Legenda lui Orfeu si Euridice

Povestea de iubire dintre Orfeu si Euridice este o veche poveste greceasca

de dragoste care i-a impresionat deopotriva pe zei si pe pamanteni.
Este portretizarea iubirii pierdute, apoi regasite pentru a fi pierduta a doua
oara.
Orfeu era vestit pentru talentul sau prin care fermeca pe oricine si putea
stapani elementele naturii, cantand la lira fermecata, faurita de Hefaistos si
primita in dar de la zeul Apollo.    
Orfeu s-a indragostit profund de frumoasa nimfa Euridice pe care a reusit sa
o incante cu maiestria sa si pe care a luat-o de sotie.
Aristaeus, zeul grec al pamantului si a agriculturii, a fost atras de frumusetea
nimfei si a inceput sa o urmareasca. In timp ce fugea de zeu, Euridice a pasit
intr-un cuib de serpi veninosi si a fost muscata, murind la scurt timp.
Cu inima franta, Orfeu a inceput sa cante atat de trist, incat toate nimfele si
zeii au inceput sa jeleasca. La sfatul lor, Orfeu a calatorit in lumea din
adancuri, unde muzica lui a inmuiat inima lui Hades si a Persefonei, care au
fost de acord sa o lase pe Euridice sa se intoarca la el. Au pus insa o
conditie, el sa mearga in fata ei si sa nu se uite inapoi pana cand nu vor fi
amandoi pe taramul lumii de sus.
Orfeu framantat de temeri, nu a reusit sa respecte această conditie; cand mai
avea doar un pas de facut pentru a iesi la lumina zilei, el isi intoarse capul si
isi pierdu astfel iubita pentru a doua oara. In pofida rugamintilor eroului,
care a ramas indelung timp in preajma raului Styx, induiosand cu lira lui
toate animalele salbatice, Hades nu a mai eliberat-o pe Euridice.
Legendele istorisesc in mod diferit moartea lui Orfeu.
Unele versiuni mentioneaza ca dupa disparitia definitiva a Euridicei, Orfeu
si-ar fi luat viata. Alte variante spun ca el a fost lovit de un trasnet, drept
pedeapsa pentru ca a dezvaluit profanilor tainele lumii de dincolo.
Conform celor mai cunoscute istorii, Orfeu s-a retras, dupa pierderea sotiei
sale, in muntii Traciei si nu a mai dorit sa vada nici o femeie si de aceea a
fost sfasiat in bucati de nimfele zeului vinului. Acestea erau manioase,
pentru ca el nu mai dorea sa participe la cultul lor orgiastic.
Legenda spune ca lira si capul sau au fost aruncate in raul Hebrus si purtate
pe marea Egee pana pe tarmul insulei Lesbos. Insula a devenit de atunci
leaganul poeziei lirice, iar mai apoi lira a fost ridicata de zeii olimpieni in
cer, unde formeaza constelatia cu acelasi nume.