REZOLVARE SUBIECT DEFINITIVAT 2020

SUBIECTUL 1:
A. Limba română
1. Diftongi: poate, mai
Hiat: intelectualul, fotografiat

2. Virgula în enunțul dat marchează raportul de coordonare prin juxtapunere între cele două
propoziții subordonate atributive

3. Antonime:
oriunde – nicăieri
acoperă – descoperă
dezordine – ordine

4. Familia lexical a verbului ,,a acoperi’’: acoperire, descoperire

5. Toate cărțile sunt în bibliotecă. (adjectiv pronominal nehotărât)

6. Valori morfologice:
ele – pronume personal
peretele – substantiv comun,
stă – verb predicativ

Funcţia sintactică :

ele – subiect simplu

peretele – complement direct
stă – predicat verbal

7. El vorbeste cu plăcere despre meseria lui frumoasă.

8. Propoziției subordonate ,,…să-și creeze însemnele ei pentru a fi recunoscută’’ - propoziție

subordonată completivă directă

9. Fragmentului: ,,Intelectualul umanist face tot ce poate pentru a obține, mai cu seamă când e
fotografiat sau filmat, o aură inconfundabilă’’ relevă şi subliniază faptul că un intelectual
întotdeauna o să arate cât de bine este pregătit din punct de veder intelectual, cât de multe opere,
cărţi şi alte obiecte de artă deţine şi o să îşi creeze per ansamblu aceasta aură şi superioritate. În
toate interviurile ce le susţine urmăreşte să fie aşezat pe fotoliul în spatele căruie se găseşte
biblioteca plină de cărţi pentru a sublinia condiţia sa de intelectual.
 B. Literatura română

Intrând în peisajul liricii româneşti la începutul secolului al XX-lea, Elena Farago, a avut
o contribuţie însemnată în afirmarea creaţiei originale româneşti. A debutat sub auspicii
sămănătoriste, dar s-a orientat apoi în mod natural spre simbolism, prin structură şi sensibilitate;
poetă şi prozatoare, a contribuit la dezvoltarea şi consolidarea liricii feminine, atât de timid
manifestată până la apariţia ei. Confruntată de timpuriu cu greutăţile vieţii, a ajuns totuşi în
preajma unor mari personalităţi ale vieţii literare, ca I.L. Caragiale, Alexandru Vlahuţă, G.
Coşbuc, Liviu Rebreanu, Nicolae Iorga sau Eugen Lovinescu, care i-au influenţat decisiv
destinul creator.
Volumul de debut, ,,Versuri”, este primit cu interes şi admiraţie, iar Nicolae Iorga îi face
o prezentare elogioasă în ,,Sămănătorul” din 4 iunie 1906: ,,De mult nu scrie la noi o femeie cu
idei, cu ştiinţă de vers, de iubire pentru arta sa. Părăsind pentru totdeauna discuţiile cu sine
însăşi, lăsând altor tânguitori lungul vers de jălanie, vorbind naturii fără viaţă pe care o învie,
desluşind pe cei smeriţi din viaţa oamenilor şi din afară de dânsa, căutând să dea de urma
potrivirilor tainice ce se află între cele însufleţite şi cele fără de suflet, d.na Farago îşi va însemna
trainic numele în literatura noastră”.
Criticul G. Călinescu afirmă despre Elena Farago că a apărut ,,într-o vreme când
înfloreau semănătoriştii, Coşbuc, Iosif, Maria Cunţan, poezia Elenei Farago se scaldă la început
în acele ape. Dar mai cu seamă pare că asculţi un Coşbuc mai volubil şi, uneori, prin el, chiar pe
Eminescu”.
,,Gândăcelul", ,,Căţelusul şchiop", ,,Într-un cuib de rândunică", ,,Pedeapsa mâţei”, ,,Doi
fraţi cuminţi” şi multe altele sunt poezii îndrăgite şi cunoscute de aproape toţi copiii. Poezia
Elenei Farago este de o factura deosebită, poate datorită faptului că de la anii adolescenţei a fost
mamă propriilor fraţi orfani şi datorită experienţei pe care a acumulat-o în anii în care s-a aflat în
preajma unor copii aflaţi în dificultate fiind inspectoare a azilurilor pentru copii din Craiova. Ea
dezvăluie o dragoste pentru copii, cărora le descrie cu gingăşie, prospeţime si delicateţe lumea
care îi înconjoară: gâze minuscule, păsări felurite (cocoşi, rândunele, vrăbii,lăstuni, etc.),
patrupedele casnice (vaci, măgari, iezi, purcei, căţei, pisici, etc.). Creaţia Elenei Farago este
specială pentru că oferă copiilor mici posibilitatea de a cunoaşte şi înţelege corect şi profund
situaţii delicate de viaţă şi militează pentru nonviolenţă, ducând tema în lumea vietăţilor dragi.
Poezia pentru copii a Elenei Farago preferă ca formă de expunere monologul, înfăţişând
adeseori „drame” „din lumea celor care nu cuvântă”. O asemenea dramă este cea a căţeluşului
şchiop din poezia, pe care o povesteşte înduioşător, impresionant el însuşi: „are numai trei
picioare” şi e poreclit în derâdere „cuciu şchiop”, pentru că un copil rău, lovindu-l cu piatra l-a
şchiopat. Elena Farago a selectat pentru această poezie un personaj care face parte din lumea
gospodăriei în care copilul ocupă un loc foarte important. Construcţia poeziei are la baza
personificarea ca figura de stil, iar titlul este simplu, şi sintetizează imaginea şi starea sufletească
a personajului principal, al acţiunii lirice.
Începutul poeziei este o prezentare pe cât de scurtă pe atât de edificatoare a principalului
personaj şi are scopul de a capta atenţia copilului şi a-l implica. Conţinutul poeziei este concis şi
descrie drama sufletească a căţelului: faptul că râd copiii de el, îl poreclesc, ,,cuţu şchiop”, stă
singur pentru că nu se poate juca:
,,Eu am numai trei picioare
 Şi de-abia mă misc: ţop, ţop!
Râd când mă-ntâlnesc copiii
Şi mă cheamă "cuţu şchiop".”
Drama micului căţel este înduioşătoare pentru că, infirmitatea aceasta nu-i îngăduie să ia parte la
jocurile şi bucuriile fraţilor săi, mai ales la hârjonelile cu copiii. Drama căţeluşului este şi mai
impresionantă prin contrastul dintre realitatea tristă şi dorinţa firească a bucuriei jocului. El este
conştient că aşa va fi toată viaţa: ,,şchiop” şi trist. Versurile următoare sunt o înduioşătoare
redare a dorinţei micului căţel care îşi doreşte lucruri fireşti, dar pe care el nu le poate face.
,,Fraţii mei ceilalţi se joacă
Cu copii toţi, dar eu
Nu pot alerga ca dânşii,
Că sunt şchiop şi cad mereu!

Şi stau singur toată ziua

Şi plâng mult când mă gândesc
Că tot şchiop voi fi de-acuma
Şi tot trist am să trăiesc.

Şi când mă gandesc ce bine

M-aş juca şi eu acum,
Şi-as lătra şi eu din poartă
La copii de pe drum!...”
El iubeşte copiii, pe copiii cuminţi, cu care i-ar plăcea să se joace şi să-i asculte. Sunt însă
şi copii răi la suflet, care chinuiesc animalele, cum este cel care l-a ologit. Pe aceştia nu-i poate
iubi. Căţeluşul este foarte mâhnit de situaţia sa şi de chinurile prin care a trecut.
,,Cât sunt de frumoşi copiii
Cei cuminţi şi cât de mult
Mi-ar plăcea să stau cu dânşii,
Să mă joc şi să-i ascult!

Dar copiii răi la suflet

Sunt urâţi, precum e-acel
Care m-a şchiopat pe mine,
Şi nu-i pot iubi de fel...

M-a lovit din răutate

Cu o piatră în picior,
Şi-am zăcut şi-am plâns atâta,
De credeam că am să mor...
Cu toată răutatea lui, copilul, se pare, că e cuprins de remuşcare, pentru că acum vine şi-i dă
zahăr căţelului, vrând să fie bun. Căţeluşul ar putea să-l pedepsească, să se răzbune muşcându-l
de picior, cum îi trece uneori prin gând. Dar „răzbunarea” sa este alta: îl lasă să înţeleagă că un
biet căţel are un suflet mai bun decât al său.
,,Acum vine şi-mi dă zahăr
Şi ar vrea să-mi fie bun
Şi-aş putea să-l musc odată
 De picior, să mă răzbun.

Dar îl las aşa, să vadă

Răul, că un biet căţel
Are inima mai bună
Decât a avut-o el.”
Poezia Căţeluşul şchiop este o fabulă a cărei morală este cuprinsă nu numai în ultima
strofă (prin contrastul dintre bunătatea căţelului şi răutatea copilului) ci în întreaga poezie,
îndemnând la grija faţă de micile vieţuitoare, ele trebuie ocrotite cu grijă, pentru că adeseori o
joacă inconştientă poate provoca stâlcirea sau chiar moartea lor. Prin urmare, deşi se referă la
lumea animalelor, poezia vorbeşte despre dramă, despre situaţii dificile în viaţă, despre nevoia de
sprijin a celor aflaţi în dificultate, despre integrarea în colectivitate, bunătate şi înţelegere.
Adresându-se copiilor, poeziile Elenei Farago au câteva caracteristici specifice liricii
pentru această vârstă. Ele se adresează afectivităţii copiilor, creând imagini frumoase despre
universul înconjurător, au o tematică variată oferind informaţii despre comportamentul şi
calităţile fiinţelor, plantelor, lucrurilor care fac parte din universul copiilor, modele de acţiune ce
produc multă plăcere prin rimă şi muzicalitate ce redau fapte, idei, tablori şi sentimente într-o
formă foarte concisă. Toate acestea au un mesaj bine construit, o concluzie uţor de reţinut şi cu
valenţe educative.
Numele Elenei Farago, pseudonimul literar sub care este cunoscuta Elena Paximade, a
rămas legat pentru totdeauna de poezia pentru copii. Pornind de la simpla observare a
cotidianului, poeta a creat mici poezii, captivante prin muzicalitatea lor şi prin puterea de
adaptare la înţelegerea copilului.
Eugen Lovinescu, criticul literar, afirmă că poeziile ,,d.nei Farago n-au contururi
lămurite, simţirea e învăluită şi discretă, cuvintele, deşi sunt simple, au înţelesuri îndepărtate…E
un farmec.”, iar Lucian Blaga precizează,,«Dragă Goethe, nu mai căta/ e o iluzie, lasă!»/
Olimpicul, astăzi de-ar mai trăi, /fenomenul şi l-ar găsi,/la Doamna Farago în casă!"

SUBIECTUL II:

,,CUM ÎMI EXPRIM EMOŢIILE’’

1. Desfasurarea activitatii: Conversația se va purta pe baza a șase imagini, derulate în PPT. Copiii
vor încerca să-și dea seama ce fel de emoție trăiește fiecare copil (de bucurie, tristețe, frică,
vinovăție) și o vor imita.
Imaginea 1
- Cum se simte copilul? (trist)
- Să vă prefaceți că sunteți triști! (copiii imită starea de supărare) Când vă supărați? De ce vă
supărați?
Imaginea 2
- Cum se simt copiii? (fericiți, veseli)
- Să vă prefaceți că sunteți triști! (copiii imită starea de supărare) Când vă supărați? De ce vă
supărați?
Imaginea 3
- Ce face fata? (fericiți, veseli)
- Când plângeți? De ce?
Imaginea 4
- Cum se simt copiii? (fericiți, veseli)
- Să vă prefaceți că sunteți triști! (copiii imită starea de supărare) Când vă supărați? De ce?
Imaginea 5
- Cum se simt copiii? (nervoși) De ce?
- Să vă prefaceți că sunteți nervoși! (copiii imită starea). Când vă enervați? De ce?
Imaginea 6
- Cum sunt copiii? (speriați)
- Să vă prefaceți că sunteți speriați! (copiii imită starea). Ce vă sperie?

2.Aigurarea retentiei si a feedback-ul: Copiii sunt rugați, pe baza imaginilor reluate (2, 3, 4, 5, 6)
să se gândească soluții de schimbare a stării emoționale.

-Când un coleg este trist, cum îl putem înveseli?

- Când mama este nervoasă, cum putem să o ajutăm?

- Când ne certăm cu un coleg, cum putem să oprim cearta?

-Când cineva este speriat, cum îl ajutați?

- A fi trist, nervos, sunt stări bune? Dar cum? Înseamnă că e bine să încercăm să fim cât mai
veseli, cât mai buni, cât mai darnici cu cei din jur. Stările de bine ne ajutăm să creștem oameni
mari și frumoși!

3.Evaluare: Se reamintesc emoțiile descoperite în imagini. Se imită acele emoții. Copiii promit
că vor încerca să fie cât pot de veseli și de buni.Sunt apreciați pentru participare. Primesc buline!

2. Activităţile desfăşurate în perioada după-amiezii includ: activităţi recuperatorii şi

ameliorative pe domenii experiențiale (din categoria/de tipul ADE), activități recreative,
de cultivare şi dezvoltare a înclinaţiilor personale/predispozițiilor/aptitudinilor (din
categoria/de tipul ADP) și activități liber-alese. Acestea respectă ritmul propriu de
învăţare al copilului şi aptitudinile individuale şi sunt corelate cu tema săptămânală/tema
proiectului şi cu celelalte activităţi din programul zilei. Se recomandă ca, în cadrul
acestor activități, să se valorifice rezultatele evaluărilor periodice și rezultatele evaluărilor
secvențiale și consemnările din Caietul de observații/Observator.