HERA

Hera este una dintre cele mai importante zeițe ale panteonului grecesc. Ea este așezată
pe același loc ca și ilustrul său soț, Zeus.

Romanii o numeau Iunona. În traducere,  numele grecesc Hera înseamnă „stăpâna” şi

o indică pe regina zeilor, fiica lui Cronos şi a Rheei şi sora  şi soţia lui Zeus.

Potrivit lui Homer, a fost crescută de Oceanos şi de Tethys, iar mai târziu a devenit
soţia lui Zeus. Numeroase versiuni ale mitului amintesc, nu fără divergenţe, modul în
care cei doi fraţi au ajuns să se căsătorească. Conform uneia dintre ele, Hera l-a sedus
pe Zeus pe muntele Ida din Asia Mică (Iliada, 14). O altă versiune spune că nunta a
avut loc în palatul lui Zeus din Ocean, cu mare fast şi cu participarea tuturor zeilor,
care au adus daruri; mai numeroase sunt însă povestirile despre nunta secretă a celor
doi fraţi pe muntele Citeron din Beoţia. Ulterior, scriitorii adaugă că Hera, asemenea
celorlalţi fii ai lui Cronos, a fost înghiţită de tatăl său şi că apoi a ieşit la lumină, fiind
scuipată de zeu.

n Iliada, zeii o tratează pe Hera cu acelaşi respect care îi este rezervat augustului său
soţ. Zeus însuşi îi ascultă sfaturile şi îi împărtăşeşte gândurile sale ascunse.
Comparativ cu Zeus, ea este însă inferioară ca putere şi autoritate şi trebuie să i se
supună necondiţionat, asemenea celorlalţi zei din Olimp. Mai mult decât regina zeilor,
ea este consoarta regelui zeilor şi oamenilor; această diferenţă relevantă este evidentă
mai ales în izvoarele vechi. Ridicarea sa la rangul de regină propriu-zisă a zeilor, cu
bogăţii şi puteri regale, este posterioară poemelor homerice.

Homer o descrie pe Hera ca având un caracter dificil; gelozia, încăpăţânarea şi firea sa

certăreaţă îl fac uneori să tremure chiar şi pe Zeus. Pe seama caracterului agresiv al
Herei sunt puse certurile frecvente dintre ea şi Zeus; odată, cu sprijinul lui Poseidon şi
al Atenei, ea a ajuns până acolo încât a plănuit să-l pună pe Zeus în lanţuri. În
asemenea cazuri, Zeus trece la fapte şi ridică mâna asupra ei. Odată a atârnat-o de
nori, cu mâinile prinse cu lanţuri şi cu două nicovale legate de picioare, drept
pedeapsă pentru ura cu care îl urmărise pe Heracle; altă dată, când Hefaistos a încercat
să o ajute, Zeus l-a aruncat pe nesocotit din Olimp.

Împreună cu Zeus, Hera i-a avut pe Ares, Hebe şi Hefaistos. Dintre toţi zeii
Olimpului, ea era singura căsătorită în sensul propriu al cuvântului, din moment ce
iubirile Afroditei sau căsătoria acesteia cu Hefaistos sunt rareori considerate ca atare
de poeţii antici. Datorită acestei poziţii unice, ea este zeiţa ocrotitoare a căsătoriei şi a
naşterilor şi este reprezentată ca mama Ilitiilor. Cu toate acestea, ea putea aduce pe
lume copii singură, fără concursul lui Zeus; astfel l-a născut pe Tifon, pentru a-şi arăta
mânia împotriva lui Zeus, care o adusese pe lume pe Atena fără ea (Imnul homeric
către Apollo, 309); în acelaşi fel se considera că se născuseră alţi doi fii ai Herei, Ares
şi Hefaistos, ultimul născut înainte de vreme, potrivit unei versiuni a mitului, în
perioada de trei sute de ani când Hera avusese doar relaţii secrete cu Zeus; o altă
versiune afirmă că Hefaistos s-a născut din coapsa Herei.

Hera era venerată practic peste tot în Grecia. Unul dintre principalele sale temple se
afla la Argos, iar un altul la Samos; celebru era şi templul său din Olimpia. Alte
sanctuare se aflau la Sparta, Micene şi Tirint. Cultul s-a extins din Argos în întregul
Pelopones, de la Olimpia la Sicion şi Corint, în Beoţia, Eubeea, Creta şi Corfu;
principalele centre din apus se aflau la Selinunt, Crotona, Paestum, Heraionul de la
gura râului Sele, capul Lacinion.

La Samos aveau loc anual sărbători în cinstea sa, cu comemorarea miticei sale
căsătorii cu Zeus. În timpul serbărilor, cea mai veche statuie a zeiţei (o simplă bucată
de lemn, aproape nelucrată) era cufundată într-o baie sacră, ce simboliza întoarcerea ei
la virginitate (Pausanias, 2.38 .2). La Argos, sărbătorile sale (Heraia) cuprindeau
întreceri atletice, ai căror învingători primeau ca premiu scuturi; riturile prevedeau şi o
procesiune de oameni înarmaţi, singulară în cazul unei zeiţe.
Bibliografie

https://ro.wikipedia.org/wiki/Hera

https://istoriiregasite.wordpress.com/2011/02/17/hera/

Homer – Iliada

https://mythologica.ro/hera-zeita-razbunatoare-a-greciei-antice/