Hera

Zeița căsniciei

Hera
Civilizația religia în Grecia Antică[*]
mitologia greacă 
Simboluri sceptrul, diadema, păunul, rodia
Căsătorit cu Zeus[1] 
Urmași Ares, Hebe, Ilitia, Hefaistos
Incert:Typhon
Tată Cronos
Mamă Rhea
Bunic Uranus
Bunică Geea
Frați Zeus, Poseidon, Hades,
Demetra, Hestia, Chiron
Modifică date / text (https://ro.wikipedia.org/w/index.ph
p?title=Hera&action=edit&section=0)
 

Hera (în greacă veche Ήρα, Hēra) este în

mitologia greacă zeița protectoare a
căsniciei, a căminului și a femeilor
măritate, precum și regina zeilor și a
oamenilor. La romani este identificată cu
Iunona.

Ca soție a zeului suprem, ea era

considerată protectoarea căminului, a
căsătoriei și, în general, a femeilor
măritate. Având ca simbol sceptrul, semn
de conducere dar nu și de putere, Hera
este adesea înfățișată ca o soție geloasă
și nesăbuit de violentă, care este ușor de
jignit și nu pregetă să se răzbune crunt
pentru toate infidelitățile săvârșite de
soțul ei, Zeus.

Etimologie
Una dintre primele instanțe ale numelui
zeiței apare pe tablele din Pylos, scrise în
Linearul B,[2] un sistem de scriere care a
fost găsit și pe datând încă din 1450
î.Hr.[3] folosit de civilizațiile miceniene
până la colapsul acestora în secolul XII
î.Hr. Aici apare ca Qo-wi-ja (Guōwiā „cea
asemenea vacilor” un cunoscut epitet
homeric).[2]
Numele Herei poate avea mai multe
etimologii se exclud reciproc; o explicație
leagă numele de ὥρα transliterat hōra,
însemnând sezon, interpretându-l ca o
vreme propice pentru căsătorie. Pe de
altă parte, Platon consideră că e legat de
ἐρατή transliterat eratē, adică „preiubit”,
deoarece se spune că Zeus s-a căsătorit
cu ea din dragoste, sau că numele zeiței
este anagramă a aēr (ἀήρ, „aer“).[4]
Plutarh susține a doua variantă sugerând
că este un nume alegoric pentru poziția
înălțată a acesteia.[5]

Caracteristici
Hera împărtășește multe atribute cu o
zeitate feminină dominantă al cărui cult
apare răspândit în multe forme în
continentul European. Cultul aceleia s-a
diversificat în perioada neolitică, fiind
probabil la rădăcina multor zeități din
diverse panteonuri. Hera, alături de restul
zeităților feminine grecești, prin poziția
lor în orașele lor, cultul lor, atributele lor și
epitetele lor reprezintă funcții similare ca
divinități protectoare și dominante
asupra sacrificiilor și ale animalelor.[6]
Cultul Herei, cel puțin la Olimpia, este mai
vechi decât cel al lui Zeus. Se știe că a
fost o zeitate importantă în Grecia antică,
posibil o variantă a acelei zeități materne
supreme a lumii Egee.[7]