Sunteți pe pagina 1din 4

FEMEIA in literatura (Smaranda Creanga vs Vitoria Lipan) FEMEIA este una dintre cele mai fascinante fiinte!

Ea face parte dintre persoanele care stiu sa se puna n valoare, indiferent de nivelul lor financiar sau intelectual.Bunul Dumnezeu a dotat-o pe femeie cu o capacitate afectiva care,daca este lasata n umbra, devine un adevarat motor de manifestare a vitalitatii ei sentimentale,fizice,erotice etc. Femeia nu va sta niciodata pe gnduri n fata unui obiect vestimentar sau a unei podoabe, oricat ar costa, daca i vine de minune. Cu ct un obiect este mai scump, cu att mai mult merita cumparat si purtat, ceea ce dinamizeaza si chiar amplifica placerea femeii de a se etala pe scena vietii n diverse roluri interpretative.Femeia va juca ntotdeauna cu succes rolul marilor iubiri sau al artistei neintelese, de la ipostaza de mama devotata pna la aceea de amanta ideala. Pasionala, frumoasa, solara, stralucitoare, intuitiva, plina de creativitate si adesea cu o imaginatie neasteptata, femeia poate deveni tinta oricarui barbat care vrea sa faca impresie buna n rndul genului masculin,avnd la brat un personaj aranjat dupa ultimul racnet si de o frumusete inimaginabila.Nasucul ei crn, ochii mari cu gene lungi, buzele usor ntredeschise si cuprinse de un tremur abia perceptibil pot darma toate promisiunile de fidelitate facute (altor femei) de soti inconstienti sau de masculii slabi de nger.Femeia a fost,este si mereu va ramane o piesa pretioasa de muzeu,istorica,misterioasa si cu propria poveste. Unii autori,au incercat sa ne caracterizeze femeia prin intermediul unor personaje punand-o in diferite ipostaze. Mihail Sadoveanu:Baltagul,personaj principal:Vitoria Lipan.Un personaj feminin deosebit.Descoperita in ipostaza de mama,gospodina,sotie,si aparatoare a traditiilor stravechi,portretul eroinei se construieste pe masura derularii faptelor.Vitoria,considerandu-se o femeie simpla si nestiutoare,este total inversul acestei autocaracterizari,ea fiind defapt foarte inteligenta,refacand drumul lui Nechifor,si foarte sireata,mimand supunere si naivitate fata de ucigasi pentru a-i determina sa-si marturiseasca fapta. Fata de Smaranda Creanga,personajul din Amintiri din copilarie,Vitoria Lipan era o fire severa,tratando pe Minodora cu asprime si duritate,imbarbatand-o in loc sa-i vorbeasca asemeni unei mame fiicei ei.Spre deosebire de felul cum se comporta cu Minodora,cu Ghita era protectoare,incercand sa-l maturizeze si sa-i deschida ochii in fata unei lumi pline de responsabilitati. Vitoria demonstreaza un extraordinar simt al orientarii.Desi nu cunoaste drumul si nu are acea putere fizica specifica barbatilor, ea reuseste sa obtina informatia dorita. Datorita comportamentului sau diplomat, a intrebarilor subtile si a simplitaii ei, Vitoria trece neobservata fara a starni curiozitate.Vitoria dovedeste in momentul gasirii osemintelor lui Nechifor Lipan o tarie sufleteasca incredibila . Ea are putere de stapanire si o dorinta apriga de a organiza inmormantarea sotului ei dupa obiceiurile muntenilor. Diferenta dintre Smaranda Creanga si Vitoria Lipan,este una evidenta,personalitatile,ipostazele,felul de a lua hotararile si de a le pune in aplicare fiind total diferite,Smaranda avand o personalitate umoristica,lasandu-l pe Nica fara haine cand merse la scaldat,iar Vitoria fiind o mama severa,dand dovada de seriozitate maxima cand vine vorba de odraslele si sotul ei.Smaranda Creanga da si ea dovada in unele parti cum ca ar fi autoritara.Creanga o descrie mai intai ca pe o fiinta cu daruri fantastice: cu adevarat ca stia a face multe si mari minunatii: alunga norii cei negri de pe deasupra satului nostru si abatea grindina in alte parti, infigand toporul in pamant, afara, dinaintea usii etc. Apoi este vazuta prin modul in care isi manifesta grija fata de casa si de destinul copiilor. Smaranda este o fire mai aspra, cu vointa neclintita, care isi iubeste copiii fara sentimentalisme, dar cu un devotament nemarginit. Ambele personaje sunt prezentate in cea mai mare parte in ipostaze de mama,fapt pentru care in caracterizarile lor,se gasesc multe asemanari,lucruri in comun. Fie un simplu personaj al unei opere literare,fie ca suflet omenesc,femeia are niste trasaturi specifice pe care si le afiseaza prin feminitate.Femeia stie ntotdeauna cum sa-si farmece admiratorii. Dornica sa mpartaseasca sentimentele de dragoste cu cineva (sentimente care, la ea, sunt un izvor nesecat), ea pierde imens de mult timp n fata oglinzii, nu neaparat pentru ca este o stilata, ci pentru ca are un

interes imediat: acela de a fi centrul atentiei cuiva.Buna sau rea,blanda sau artagoasa,femeia va fi mereu admirata de catre genul opus si considerata o piesa de valoare.

(fragment) de Ion Creanga Caracterizarea personajelor Ion Creanga este unul dintre cei mai mari scriitori ai operei romane. Opera sa este compusa din romane, articole, memorii, poveshti, poveshtiri. Cea mai importanta opera a lui este romanul ,,Amintiri din copilarie, a carui personaj principal este autorul intruchipat de Nica. Fragmentul din carte reprezinta o zi obishnuita la shcoala precum shi cateva personaje elevii : Gatlan, Davidica, Mirautza, Trasnea, Shtefanescu dar shi personajul colectiv adica restul elevilor. 2 Naratorul este personaj la faptele relatate shi deci realizezaza o caracterizare directa asupra personajelor. Relatarea intamplarilor se face la persoana a III-a, timpul trecut imperfect. Fiecare personaj este caracterizat intr-un anumit fel. Fiecare are o anumita conceptzie despre scoala. Gatlan este caracterizat indirect prin comportament: Gatlan se certa si prin somn cu urieshul Goliat din care reiese ca acesta ii placea sa se ghionteasca cu altii. Conceptia sa despre scoala este aceea ca scoala nu este pentru a invata. Davidica este caracterizat direct ralizindui-se astfel portretul fizic la care se implica afectiv naratorul: de-a mai mare dragul sa-l vezi pe Davidica, flacau de munte, cu barba in furculitza shi favoritze frumoase, cu pletele cretze shi negre ca pana corbului, cu fruntea lata shi senina, cu sprancenele tufoase, cu ochii mari, negri ca murele shi scanteietori ca fulgerul, cu obraji rumeni ca doi bujori, nalt la stat, lat in spete, subtzire la mimladios ca un mestecan, ushor ca o caprioara shi rushinos ca o fata mare. Dumnezeu sa-l ierte! ca n-avu parte sa se preutzeasca ce arata frumusetzea fizica a personajului musteciosul Davidica, dar si indirect prin fapte: pana tiparea o mamaliga, mantuia de spus pe de rost, rapede si fara gres, toata istoria Vechiului Testament, de Filaret Scriman, impartita in perioade, si pronumele conjuctive de dativ si acuzativ din gramatica lui Macarescu ceea ce arata ca Davidica este un elev inteligent shi silitor care are o conceptzie foarte buna despre scoala, pentru el shcoala existand pentru a invatza. este caracterizat indirect prin intermediul faptelor shi al comportamentului: umbla trela-lela, in puterea iernii, pe la tarabile jidoveshti, nebun era el sa-shi piarda viatza din pricina lui mitzi-i, ni-vi-li, me-te-il-o, ne-ve-i-le din care reiese ca el era un baiat deshtept dar caruia nu ii placea sa invetze. Trasnea este caracterizat direct indirect prin intermediul faptelor shi al comportamentului. Mide caracterizare prin care este caracterizat Shtefanescu sunt: autocaracterizarea shi caracterizarea indirecta prin intermediul faptelor shi prin relatzionarea personajului cu celelalte personaje. Personajul colectiv este reprezentat de restul elevilor care sunt caracterizatzi indirect prin fapte: unia dondaneau ca nebunii, pana-i apuca ametzeala adica erau galagioshi; altzii o duceau numai intr-un muget, cetind pana le parea vederea , adica incercand sa citeasca ei oboseau shi scoteau nishte sunete care semanau cu nishte mugete; la unia le umblau buzele parca erau cuprinshi de epilepsie ei shtiind sa citeasca bine shi foarte repede insa cei mai multzi umblau bezmetici shi stateau pe ganduri, vazand cum ishi pierd vremea, shi numai odin greu, shtiind cate nevoi ii ashteapta acasa aceshtia facand parte din familii sarace care aveau o groaza de probleme.

Folosind un procedeu compozitional specific, cel al povestirii in rama, autorul evoca universul vietii taranesti, reconstituind atmosfera patriarhala a satului de munte. Din prima secventa a naratiunii aflam date etnografice exacte asupra mediului: o serie de amanunte semnificative din viata oamenilor de la munte, cu indeletnicirile acestora, cu bucuriile, necazurile si grijile lor:

"Nu stiu altii cum sunt, dar eu, cand ma gandesc la locul nasterii mele, la casa parinteasca din Humulesti,(...) parca-mi salta si acum inima de bucurie!" Detaliile specifice unui interior taranesc, configurand casa traditionala din secolul trecut, sunt prezentate de autor prin enumerare: stalpul hornului ("unde lega mama o sfara cu motocei la capat, de crapau matele jucandu-se cu. ei"), prichiciul vetrei ("cel humuit, de care ma tineam cand incepusem a merge copacel"), cuptiorul ("pe care ma ascundeam, cand ne jucam noi, baietii, de-a mijoarca"). Elementele acestea nu raman fara determinanti: "stalpul hornului" legat "cu motocei", "prichiciul" "humuit" sau "cuptiorul" sunt definite cu rolul pe care-l aveau in jocul copiilor. Urmeaza o imagine de ansamblu, casa parinteasca fiind descrisa din interior, ea simbolizand copilaria insasi, varsta fericita, cand "...si parintii, si fratii, si surorile imi erau sanatosi, si casa hi era indestulata, si copiii si copilele megiesilor erau de-a pururea in petrecere cu noi si toate imi mergeau dupa plac, fara leac de suparare, de parca toata lumea era a mea".

Creanga se autodefineste astfel: "Si eu eram vesel ca vremea cea buna si sturlubatic si copilaros ca vantul in tulburarea sa" - marturisire lirica ce ne pregateste pentru a introduce in centrul amintitilor, ca pe un simbol impunator al intregii copilarii, chipul scump al mamei. Dupa trecerea vremii, autorul o vede intr-o lumina deosebit de frumoasa, zugravind-o cu dragoste, respect si recunostinta: "Si mama. care era vestita pentru nazdravaniile sale, imi zicea cu zambet uneori..: Iesi, copile cu parul balan, afara si rade la soare, doar s-a indrepta vremea! Si vremea se indrepta dupa rasul meu..."

Detaliile realiste, dezvaluind datini si credinte stravechi, prezente in satul romanesc, se inlantuie cu imaginea mamei, care este ridicata la treapta sublimului uman. Calitatile ei exceptionale o plaseaza in mit. Datinile perpetuate in satul romanesc, practicile stravechi dezvaluie, inca o data, felul de viata al oamenilor. Mama crede cu tarie*in aceste datini. Ea "stia a face multe si mari minunatii: alunga nourii cei negri de deasupra satului", "abatea grindina in alte parti, infigand toporul in pamant, afara, dinaintea usii; inchega apa numai cu doua picioare de vaca; ... batea pamantul sau paretele sau vrun lemn" cand odorul i se "palea la cap, la mana sau la picior", usurand suferintele copilului; "buchisea" taciunii in soba cu clestele "ca sa se mai potoleasca dusmanii"; cand mamei "nu-i venea la socoteala" cautatura feciorului, "indata pregatea, cu degetul imbaiat, putina tina din colbul adunat pe obsasul incaltarii, zicand: Cum nu se di-oache calcaiul sau gura sobei, asa sa nu mi se dioache copilasul!". Smaranda Creanga e o femeie simpla, o taranca de la munte, nestiutoare de carte, ca si Vitoria Lipan, din Baltagul lui M. Sadoveanu; asa se si explica credinta ei in superstitii, in vraji si descantece. in schimb, este o femeie harnica, isteata, dornica de invatatura si nazuind sa asigure copiilor o viata mai buna. Desi e inglodata in treburi, ea gaseste timp sa invete, sa citeasca o d4ta cu baiatul ei mai mare. De aceea, copilul vede in fiinta care i-a dat" viata o adevarata zeita, de unde si acea atitudine de veneratie pentru mama sa, realizata printr-un adevarat imn filial, prezent in urmatorul fragment:

"Asa era mama in vremea copilariei mele, plina de minunatii, pe cat mi-aduc aminte; si-mi aduc bine aminte, caci bratele ei m-au leganat... si sange din sangele ei si carne din carnea ei am imprumutat, si a vorbi de la dansa am invatat."

Pentru tot ce i-a transmis, copilul este recunoscator. Mama este prezenta si cu intransigenta sa fata de copil, cu grijile ei zilnice, dar si plina de duiosie, de sensibilitate, purtandu-se in asa fel ca sa obtina rezultate educative bune. Ne amintim ca atunci cand Nica o lasa inglodata in treburi si fuge la scaldat, ea il pedepseste luandu-i hainele, iar cand acesta se intoarce rusinat si flamand, il dojeneste blSnd ca sa-si schimbe purtarea. Fiica de vornic, Smaranda stie sa poarte discutii lungi si convingatoare cu sotul ei pe teme educative: de exemplu, scena intampinarii tatalui, care "venea noaptea de la padure de la Dumesnicu", cu consemnarea unor nazdravanii ale copiilor, scoaterea matelor de prin ocnite si cotrute. Este aici un umor de situatie: mama. exigenta si darza, nu are aceeasi viziune asupra jocului copiilor precum tatal. Cand ea "se lasa cate oleaca ziua sa se hodineasca", baietii tocmai atunci "ridicau casa in slava". "Cand incepe a toca la biserica, Zahei al tau, cel cuminte, fuga si el afara si incepe a toca in stative, de paraie paretii casei si duduie ferestile. Iar stropsitul de Ion, cu talanga de la oi, cu clestele si cu vatrarul, face o hodorogeala si un taraboi, de-ti ie auzul; apoi isi pun cate o toala in spate si cate un coif de hartie pe cap si canta aliluiia si Doamne mi-luieste, popa prinde peste, de te scot din casa. Si asa in toate zilele de cate doua-trei ori, de-ti vine cateodata sa-i cosesti in bataie"...

Starneste voia buna a cititorului opinia contrara pe care o exprima tatal copiilor, intr-un dialog savuros (comic de situatie): "- ...Poi, da, mai femeie, tot esti tu bisericoasa, de s-a dus vestea, incaltea t-au facut si baietii biserica aici pe loc, dupa cheful tau. (...) - Ei, apoi, minte ai omule? Ma mieram eu, de ce-s si ei asa cuminti, mititeii; ca tu le dai nas si le tii hangul. Ia priveste-i cum stau toti treji si se uita tinta in ochii nostri, parca au de gand sa ne zugraveasca" - raspunde femeia. Dupa felul in care se adreseaza barbatului, Smaranda se dovedeste superioara lui ca putere de intelegere a lu-crurilor si mai sensibila la innoiri. Deoarece copiii nu se potoleau cu harjoana, Smaranda era nevoita sa devina aspra: "si nu puteam adormi de incuri, pana ce era nevoita biata mama sa ne faca musai cate un surub-doua prin cap si sa ne deie cateva tapangele la spinare". induiosat de amintire, autorul noteaza: "Si numai asa se putea linisti biata mama de raul nostru, biata sa fie de pacate!" A doua zi, jocurile incepeau de la capat, "si iar lua v mama nanasa din coarda si iar ne jnapaia, dar noi parca bindiseam de asta? vorba ceea: Pielea rea si rapanoasa Ori o bate, ori o lasa..." Smaranda este individualizata in special prin harnicia si dragostea ei de mama, un accent special dobandind darzenia cu care isi urmareste ambitia de a-l vedea pe Nica preot. Smaranda este o femeie deschisa, prietenoasa, bucuroasa de oaspeti. Dupa intamplarea cu pupaza, ea o cheama pe matusa Marioara, cu care se sfadise din pricina lui Nica, la o masa buna, cu placinte si un pahar de vin: "ca cele rele sa se spele, cele bune sa s-adune".