Temă

În balada lui Ion Barbu, „După melci”, relația copilului cu natura este
văzută dintr-o perspectivă ludică. Astfel, personajul dorește să găsească un
melc, pentru a vedea „cum se dezghioacă/[...] din ghioacă”.
Deoarece vremea este rece, animalul nu iese din cochilie, așadar
copilul îi recită un descântec pentru a-l păcăli în legătură cu apropierea
anotimpului cald. Copilul așteaptă până la lăsarea întunericului ca melcul
să iasă din „găoace”, dar pleacă acasă, prin viscol, dezamăgit și speriat.
Noaptea, se gândește la frigul pe care trebuie să-l îndure melcul, iar a
doua zi „Cum mija un pic de soare”, merge să-și viziteze amicul din ziua
precedentă.
Din păcate, constată că melcul i-a ascultat îndemnul, fiind prins de
iarnă în afara cochiliei, și a înghețat. Astfel, descântecul se dovedește a fi
fost un joc de tip ilinx.
Totuși, în ultima secvență a operei, instanța personajul încearcă să se
revanșeze și duce melcul „ciunt” acasă, încălzindu-l. Așadar, aceasta își
imaginează că are rolul de protector al animalului, fiind vorba și de jocul
de tip mimicry.