Personajul este una dintre cele mai importante instanțe

narative, iar portretul acestuia se realizează pe parcursul textului epic

prin diferite procedee de caracterizare. Trăsnea, personajul conturat
în fragmentul din opera „Amintiri din copilărie”, de Ion Creangă, este
un băiat perseverent, iar personalitatea lui se definește, în linii mari,
prin dorință de muncă, dar și delăsare.
Trăsăturile de caracter ale personajului reies indirect din faptele
și vorbele sale. Deoarece dorește să învețe gramatica limbii române,
Trăsnea lipsește o zi de la școală pentru a repeta împreună cu
prietenul său, Ștefănescu, arătându-și determinarea. Băiatul se
așează pe hat și începe să citească diferite întrebări și răspunsurile
lor. Totuși, acesta reține foarte greu răspunsurile. După câteva ore în
care Trăsnea este lăsat singur, pentru a putea învăța, Ștefănescu își
găsește prietenul dormind, cu cartea de gramatică pe față, arătând
lipsa de seriozitate a băiatului. Această trăsătură este evidențiată și în
momentul în care Ștefănescu descoperă că Trăsnea nu a reușit să
învețe nici măcar o propoziție.
Conchizând, Trăsnea își dovedește, inițial, dorința de a învăța
gramatica, dar, în final, își dezvăluie neseriozitatea.