopee - Pharsale despre lupta dintre Caesar si Pompei. Asa ca, imperiul roman care-si traia apogeul n timpul lui August, de fapt, nu avea o epopee nationala. Aceasta sarcina a preluat-o Virgilius, poet foarte educat si fin, iscusit versificator. El a compus epopea nationala, n 12 cnturi, AENEIDA. Desi ca structura opera sa imita Illiada si Odyssea lui Homer, geniul sau personal se vede clar n perfectiunea absoluta a stilului sau si armonia versificarii. El nu si-a ncheiat opera, desi a lucrat la ea ultimii 10 ani (29-19 B.C.) din viata sa. Virgilius era foarte exigent cu propria sa opera, pe care nu o considera vrednica a fi comparata cu opera lui Homer si intentioneaza chiar sa o distruga. Numai moartea lui prematura a salvat Aeneida de la pieire. Aeneida a fost conceputa cu intentia de a exalta imperiul si poporul roman; se simtea necesitatea unei epopei nationale si a unui erou national, cu radacini n istorie si origine divina. Tracul Enea cel care fugea din Troia n flacari era OM. n ultimul cnt, Enea nvingatorul lui Turnus si ntemeietorul dinastiei si poporului roman este un SUPRA-OM, un SEMIZEU - or a fi "OM" - n cultura vedica - nseamna deja a fi semizeu. Dupa ce a reusit sa se desprinda de tarmul din fata Troiei, Enea si pelasgii lui erau dornici sa gaseasca ct mai repede un loc unde sa se aseze si sa cladeasca un nou oras. Dar, desi au ncercat de mai multe ori, ei au fost nevoiti sa plece mai departe mpinsi de evenimente neplacute. Enea a fost avertizat n vis ca tara ce-i este destinata este undeva departe, n vest, Italia, care n zilele acelea era cunoscuta ca Hesperia, tara de la apus. n acel moment, Enea si troienii lui se aflau n Creta si desi tara promisa era undeva foarte departe, totusi ei erau satisfacuti ca, cel putin, ntr-o zi, vor avea un loc al lor unde sa se stabileasca. Si au pornit imediat la drum. La una din escale au avut placerea si uimirea sa se ntlneasca cu Andromaca fosta sotie a varului lui, Hector. Cnd dupa distrugerea Troiei capeteniile grecilor au mpartit ntre ei femeile troiene capturate ca sclave, Andromaca fusese data lui Neoptolemus (numit uneori Pyrrhus) fiul lui Achilles cu Deidamia (acest Neoptolemus era omul care l ucisese pe regele Priam n fata altarului unde se refugiase). Neoptolemus a abandonat-o curnd pe Andromaca pentru Hermiona, fiica Elenei. Dar el nu a supravietuit prea mult acestei casatorii astfel ca dupa moartea lui, Andromaca se casatorise cu profetul troian Helenus. Andromaca si Helenus i-au primit cu multa bucurie pe Enea si pelasgii lui - n fapt, Enea fusese cumnatul Andromacai prin sotul ei Hector si sora lui, Creusa, prima sotie a lui Eenea. Ei le-au dat cele de trebuinta si nainte de despartire Helenus i-a dat lui Enea sfaturi pretioase n legatura cu calatoria lui viitoare pna n Italia - Hesperia; astfel el l-a sfatuit sa nu se stabileasca pe coasta

de est a Italiei unde sunt foarte multi greci; lui Enea, i era destinata coasta de vest ceva mai spre nord, dar sa nu ia cumva drumul scurt dintre Italia si Sicilia unde sunt stancile Scylla si Charybda (Messina de astazi) ci sa faca un drum mai lung, dar mai sigur, ocolind Sicilia pe la vest. Dupa ce au atins coltul sud-estic al Italiei, Enea a continuat drumul spre sud sud-vest asa cum le spusese Helenus, numai ca acesta, necunoscnd exact care este situatia de fapt a Siciliei, nu le-a spus pelasgilor sa nu coboare pe tarmul sudic al Siciliei, unde locuiau Cyclopii. Obisnuit, cnd se nsera, ei trageau la mal unde noptau iar dimineata plecau mai departe. Asa s-a ntmplat si de data asta. Probabil ca ei ar fi fost prinsi si mncati de Cyclopii lui Polyphemus, daca nu se trezeau dimineata foarte devreme si daca nu alerga la ei un om, n zdrente, care sa le spuna sa plece imediat de la tarm ca sa nu cada n minile Cyclopilor; acest om era unul din tovarasii lui Ullyse, lasat n urma, neintentionat, n pestera lui Polyphemus cnd Ullyse si oamenii lui reusisera sa se elibereze (dupa ce Ullyse reusise sa-l mbete si sa-l orbeasca pe Cyclop). Deabia se desprinsesera vasele Tracului Enea de tarm, cnd aparu Polyphemus, care se ndrepta spre apa sa-si spele orbita goala; auzind sunetul lopetilor ce loveau apa, sia dat seama ca trebuie sa fie niste oameni pe aproape si a intrat n apa dupa ei dar, vasele erau suficient de ndepartate de mal. Deabia scapati de acest pericol, pelasgii au dat peste altul si mai grozav: Junona, care i ura pe troieni de cnd cu povestea cu Paris, care o preferase pe Afrodita, si stia ca Roma va fi ntemeiata de oameni cu sange tracic, troian si ca dupa multe generatii acest oras va distruge Carthagina, orasul ei cel mai drag, a ncercat sa-i opreasca pe pelasgi din drumul lor catre Italia. Cu ajutorul lui Aeolus, regele vnturilor, a iscat o furtuna ngrozitoare, in intentia de a-l neca pe Enea. Dar Neptun, caruia nu i-a convenit deloc ca sora lui Junona se amestece n treburile lui, l-a admonestat serios pe Aeolus, care a linistit imediat apele, permitnd astfel troienilor sa traga la tarm; numai ca de asta data ei erau pe coasta Africii, nu departe de Carthagina. Carthagina fusese fondata de o femeie, Didona (sau Elissa), fiica regelui Tyr-ului, Mutto, sora lui Pygmalion (nu sculptorul cu accelas nume care s-a ndragostit de Galathea, propria lui sculptura). Sotul Didonei, Siche fusese ucis de Pygmalion care cauta s-o omoare si pe ea. Didona a reusit sa fuga din Tyr cu o mna de oameni si a navigat pe Meditarana un drum lung pna a ajuns n coltul unei peninsule africane unde a fondat Carthagina. Ea era nca regina orasului, era foarte frumoasa si... vaduva. Junona, vazndu-l pe Enea la un pas de Carthagina si de Didona, a planuit imediat cum sa-l opreasca pe Tracul Enea din drumul sau spre Italia, solutia era sa-l ncurce cu Didona. Dar planul Junonei nu-i convenea de loc Afroditei, care dorea ca fiul ei sa nu dezvolte sentimente deosebite pentru Didona, ci relatia lui cu ea sa se limiteze la atat ct sa-i foloseasca lui sa obtina de la ea numai ceea ce avea el nevoie. Dar, pentru ca Didona, la randul ei, nu ceda usor unor sentimente prea afectuoase fata de barbati (refuzase deja nenumarate cereri n casatorie ale regilor din regiune) zeita l-a trimis pe Cupidon

sa puna pe jaratec inima Didonei atunci cnd se va ntlni cu Enea. Dimineata, nsotit de credinciosul sau prieten Achate, Enea a parasit corabia si a plecat n recunoastere, ca sa stie pe ce tarmuri erau. Afrodita deghizata, i-a ntmpinat, le-a spus unde se aflau si i-a sfatuit sa mearga direct la Carthagina unde regina Didona, mai mult ca sigur, i va ajuta. Ea i-a nvaluit pe ce doi ntr-un val de ceata. Fara ca ei sa stie ca au devenit invizibili, au intrat n cetate si au mers pe strazile aglomerate, fara a fi vazuti. Cnd au ajuns n fata unui templu monumental pe peretii caruia erau sculptate chiar scene din razboiul pelasgic, ei s-au oprit n admiratie. Tocmai atunci se apropia si Didona insotita de un grup de femei. Afrodita a ridicat valul ce ascundea pe Enea, aparnd n fata Didonei drept si frumos. Cnd Enea i-a spus cine este, regina i-a urat lui si tuturor oamenilor lui bun venit n orasul ei. Ea a dat un splendid banchet n cinstea troienilor. Enea i-a povestit ntreaga lor istorie de la caderea Troiei pna la sosirea la Carthagina. Pentru Didona erau suficiente faptele eroice auzite ca sa se ndragosteasca de Enea; dar si Cupidon era prezent ca sa se faciliteze lucrurile. Binenteles ca Didona se ndragostise n asa chip nct l-a facut partas la conducerea orasului, i-a convins pe concetatenii ei sa-l accepte ca pe un conducator,sa dea serbari n cinstea lor si sa organize vnatori pentru ei. Ea nu cerea n schimb altceva dect... dragostea tracului Enea. Acesta era att de multumit de schimbarea lucrurilor nct se gndea foarte serios sa ramna definitiv la Carthagina. Dar Jupiter nu dormea. El promisese ficei lui Afrodita ca Enea si va urma soarta si va creea n Italia un popor care, cndva, va supune si conduce lumea.Asadar el l-a trimis pe zeul Mercur cu un mesaj fara echivoc pentru Enea. Mercur l-a ntlnit pe Enea, singur, plimbndu-se pe malul marii, mbracat n haine scumpe si ncins cu arme artistic lucrate, toate daruri ale Didonei. "Ct vei mai pierde timpul tau aici n lux" o voce severa l-a oprit pe loc. Enea se ntoarse si zeul Mercur era n fata lui. "Conducatorul cerului m-a trimis sa-ti spun sa parasesti Carthagina si sa cauti regatul care este destinul tau". Cu aceste cuvinte zeul disparu, lasndu-l ngndurat pe Enea, convins ca trebuie sa ndeplineasca ordinul lui Jupiter, constient, nsa, ct de dificila va fi despartirea de Didona. Enea si chema oamenii si le ordona sa fie pregatiti pentru plecare, dar sa faca totul n secret ca sa nu se afle. Totusi Didona a aflat si trimise dupa el. La nceput Didona a fost amabila cu el si i-a reamintit tot ceea ce facuse ea pentru el si pentru oamenii lui. Enea i raspunse ca el nu este omul care sa nege tot binele pe care l-a facut lor, dar daca el nu s-a casatorit cu ea si ca el este liber s-o paraseasca oricnd doreste; si ca Jupiter i-a ordonat sa plece si... el trebuie sa se supuna. Didona a fugt si s-a ascuns n palat, extrem de ndurerata. n aceeasi seara troienii s-au mbarcat si au parasit Carthagina. De pe mare, Enea si-a aruncat o ultima privire nspre orasul n care traise fericit si a vazut zidurile orasului luminate de un mare foc, fara sa stie ca privea la rugul funerar al Didonei care cnd a auzit de plecarea lui Enea s-a urcat pe rug si si-a provocat singura moartea cu un pumnal. Calatoria pe mare pna pe coasta de vest a Italiei a fost foarte placuta n comparatie cu

furtunile prin care trecusera nainte. Profetul Helenus i spusese lui Enea ca imediat ce ajunge in Italia s-o caute pe profetesa Sibyl la pestera ei de la Cumae, o femeie foarte nteleapta, care i va prezice viitorul si-i va da sfaturi n ceea ce are de facut. Enea a gasit-o si ea i-a spusa el va trebui sa se ntlneasca cu tatal sau Anchise, care murise chiar nainte de marea furtuna, si de la care va afla tot ce vrea sa stie. Sibyl l-a avertizat ca drumul n lumea de jos nu va fi usor, dar daca el, Enea, este hotart sa ntreprinda aceasta calatorie dificila, ea l va nsoti. Dar mai nti el trebuie sa gaseasca "ramura de aur" fara de care nu se poate intra n Infern. Enea nsotit de Achate a nceput imediat sa caute ramura de aur dar toate cautarile lor, n cele mai dese paduri au dat gres. Tocmai cnd ajunsesera la disperare, a vazut doua turturele, pasarile Afroditei, care sburnd lin s-au asezat pe ramurile unui arbore cu frunze galbene stralucitoare, nu departe de lacul Avernus unde era si intrarea catre Infern. Enea a luat ramura de aur din arborele cu frunze galbene si a dus-o Sibyl-ei. La caderea noptii, dupa ce au sacrificat patru boi negrii, n cinstea zeitei noptii, Hecate, Sibyl a intrat n pestera, urmata de Enea. Calatoria spre Infern a fost ntr-adevar nspaimntatoare, nsa cei doi au ajuns, n final, la jonctiunea celor doua ruri din Infern, Cocytus si Acheron, unde Charon, batrnul barcagiu transporta sufletele de pe un mal pe celalalt. La nceput, Charon nu a fost de acord sa-i transporte pe cei doi peste ru, spunnd ca el transporta cu barca numai mortii nu si vii, nsa la vederea ramurei de aur, a acceptat sa-i treaca dincolo. Pe malul opus i astepta nsa cinele cu trei capete, Cerberus, care pazea cu strasnicie trecerea si nu lasa pe nimeni sa treaca mai departe. Dar Sybil pregatise pentru el o bucata de cake prin care trecerea a fost rezolvata usor. Calatoria a continuat sub semnul teroarei pe care a ncercat-o Enea la vederea torturilor la care erau supuse sufletele celor care aveau de ispasit pacate din viata lor anterioara. n drum au trecut si pe lnga Valea Plngerilor, unde erau neferecitii ndragostiti care se sinucisera. Aici, Enea a vazut-o pe Didona. Enea a nceput sa plnga cnd s-a apropiat de ea. "Am fost eu cauza mortii tale? Jur ca te-am parasit mpotriva vointei mele". Ea nici nu i-a raspuns si nici nu l-a privit ramnnd rece ca o stnca de marmora. Enea a fost foarte emotionat de aceasta ntlnire si si-a sters mult timp lacrimile dupa ce a pierdut-o din vedere. n fine au ajuns la o bifurcare de drumuri unde Enea a fost sfatuit de Sibyl sa fixeze ramura de aur pe zidul care delimita cele doua drumuri: drumul din stnga ducea spre Infern, iar cel din dreapta spre Cmpiile Elizee, unde Enea urma sa-si ntlneasca tatal, Anchise. Cmpiile Elizee erau un loc foarte placut. Aici locuiau poetii, eroii si toti care n viata lor pamnteana ajutasera pe semenii lor. Printre ei era si Anchise, care l-a salutat pe fiul sau cu multa bucurie. Amandoi si-au sters lacrimi de fericire pentru aceasta stranie ntlnire dintre un mort, Anchise, si un viu, Enea, a carui dragoste pentru tatal sau fusese att de profunda nct sa vina printre morti. Tatal si fiul au avut multe sa-si spuna. Anchise l-a dus pe Enea la rul Lethe, rul uitarii depline, pe malul caruia asteptau toti cei care, bnd din apa rului uitau totul despre

viata lor anterioara si urmau sa porneasca o noua viata pe pamnt. Anchise i-a aratat fiului sau pe toti stramosii lor si pe toti urmasii lor, pna mult departe n timp, viitorii romani, stapnitorii lumii, numindu-i pe fiecare, unul cte unul. n final, i-a dat sfaturi cum sa-si stabileasca el resedinta lui, n Italia si cum sa treaca toate necazurile care l asteptau. Apoi s-au despartit, destul de calm, stiind ca n curnd se vor rentlni, cnd Enea va ajunge la capatul zilelor sale pe pamnt. Enea si Sibyl au reluat drumul lor napoi pe pamnt unde s-au despartit, Enea rentorcndu-se la corabia lui. A doua zi dimineata Enea a nceput navigatia spre nord n cautarea pamntului fagaduit, undeva la varsarea Tibrului n mare. Dar pe Enea si pe oamenii lui i asteptau si alte ncercari teribile, cauza lor fiind tot Junona. Ea i-a incitat pe latini si Rutuli, popoarele cele mai puternice din regiune, sa se opuna la asezarea pelasgilor pe teritoriul lor. Totusi regele latinilor pe nume Latinus, era binevoitor fata de acesti straini. Latinus fusese prevenit, n vis, de tatal sau Faunus sa nu-si marite singura fata Lavinia cu nici un om din Italia, ci cu un strain ce va sosi curnd; si, ca, din aceasta unire se va naste o rasa care va domina lumea. Asa ca atunci cnd Enea a trimis o delegatie la regele Latinus, cernd o bucata de pamnt de-a lungul marii, pe care ei sa se aseze, regele a fost foarte binevoitor, convins fiindca Enea este strainul care va fi ginerele sau asa cum i prezisese tatal sau Faustus. El promise tot sprijinul si prietenia sa, iar lui Enea i trimise vorba ca el are o fata oprita de ceruri sa se marite cu un localnic, ci doar cu un strain, omul destinului fetei lui, si care este Enea. Dar Junona a intervenit din nou. Cu ajutorul uneia din Furii, Alecto, a incitat-o pe regina Amata, mama Laviniei, sa se opuna casatoriei ficei ei cu un strain. Pe de alta parte l-a incitat pe regele Rutulilor, Turnus, care era cel mai serios pretendent la mna Laviniei, sa porneasca imediat un razboi mpotriva Latinilor, ca sa previna orice ntelegere ntre Latini si Troieni. Alecto a reusit sa aranjeze si o a treia situatie si mai sensibila n defavoarea pelasgilor. Un taran localnic avea la curtea lui un cerb tnar frumos si blnd. Fata taranului mpodobea coarnele cerbului cu ghirlande, l pieptana, l spala si avea grija lui. n timpul zilei cerbul se plimba slobod pe pajisti dar seara venea acasa; toti taranii de prin mprejurimi l iubeau si-l protejau. Fiul lui Enea, IULIU (Ascanius), ndemnat de Alecto, fiind la vnatoare, rani mortal cerbul, care reusi totusi sa ajunga acasa la stapna lui, unde si muri. Alectu avu de grija sa raspndeasca imediat zvonul uciderii, fapt ce a generat o lupta ntre localnici care voiau sa-l omoare pe Iuliu, si tracii care l aparau. Aceasta veste a ajuns la latium imediat dupa sosirea regelui Rutulilor, Turnus, cu armata lui, care s-a asezat n fata portilor cetatii. Regele Latinus nspaimntat de desfasurarea evenimentelor, se nchise n palat lasnd lucrurile pe seama soartei. n final armata rutulilor s-a unit cu cea a latinilor mpotriva tracilor-troieni. Aceasta armata unita era condusa de Turnus care era un soldat ncercat. Alaturi de el era Mezentius, fost rege al Etruscilor, scapat de furia poporului sau si adapostit de Turnus. Acest Mezentius era un soldat iscusit, dar de o cruzime nemaintlnita. Un alt

aliat era Camilla, regina Volsgilor un popor din sudul Latiului. Aceasta Camilla. fusese crescuta si antrenata de tatal ei sa alerge mai repede dect pasarile n zbor si sa mnuiasca arcul si sagetile att de bine nct dobora cea mai iute pasare, din zbor. Ea era nsotita de o mna de razboinici, printre care erau si multe femei. Ea nsasi dispretuia casatoria; iubea vnatoarea, batalia si libertatea ei. In aceasta situatie periculoasa pentru troieni, Tatal Tibru, zeul fluviului pe lnga care aveau troienii tabara lor, l-a vizitat pe Enea, n vis, si i-a spus sa plece imediat n susul apei pna la un orasel nensemnat, unde era rege Evandru. Zeul Tibru i-a promis lui Enea ca va gasi acolo ajutorul de care are nevoie. Dimineata, Enea mpreuna cu ctiva nsotitori a navigat pe Tibru, n susul apei, pna la Evandru, de care au fost primiti cu multa caldura. Oraselul era asezat pe cteva coline ntre care erau pajisti verzi unde pasteau oi. Enea a nteles ca ceea ce el vedea erau locurile pe care ntr-un viitor ndepartat urma sa se nalte templele, Capitoliul, Forul Roman si alte edificii. Evandru i-a povestit lui Eneas ca nainte cu mult timp tara era sub stapnirea unor oameni salbatici pna cnd a venit zeul Saturn, gonit din cer de fiul sau Jupiter. Zeul Saturn a schimbat totul n bine, a introdus ordine n tara si a domnit cu atta ntelepciune, justitie si pace nct timpul sau a ramas n amintirea oamenilor ca Epoca de Aur. Dupa aceea, aici au domnit o serie de tirani, pna a venit el, un exilat din Grecia si anume din Arcadia. Enea a petrecut noaptea n umilul cort al lui Evandru pe un pat de frunze si acoperit cu o blana de urs. Dimineata, Evandru i dadu lui Enea sfatul pentru care venise. El i spuse ca Arcadia (el numise noua sa tara, dupa numele celei parasite n Grecia), era un stat slab ce nu-i putea oferi dect un ajutor nensemnat. Dar ceva mai n susul Tibrului, pe malul opus, traia un popor bogat si puternic, Etruscii, al caror rege fugitiv era n tabara lui Turnus. Acest fapt nu mai era suficient ca Etruscii sa-i ofere ajutor lui Enea, pentru ca ei l urau de moarte pe Mezentius, fostul lor rege. Evandru se oferi sai dea ca ajutor pe unicul sau fiu Pallas; deasemeni dadu fiecaruia din oamenii care nsoteau pe Enea, cte un cal care sa-i duca ct mai repede la Etrusci. ntre timp, lucrurile n tabara pelasgilor, mergeau rau. Fortificata cu transee si cu un val de pamnt, tabara, lipsita si de cei mai buni luptatori ai ei, plecati dupa ajutor era intr-o situatie disperata. Raportul de forte ntre armata condusa de Turnus si grupul de Troieni era dezastruos. Tutnus a atacat cu furie dar tracii au respins cu succes toate atacurile lui. Potrivit ordinelor lasate de Enea nainte de plecare, troienii nu au iesit la atac; parasirea taberei ar fi fost fatala pentru ei, pentru ca fortele inamicului erau mult prea numeroase. Problema care se spunea era cum sa-i dea de veste lui Enea despre situatia de fapt din tabara. Acest lucru era ceva de nerealizat, pentru ca armata lui Turnus nconjurase tabara, din toate partile, astfel ca nu se ntrevedea nici o solutie. Totusi, n tabara s-au gasi doi tineri care observnd ca n tabara rutulilor nu se vedea nici o lumina si nu se auzea nici-un zgomot, deci toata lumea dormea adnc, au propus consiliului taberei sa fie lasati ei sa ncerce sa strpunga blocada inamica si sa-i dea de veste lui Enea. Unul era Nisus iar celalalt era cel mai bun prieten al lui,

Euryales, un copilandru nca. Nisus care era un luptator experimentat si-a reusit sa-si croiasca o carare printre soldatii inamici omornd n somn atti ct a putut sa omoare, fara ca cei ucisi sa scoata un geamat. Euriales era cu el. Dar aceasta actiune le-a luat prea mult timp si la lumina slaba a diminetii care se anunta, un grup de calareti care veneau spre tabara, au vazut o scnteiere pe casca lui Euryales, si-au dat seama ca nu este unul de-al lor si l-au prins, hotarnd sa-l omoare. Nisus, care se ratacise de prietenul sau, s-a ntors sa-l caute si a ajuns exact atunci cnd inamicii se pregateau sa-l omoare. Atunci el a iesit din ascunzatoare de unde observa toata scena si alergnd la comandantul calaretilor a cerut sa fie el omort, pentru ca el este autorul macelului si nu prietenul lui. Dar soldatul implantase deja sulita n pieptul lui Euryales. Nisus l-a omort pe loc pe ucigasul prietenului sau, dar a cazut si el alaturi de Euryales strapuns de nenumarate lanci. Prietenia lor dusa pna la sacrificiu a ramas simbol al adevaratei prietenii. Enea a sosit cu o armata puternica de etrusci si batalia dintre cele doua armate a fost aproape o exterminare. Putini au supravietuit, multi foarte multi au cazut: Mezentius, dupa ce si-a vazut propriul baiat omort; a cazut si el ca si tnarul Pallas, fiul lui Evandru; n final inamicii tracilor-troieni sunt omorti n masa. La sfrsit Turnus si Enea s-au ntlnit, lupta aceasta era nsa inegala. Pentru Turnus lupta cu Enea era fara nici-un sens, ca si cnd avea sa se lupte cu un semizeu. Epopeea lui Virgilius se termina cu uciderea lui Turnus. Suntem lasati sa credem ca Enea s-a casatorit cu Lavinia dnd nastere unei rase noi, rasa romana, punndu-i astfel bazele. De aici legenda originei divine si troiene (tracice) a poporului roman. Note: a. Legenda spune ca Priam si Hecuba au avut 49 copii. b. Dardanus, fondatorul Troiei si stramosul dinastiei regale din Troia. c. Ilus, rege legendar al Troiei; mormantul lui sa afla in afara zidului cetatii d. Laomedon, rege al Troiei, tatal lui Priam. e. Assaracus, fratele lui Ilus. f. Ascanius (IULIUS), fiul lui Enea si al Creusei, a domnit ca rege al Latiului, dupa tatal sau si a fondat orasul Alba Longa. El este stramosul familiei Julia, din care pretindea Caesar ca se trage.
n marginea unor aspecte ale scenariului iniiatic din Eneida, VI

Alexandru Dudu

Desfurarea concentrat a acestei cri ar fi urmtoarea: Enea sosete la Cumae, inut descris succinct de Vergiliu ca fiind alctuit dintr-o zon n care predomin cremenele i dintr-o pdure densa ferarum. Eroul, mpreun cu tovarii si, se ndreapt spre petera Sibyllei (caracterizat n primul rnd de epitetul horrenda): antrum immane, procul secreta. Funcia Sibyllei este dezvluit de la bun nceput: Sibylla este profetesa lui Apollo Delianul, care i insuflmagnam mentem animumque. Zona dinaintea porilor este un lucus Triviae (crng al Dianei), n faa creia se aflslaurile de aur. n text are loc o (aparent) digresiune: Vergiliu rememoreaz strvechiul mit al lui Daedalus, care, ne spune poetul, s-ar fi oprit din zborul pe care l-a nceput fugind din regatul legendarului Minos, pe arx Chalcidica, loc unde i-a consacrat lui Phoebus aripile sale i unde i-a zidit immania templa (n care trebuia Enea s intre). Descrierea porilor apare i ea ca o digresiune complet inutil: pe aceste pori sunt zugrvite moartea lui Androgeus i osnda atenienilor jertfa a cte apte dintre copiii lor pe an; elementul central l constituie ns labirintul hic labor ille domus et inextricabilis error i mitul su emblematic: dragostea nelegiuit a Pasiphaei, precum i rodul acestei iubiri (Minotaurul). Vergiliu nu uit s aminteasc c Daedal, cednd n faa dragostei reginei, a descurcat capcanele (dolos resolvit), printr-un fir cu care i-a ndrumat paii. Enea oricum nu are timpul necesar de a le privi pe toate, pentru c solii (Achates i Deiphobus), l cheam n faa Sibyllei locul de unde aceasta i se va adresa este latus ingens excisum in antrum Euboicae rupis, spre care duc o sut de ci i unde exist o sut de ui. Aici, zgomotul surd al grotei capt accente terifiante, cci ruunt totidem voces, responsa Sibyllae. Celebrele cuvinte ale fecioarei deschid irul profeiilor: Poscere fata / tempus, ait: deus, ecce deus!, urmate de dispariia fulgertoare a preotesei lui Apollo rmne ns vuietul ngrozitor (tument pectus / corda, semn al posesiunii divine). Profeia lui Apollo (prin vocea Sibyillei) se rezum la anunarea luptelor pentru stabilirea pe trm italic i a cstoriei cu Lavinia. Enea dorete ns mai mult: cere s-i vad tatl. Sibylla l avertizeaz c poarta Infernului este deschis permanent, ns primejdia o constituie ieirea, hrzit numai unor alei; pentru a putea iei, are nevoie de o creang de aur, pe care s-o nchine Proserpinei i de o prim jertf de snge (concretizat n moartea prietenului su Misenus). Condiiile sunt ndeplinite, iar Enea o urmeaz (singur) pe Sibylla n grot. Dup pacurgerea unui drum plin de obstacole (ncercarea unor damnai de a-l pcli i ntreg bestiarul nefericirilor umane), ei trec Styxul n luntrea lui Charon. Ajungnd n inima Infernului, Enea o ntlnete pe Dido i o ntreag pleiad de eroi homerici, stpnul lumii damnailor fiind Radamanthys Cretanul. n lcaurile fericiilor, cu ajutorul lui Musaeus, cei doi l gsesc pe Anchise, care se arat mult mai puin zgrcit n cuvinte dect Sibylla, generozitatea sa profetic mergnd pn la predicia destinului urmailor lui Enea i al Romei nsi. n cele din urm eroul este scos din lumea subpmntean pe una dintre cele dou pori ale somnului, i anume pe cea a visurilor neltoare. Elementele acestei catabaze reconstituie de fapt, volens nolens, componentele-cadru ale unui proces iniiatic. Marea majoritate a demersurilor hermeneutice moderne (independent de metodologie i chiar de finalitatea discursului) pornesc de la aceast premis. 2 Dintre nenumratele exegeze, atrage atenia n cele ce urmeaz cea a lui Pierre Boyanc (La religion de Virgile, pp. 132-141, 151-174), din dou motive: n primul rnd pentru c asimileaz ntr-o anumit msur experiena hermeneutic a dou mari nume care sunt legate de problematica discutat (J. Carcopino i H. Jeanmaire), i, n al doilea rnd, pentru c este una dintre tezele de referin pentru acest subiect. i Boyanc se afl n cutarea unui principiu ordonator al concepiilor i reprezentrilor eschatologice din cntul VI al Eneidei, unul care s aib verificabilitate istoric; pentru Boyanc aceasta nseamn pn la urm descoperirea acelui element cultural cu care este cel mai probabil c Vergiliu a intrat n contact, influenndu-l decisiv n compunerea cntului VI. Astfel, subliniind dificultatea relaionrii directe a Sibyllei vergiliene cu un anumit oracol sibilin roman, dar sesiznd romanitatea Sibyllei din Eneida (spre deosebire de universalitatea celei din Bucolica a IV-a), Boyanc conchide: prin faptul c este apolinic, i prin faptul c Hadesul Eneidei este unul orfic, Sibylla este nrudit din punct de vedere mitico-religios cu Orfeu (p. 135). n capitolul urmtor (Inferi), cercettorul francez dezvolt teoria sursei prevalente avansat n capitolul dedicat Sibyllei (orfismul): scenariul iniierii este unul orfic; structura lumii de dincolo este emergena unor sincretisme greco-romane, iar romanitatea este grefat pe

o osatur orfic. Concluzia i se impune lui Boyanc tocmai datorit cutrii coerenei de substrat, conform urmtorului raionament: dac doctrina sufletului (centrul de greutate religioas al cntului VI) este orfic, atunci ntreaga catabaz este orfic (Vergiliu trebuia cu siguran s fi cunoscut mitul catabazei lui Orfeu), este adevrat, un orfism nuanat de Platon (Phaidon) i mai ales de platonismul stoicizant (la mare trecere n Roma celei de-a doua jumti a secolului I a. Chr.). Ct despre simbolul crengii de aur, acesta este pus n legtur cu misterele eleusine, iniiaii eleusini fiind cei care deineau tbliele orfice. Toate acestea sunt coroborate subtilei negri a relaiei dintre figura Sibylei i riturile resurecionare; de asemenea, este respins paralelismul dintre imaginarul catabazei i cel al Jocurilor seculare, organizate de Augustus: acestea din urm au n prim plan ideea fertilitii i a continuitii neamului, n vreme ce chtonianul Eneideieste legat n exclusivitate de eschatologic (proba cea mai important n viziunea lui Boyanc este absena oricrei preocupri seculare n anunul Sibyllei din cntul VI) pp. 136-137. Cutarea paradigmaticului, a substratului, a arhetipalului este punctul n care discursul lui Boyanc se ntlnete cu cel al lui W. F. Jackson Knight (Cumaean Gates), dar de pe cu totul alte poziii. Miza demersului exegetului britanic este mult mai mare: ncadrarea crii a VI-a a Eneidei n marea matrice universal a ritualurilor iniiatice. W. F. Jackson Knight pornete n demonstraia sa stabilind o paralel, n plan mitic, ntre anumite elemente ritualice prezente n versurile aminitite i credinele ancestrale, perpetuate pn n modernitate, ale unor populaii tribale din insulele Pacificului. La fel ca i W. F. Perry (n Children of the Sun), Knight observ c astfel de populaii tind s-i proclame descendena dintr-o strmoa a rasei lor una din formele arhetipului Marii Zeie care ar trebui gsit n inutul morilor. Calea de ptrundere n lumea de dincolo? O grot prin care au ptruns i strmoii lor (credin atestat i n secolul XX la unele triburi nord-americane). Astfel de credine relaioneaz strns destinul uman de acte ritualice iniiatice, iar pe de alt parte, de ceea ce Knight numete un sentiment religios milenar, strns legat de cultele htoniene. Cci din astfel de culte a cror principal form de manifestare era un rit al naterii i al morii deriv paradigma iniierii (recte naterea fizico-spiritual ntr-o nou via, printr-un ritual practicat nu numai la naterea sau la moartea fizic, ci i ntr-un alt moment-cheie al vieii). n mod fundamental, pluseaz Knight, miturile care graviteaz n jurul acestor credine, se refer la o nou natere prin reintrarea n pmnt, n mama universal. De aceea prezena peterilor n astfel de structuri nu trebuie subevaluat. Vergiliu, de altfel, insist clar asupra detaliilor acestui drum subpmntean al lui Enea, fcnd anumite precizri, care, puse n lumina paradigmelor religioase, relaioneaz elemente aparent formale petera, creanga, Sibylla ntr-un proces ritualic ce aparine unor culte htoniene ancestrale. Trecerea prin peter are un puternic simbolism religios (inclusiv la Vergiliu, care se folosete de el extrem de eficient): schimbarea statutului ontic al celui care o parcurge, pentru c iniiatul intr n contact cu mama-pmnt. O astfel de credin supravieuiete n chipul cel mai evident n Grecia clasic, de exemplu, unde chiar la apogeul religiozitii uraniene o parte dintre atenieni purtau greieri de aur n pr, pentru a arta c ei, spre deosebire de alii prezeni n cetate, erau autochtones, i. e. ieii din nsui pmntul pe care l locuiesc. Revenind la populaiile insulelor Pacificului, cele mai izbitoare asemnri cu structurile iniiatice din Eneida, VI, le prezint, dup Knight, credinele locuitorilor din insula Malekula (din Noile Hebride), care cred ntr-o via viitoare, atins numai n urma parcurgerii unei serii de ritualuri n timpul vieii. Principalul mit legat de aceste ritualuri const n cltoria unei stafii (fiin aflat, de fapt, pe pragul dintre via i moarte), n lumea morilor. Descrierea cltoriei prezint coincidene frapante cu experiena lui Enea, dar i cu cea a lui Ghilgame (n ncercarea sa de a afla secretul nemuririi de la Utnapishti, parcurgnd un tunel ntunecat prin muntele dup care apune soarele): intrarea n lumea de dincolo este n toate cele trei cazuri o grot; pzitoarea acestui inut este o figur feminin (Temes Savsap sau Lesaw-saw la malekulani, zeia Sidurri n epopeea lui Ghilgame, Sibylla n epopeea vergilian); luntraul care l ajut pe iniiat s treac apa Infernului; bucata de lemn corespondentul crengii de aur din Eneida fiind la malekulani o baghet, un b care trebuie luat dintr-un anumit copac, iar n epopeea lui Ghilgame, partea de piloni de barc pierdui de erou n parcurgerea apelor infernale nzestrat cu

puteri magice, sine qua non; numeroasele obstacole de toate soiurile; accesul e permis numai descendenilor divini n Eneida, eroul este deus, conform genealogiei la care nu o dat face referire Vergiliu; Sibylla nsi subliniaz statutul lui Enea atunci cnd rostete: deus [Aeneas], ecce deus [Apollo]; n fine, structura labirintic (n accepiunea sa discutat n 4, 5) a inutului morilor, prediciile care insoesc cltoria, precum i reaminitrea privilegiului ntoarcerii n lumea celor vii. Exist printre toate aceste elemente ale unui evident scenariu iniiatic, dou care la Vergiliu au o importan mai aparte i care necesit o succinct analiz n cele ce urmeaz (analiz care urmeaz liniile mari ale demonstraiei lui Knight, dar cu unele completri i nuanri care mi-au prut semnificative n raport cu versurile din Eneida): figura feminin gardian al Infernului (Sibylla) i, mai ales, labirintul. 3 Despre sibyle se poate spune n primul rnd c ele aparin unor culte extrem de vechi i c sunt n mare parte instrumente ale profeiei divine de tip necromantic. Divinitatea de care sunt legate sibylele n cele mai multe cazuri este Apollo. Cultul su n Asia Mic, unde sunt atestate cele mai vechi sibyle, i afl obria n timpuri mai vechi chiar dect cele homerice (conform mrturiei lui Pausanias, la Erythrae s-ar fi aflat o sibyl cu mult naintea rzboiului troian). Sibylla de la Cumae este preoteasa lui Apollo i se pare c numai Vergilius (dintre vocile antice cunoscute de modernitate) ar fi desemnat-o i ca preoteas a zeiei Hekate. i aceasta pentru ca preoteasa unui zeu prin excelen uranian s-l poat conduce pe Enea prin Infern. Asocierea poate aprea ca fiind rezultatul unui artificiu vergilian, ns cele dou principii religioase (uranian / htonian) coexist (e adevrat, la nivele funcionale diferite, dar nu neaprat divergente) n Apollo; cu att mai mult cu ct Vergiliu face o precizare care adesea este trecut cu vederea de comentatorii operei sale: Apollo este Delianul, nu Delphicul. G. Dumzil, n Cele patru puteri ale lui Apollo, observ c o bun parte dintre atributele lui Apollo Delianul sunt strns legate de cultele htoniene. Oricum, este o eviden c sibylele aparin ca reprezentare i funcie pmntului i peterilor, dup cum ne apar n marea majoritate a atestrilor, astfel nct intenia lui Vergiliu emerge dintr-un strat de profunzime al acestui imaginar religios al htonianului. Un exemplu recurent (folosit ca argument i n cartea lui Knight) ar fi cel al sibylei libiene, fiic a Lamiei i nepoat a lui Poseidon. Or Poseidon era probabil n timpurile strvechi un zeu htonian (imaginea sa este legat de apele infernale i de calul stihial psihopomp cf. J. P. Vernant, Originile gndirii greceti; W. Otto observ, de altfel, c nc de la Homer, Poseidon apare ca demodat datorit rigiditii sale ce amintete de strvechii nsoitori ai ai zeitilor feminine ale pmntului, cum ar fi Demeter n eposul homeric Zeii Greciei, trad. rom., pp. 30-33). Ct despre Lamia (care nsemn de fapt peter), tim din surse antice c mnca oameni asemenea Scyllei din Odyseea (a crei mam era Lamia, conform tradiiei lui Stesichorus): semnificaia acestui mit este ntoarcerea ntr-o manier dramatic prin moarte, n trupul mamei universale. Aadar sibylele au o natur htonian, filtrat de apolinic n msura n care apolinicul nsui se relev ca fiind o form sublimat a htonianului. Knight stabilete o relaie verosimil cu funcia profetic a lui Calypso n Odyseea, pornind de la epitetul nimfei (audeessa, i.e. cea care vorbete cu voce uman, divinitatea care se folosete de limbajul uman pentru a comunica) i de la faptul c nsi numele ei nseamn cea care se acoper, se ascunde (cf. verbul kalypto). Ct despre numele insulei ei, Ogygia, se crede c este o variant a celui al insulei lui Circe, Aeaea, ambele fiind derivate dintr-o rdcin nordic cu sensul de pmnt. Se prea poate ca Sibylla lui Vergilius s fi fost chiar homerica Calypso, dac lum n considerare mrturia lui Dio Cassius, care afirm c exist o zei a apei i a pmntului n vestul Italiei i adorat la lacul Avernus, care i era consacrat. Numele ei era Calypso i aici ar fi sosit i Odyseu. Legtura sibylelor cu pmntul i, mai ales, cu grotele, este n mare msur nuanat prin prisma unui element fundamental al acestor credine, a crui form simbolic este labirintul.

4 Referina relativ detaliat pe care o face Vergiliu reamintind mitul lui Daedal i descriind scenele mitice legate de labirint zugrvite pe porile grotei de la Cumae, i-a fcut pe muli comentatori ai acestui pasaj s l considere o simpl digresiune cu funcie narativ (mrirea suspansului), sau anticipatoare la nivelul simbolisticii literare (dificultile pe care le implic o cltorie n lumea morilor). Paradigma labirintului se refer n primul rnd la o structur n centrul creia se afl un nucleu; exist o cale de ajungere la acest nucleu, care nu e obligatoriu s fie ntortocheat, dar care oricum conine elemente deviaionale, ce l pot induce n eroare pe un neiniiat. Astfel apare ca evident sensul i scopul unei astfel de structuri: obstrucionarea celor care vor s ajung n centrul structurii i prin aceasta o penetrare condiionat a ei. Deja izomorfismul cu ceea ce reprezint Infernul vergilian i drumul lui Enea capt contur. Dar este important s relevm i alte date referitoare la ceea ce se cunoate sub numele de labirint. Knight atrage atenia asupra tipologiei labirintice. Exist dou pattern-uri fundamenale. Se poate considera ca prim structur labirintic aa-numitul labirint tactic, folosit n tactica militar: este vorba de locuri de aprare strvechi, bazate pe un sistem de ziduri ale cror false deschideri multiple induceau n eroare adversarul, dnd astfel timp celor care se aprau s atace dumanii. Acest principiu a cptat o anume complexitate i a stat la baza construciei multor fortree miceniene sau egiptene, de exemplu. Troia homeric, aa cum o arat situl arheologic de la Isarlik, s-a bazat i ea pe un astfel de sistem de aprare. Principiul lucreaz i invers, ntruct face dificil i ieirea din aria de aprare. Aceast ambivalen funcional este n deplin acord cu ceea ce reprezenta probabil cel mai faimos i mai misterios labirint cel din Creta. Mrturii antice atest de altfel c nu exista nimic ngrozitor n labirintul cretan, fiind numit n astfel de mrturii grot sau nchisoare, n care era greu de intrat i foarte greu de ieit. Acestea sunt n fond reconfigurarea, la un nivel mai ridicat, a celei mai simple i mai evidente structuri labirintice confirmate arheologic n protoistorie i antichitate: cea de aprare. Rezult de aici c implicarea pericolului de a te pierde pe veci ntr-o astfel de structur este una cu totul secundar i probabil, trzie. Calitatea esenial a labirintului este puterea de a mpiedica intrarea (permis numai n anumii termeni originea divin, de exemplu) i de a obstruciona ieirea (permis i ea numai n anumite condiii). O a doua ipostaz a structurii labirintice o reprezint mormntul, care, conform mrturiilor lui Plinius, este cel mai potrivit la a se preta la o astfel de structur. ntr-adevr, cele mai umeroase structuri labirintice sunt ncperi mortuare (regale, n mare parte). Funcia labirintului este evident: protecia mpotriva eventualilor jefuitori, dar mai ales protecia fa de forele rului (funcie magic). Imaginile prezente pe vase, pe monede, pe ziduri etc. ale unor astfel de structuri apar cu precdere n civilizaia minoic. n centrul labirintului se afl cel mai adesea un cap de taur, nsoit sau nu de un cap de om i de o lun n cretere. Trimiterea mitologic este destul de clar (Pasiphae este luna) Vergiliu nu uit nici taurul, nici hierogamia nelegiuit. Dac funcia primar a structurii labirintice este cea amintit servind ideal, de altfel, inteniei poetice de a sugera un echivalent mitic pentru ncercrile lui Enea pe trmul morilor i pentru natura lumii de dincolo , nu trebuie subevaluat faptul c apelul lui Vergiliu e fcut la ntregul complex mitic (i, de ce nu, religios) cretan care circumscrie aceast funcie. 5 ntr-adevr, se pare c n elementele fundamentale ale religiei cretane se afl originea arhitecturii simbolice a porilor descrise de Vergilius, care pot reprezenta o cheie foarte important n nelegerea drumului lui Enea. Hierogamia dintre regele-taur (simbol al regelui divin Minos) i Pasiphae (prezent pe porile de la Cumae nEneida) este exemplul cel mai elocvent pentru unirea sacral a principiului masculin cu cel feminin, practicat n chip ritualic n religia cretan, aa cum o atest o bun parte din folclorul local

despre labirint (de asemenea, pe unele vase cretane apar secvene n care o figur feminin asimilabil Ariadnei aezat n nucleul labirintului, i ateapt paredrul pentru practicarea ritualului). Celebrul labirint cretan este mai degrab structura de camere de piatr de la Gortyna dect palatul din Knossos, pentru c, aa cum s-a vzut n 4, structura lui este pus n legtur cu o peter (i implicit cu riturile resurecionare performate n peteri) greu de ptruns i la fel de greu de prsit. Principiile care stau la baza unei astfel de structuri sunt cel al excluderii i cel al seleciei. Religiozitatea peterii este una fundamental pentru cretani (motiv exploatat din plin de Vergilius): aici au loc n primul rnd ritualuri de tip resurecionar-iniiatic. Astfel de peteri pot fi labirintice. De altfel, etimologia cuvntului trimite la asiaticul labra / laura, care nseamn piatr sau grot, mai degrab dect la labrys securea ce simboliza trznetul (cf. Eliade, p. 137). Sacralitatea acestor peteri a pornit cel mai probabil de la ideea c oamenii se nasc i se ntorc prin moarte n pmnt, mam a tuturor vieuitoarelor (de aici i strvechiul cult al Marii Zeie). Intrarea n pmnt prin peteri este destinat deci unui proces iniiatic care are ca finalitate o (re)natere. Elementul cretan original n acest complex religios este Taurul, animal sacru simboliznd principiul divin masculin, el fiind totodat elementul central al dansurilor acrobatice iniiatice (cf. Eliade, Faure), reprezentate plastic n Creta. Cultul morilor juca i el un rol central, ca i cel al vegetaiei, ambele fiind legate de misterele naterii, morii i renaterii. 6

Toate aceste elemente fac referire aproape de fiecare dat la religiile de tip misteric, a cror form concret de manifestare o constituie ritualurile iniiatice. Fr ndoial c la Cumae se practicau ritualuri misterice (indiferent dac dm sau nu crezare teoriilor care susin veridicitatea mitului fondator al Cumei ntemeierea cetii de ctre cretani) i e foarte posibil ca din relatrile acestora s se fi inspirat Vergilius. Oricum, se impun cteva concluzii: 1. Labirintul cu toate elementele sale mitologice de sorginte cretan descrise de Vergiliu nu sunt o simpl digresiune: ele avertizeaz cititorul asupra tipului i a implicaiilor cltoriei lui Enea n lumea de dincolo,precum i finalitatea acestei cltorii: Enea, pius Aeneas, va renate asemenea iniiailor n religiile misterice ntr-un lupttor pentru ndeplinirea acelor fata dezvluite de Anchise. De asemenea este revelat structura lumii de dincolo: labirint n sensul descris n 4 i 5, al crui centru (nucleu) l constituie slaurile fericiilor. Lumea de dincolo este lumea supus divinului de tip htonian (prin urmare Vergiliu reactiveaz n cntul VI n primul rnd religiosul de tip cretan i nu grec clasic) pn i Sibylla apolinic este un element htonian. Fatavin din lumea morilor, iar profeiile sunt i ele de domeniul htonianului. n Egipt i n Creta (la Gortyna), tradiia confirmat de Plinius descrie zgomotele ngrozitoare din peterile labirintice unde i desfoar activitatea sibylele cf. n Eneida, VI ruunt totidem (centum) voces, tument etc. ncadrarea drumului parcurs de Enea n arhetipul iniiatic (cu puternice iradieri cretane, eleusine, egiptene, chiar i cu izomorfisme greceti orientale: Troia, Ogygia), apare ca necesar pentru nelegerea ntregului ansamblu epopeic imaginat de Vergiliu. De altfel, chiar i numai n plan formal, cartea a VI-a a Eneidei anun o resurecie, fiind nucleul prin care Odyseea roman se transform ntr-o lupt, prin care nostos-ul devine omache, o Iliad. Eroarea lui Boyanc nu const de fapt n atribuirea substratului religios al cntului VI orfismului, ci n: 1. extinderea evidentului orfism al doctrinei sufletelor la ntregul imaginar

2.

3.

4.

5.

religios al cntului; 2. disocierea implicit operat ntre resurecionar i eschatologic; 3. faptul c mitul lui Orfeu este arhetipul iniierii printr-o catabaz (n realitate acest mit este i el o form a unui pattern ale crei origini istorice sunt practic imposibil de gsit).

Bibliografie:

1. Aeneis n Virgilio, Tutte le opere; Versione, introduzione e note di Enzio Cetrangolo, Sansoni Editore, Milano, 1993 2. W. F. Jackson Knight, Cumaean Gates. A Reference of the Sixth Aeneid to the Initiation Pattern, Basil Blackwell, Oxford, 1936 3. Pierre Boyanc, La religion de Virgile, P.U.F., Paris, 1963, cap. VI, VII 4. Mircea Eliade, Istoria ideilor i credinelor religioase, Universitas, Chiinu, 1992, cap. V, 40 42 5. Paul Faure, Viaa de fiecare zi n Creta lui Minos, Ed. Eminescu, Bucureti, 1977

Cronotopul drum n literatura antic.. se remarc, de-a lungul epocilor literare, la nivelul discursului romanesc ntietatea unui cronotop literar drumul. Astfel, din Antichitate pn n epoca modern exist forme narative ce au ca element ordonator cronotopul literar al drumului epopeea antic, romanele medievale i renascentiste romanul picaresc, romanul cavaleresc, proza de cltorie n epoca romantic. n Antichitate cronotopul drumului este relevat ntr-o form literar dominant acestei epoci epopeea. Epopeea este scrierea ce evideniaz strvechi mituri i legende, se nfieaz aventuri, cltorii, fapte de vitejie, coninnd ntotdeauna i miraculosul. Horia Matei n Literatura i fascinaia aventurii, afirm c Printre cele mai vechi monumente literare ale omenirii este Poemul lui Ghilgame, despre care mult vreme s-a crezut c este de origine babilonian, astzi originea lui sumerian fiind unanim admis. Epopeile homerice reflect procesul de micare i de constituire a unui popor de corbieri, negustori, rzboinici, meteugari i artiti. Civilizaia greac este o civilizaie a mrii, a micrii, a marilor spaii geografice.

Drum al iniierii i al cunoaterii de sine n basmele culte romneti Basmul este din perspectiva lui G. Clinescu o oglindire a lumii n moduri fabuloase, o poveste dincolo de timp si spaiu. Simbolul drumului ngemneaz simbolismul liniei, al legturii i al 21 accesului cu cel al micrii n timp, cu toate ntmplrile previzibile sau imprevizibile ale unei cltorii. Drumul este asociat cunoaterii iniierii, transformrii, destinului. De aceea, n basme acesta poate fi considerat mai mult dect un element cheie devenind cronotop fiind transfigurat n

valori religioase, deoarece orice drum se poate transforma n calea vieii,drumul permind deplasarea eroului n spaiu i timp i se realizeaz prin prisma veridicului n contact cu semne ncifrate. Drumul devine cltorie iniiatic, iar aciunea se desfoar n baza acestei iniieri punnd n valoare calitile protagonistului.