Personajul literar este o ”ființă” cu trăsături fizice si morale distincte, prin

intermediul căreia scriitorul își exprimă în mod indirect ideile și concepțiile

într-o operă literară.
,,Bunica Safta’’ de Ion Agârbiceanu este o operă epică în care autorul
pune în lumină dragostea unei bunici față de nepoți și față de cei dragi de
care are grijă.
Personajul bunica Safta ocupă locul central în fragmentul selectat din
opera literară ,,Bunica Safta’’, de Ion Agârbiceanu, deoarece este prezent pe
tot parcursul acțiunii, iar autorul evidențiază comportamentul acesteia în
raport cu celelalte personaje din jurul său .
Naratorul este obiectiv și oferă informații despre statutul social al
bunicii. Aceasta este văduvă de zece ani și împlinea la Sfânta-Maria-mare,
șaptezeci şi cinci de ani.
Trăsăturile bunicii Safta sunt redate atât prin caracterizarea directă, cât
și prin caracterizarea indirectă, ce reiese din limbaj, comportament, relațiile
cu alte personaje și întâmplările la care participă.
În acest fragment, bunica Safta este surprinsă în momentul în care
ajunsă la bătrânețe are grija nepoților săi, dar și de copiii vecinilor ei.
Portretul fizic al personajului este realizat în mod direct de către narator:
”femeie înaltă, uscățivă, iute în mişcări’’, ”subţire şi frumoasă’’.
Frumusețea pe care nu orice femeie de vârsta ei ar fi putut să o aibă
este evidențiată în text ”tot mlădioasă şi subţire, atâta doar că nu mai este
aşa de înaltă ca odinioară’’.
Portretul moral al bunicii Safta este realizat în mod direct. Ea nu era o
femeie răutăcioasă, care să poarte dușmănie ”...pornită spre mânie repede,
învolburată, dar îi trecea degrabă, se liniştea şi izbucnea în râs”.
Bunica era mamă pentru ”cinci copii: patru băieţi şi o fată’’. Trecerea
anilor și vârsta bunicii este subliniată de narator: ”începea să fie mai uitucă,
greșea adeseori la numărat când trecea de zece, amesteca numele nepoților,
îi lua pe unul drept altul, uita căruia i-a dat de mâncare şi căruia nu”.
Portretul moral al bătrânei reiese indirect din comportamentul său.
Bunătatea și grija sunt trăsături ale omului simplu, care își dorește să fie
alături de nepoți și de copiii vecinilor ei: ,,le venea la îndemână celorlalţi să-i
lase ei copiii când mergeau la lucru şi să-i ia când se întorceau seara.”.
Bunica Safta este atentă la detalii și nu își dorește să greșească
trăistuțele nepoților cu mâncare: ,,Bătrâna le punea în rând, una după alta,
cum veneau copiii, să ştie care a cui este”.
Dintre trăsăturile evidențiate de către autor în caracterizarea
personajului bunica Safta, admir grija, valoare morală cu care mă identific și
pe care o consider esențială și în devenirea mea ca om. Eu sunt o persoană
grijulie și protectoare, la care cei apropiați pot cere ajutorul când au nevoie.
Prin intermediul personajului bunica Safta, autorul își propune să
ilustreze o calitate umană deosebită - bunătatea omului simplu.
 6. O trăsătură a tiparului narativ, din textul 1, este relatarea actiunii într-un
context în care putem preciza spațiul și timpul. Secvența sugestivă din text este: ,,A
fost odată ca niciodată, chiar în mijlocul codrului, un han’’.
Tiparul narativ poate fi recunoscut prin redarea desfășurării unor întâmplări într-o
ordine logică și cronologică. Acţiunea este pusă în mişcare de un conflict apărut între
hangiță și frumoasa Florița, pe care stăpâna o invidiază.

7. Un element de conținut comun, la nivelul celor două texte, îl constituie

basmul.
Basmul repovestit de Adina Popescu ”Florita din codru” ilustrează o parte din
greutățile vieții unei fete crescute de un hangiu si alungată de acasă de soția acestuia,
deoarece era foarte frumoasă. După ce este lăsată de Baba-Cloanța să trăiască, ea
ajunge la casa unor bandiți și rămâne să aibă grijă de aceștia.
În textul ”Călătorie în jurul casei mele” de Adina Nanu, poveștile celor doi copii,
Sif și Ana, reușesc să îi încânte pe colegii fetei din clasa întâi, iar micuța se
acomodează mai repede cu aceștia.

8. Consider că poveștile au farmec la orice vârstă, deoarece ele prezintă o lume

ideală, în care totul este posibil și în care, de cele mai multe ori, binele învinge.
În textul „Călătorie în jurul casei mele” de Adina Nanu, cei doi frați reușesc să îi
încânte pe copiii din clasa întâi cu poveștile auzite în tabără, de la profesorul Kessler.
Primul basm spus de Sif și de Ana îi cucerește pe copii, astfel încât ei se pierd în
lumea magică a poveștii și nu mai aud clopoțelul: „Prima sonerie de recreație nici nu a
fost luată în seamă (…)”.
Încă din copilărie, oamenii sunt atrași de lumea poveștilor, deoarece aceasta
reprezintă o evadare din cotidian spre un tărâm al fanteziei și al emoțiilor. Indiferent de
vârstă, poveștile ne poartă în ținuturi guvernate de bine și de frumos, oferindu-ne
speranța ca putem trece peste greutățile vieții.

9. Fragmentul basmului „Florița din codru” repovestit de Adina Popescu poate fi

asociat cu basmul „Albă-ca-Zăpada” de Jacob și Wilhelm Grimm, tinand cont de
calitățile fizice și morale ale personajelor principale reprezentate de doua fete.
În basmul lui Ioan Slavici, repovestit de Adina Popescu, Florița îi impresionează
pe ai ei părinți cu frumusețea sa, reușind să o supere pe hangiță, care o alunga de
acasă.
Necazurile pentru Albă-ca-Zăpada, personajul oponim al basmului scris de frații
Grimm, încep din cauza frumuseții sale, personajul negativ fiind mama vitregă,
întruchiparea a răului și corespondent al invidioasei hangițe.
Deși atât hangita cât și mama vitrega își doreau ca fetele sa moara din cauza
frumuseții lor, atat Albă-ca-Zăpada cât și Florita reușesc sa trăiască. Albă ca Zăpada
nu este ucisă de vânător, ci lăsată pradă primejdiilor din pădure, iar Florița este cruțată
de Baba-Cloanța și abandonată în codru.
În ambele texte, eroinele își găsesc o noua familie: Florița va locui împreună cu
cei doisprezece bandiți cărora le schimbă viața în bine, iar Albă-ca-Zăpada se va
bucura de compania celor șapte pitici.
 Personajul literar este o ”ființă” cu trăsături fizice si morale distincte, prin
intermediul căreia scriitorul își exprimă în mod indirect ideile și concepțiile
într-o operă literară.
,,Florita din codru’’ de Adina Popescu este o repovestire, pe înțelesul
copiiilor a operei epice scrise de Ioan Slavici.
Personajul Florița ocupă locul central în fragmentul selectat, deoarece
este prezent pe tot parcursul acțiunii, iar autorul evidențiază comportamentul
acesteia în raport cu celelalte personaje din jurul său.
Personajul principal este o copilă găsită în pădure, îndrăgită pe loc și
înfiată de familia unui hangiu.
Florița este un simbol al cumințeniei și înțelepciunii, fiind o fată foarte
frumoasă, blândă și harnică, căreia viața îi scoate în cale numeroase încercări.
Portretul fetei este realizat prin îmbinarea mijloacelor de caracterizare
directă, realizată de naratorul obiectiv, cu mijloacele de caracterizare indirectă
prin fapte, prin vorbe, prin limbaj și prin atitudinea față de ceilalti.
Sub aspect fizic, Florița este caracterizată direct de către narator.
Frumusețea ei iese în evidență încă de la începutul textului și constituie
motivul pentru care este alungată de acasă de către invidioasa hangiță.
Portretul moral este realizat, mai ales, prin mijloace indirecte. Din faptele sale
reiese că este o persoană bună, curajoasă, dar și sigură pe sine. Aceste
trăsături sunt evidențiate în momentul în care fata ajunge la casa bandiților,
nefiindu-i teamă că va fi rănită.
Trăsătura sa dominantă de caracter este hărnicia, idee sustinuta de
secventa ”s-a apucat să deretice prin casă și să facă mâncare’’, arătând prin
faptele ei că este pricepută și capabilă să aibă grijă de o gospodărie.
Personajul este pașnic: ,,-Nu vă mai certați!’’. Ea este convingatoare si
reușește să îi schimbe pe cei din jurul ei, cerându-le bandiților să nu mai fure,
întrucât ea le va găti și va fi alături de ei.
Dintre trăsăturile evidențiate de către autor în conturarea personajului
Florița, este puterea de a nu ceda în fața greutăților. Viața noastră este un șir
lung de urcușuri și de coborâșuri, dar nu este important de câte ori am căzut,
ci dacă am reușit să ne ridicăm după fiecare căzătură.
Personajul Florița , din fragmentul epic ,,Florița din codru’’, basm cules
de Adina Popescu, este semnificativ pentru tipología pe care o întruchipează,
cea a fetei curajoase.