CARACTERIZARE HARAP-ALB

AN APARITIE:
“Povestea lui Harap-Alb “ este un basm cult , publicat în revista “Convorbiri
literare” , în anul 1877. Autorul porneste de la modelul folcloric, preluand stereotipia
acestuia , dar impune și propria viziune.
BASM CULT:
Basmul cult este o specie narativă pluriepisodica ce implica fabulosul, ale cărui
personaje au puteri supranaturale și sunt purtătoare de valori simbolice. Stereotipia
prezinta drumul maturizării de catre erou, iar conflictul dintre bine și rău se încheie
prin victoria binelui .
TRĂSĂTURI BASM CULT:
Spre deosebire de basmul popular unde predomina narațiunea, basmul cult
presupune imbinarea acesteia cu dialogul și descrierea. Narațiunea e dramatizata
prin dialog, are ritm rapid, acțiunile și personajele fiind individualizate prin detalii. La
acestea se adaugă erudiția paremiologică ( știința folosirii proverbului ).
Tot particularitati ale basmului cult sunt și oralitatea stilului , unica la Creanga ,
precum si nota comica realizata prin ironie, porecle (“Buzila”) , caracterizari pitoresti
( portretul lui Gerila, Ochila), scene precum cearta dintre Gerila și ceilalți în casa de
aramă.
Actiunea se desfasoara linear, succesiunea episoadelor narative fiind redata
cronologic, prin inlantuire .
TEMA:
Tema basmului e lupta dintre bine și rău, încheiată cu victoria binelui , acesteia
fiindu-i asociate motive narative specifice : superioritatea mezinului , călătoria ,
probele, pedeapsa si căsătoria.
PERSPECTIVA NARATIVA:
Perspectiva narativa este omniscienta, dar nu si obiectiva , deoarece naratorul
intervine prin comentarii adresate unor potențiali ascultători:” Ce-mi pasa mie ? Eu
sunt dator sa spun povestea și va rog sa ascultati.”
VIZIUNEA DESPRE LUME:
Viziunea despre lume cuprinde o imagine de carnaval; în universul ficțional lumea
este infatisata pe dos. Viziunea autorului pare a fi exprimată prin perspectiva lui
Ochila :”care vede toate și pe toti altfel de cum vede lumea cealalta”.
INCIPIT:
Incipitul cuprinde formula tipică inițială : ”Amu cica era odata intr-o tara un crai care
avea trei feciori “. Se intra astfel în fabulos , coordonatele spatio-temporale sunt vagi
si nedeterminate, acțiunea fiind delimitată de “marginea” pamantului . Formulele
mediane realizeaza trecerea de la o secvență la alta :” si mai merge el cat merge “ .
FINAL:
Finalul basmului include formula finală și face o trimitere către realitate , asigurand
astfel ieșirea din fabulos:” cine se duce acolo bea si mananca, iar pe la noi, cine are
bani bea și mănâncă , iara cine nu, se uita si rabda”.
 * Personajele din basmul cult al lui Ion Creangă sunt oameni , dar și ,,ființe
himerice” ce au comportament omenesc , după cum afirmă criticul literar G.
Călinescu .
INTRODUCERE:
Harap-Alb este personajul principal și eponim al basmului , este protagonistul ,
întruchipare a binelui , dar este un erou atipic de basm, fiind construit ca o ființă
complexă care învață din greșeli și progresează . El iese din tiparul eroului clasic
prin scene ca cea în care îi dă calului cu frâul în cap sau râde împreuna cu ceilalți de
Gerilă , în casa de aramă.
STATUT SOCIAL:
Statutul social inițial este de tânăr fecior de crai. Ipostazele sociale prin care va
trece sunt menite să surprindă inițierea treptată , maturizarea și acumularea de
experiență. Va trece ulterior la un statut inferior de slugă , devine pețitorul Spânului și
primește în final statutul pe care îl merită prin muncă și efort , acela de împărat în
locul unchiului său . Pe oriunde merge este prețuit și respectat , chiar verișoarele
sale , fiicele lui Verde Împărat consideră că ,,sluga” spânului este preferabil celui pe
care-l consideră vărul lor .
STATUT MORAL:
Structura sa morală este superioară , evoluează de-a lungul operei și surprinde
trăsăturile sale morale. Eroul reprezintă binele , dar are calități și ,,defecte” specifice
vârstei . Lui îi lipsește cunoașterea oamenilor , puterea de a cântări ce e sinceritatea
și ce e prefăcătoria în vorbele oamenilor . Inocența și credulitatea nu sunt defecte , ci
doar caracteristici ale tânărului neexperimentat.
Calitățile sunt evidențiate prin comportament , prin modul în care se poartă cu
ceilalți , evidențiindu-se bunătatea (,, nu eu , ci puterea milosteniei și inima cea bună
te ajută , Harap-Alb ”) , altruismul și curajul.
STATUT PSIHOLOGIC:
Statutul psihologic vizează inițierea personajului , modul în care se transformă în
drumul maturizării . Inițial , este impulsiv și superficial , aspecte vizibile în întâlnirea
cu Sf. Duminică sau în alegerea calului , dar evoluează devenind perseverent ,
capabil de a înțelege și accepta toate aspectele vieții . Deși se revoltă frecvent
împotriva destinului și sarcinilor primite , va înțelege în final rostul acestora :,,vei
crede celor asupriți și necăjiți ”. Drumul inițierii este o călătorie spre sine , spre a
revela calitățile atente ale ființei .
TRĂSĂTURA DOMINANTA:
Trăsătura sa dominantă este noblețea morală , susținută de bunătate ,
generozitate și chiar de inocență .
SCENE REPREZENTATIVE:
Ilustrativă este scena coborârii din fântână , unde lipsa de maturitate , naivitatea
sunt sancționate : Spânul pune mâna pe “cartea , pe banii și pe armele fiului de crai”.
Judecând lumea după modelul său moral , feciorul craiului găsește și devine slugă
sub numele de Harap-Alb. Numele primit reprezintă un oximoron care asociază
simbolic cele două etape ale deveniri:,,harap” , negrul , dificultatea învățării ,, alb” ,
caracterul nobil , menirea de a ajunge împărat . Spânul se transformă într-un inițiator
a cărui răutate supune eroul la probele necesare pentru a demonstra calități de
împărat: ,,sălăti” din Grădina Ursului , pielea cu pietre prețioase din Pădurea
Cerbului și pe fata Împăratului Roșu.
O altă scenă semnificativă pentru noblețea morală a protagonistului este cea în
care are loc pedepsirea răufăcătorului și restabilirea echilibrului . Jurământul ,,că-i va
da ascultare până va muri și va învia” , corectitudinea morală și experiența recent
dobândită nu-i permit să dezvăluie adevărul . Etapa de inițiere se încheie prin
readucerea la viață , Harap-Alb și-a finalizat maturizarea , abia acum fiind pregătit
pentru etapa următoare .
Se evidențiază astfel sensul didactic al basmului: ,,Când vei ajunge și tu odata
mare și tare , vei căuta să judeci lucrurile de-a fir-a-păr și vei crede celor asupriți și
necăjiți , pentru că știi acum ce e necazul” .
Eroul este sprijinit de ajutoare , ființe însușiri supranaturale ( Sfânta Duminică ) ,
animale fabuloase (calul năzdrăvan , albinele ) , făpturi himerice ( cei cinci tovarăși)
sau obiecte miraculoase ( apa vie și apa moartă).
CARACTERIZARE DIRECTĂ:
Este caracterizat în mod direct de autor , de celelalte personaje și prin
autocaracterizare, marturisindu-i Spânului ,,din copilăria mea sunt deprins a asculta
de tata” . Sf. Duminică îi evidențiază calitățile morale , dar îl și sancționează ,, slab
de înger , mai fricos decât o femeie ” . Naratorul relevă inocența ,, boboc de felul său
la trebi de aieste” .
CARACTERIZARE INDIRECTĂ:
Caracterizarea indirectă se desprinde din comportament , limbaj , nume și relația
cu celelalte personaje . Pentru cele cinci personaje fantastice este: ,,tovarăș ...părtaș
la toate ...prietenos cu fiecare” .
Basmul cult înfățișează un fantastic umanizat , personajele au comportament și
mentalitate asemănătoare țăranilor din Humulești , Harap-Alb comportandu-se ca un
flăcău de la țară , înțelegător și tolerant .
,,Povestea lui Harap-Alb” este un bildungsroman care prezintă un erou complex ,
în plin proces de maturizare ,,o oglindire a vieții în moduri fabuloase”.