Mitul lui Orfeu și al lui Euridice: o

dragoste tragică absolută, care l-a

înduioșat chiar și pe Zeul Infernului

Orfeu și Euridice, un cuplu perfect al mitologiei Greciei Antice, sunt amintiți până

în ziua de astăzi drept doi îndrăgostiți absoluți, victime ale unui destin tragic. Iubirea
ce i-a unit a fost cântată zeilor și purtată de-a lungul timpului de cei mai renumiți
artiști, iar povestea lor înduioșează fără greșeală orice suflet.

Orfeu, artistul suprem al Greciei Antice, cel al cărui cântec fermeca pe

oricine

Orfeu este o figură fascinantă a mitologiei grecești, fiind cunoscut drept cel mai
talentat poet și cântăreț din toate timpurile. Povestea venirii sale pe lume cunoaște
două variante, amândouă fiind o justificare a talentului său nemaiîntâlnit, o moștenire
pe care a purtat-o cu multă onoare și pe care a împărtășit-o cu o lume întreagă,
fascinând cu talentul său. Prima variantă a legendei îl prezintă pe eroul mitic născut
într-o familie de origine regală, fiu al regelui trac Oeagrus și al muzei Calliope, cea
care oferea inspirație artiștilor de pretutindeni, oferindu-le harul cuvintelor și al
muzicii. Cea de-a doua îi atribuie statutul de semi-zeu, tatăl său fiind însuși Apollo,
zeul artei.
Legenda spune că Apollo i-a dăruit fiului său lira, apoi l-a înzestrat cu harul de a o
mânui ca nimeni altul. În cele din urmă, fiul și-a depășit tatăl, deoarece melodiile pe
care le interpreta aveau capacitatea să aducă la viață obiecte, iar necuvântătoarele
din jurul său erau prinse într-o transă mistică, ca o vrajă. Astfel, chiar și cele mai
neîmblânzite bestii ale naturii rămâneau nemișcate în fața eroului, care prin
intermediul notelor muzicale reușea să le calmeze și chiar să le controleze. Mai mult,
chiar și oamenii erau fermecați de vocea sa, care nu puteau să-i reziste, ci i se
supuneau.

Orfeu o întâlnește pe Euridice și-i declară iubire veșnică

Euridice era cunoscută drept fiica lui Apollo, nimfă de o frumusețe ieșită din comun,
unică între celelalte femei. Purta în ea atât harul zeilor, cât și sensibilitatea și
vulnerabilitatea muritorilor. În momentul în care a zărit-o, Orfeu s-a îndrăgostit
imediat de ea și i-a jurat iubire veșnică, cerându-i în cele din urmă să-i fie soție.
Dragostea pe care și-au purtat-o cei doi eroi mitici a inspirat mulți artiști de-a lungul
timpului, fiind descrisă adesea drept o iubire ideală. După ce și-au unit destinele în
fața oamenilor și a zeităților din Olimp, primii ani de căsnicie le-au fost liniștiți și
fericiți, lipsiți de orice eveniment nefericit. Orfeu era fermecat de frumusețea
partenerei sale, iar ea îl răsplătea cu iubire și afecțiune, devenindu-i muză pentru
cântecele sale.

Totuși, legătura lor perfectă nu avea să dureze mult. O previziune făcută în ziua
nunții lor avea în cele din urmă să se adeverească, iar destinele lor să fie despărțite
în mod tragic.

Legenda spune că Euridice a murit mușcată de un șarpe, în timpul unei plimbări prin
pădure alături de celelalte nimfe. A fost zărită de un cioban pe nume Aristaeus, care
și-a dorit-o încă din prima clipă pentru el. Soția lui Orfeu a fugit îngrozită de bărbat,
însă în goana sa printre copaci a călcat pe un șarpe și și-a găsit sfârșitul. Nu a mai
putut fi salvată, iar iubitul său a rămas singur, condamnat s-o plângă până la sfârșitul
vieții.

Coborârea în Infern al lui Orfeu și pactul cu Hades pentru a-și

recăpăta iubita
Viața lui Orfeu fără Euridice și-a pierdut sensul, iar suferința lui i-a înduioșat până și
pe zei. Cântecele sale fermecătoare erau acum un adevărat strigăt de durere, care
reușea să ajungă chiar și la cele mai de neînduplecat suflete.

Văzând suferința fiului său, Apollo nu a putut să intervină pentru acesta. A venit la
Orfeu și l-a sfătuit să coboare în Lumea de Dincolo după aleasa sa, asigurându-l că
va fi protejat și binecuvântat de zei. În Antichitate, se credea că orice muritor care va
îndrăzni să calce pe tărâmurile înflăcărate conduse de Hades va muri numaidecât,
însă zeii aveau puterea să-i protejeze pe cei care se dovedeau vrednici de acest
lucru. Prin iubirea și suferința sa, Orfeu le-a câștigat inimile și i-a determinat să fie de
partea sa.

După ce a trecut de intrarea în Infern și de creaturile și sufletele chinuite care-l

protejau, eroul mitologic s-a înfățișat în fața lui Hades și a soției sale Persefona. A
început să cânte cu lira sa magică, iar suferința sa a reușit să-l înduioșeze chiar și pe
stăpânul absolut al Lumii de Dincolo.
În cele din urmă, acesta i-a permis lui Orfeu s-o ia pe Euridice înapoi în lumea
muritorilor, însă cu o singură condiție: fiul lui Apollo nu putea să se uite înapoi sub
nicio formă, iar soția sa avea să îl urmeze în spate. În cazul în care privirile lor s-ar fi
intersectat chiar și din greșeală, iubita sa va fi pierdută pe vecie.

Bucuria pe care a simțit-o Orfeu în momentul în care a primit permisiunea lui Hades a
fost imensă, mai ales că avea șansa să fie reunit cu cea pe care o iubea mai presus
chiar și decât propria viață. După ce și-au prezentat recunoștința față de Stăpânul
Infernului și Persefona, cei doi îndrăgostiți au pornit în călătoria lor spre o viață
fericită.

Orfeu pășea încet și precaut pe tărâmul celor morți, iar Euridice îl urma încet sub
formă de fantasmă. În primă instanță, eroul a crezut că va fi capabil să-i audă pașii
iubitei sale, așa că drumul le va fi unul destul de ușor, iar condiția pe care o aveau de
îndeplinit deloc dificilă. În realitate însă, nimfa nu avea formă fizică, așa că sunetul
pașilor săi s-a lăsat așteptat.
Pe măsură ce înaintau spre lumină și ieșirea din Infern, în sufletul lui Orfeu a luat
naștere un gând care avea să le aducă sfârșitul: fiul lui Apollo a crezut că era victima
unui joc de-al zeilor și că odată ajuns în lumea muritorilor, va fi din nou singur. Chiar
când mai aveau foarte puțin de mers, nu a mai rezistat tentației și a întors privirea
spre Euridice, care s-a preschimbat imediat în praf și a fost trasă înapoi în locul său
de veci. În acel moment, dragostea sa absolută era pierdută pentru totdeauna.

Realizând ce greșeală colosală a făcut, lui Orfeu nu i-a mai rămas decât o singură
opțiune: moartea. Știa că zeii nu-i vor mai permite să se întoarcă în Infern pentru a
doua oară decât atunci când va trece în neființă, așa că să renunțe le viață era
singura opțiune rămasă pentru a fi reunit cu Euridice. A cântat și a cântat, a plâns,
dar zeii nu i-au ascultat rugile și l-au păstrat în viață pe Pământ.

Sfârșitul lui Orfeu

Povestea morții lui Orfeu este una la fel de tragică ca și cea a femeii pe care a
adorat-o mai presus de orice. Cum n-a putut să-și petreacă restul vieții alături de
Euridice, i-a jurat iubire veșnică acesteia, alegând să nu mai accepte nicio altă
prezență feminină în jurul său. Era însă un bărbat dorit, iar această dorință a lui de a
rămâne singur a atras ura celor pe care le respingeau. Legendele spun că în timpul
unei petrecerii dedicate lui Dionisos, un grup de femei, discipole ale zeului desfrânării
și al euforiei l-au pedepsit pe Orfeu pentru imprudența de care a dat dovadă în
momentul în care le-a respins. Astfel, cel mai renumit artist al Greciei Antice a murit
sfâșiat în bucăți de acestea. Altă variantă a poveștii relatează cum furia femeilor a
fost stârnită de faptul că eroul refuza să-l accepte pe Dionisos ca zeu al său, singura
divinitate căreia alegea să își închine rugăciunile fiind Apollo.