Sarbatori si traditii romane

Srbtorile la romani au un caracter religios, fiind organizate n cinstea unui zeu cu ocazia unor sacrificii religioase. Unele au dinuit la popoarele latine, deci i la romni, pn astzi. Erau zile libere n care se organizau sacrificii, procesiuni i ceremonii sacre ntr-un cadru public sau privat. Srbtorile publice sunt mprite n:

conciptivae n general, aveau legtur cu viaa agrar i aveau date mobile;

stativae sunt n numr de 61 pe an i sunt nscrise n calendar la date fixe (exemple: calendele din martie, iunie, octombrie, idele lui Jupiter, nonele din iulie etc.); imperativae sunt organizate n urma unei ntmplri neprevzute (ex. un miracol: o ploaie de pietre impunea rugciuni spuse timp de 9 zile). Srbtorile nu se fac n zilele pare (excepie fac doar Regifugium 24 februarie, i Eccuria 14 martie) i nu se organizau imediat una dup alta. Srbtorile militare se derulau n lunile martie i octombrie, intervalul n care se desfurau rzboaiele.

Srbtorile private sunt realizate n momentele importante ale vieii romanului, atunci cnd ndeplinete riturile de trecere (naterea, majoratul, cstoria i nmormntarea). De asemenea, ele sunt organizate i de grupuri de oameni ce au acelai preocupri sau ocupaii.

Srbtorile cele mai importante erau:

Saturnalia: 25 decembrie era ziua Saturnaliei, o srbtoare n onoarea zeului roman Saturn, zi
care coincidea cu solstiiul de iarn. n calendarele romane, ziua de 25 decembrie era indicat drept ziua naterii Soarelui, iar biserica cretin a adoptat aceast dat drept zi de natere a lui Iisus Hristos. Romanii au numit-o Saturnalia - n cinstea lui Saturn. Printre romani era o srbtoare extrem de popular - un timp de distracie, butur i orgii - care se termina cu sacrificii umane.

Compitalia: n religia roman, Compitalia a fost un festival srbtorit o dat pe an(3-5 ianuarie)
n onoarea lui Lares Compitales si zeitatilor locale. n timpul celebrrii festivalului, fiecare familie punea statuia cu zeita Mania la usa casei lor, care considerate stapana lumii de dedesubtul nostrum. De asemenea, agatau la usile lor figuri de lana care reprezentau barbati si femei, acompaniandu-le cu cereri umile catre Mania sa fie multumita cu acele figuri si sa ierte acea casa. Sclavii ofereau bile de lana in loc de figure umane.

Agonalia: a fost o sarbatoare arhaica obscura celebrat n Roma antic de mai multe ori pe an,
n onoarea diferitelor divinitati. Aceasta era atribuita ca i multe alte rituri religioase i ceremonii lui Numa Pompilius, al doilea rege legendar al Romei. Calendarele antice arata ca era sarbatorita regulat in fiecare an pe 9 ianuarie.

Parentalia: In Roma antica Parentalia era un festival care dura 9 zile(13-21 februarie), tinut in
onoarea stramosilor. In ziua de 21 ei mergeau la cimitir si depuneau pe mormintele parintilor flori, lapte si vin. Facand aceasta, ei sperau ca mortii sa nu se simte infometati si sa se intoarca in lumea celor vii. Apoi urma o saptamana de reflective asupra celor morti si asuora importantei familiei.

Neptunalia: Oamenii care lucrau la docurile de pe raul Tibru celebrau. In caldura verii, romanii
construiau colibe din crengi in care mananca, beau si se distrau. Se pare ca se tineau si jocuri.

TRADITII ROMANE
In perioada Imperiului Roman traditiile aveau un rol important in societate. Dintre cele mai importante amintim obiceiurile respectate in cazul casatoriilor si obiceiurile funerare. Tortul de nunta Romanii aveau obiceiul, la sfarsitul ceremoniei de casatorie, de a rupe o paine deasupra capului miresei. Exista credinta ca numarul firmiturilor ar fi putut sa indice cati copii va avea noul cuplu. Invitatii culegeau aceste firmituri si le pastrau ca fiind aducatoare de noroc. Pentru nunti mai mari, ca invitatii sa nu plece cu mana goala, se faceau paini din ce in ce mai mari
Funerariile:

Vechii romani au acordat o atenie deosebit riturilor funerare, deoarece ei credeau c sufletele celor care nu erau ngropai nu erau primite n locaurile morilor i rtceau timp de 100 de ani de-a lungul rului Styx nainte de a putea s-l treac. Sufletul putea s-i gseasc odihna numai atunci cnd corpul celui decedat a fost nmormntat n mod corespunztor. Dac acest lucru nu a fost fcut cei vii erau bntuii de mort, nefericirea acestuia aducnd i nefericirea altora. Pregtirea morii a jucat un rol important n funeralii romane. Era datoria membrilor de familie de a fi prezeni la cptiul muribundului, pentru ca atunci cnd acesta era aproape de momentul morii s fie ridicat i aezat pe pmntul gol. Dup aceasta toi cei prezeni l strigau pe mort pe nume cu voce tare prin aa numita conclamatio. Decesul era declarat la templul lui Venus Libitino. Urmeaz pregtirea corpului pentru nmormntare. Femeile din cas sau oameni care aveau aceast ocupaie (pollinctores) spal corpul cu ap, l ung cu ulei parfumat i l mbrac n cele mai bune haine. Apoi, cadavrul este expus n atrium pe un catafalc (funebris lectus) presrat cu flori, cu picioarele ndreptate spre ua exterioar. Sunt puse sub limb i pe ochi monede cu care cel decedat s poat plti trecerea prin lumea morilor. n cazul n care mortul a fost o figur public procesiunea se oprete n Forum, unde fiul celui decedat ine un discurs funebru (Laudatio) n care erau artate virtuile i realizrile celui mort i era povestit istoria familiei din care fcea parte.

Ultimele rituri funerare au loc n afara oraului. Acestea sunt reglementate n Legea celor 12 Table care au stabilit c incinerarea sau nmormntarea trebuie s aib loc n afara oraului. Cea mai simpl metod de incineraie a fost sparea n pmnt a unui an care se umplea cu lemne, dup care cadavrul era pus peste i focul era aprins. Dup ardere anul era nchis din nou, cenua fiind ngropat n pmnt. Mai obinuit era construirea unui rug pe care era pus corpul.

O rud sau un prieten (sau n cazul unui mprat o nalt oficialitate a statului) aprindea rugul. Dup ce rugul a ars peste cenu era vrsat vin, iar o rud aduna resturile pentru a le pune ntr-o urn. Urna era pus ntr-o ni memorial (columbaria) ce era ornat cu inscripii sau cu un bust. nhumarea se fcea n morminte aflate la marginea drumurilor, la ieirea din orae. La ncheierea procesiunii pe mormnt era vrsat vin i erau presrate flori, iar bocitoarele i luau pentru ultima oar rmas bun de la cel decedat. Preotul arunca ap de trei ori pest e bocitoare i pe cei care au intrat n contact cu cel decedat pentru a-i purifica, dup care toi participanii la cortegiu, cu excepia rudelor apropiate i a bocitoarelor, prsesc locul. O mas funebr n care sunt oferite alimente i buturi, precum i sacrificii de animale, ncheia ceremonia f unerar. Funeraliile romanilor sraci au fost mai simple. n cazul n care o familie nu a avut bani suficieni pentru a -i permite o nmormntare propriuzis, cadavrul era pus, pur i simplu, ntr-un sicriu i aruncat n canalizarea oraului.

Sarcofag Roman

Bocitoare langa o canapea mortuara

Cortegiu funerar

Sfarsit!
Proiect realizat de: Olaru Razvan Sandu Madalin Rogoveanu Dan