Orfeu și Euridice

Este povestea iubirii pierdute, apoi regasite pentru a fi pierduta a doua oara.
La nasterea lui Orfeu, Caliopa mama lui i-a pus pe limba trei stropi curati de roua si a rostit o vraja prin care
i-a harazit darul de a alcatui versuri. Apolo i-a daruit o lira fermecata, faurita de Hefaistos. Din lira sa, Orfeu
reusea sa scoata sunete armonioase, care ii desfatau pe zei in Olimp.
Orfeu s-a indragostit de nimfa Euridice, pe care reusise sa o incante cu lira fermecata . Intr-o zi, Euridice
moare muscata de un sarpe veninos, in timp ce era urmarita de un tanar care se indragostise de ea. O jale fara
margini l-a cuprins pe Orfeu, care a implorat mila zeilor, cerand invierea nepretuitei lui Euridice.

Ajuns la Hades, zeul mortii, reuseste sa-i inmoaie inima acestuia.

Zeul se indura si va face pentru Orfeu ceea ce nici unui muritor nu i-a fost ingaduit: i-o va reda pe Euridice. Ea
il va urma pe drumul spre lumea celor vii, cu conditia ca Orfeu sa nu intoarca capul si sa nu se uite la iubita sa,
pana la iesirea din imparatia umbrelor.
Aproape de iesire, cand nu mai avea decat cativa pasi, Orfeu intoarce capul de teama ca poate Euridice s-a
ratacit pe drum si nu e in urma lui. O mai vede pentru ultima oara pe Euridice, care, cu bratele intinse spre el,
aluneca inapoi in Infern.

Zadarnic incearca sa se intoarca inapoi la Hades, nu ii mai este ingaduit.

Doar cantecul ii mai ramane drept consolare pentru pierderea iubitei. Nu mai vrea sa vada nici o femeie din
iubire pentru Euridice
Preotesele lui Bachus, zeul cel dezmatat. In zadar il invita sa ia parte la orgiile lor, Orfeu ramane neinduplecat.
Atunci, bacantele, din razbunare si ametite de vin, il ucid.
Orfeu isi primeste moartea cu seninatate, stiind ca doar prin moarte se va putea intalni cu frumoasa lui
Euridice, in lumea de dincolo.
Orfeu si Euridice este poate cea mai trista poveste de iubire din mitologie

Legenda lui Orfeu și Euridice

Povestea de iubire dintre cele doua personaje mitologice - Orfeu si Euridice - i-a impresionat
deopotriva pe zei si pe pamanteni. Este portretizarea iubirii pierdute, apoi regasite pentru a fi
pierduta a doua oara.

Orfeu (in limba greaca: Ορφεύς - Orfeus) este un erou din mitologia greaca, fiul regelui trac
Oeagrus si al muzei Calliope. Dupa Pindar, Orfeu a fost fiul maretului Apollo, zeul zilei, al
luminii si al artelor, protectorul poeziei si al muzicii, mama sa fiind dulcea Calliope, muza
muzicii, a dansului si a elocventei. Tatal sau, zeul Helios-Apollo i-a daruit lira, instrument creat
de ingeniosul Hermes.
Orfeu este considerat ca fiind cel mai de seama cantaret de imnuri din vechea Elada, vestit
pentru puterea de a fermeca pe oricine cu maiestria sa. Cantaret desavarsit, personajul a devenit
cu timpul arhetipul artistului.

La nastere, Calliope i-a pus pe limba trei stropi de roua si l-a inzestrat cu darul de a alcatui
stihuri minunate, iar tatal sau, la vremea potrivita i-a daruit o lira fermecata faurita de insusi
Hefaistos, lira la sunetele careia, insisi zeii Olimpului gaseau o aleasa desfatare, muzica pe care
dantuiau si suavele nimfe.

Muzica lui fermeca orice fiinta, chiar si stancile erau clintite din loc de cantul lui. Nu este deci
de mirare ca Orfeu a fost de mare ajutor argonautilor, la a caror expeditie a participat, domolind
marea furtunoasa datorita puterii de a stapani prin arta lui elementele naturii. Conform
istoriografului Diodor nu cantul, ci ruga fierbinte a fost cea care-i aduse izbavirea. In versiunile
mai vechi, Orfeu este recrutat de argonauti pentru a acoperi ademenirile sirenelor cu propriul sau
cant.

Dupa despartirea de ortacii lui Iason, Orfeu s-a indragostit de frumoasa nimfa Euridice, in ochii
careia, fericirea sa se oglindea zile si nopti in sir, si s-a casatorit cu aceasta. Din pacate, aceasta
minunata poveste de dragoste a fost de scurta durata.
In pofida rugamintilor eroului, care a ramas indelung timp (la Vergiliu sapte luni, la Ovidiu sapte
zile) in preajma raului Styx, induiosand cu lira lui toate animalele salbatice, Hades nu a mai
eliberat-o pe Euridice.

Revenit pe pamant, Orfeu nu mai vrea nimic. Rataceste trist si abatut, singura sa consolare, fiind
muzica si poezia sa. Nu mai vrea sa iubeasca nicio femeie, ramanand fidel iubitei sale, chiar
dincolo de moarte. In zadar il ispitesc bacantele, preotesele lui Bacchus, el ramane neinduplecat.
Furioase, acestea, razbunatoare si ametite de vin, il ucid. Dar Orfeu primeste moartea cu
seninatate, pentru ca numai asa isi mai poate reintalni iubita.

Legendele istorisesc in mod diferit moartea lui Orfeu. Unele versiuni mentioneaza ca dupa
disparitia definitiva a Euridicei, Orfeu si-ar fi luat viata. Alte variante spun ca el a fost lovit de un
trasnet, drept pedeapsa pentru ca a dezvaluit profanilor tainele lumii de dincolo. Conform celor
mai cunoscute istorii, Orfeu s-a retras, dupa pierderea sotiei sale, in muntii Traciei si nu a mai
dorit sa vada nici o femeie.

O alta legenda spune ca singur si indurerat pentru tot restul vietii, Orfeu si-a gasit, pana la urma,
pe meleagurile natale sfarsitul, fiind sfasiat in bucati de menade, preotesele trace ale lui Dionis.
Acestea erau manioase pe el pentru ca nu a participat la cultul lor orgiastic.

Dupa moartea sa, muzele lui Apollo au pus lira lui Orfeu pe cer, unde o vedem si noi:
Constelatia Lirei, care ne reaminteste de una dintre cele mai frumoase povesti de dragoste
eterna, petrecuta in cer sau pe pamant.

Dupa Ovidiu, capul si lira sa au fost aruncate in raul Hebrus si purtate pe marea Egee pana pe
tarmul insulei Lesbos. Acolo, capul fu cat pe ce sa fie inghitit de un dragon, impietrit pana la
urma de catre Apollo. Deoarece capul nu incetase sa cante, i se inalta acolo un oracol. Insula
deveni in acest fel leaganul poeziei lirice. Lira insa, a fost ridicata de zeii olimpieni la cer, unde
formeaza constelatia cu acelasi nume.
Dragostea lui Orfeu pentru Euridice semnifica limita pana la care poate ajunge devotamentul
in casatorie si existenta unei iubiri mai presus de moarte.