Povestea lui Orfeu și Euridice

Orfeu (în limba greacă: Ορφεύς - Orfeus) este un erou din mitologia greacă, fiul regelui
trac Oeagrus și al muzei Calliope. După Pindar, Orfeu a fost fiul mărețului Apollo, zeul zilei, al
luminii și al artelor, protectorul poeziei și al muzicii, mama sa fiind dulcea Calliope, muza muzicii,
a dansului și a elocvenței. Tatăl său, zeul Helios-Apollo i-a dăruit lira, instrument creat de
ingeniosul Hermes. Orfeu este considerat ca fiind cel mai de seamă cântăreț de imnuri din vechea
Elada, vestit pentru puterea de a fermeca pe oricine cu măiestria sa. Cântăreț desăvârșit,
personajul a devenit cu timpul arhetipul artistului. La naștere, Calliope i-a pus pe limbă trei stropi
de rouă și l-a înzestrat cu darul de a alcătui stihuri minunate, iar tatăl său, la vremea potrivită i-a
dăruit o liră fermecată făurită de însuși Hefaistos. Orfeu este recrutat de argonauți pentru a
acoperi ademenirile sirenelor cu propriul său cânt.

După despărțirea de ortacii lui Iason, Orfeu s-a îndrăgostit de frumoasa nimfa Euridice, în
ochii căreia, fericirea sa se oglindea zile și nopți în șir, și s-a căsătorit cu aceasta. Din păcate,
această minunată poveste de dragoste a fost de scurtă durată. Există două versiuni ale morții
nimfei, din cauza mușcăturii unui șarpe veninos. După Vergiliu, Euridice era râvnită de Aristaeus.
Aristaeus, zeul grec al pământului și agriculturii, a fost atras de frumusețea nimfei și a început să
o urmărească. În timp ce fugea de zeu, Euridice a pășit într-un cuib de șerpi veninoși și a fost
mușcată, murind la scurt timp.

Distrus de durere, Orfeu cere zeilor ajutor, pentru a-i reda iubita. Dar, cerul tace. Atunci,
Orfeu se hotărăște să meargă el însuși pe tărâmul umbrelor și după mai multe peripeții, depășind
cu lira sa fermecată toate obstacolele din cale, ajunge în fața temutului Hades. Acesta, fermecat
de frumusețea muzicii și a versurilor sale, se lasă înduplecat și promite să o lase pe Euridice să-l
urmeze în lumea celor vii, cu singura condiție ca el, Orfeu, să meargă în fața ei și să nu întoarcă
privirea către Euridice, până nu vor părăsi lumea umbrelor. Aproape de ieșire, Orfeu se teme că
nu cumva Euridice să se fi rătăcit și întoarce capul, dar tot ce mai vede este cum iubita sa, cu
brațele întinse către el, alunecă înapoi în Infern. În nerăbdarea lui, Orfeu a uitat că amândoi
trebuie să fie în lumea de sus iar în momentul când a pășit în lumea de sus, s-a întors spre ea
pentru a o vedea. Euridice a dispărut a doua oară, de data aceasta pentru totdeauna. În pofida
rugăminților eroului, care a rămas îndelung timp (la Vergiliu șapte luni, la Ovidiu șapte zile) în
preajma râului Styx, înduioșând cu lira lui toate animalele sălbatice, Hades nu a mai eliberat-o pe
Euridice.

Revenit pe pământ, Orfeu nu mai vrea nimic. Rătăcește trist și abătut, singura sa
consolare fiind muzica și poezia sa. Nu mai vrea să iubească nicio femeie, rămânând fidel iubitei
sale, chiar dincolo de moarte. În zadar îl ispitesc bacantele, preotesele lui Bacchus, el rămâne
neînduplecat. Furioase, acestea, răzbunătoare și amețite de vin, îl ucid. Dar Orfeu primește
moartea cu seninătate, pentru că numai așa își mai poate reîntâlni iubita.

Legendele istorisesc în mod diferit moartea lui Orfeu. Unele versiuni menționează că
după dispariția definitivă a Euridicei, Orfeu și-ar fi luat viața. Alte variante spun că el a fost lovit
de un trăsnet, drept pedeapsă pentru că a dezvăluit profanilor tainele lumii de dincolo. Conform
celor mai cunoscute istorii, Orfeu s-a retras, după pierderea soției sale, în munții Traciei și nu a
mai dorit să vadă nicio femeie. O altă legendă spune că singur și întristat pentru tot restul vieții,
Orfeu și-a găsit, până la urmă, pe meleagurile natale sfârșitul, fiind sfâșiat în bucăți de menade,
preotesele trace ale lui Dionis.