Simulare Hunedoara, E.N.

Subiectul I
A.1. Doi termeni din câmpul lexical al familiei sunt: ,,bunica’’ și ,,nepoții’’.
2. a)
3. c)
4. a)
5. Adevărat, Fals, Fals, Fals, Fals, Adevărat.
6. Tipul de narator este obiectiv, întrucât narațiunea se realizează la persoana a III-a. O secvență
sugestivă o reprezintă: ,,Omul pleca grăbit’’, relevantă fiind utilizarea verbului la persoana a III-a
,,pleca’’.
7. Un element de conținut, la nivelul celor două texte, îl constituie relația dintre bunici și nepoți.
În primul fragment, bunica Safta are grijă de nepoții copiilor și a vecinilor ei, fiind foarte atentă
și grijulie cu aceștia, cu toate că are o vârstă înaintată, își arată dragostea față de cei mici.
În al doilea text nonliterar, sunt oferite informații despre modul în care prezența bunicilor în viața
nepoților este benefică din toate punctele de vedere și îi ajută să depășească momentele dificile,
chiar și din perspectivă psihologică.
8. Consider că este important să fii recunoscător celor care au contribuit la educația ta, având în
vedere faptul că au răspuns nevoilor materiale și au știut cum să gestioneze anumite probleme
din viața ta, ajutându-te să fii bine și să depășești momentele dificile.
Orice copil sau adolescent este dator să se comporte civilizat și cu respect față de cei care l-au
ajutat în formarea educației și a comportamentului. De exemplu, așa cum reiese din textul 1.,
bunica Safta este la o vârstă înaintată, însă acesta detaliu nu o oprește din a ști cum să îi educe pe
nepoți și cum să le aibă grija atunci când au nevoie, deși erau mulți, iar părinții îi sunt
recunoscători pentru efortul depus.
9. Ideea textului ,,Bunica Safta’’, de Ion Agârbiceanu, mă trimite cu gândul la opera ,,Bunicul’’,
de Barbu Ștefănescu Delavrancea.
O valoare culturală comună, la nivelul celor două texte, o constituie interesul pentru relația dintre
bunici și nepoți.
O valoare morală comună, la nivelul celor două texte, o reprezintă generozitatea/dragostea
bunicilor față de nepoți.
În textul-suport, bunica Safta, deși este în vârstă are grijă de toți nepoții ei și de copiii vecinilor,
oferindu-le ceea ce au nevoie micuții, arătându-și dragostea într-un mod aparte.
În opera lui Barbu Ștefănescu Delvrancea, un băiat și o fetiță se bucură enorm de dragostea
bunicului, ce îl încalecă de fiecare dată, atunci când merg la el, unul pe un genunchi, altul pe
celălalt, începând să se joace, să-i asculte poveștile acestuia și să fie încântați că sunt împreună.

B. 1. b)
2. a)
3. b)
4. d)
5. ,,nu era’’-imperfect;
,,poate’’-prezent;
,,vor cunoaște’’-viitor standard.
6. Ochelarii bunicii nu se află pe masă.
Pisica este foarte frumoasă.
7. Mergem la mare deci ne distrăm.
8. I-AR PLĂCEA și ei să vină la REPETIȚII cu noi ,dar nu are cine să o aducă și nu vrea să vină
cu CEILALȚI COPII.

Subiectul al II-lea

Personajul literar, ,,ființă de hârtie specifică lumii ficțiunii"( Roland Barthes ) este rotița,
care pune în funcțiune întreg mecanismul narativ, el constituind o modalitate de evidențiere a
viziunii despre lume a autorului.
Personajul bunica Safta ocupă locul central în fragmentul selectat din opera
literară ,,Bunica Safta’’, de Ion Agârbiceanu , deoarece este prezent pe tot parcursul acțiunii, iar
celelalte personaje gravitează în jurul său .
,,Bunica Safta’’ de Ion Agârbiceanu este o operă epică în care autorul pune în lumină
dragostea unei bunici față de nepoți și față de cei dragi de care are grijă.
Bunica Safta este personajul principal al acestui text fragmentar, deoarece autorul îi
evidențiază comportamentul acesteia în raport cu celelalte personaje. Încă de la început, naratorul
obiectiv îi oferă informații despre statutul social. Aceasta este o văduvă de zece ani, care
împlinea la Sfânta-Maria-mare, șaptezeci şi cinci de ani.
 Trăsăturile bunicii Safta sunt redate atât prin caracterizarea directă, cât și prin
caracterizarea indirectă, ce reiese din limbaj, comportament, relațiile cu alte personaje și
întâmplările la care participă.
Aici, bunica Safta este surprinsă în momentul în care ajunsă la bătrânețe are grija
nepoților săi, dar și de copiii vecinilor ei.
Portretul fizic al personajului este realizat în mod direct de către naratorul obiectiv, care
reușește să-i surprindă elementele portretului fizic: ,,femeie înaltă, uscățivă, iute în mişcări’’, ,,
subţire şi frumoasă’’, ,,tot mlădioasă şi subţire, atâta doar că nu mai este aşa de înaltă ca
odinioară’’, evidențiindu-se frumusețea aparte pe care nu orice femeie de vârsta ei ar fi putut să o
aibă.
Personajului i se conturează și un portret moral, realizat prin mai multe mijloace de
caracterizare. În mod direct, bunica Safta era ,,neodihnită la lucru, pornită spre mânie repede,
învolburată, dar îi trecea degrabă, se liniştea şi izbucnea în râs’’, sugestie a faptului că nu era o
femeie răutăcioasă, care să poarte dușmănie. Tot direct, aflăm de la narator că aceasta a adus ,,în
lume cinci copii: patru băieţi şi o fată’’. Totodată, ,,începea să fie mai uitucă, greșea adeseori la
numărat când trecea de zece, amesteca numele nepoților, îi lua pe unul drept altul, uita căruia i-a
dat de mâncare şi căruia nu’’, arătând faptul că odată cu trecerea timpului omul este supus
schimbărilor.
Alte trăsături ale personajului sunt prezentate prin procedeele indirecte. Comportamentul
personajului îi reliefează bunătatea și grija cu care este înzestrat omul simplu, dorind să fie
alături de nepoți și de copiii vecinilor ei: ,,le venea la îndemână celorlalţi să-i lase ei copiii când
mergeau la lucru şi să-i ia când se întorceau seara.’’. Este atentă la detalii și nu dorește să
greșească trăiestuțele nepoților cu mâncare: ,,Bătrâna le punea în rând, una după alta, cum
veneau copiii, să ştie care a cui este, pentru că trăistuțele tare semănau una cu alta. În unele erau
merinde mai multe, în altele mai puţine, după numărul nepoților.’’ Din limbajul acesteia reiese o
ușoară ironie a bunicii, izvorâtă din inteligența cu care era înzestrată: ,,-Văd că i-ai adus! Da’ le-
ai pus în traistă?...- Să le fi pus destul, că pe ăștia cu greu îi saturi. O să-mi mănânce şi urechile.
‘’, grija acesteia de nu le lipsi nimic copiilor. Trăsătura dominantă este bunătatea, urmată de
grijă, care reies din relațiile cu celelalte personaje: nepoții, copiii vecinilor și fiii ei.
Dintre trăsăturile evidențiate de către autor în conturarea personajului bunica Safta, admir
grija, valoare morală cu care mă identific, cu care rezonez și pe care o consider esențială și în
devenirea mea ca om. La rându-mi, sunt grijuliu față de cei apropiați, care se află în nevoi și îmi
cer ajutorul atunci când consideră.
Așadar, autorul Agârbiceanu vrea să contureze un anumit tip de personaj și să ilustreze o
calitate umană, bunătatea omului simplu, portretizată în personajul bunica Safta.