Ionel Jecu - Poezii

C`rarea din tinere\e 5
Note critice
O invita\ie la bun` dispozi\ie
Dac` sursa liricului este via\a, [n toate formele ei sensibile, cu

tot mixul de trìri ]i atitudini, atunci, contemplarea ei, [ntr-un
registru realist - nostalgic ]i vivace-umoristic, este una dintre
tr`s`turile fundamentale ale volumului “C`rarea din tinere\e”,
scris de dl Ionel Jecu. Cartea adun` scrieri lirice diverse ca
structur`, tematic`, prozodie, limbaj poetic ]i, mai ales, ca
raportare a sinelui, ca subiect lirici, la fenomenul poetic.
Inegale ca valoare, cu m`rturisite ]i asumate st@ng`cei de
paradigm`, poeziile sunt povestea liric` a unei vie\i ce curge ca
un c@ntec [n tonalitate joas`, b`t@nd la poarta sensibilit`\ii.
Clasice [n esen\`, romantice prin ochiul aruncat fugar pe
emo\iile st@rnite de provoc`rile vie\ii, ]`galnice, sau u]or ironice,
textele se revendic` de la o diversitate de specii, precum
madrigalul, sonetul, elegia, rondelul etc.
Maestru [n literatura umoristic`, p`streaz` aceast` not` ]i [n
poeziile prezentului volum. {n unele, umorul este efervescent,
savuros, [n altele, doar se ghice]te, ceea ce face mai credibil`
inten\ia liric`.
Poezia-joc este sintagma care define]te multe crea\ii, pentru
c` finalul este nea]teptat, ca o r`sturnare de situa\ie, un raport
inversat [ntre cauz` ]i efect, [ntre a]teptare ]i rezultate.
Luat` [n totalitate, poezia dlui Jecu este o revan]` [n fa\a vie\ii,
promov@nd o atitudine ludic`, decriptat` din cotidianul aparent
neinteresant, zv@rcolindu-se [n banalitatea arhicunoscut`,
decup@nd secven\e din preocup`rile de rutin` ale subiectului
liric: prin pia\`, cu saco]a, [n tramvai, schimbul de nimicuri,
[ntre vecini etc.
6 Ionel JECU
Sunt de luat [n seam` ]i poeziile care [mbrac` forma unor

dialoguri pline de haz, joviale, dar ]i altele, [n care [ntrevedem
structuri epigramistice, sau chiar cu moral` de fabul`. }i, ca s`
fie un tablou complet al situa\iilor eterogene ]i insolite, autorul
fructific`, par\ial, ]i umorul negru.
Poeziile aduc o larg` palet` de trìri, st`ri, de la bucuria
exultant` ]i copil`reasc`, la dezam`girea u]or de trecut ]i
pasivitatea [n fa\a vie\ii.
Aceea]i eterogenitate o are ]i stilul, situ@ndu-se [n registrul
colocvial-jovial, serios, interogativ-reflexiv, r`m@n@nd [ntr-o arie
a comunului.
De]i rimele sunt, uneori, for\ele, pentru a sus\ine ideea poetic`,
oar ritmul e alterat, poezia e salvat` de nota ]`galnic` ]i de fiorul
u]or filosofic ce secodneaz` curgerea ideilor.
Multe dintre ele sunt doar reprezent`ri verbale ale unui g@nd
frumos, [n esen\a lui, dar neexploatat, suficient, metaforic, [n
altele exist` o narativitate crescut`, tributar` unei fante obiective.
Viziune optimist`, simplitate, naivitate, joc, iat` st@lpii de
sus\inere care fac din acest volum o invita\ie la bun` dispozi\ie.
prof. Liliana TOMA
Un poet de sorginte aparte...
Ionel Jecu - poet complet de factur` clasic` nu renun\` la

catrenul versificat, caut` ]i g`se]te ritmul. Crea\iile sale \in [n
egal` m`sur` de lirica scris` (cult`): pastelul, medita\ia, satira,
epigrama, dar ]i de genul epic. Fiind un suflet sensibil de artist
se fere]te a utiliza, spre pild`, [n\ep`tura acid` a satirei ori
epigramei, catrenele sale ocazionale \in mai mult de madrigal,
se simte, parc`, dator a smulge un z@mbet de apreciere a scrierilor
confra\ilor.
{n volumul de fa\`, poetul a str@ns crema crea\iilor Domniei-
sale. {nt@lnim, cum s-a mai spus, pasteluri, versuri umoristice
cu final nea]teptat, autopersifl`ri. Un loc aparte ocup` descrierile
epice ale peisagiilor urbanistice de alt`dat`. R`zbate nostalgia
Brìlei cu gr`dinile sale de var`, pl`cint`rii cu bere rece, parcuri
]i zone de agrement.
Dac` cititorii de v@rsta senectu\ii []i vor fi reg`sit ora]ul de
odinioar` cu parfumul inconfundabil al florilor de salc@m,
tineretul ia cuno]tin\` de o istorie [nc` vie [n memoria colectiv`.
Ionel Jecu se dovede]te un poet de sorginte aparte cu o crea\ie
de formul` simpl`, dar cu at@t mai penetrant` [n sufletul cititorului
care va rezona la unison cu mesajul transmis prin euforia
versului sù.
Numai citind ]i recitind versurile din acest volum po\i prinde
emo\ia re[nt@lnirii cu frumuse\ile limbii rom@ne, f`r` expresii
savant cùtate, ori cu neologisme de dic\ionar.
Via\a este frumoas` dac` vrei s-o vezi frumoas`!
Jenic` CHIRIAC
8 Ionel JECU
Scriitor sau un “inginer” al bunei dispozi\ii”

pentru toate genera\iile
Domnule Ionel Jecu de]i apropiat de fenomen, nu sunt un

exponent al scrisului, dar citindu-v`, fie c` reda\i cele “str@nse
[n geana vie\ii (2008), fie c` propune\i fraza umoristic` din “E
dulce via\a [n Rom@nia” ori “amenin\a\i” nepo\ii cu un “Cartu]
cu \epii la purt`tor” ]i ne r`suci\i cum vre\i “{n coarnele
melcului”, sufletul dvs. a r`mas “{n ograda bunicilor” cuprins
de un “Dor al copil`riei”, care m` face s` m` [ntreb - sunte\i un
scriitor sau un “inginer” al bunei dispozi\ii” pentru toate
genera\iile. A] putea spune c` ceea ce v` identific`, v` face
inconfundabil, este generozitatea cu care trata\i via\a.
V` mul\umesc c` exista\i.
Aurel H^RJOGHE
Simplitate, ca rod din p`m@nt rom@nesc
Nu exist` dec@t o singur` defini\ie a crea\iei lui Ionel Jecu:

Simplitate.
Grani\a dintre real ]i spiritual e foarte sub\ire, iar scriitorul
Ionel Jecu, prin poemele ce se a]tern [n aceast` carte, “ca o
ploaie de var`”, se situeaz` exact pe acest hotar simbolic al celor
dou` lumi, ar`t@ndu-ne prin valoarea sa simpl` c` putem c`l`tori
[n via\` [ntr-un echilibru poetic din care nu putem c`dea [n nicio
alt` extrem`.
Suntem noi, oamenii, [n v@rtejul trìrilor, cu sau f`r` metafore,
suntem via\a cu ale ei, strecur@ndu-ne subtil sub cuv@ntul rimat
]i melodios conturat.
Simplitatea este instrumentul vital al lui Ionel Jecu, pe care a
cules-o [nc` din copil`rie. Pentru c`, dac` sim\i sub t`lpi colbul
uli\ei satului rom@nesc, dac` sim\i [n n`ri miresmele lucernei
proasp`t cosite, ]i dac` ai [n imaginea min\i magia tradi\iilor
rom@ne]ti de veacuri, atunci, crea\ia unor poeme sau povestiri,
vin lent pe f`ga]ul timpului spre inima cititorului [ntr-o [n\elegere
deplin`.
Prin forma sa stilistic`, Ionel Jecu ne d` impulsul trìrilor, ne
\ine treji [n nuan\` literar`, s` nu uit`m c` via\a trebuie trìt` ]i
nu irosit`. Ionel Jecu ne d` poezie pe care o putem citi cu
picioarele pe P`m@nt.
Lic` BARBU
10 Ionel JECU
Ionel Jecu - R`saduri de frumuse\e
{l cunosc pe Ionel Jecu ca un talentat prozator, fapt ce mi-a fost

prilejuit de [nt@lnirea cu una dintre c`r\ile sale “Caseta fatal`” (un
policier), c`reia i-am f`cut o recenzie. M-am delectat ]i cu
epigramele cu care puncteaz` evenimente, situa\ii, personaje…
}i iat`, acum, versuri!
Cu excep\ia unor st@ng`cii, ce ar putea fi corectate u]or, poezia
lui Ionel Jecu r`m@ne o poezie simpl`, cursiv`, corect versificat`,
f`r` [mpodobirea excesiv` a metaforei, o poezie ce vine din sevele
vie\ii ]i contureaz` via\a real` [ns`m@n\at` [n lirismul cuv@ntului
pentru a produce emo\ie.
Poezia lui Ioenl Jecu, o joac`?… Da!… O frumoas` joac` liric`
[n care condeiul zburd` cu o lejeritate nea]teptat` printre
nenum`rate [nt@mpl`ri ]i teme, construind acest melanj [n fiecare
ciob de g@nd particip` cu str`lucirea ideatic` proprie la coagularea
unui tot. Este via\` [n tot ce cuprinde acest volum!… Fie c` este
vorba despre iubirea ce se cere [nnoit` cu alte ]i alte declara\ii.
Despre anotimpuri, ce par a se r`zboi, alung@ndu-se uneori unul
pe cel`lalt [ntr-o pref`cut` rivalitate, constituindu-se, de fapt, printr-
un paralelism perfect, [ntr-o curgere a anilor ]i a v@rstelor. Despre
amintiri, ce aduc [n memorie chipul mamei, al iubitei, tinere\ea,
ora]ul Brìla. Despre tot ceea ce [i este drag autorului… }i despre
doruri!… Dorul celui plecat din \ar`, dup` un loc de munc` ]i o
via\` mai bun`. Dorul dup` cei pleca\i [n lumea t`cerii. Despre
t@njirea dup` o iubire pierdut`. Dar ]i despre faptele ce-l deranjeaz`
prin nefirescul lor ]i asupra c`rora atrage aten\ia, deoarece le-ar
dori corectate. Fabule, versuri pentru copii… }i c@te altele…
O poezie bogat` prin tematica sa, pe care Ionel Jecu o a]terne
sub ochii cititorului spre aflare ]i cugetare. R`saduri de
frumuse\e!…
Lucia P~TRA}CU
Un “mozaic literar”
Am intrat [n contact cu poemele, poeziile ]i epigramele lui

Ionel Jecu, [n urm` cu 2-3 ani, c@nd [mpreun`, publicam [n
s`pt`m@nalul “Brìla”, [n pagina “cultural`”, crea\iile noastre
scriitorice]ti.
De la [nceput, am remarecat talentul ]i inspira\ia sa, [n primul
r@nd ca epigramist, des`v@r]it, spontan ]i orientat spre satirizarea
multiplelor racile din societatea rom@neasc`.
Am constatat de asemenea, inspira\ia sa poetic` cu un con\inut
aparent simplu dar profund [n diversitatea tematicilor abordate.
Majoritatea poeziilor sale, cum ]i cele din prezentul volum,
sunt scrise la persoana a doua ]i pot fi asem`nate cu scrisori
adresate femeii iubite, pe fondul eviden\ierii singur`t`\ii sale
frustrante. {ns`, cartea de fa\`, am constatat ]i unele excep\ii,
unde, versul poetic, curge [ntr-o profunzime sufleteasc` specific`
genului liric, eviden\iind nostalgic anii copil`riei ]i adolescen\ei.
Acest volum poate fi considerat un “mozaic literar” [n care
rezoneaz` armonios genurile literare produc@nd o frumoas`
[ngem`nare a frumosului cu via\a spiritual` a omului
constituindu-se [ntr-un tot al trìrilor suflete]ti.
Poetul Ionel Jecu este un vis`tor, un alchimist [n laboratorul
sufletului uman, nutrind iluzia c` ar putea s` fixeze [ntr-un poem
sau epigram`, lumea at@t de alunecoas` ]i par]iv`.
Autorul invit` [ntreaga omenire la medita\ie, la pace ]i iubire,
sentimente pur umane dar ]i balsame de fericire.
Poetul este con]tient c` fenomenele ]i lucrurile nu r`m@n
niciodat` stabile [n aceast` lume ]i c` bucuriile ]i triste\ile se
deruleaz` potrivit destinului fiec`ruia dintre noi. El afirm` c`
suntem responsabili pentru reu]itele ]i e]ecurile noastre pentru
intensitatea sentimentelor ce le nutrim fa\` de semenii no]tri.
12 Ionel JECU
Cartea de fa\` porunce]te cititorului s` fie citit` cu bucurie [n

suflet pentru a-i prinde farmecul dulce al limbii rom@ne emanate
de un rom@n adev`rat.
Alex ENE
Brìla, 7 iulie 2018
În loc de prefa\`
DRAGĂ CITITORULE,
Vrei să facem cunoştinţă?

Sunt poetul care scrie
Cu oarecare ştiinţă
Punând totul pe hârtie.
Dar cred că noi ne-am cunoscut

Când mi-ai citit prima carte.
Ce vreme multă a trecut!
Ce amintire de departe!
Te ştiu. Mereu acelaşi eşti

Care aştepţi cu nerăbdare
Ca versuri noi tu să citeşti
Fără să-ţi pui vreo întrebare.
Când nu-ţi convine răsfoieşti

Şi ştiu ce zici, că-ţi cunosc firea!
Un cuvânt rău încet rosteşti
Şi îţi încrunţi uşor privirea.
14 Ionel JECU
Acuma eu ca scriitor
Nu am să-ţi ţin vreo teorie.
Da-ntre poet şi cititor
Doresc să fie armonie.
Aş vrea între noi să fie

O înţelegere firească:
Bine poetul să scrie
Iar cititorul să citească.
În carte orice autor

S` pun` ]i pu\in umor
16 Ionel JECU
ÎN TRAMVAI
Lângă mine e-o femeie

Îmbrăcată cam sumar;
O privesc, o las să steie
Şi mă fac că n-am habar.
Forma ochilor şi-a gurii

Nu le găsesc vreun cusur…
Cum îşi etalează nurii
Un sărut aş vrea să-i fur.
Îmi place; la o adică

Şi vreau să intru pe fir
Dar femeia se ridică,
Coborând cu alţii-n şir.
Ea pleacă, eu iau amendă.

Aici îmi închei sonetul
Cu femeia de legendă:
Uitai să… capsez biletul!
18 Ionel JECU
CU SACOŞA PRIN PIAŢĂ
Toamna este pe sfârşite

Gospodine obosite
Pleacă la cumpărături
Ca să pună murături.
În piaţă e tevatură
Pentru orice acritură
Preţul la legume creşte
Varza iarăşi se scumpeşte.
Nu mai vorbesc de ardei

Doamne, cu ce-o fi să-i iei?!
Pe-o tarabă nu departe
Retrase mai într-o parte
Stau verdeţuri aşezate

Şi mai verzi şi mai uscate.
Una, lac de năduşeală,
Gândind ce să pună-n oală
Luă de ceva mărunt

Să-i ajungă şi de unt
Privind lumea ce se zbate
Să-mpartă banii la toate.
Ţelină, ardei, mărar

Văd deoparte un grătar
Scotocind banii în grabă
Părăsii orice tarabă.
Şi cu banii de ardei
Cumpărai cinci mititei,
Iar cu cei de pătrunjel
O sticlă de tulburel.
Aşa mai zic şi eu viaţă

Să faci târguieli în piaţă!
20 Ionel JECU
PREZICEREA SEMNELOR
DE MÂNCĂRIME
Mâncărimea de picioare
Nu e o scamatorie:
Vei primi o veste mare
Şi pleci în călătorie.
Palma stângă te mănâncă?

E la bază un temei:
Nu sta rece ca o stâncă!
Sigur, mulţi bani ai să iei!
Dacă-i dreapta ce o ai
E un semn rău prevestit
Trebuie ca bani să dai…
Bine-i să fii pregătit!
De te mănâncă spinarea
Fugi iute ca o văpaie,
Departe, cât ţine zarea,
Că e rostul de bătaie.
La limbă de-ai mâncărime

Se zice că-i veste rea…
Fă-ţi semnul Sfânta Treime
Că ai să dai de belea!
Dacă te mănâncă nasul

Ori ceva din toată faţa,
E semn că n-ai să ţii pasul
Şi ţi-o ia-nainte viaţa.
Astea toate mi-a prezis

O ţigancă, ca oţelul!
(Şi doar am avut un vis
Că-mi dispare portofelul!)
22 Ionel JECU
PATROANA
Lelea Floarea din comună,

Nu-i nici bună, nici nebună,
Şi-i venise ei o toană
Ca să se facă patroană.
Însă cu ce să înceapă?
Nu cu cartofi ori cu ceapă.
De mult timp la sat priveşte
Şi-a văzut ce îi lipseşte.
Ţăranul nu mai e ţăran

Să mai lucreze vara-n lan.
Stă acasă, huzureşte,
Mai precis el leneveşte.
Seminţe satul să spargă

Cu o reclamă să meargă:
Spărgând seminţe întruna
Aşa va înflori comuna!
Azi este patroană mare

S-a mai extins cu un lan,
Că trei magazine are
Cu seminţe de bostan.
Când acte oficiază

Aşa se intitulează:
Cu stimă şi respect spontan!
Semnând mai jos: Floarea Bostan!
DE-ALE CĂSNICIEI
Mă întorc acasă după o zi de muncă

Şi aştept la masă fasole cu şuncă.
Dar nevasta, vere, îmi pune friptură
Şi-o sticlă de bere pentru udătură.
De ce îmi dă asta? Privesc prin odaie…

Nu cumva nevasta făcu o trăsnaie?
Mă uit lung la pat, dar nu văd nimica
Este neschimbat, la fel păturica.
Plec la şifonier şi-l deschid în grabă.

Să dau de-un “şomer” ce-a venit la treabă
Caut peste tot: în balcon, în baie,
Să-l iau, pe cât pot, pe tip la bătaie.
Soaţa mă priveşte năucă şi tace

Când se dumireşte, cu mâna semn face
Şi îmi dădu vestea, dar cu binişorul:
- Ţi-am pus toate-acestea ca să baţi covorul!
24 Ionel JECU
SEMNE
Mă cam doare stânga; cred că nu-i a bine,

Iar în partea dreaptă un junghi rău mă ţine.
Ce să fie oare?- mă întreb întruna
Se strâng nori de ploaie? Sau vine furtuna?
- Nu-i a bine!- zic eu soţiei mele

Astea prevestesc c-o să vină rele!
- Nu te mai gândi la prostii, bărbate!
Sunt semne de bine:eu le ştiu pe toate!
Şi ea dintre semne, multe îmi înşiră.

Nu o contrazic, deşi mă cam miră.
Suferinţa mea ce de mult durează
Simt cum de o vreme se accentuează.
Junghiul nu slăbeşte şi face prăpăd,

Mă duc la fereastră şi… pe cine văd?
Cum acele semne ziceau de-o belea,
Iată pe alee venind…soacră-mea!
ANGAJAMENT SCRIS LA CÂRCIUMĂ
Dragă soaţă, îţi promit

Că mă fac băiat cuminte,
Mintea la cap mi-a venit
Nu mai sunt ca înainte.
Când veneam băut acasă

De nu ştiam ce-i cu mine,
Vreau o viaţă mai frumoasă
Să duc alături de tine.
Nu mai fac scandal pe scară,

Nu mă mai cert cu vecinii,
N-o să mai fiu o povară.
Voi fi domn chiar cu străinii.
Cel mai bun bărbat din lume,

Un model de soţ şi tată
Voi fi-şi astea nu-s glume -
Un om cum n-a fost vreodată.
Schimbarea va fi totală,
Iar cunoscuţii vor vedea
O faţă monumentală
Că nu mai sunt cel care bea.
26 Ionel JECU
De-acuma viaţa ia viraj,

Ţi-am spus să ştii că asta vreau,
Dar pentru ca să am curaj
Doi litri de vin acum beau.
Venind ca să-l ia acasă

Găsise astea scrise soaţa.
Când îşi scoase de sub masă
Soţul ce-şi va schimba viaţa.
LA BLOC
E o linişte totală
Iar la mulţi face plăcere,
Tăcerea e mormântală,
Deşi nimeni nu o cere.
Iată, lumea de pe scară,

Azi a devenit corectă,
Privită pe dinafară,
Situaţia-i suspectă!
Cum la bloc e cam scump traiul

O idee jucăuşă
Mi-a venit. Şi-am aflat baiul
Prin…vizorul de la uşă.
Privind am văzut cum suie

Preşedintele cu foc.
La rău-platnici să le spuie
De-ntreţinerea la bloc!
28 Ionel JECU
DISPUTĂ CU FINAL FERICIT
Azi de cum intrai pe uşă a venit furtuna

Nevasta şi o mătuşă se certau întruna.
M-am aşezat în tăcere şi n-am dat de veste
Nu-mi făcea deloc plăcere de ceea ce este.
Ele nici nu bănuiau că eu sunt de faţă.

De-aceea continuau tema certăreaţă.
Vocile şi aşa dure mai tare ţipau
Tari cum este o secure aerul loveau.
Dar ce credeţi că aveau de împărţit ele

Atâta de se certau ca două belele.
O rochie de mireasă pe scaun văzută,
Ea era acum în casă apriga dispută.
- A mea este mai frumoasă!- nevasta îi spune.

- Nu fi necuviincioasă, dar îţi spun pe bune.
La nunta mea de argint o să-mi şadă bine!
- Ai vrea tu, însă presimt pe tine cum vine!
- Vrei să spui că-s grasă, formele-s prea pline?!

- Nu sunt arţăgoasă, uită-te la mine!
- Dar sunt în etate…Mă compari cu tine?!
Văzută din spate nu-s o oarecine.
- Hai să lăsăm asta!Vreau să fii drăguţă…-

Îi zise nevasta. - Doar nu eşti băbuţă…
Prin canatul uşii intră unchiul State,
Bărbatul mătuşii, aducând de toate:
Coniac, spumos, palincă frumos ambalate,

Lichior, ţuică şi-o horincă. Vai, o bunătate!
Femeile înlemniră şi se împăcară
Văzându-ne zâmbiră şi se sărutară.
-Mă scuzaţi, dar eu vă spun bună ziua, oameni buni!

Naşul, vrei să fii om bun şi pe noi să ne cununi?
Am rămas perplex de asta şi mă uitai la femei.
Deci asta era: nevasta se certa cu …fina ei!
- Bine - am zis-aşa să fie, toarnă acum un pahar

Voi fi naş la cununie, însă nu am bani de dar!
- Nu-i nimic!- îmi zice finul - Îţi dau euro, nu mint!
Şi-am băut din pahar vinul pentru nunta de argint.
Şi uite-aşa, dragii mei, dintr-un fost părtaş

La o ceartă de femei am ajuns să fiu eu…naş!
30 Ionel JECU
CEASULE!
O viaţă-ntreagă te-am privit

Cum macini timpul ne-ncetat
Pe oameni tu i-ai năucit
Căci după tine i-ai format.
Oră fixă au la muncă

La venire şi plecare.
Le-ai impus ca o poruncă
Neavând nicio scăpare.
Orar are trenu-n gură

Care opreşte pe şine
Nu poate pleca în ţară
Fără voie de la tine.
Plecând de la grădiniţă
Copiii sunt elevi, studenţi
Mai slabi sau cu coroniţă
De tine sunt dependenţi.
N-am să-nţeleg niciodată,

Când de iarnă, când de vară
Ora tu o ai schimbată,
Doar ea să ne-ncurci pe-afară.
Şi după ce viaţa toată

Peste tot ai iuţit pasul,
La sfârşit la om drept plată
Vii şi spui: - Ţi-a sunat ceasul!
MIZA
La margine de stadion
Stătea pe gânduri moş Ion
A aflat din întâmplare
Că-i un meci cu miză mare.
Ce-i o minge, asta ştie,

Însă ce putea să fie
Miza, de care se spune
Că mulţi bani pe ea se pune!
Cum pensia lui e mică,

N-ar strica, la o adică,
Nişte bani ca să primească
Şi babei să-i dăruiască.
Meciu-avea la public priză.

Se sfârşi prima repriză,
Dar pauza s-a terminat
Şi ce e miza n-a aflat.
Iar el la gard tot aştepta

Ca bani lui…CINEVA să-i dea.
Meciul începuse iară,
Mingea nimeri o bară.
32 Ionel JECU
Huiduieli şi voie bună

Se auzeau din tribună
Pe stadion doar izbiri
Cotonogeli şi ciocniri.
Iată şi-o eliminare

Pentru fault la picioare.
Gazdele rămase-n zece
Primesc gol ca un duş rece.
Sfârşind şi-a doua repriză

Acum se spunea de miză,
Cum oaspeţii bine-au jucat.
La ei s-au dus c-au câştigat.
Ce ţi-e şi cu miza asta

Când nu vrea, nu vrea şi basta!
Cu gândul tot la stadion
Plecă acasă moş Ion.
HAIDEŢI SĂ STĂM LA TACLALE!
Haideţi să stăm la taclale

De când eram puşlamale
Şi ne strâgeam toţi în vale
Alergând printre canale.
S-au dus vremuri epocale.

Azi discutăm de spitale,
De junghiuri intercostale
Şi de ceaiuri naturale.
De ne mai vedem în cale,

Vorbim de dureri de şale,
Ce mai e prin mahalale
Şi de ştirile locale.
Cu pofta o lăsăm moale,

Deşi am dori sarmale,
Cum nu prea avem parale
Mâncăm covrigi în spirale.
Dacă mai ciocnim pocale

La întâlniri amicale,
Cântăm cântece de jale
Şi de buzunare goale.
Zilele ne par egale,

Pe stradă mergem agale,
Cum avem doar veşti banale,
Haideţi să stăm la taclale…
34 Ionel JECU
AM O IBOVNIC~
{mi spune nevasta c` am o ibovnic`

}i c` eu de asta plec la una mic`
C` de la o vreme de c@nd e c`ldur`
Pare s` m` cheme la o aventur`.
{i explic degeaba, nu crede ]i pace,

Plec doar s`-mi fac treaba, a]a cum se face.
At@\ia pe lume, odat` cu vara,
Nu vreau s` dau nume, merg acolo seara.
A]a e, oricine se mai r`core]te,

Cumva dac`-i vine ]i [l nimere]te
Fierbin\eala mare de-l trec multe ape
}i el, ca atare, trebuie s` scape.
Se uit` la mine ca la ar`tare

- Prinzi posturi strìne? [mi strig` ea tare.
{\i spun c` de m@ine nu mai ai sc`pare
C`ci eu dup` tine merg [n cùtare.
Auzind acestea, ca s` stea acas`,

Iute [i dau vestea c` merg la teras`.
- Tu nu ]tii nimica ]i-am s` rup t`cerea
{\i spun ibovnica mea, de-i cald e berea.
AR FI, DE N-AR FI...
- De-ar fi s` am, eu turma mea

Cu trei sute de oi [n ea,
Se porni s`rmanul Nae,
N-o mai f`ceam azi de oaie.
- De-aveam m`car zece gìni,

Grì un altul la vecini,
S-ar fi-nmul\it, s-ar fi ouat
}i poate deveneam bogat.
- Eu de-a] fi avut o vac`

Cu vi\el, lapte s` fac`
Le [nmul\eam ]i-n ograd`
Puteam str@nge ]i-o ciread`.
- Doi cai de-aveam ]i o c`ru\`,

Eu a] fi muncit, neicu\`,
Din zori [n noapte pe ogor
}i-aveam ]i eu [n via\` spor.
A]a vorbeau pe [nserat

La c@rciuma veche din sat.
St@nd la o mas` afar`
Patru in]i ce-s pierde var`.
36 Ionel JECU
Numai ea poate s` vie
}i amintiri s` [nvie
38 Ionel JECU
MELANCOLIE
E toamnă şi totuşi îmi pare

un vis în care primesc mângâiere
cu frunzele rare
pomii mă ating în adiere.
Da, e toamnă şi e spre sfârşit,

cu gândul la anii copilăriei,
cred că am aţipit
furat de mrejele reveriei.
Trece o boare, fantasme se-ntind,

lumina e moale, confuză şi tristă...
soarele blând arzând
face o pasăre să fie solistă.
Şi iarăşi visul mă poartă-n trecut

la toamnele duse! Ce vremuri cochete!
Doamne, câte-am făcut...
Dar nu spun că, totuşi, sunt nişte secrete.
Nici ţie, toamnă, nimic n-am să-ţi spun,

chiar de insişti cu ploi, vânt, şi ceaţă,
Tu dai, iar eu adun
anii frumoşi în toamna mea de viaţă.
40 Ionel JECU
FIRUL VIE|II
{mi amintesc de acas`

C@nd copil ]edeam la mas`,
Av@nd o fire retras`,
M@nc@nd tì\ei de cas`.
T@n`r, p`rin\ii m` las`

Cu bìe\ii la teras`.
Unde-o chelneri\` gras`
Ne servea o halb` ras`.
Anii trec, mie nu-mi pas`,

Am o nevast` duioas`,
O slujb` foarte b`noas`
}i-o familie frumoas`.
Via\a nu mai e focoas`

C@nd anii grei te apas`,
Sim\i o neglijen\` cras`
Ce vine ca o angoas`.
Voin\a [\i este roas`

De-o oboseal` hidoas`.
Care e nes`\ioas`.
}i din corp nu vrea s` ias`.
S-a dus vremea cea m`noas`

Cu mine m`rinimoas`,
Azi m` rog s` nu iau plas`
S` duc via\` s`n`toas`.
Ca s` mi-o fac mai voioas`

}i s` nu o duc retras`
P@n` vine acea coas`.
Mai beau c@te-o t`m@ioas`.
42 Ionel JECU
CU PRIETENII
Când primăvara bate-n geam

Şi mugurii plesnesc pe ram,
Ne întâlnim la o agapă
Să bem un şpriţ (de vin cu…apă!)
De grija zilei noi uităm,

Tot ce-i rău la spate dăm,
Mai râdem, mai glumim şi - zău!-
Nu ne mai este aşa rău.
Şi stăm cu toţii la o masă

Muzică bună, aleasă
Ne mai scapă de tristeţe
Amintind de tinereţe,
De anii frumoşi ce au trecut,

Dar nu se dă nimeni bătut
Şi uite-aşa, uităm de-amar,
De viaţa grea, bând un pahar.
Ne despărţim într-un târziu

Cu sufletul ceva mai viu,
Câte-un suspin unul mai scapă
C-a fost frumos la o agapă.
TRISTEŢE
În ziua când tu ai plecat

Era un cer senin cu soare,
Dar s-au strâns nori şi a plouat
Făcând tristeţea şi mai mare.
De-atunci nu ştiu cât a trecut,

O lună, un an, poate mai mult
Să te caut am început
Îmi cere inima şi-o ascult.
Rătăcesc pe străzi întruna

Undeva sperând că te găsesc,
Dragostea mea e numai una
Vreau ţie să ţi-o împărtăşesc.
Când împreună ne iubeam,

N-am uitat clipele trăite,
Alături de o să te am
Vor fi iar zile fericite.
Dar, iată, ruga s - a - mplinit.

În parc, pe-o bancă de pe-alee
Te-am întâlnit şi-s fericit
Că sunt cu tine iar-femeie!
44 Ionel JECU
BRĂILA-ORAŞUL CU AMINTIRI
Pe Strada Mare merg la pas

Şi-mi amintesc cum o dată
Când ajungeam la vechiul Ceas
Îmi ieşea-n cale o fată.
După ce trec de un castan

Ajung unde-i un refugiu
La toţi - Hotelul Traian
Şi cel de-alături - Danubiu.
Lângă o cofetărie
Cu aspect frumos, de nalbă,
Era o plăcintărie
Ce servea bere la halbă.
Încet îmi mai reamintesc

De localul Chiralina
Şi astăzi parcă retrăiesc
Serile când luam cina.
Şi Grădinile de vară
Ce bine îi primeau pe-acei
Ce veneau aici spre seară
La bere şi mititei.
Mergând încet la plimbare

Mintea nu vrea şi nu scapă
Şi trec prin Grădina Mare
Unde-i Castelul de Apă
Pe o bancă stau să-mi treacă

Oboseala din picioare,
Un pom crengile-şi apleacă
Făcând jos o umbră mare.
Mă uit lung după o fată

Şi-n cap gânduri se adună,
De Brăila şi-altădată
Un poet o să mai spună.
46 Ionel JECU
VIS DE IANUARIE
Iarna nopţile sunt mari

De parcă nu se mai sfârşesc;
Uneori din somn tresari
Şi te gândeşti: te mai iubesc?!
Ceru-i senin, e lună
Pe geam în pat a apărut,
Ai vrea ca împreună
Noi s-o primim cu un sărut.
Cum suntem cuprinşi de dor,

Rămânem strâns îmbrăţişaţi,
Ştii-iubirile nu mor
La cei ce sunt apropiaţi
De ceva îţi pare rău
Şi o umbră de tristeţe
Trece peste chipul tău
Luându-ţi din frumuseţe.
În pat din nou te-ai culcat

Şi-n somn până dimineaţă
Pe cel drag tu ai visat
Că te mângâie pe faţă.
Nu e nimeni vinovat
Dac-aşa a fost să fie
Eu ca să nu-ţi fiu bărbat
Iar tu să nu-mi fii soţie.
CĂRAREA DIN TINEREŢE
Azi am trecut pe cărarea

Pe care veneam la tine
Când se lăsa înserarea
Şi mă aşteptai pe mine.
Oare de-atunci cât timp este?
În rochie vaporoasă,
Ca o zână din poveste
Apăreai ieşind din casă.
Eu arzând de nerăbdare
Iute-ţi ieşeam înainte
Şi alergam pe cărare
Încărcat de simţăminte.
Iar în sărutări şi şoapte
Ne desfătam împreună,
Doar noi doi singuri în noapte
Şi o dragoste nebună.
Însă s-a dus acea vreme…

Mai ştii cărarea unde-i ea?
Să treci pe-acolo, nu te teme
Şi retrăieşte-ţi dragostea.
Du-te, te - aşteaptă-şi să treci
Când e roua dimineţii
Şi vei simţi cum iar petreci
Acei ani ai tinereţii.
48 Ionel JECU
BATISTA
Era într-un amurg de vară

Îmi amintesc cum tu urcai
În trenul ce oprise-n gară
Şi o batistă fluturai.
Când impiegatul de mişcare
Ieşise din biroul său
Să dea semnalul de plecare
Simţii că mi se face rău.
Am alergat pe lângă şine

Şi ochii s-au înrourat
Tu de la geam priveai spre mine
Batista iar ai fluturat.
Şi, obosit de-atâta trudă
Să mai alerg am renunţat
Şi-ai aruncat batista udă
În care tu ai lăcrimat.
Luând-o am simţit fiorul

Unei iubiri care tresare
Şi-o ţin la piept unde e dorul
Şi inima ce bate tare.
Eu am s-o ţin o veşnicie
Până ce tu ai să revii
Şi-am să te rog să-mi fii soţie
Ca pururea a mea să fii.
PICĂTURI DE SEARĂ
Privesc pe fereastră, e spre asfinţit.

Când pe strada noastră ploaia s-a pornit.
Nu e vijelie, plouă liniştit
Cum îmi place mie când sunt obosit.
Din cerul plumburiu picături mari curg,

De tine nimic nu ştiu şi e în amurg
Ce este cu tine? Unde hoinăreşti?
Dacă-ţi este bine pe unde trăieşti?
Să îmi dai de veste cumva de ţi-e dor.

Pe un nor ce este pe cer călător.
Mă uit şi îmi pare picături că sunt
Lacrimi mari, amare ce cad pe pământ.
Dar îmi vin în fire şi atent privesc

Ele-s de iubire, aşa socotesc.
De ce de mâhnire unii le-ar vărsa
Şi de fericire nu ar lăcrima?!
Am avut dreptate, ploaia s-a oprit,

E pe înnoptate şi stele-au ieşit.
Te zăresc pe tine pe stradă mergând
Râzi şi-ţi este bine, oare ce-ai de gând?
Dau să deschid gura, dar nimic n-am zis,

Ce mai tura-vura, a fost doar un vis.
Cât de la fereastră ploaia am privit
Stând lângă o glastră cred c-am aţipit.
50 Ionel JECU
SEARA DE DUMINICĂ
Seara când ai fost cu mine

Eu m-am simţit foarte bine
Şi-aş dori, îţi dau ideea
Iar o seară ca aceea.
Să fim din nou împreună

Unde-ndrăgostiţi se-adună
Într-un parc, pe o alee
Acolo doresc, femeie!
Şi să trăim nemurirea
Alături de fericirea
Clipelor ca-ntâia dată
Eu ca băiat, tu ca fată.
Şi ca să ne fie bine
Depinde numai de tine,
Să nu fii ca altădată
Când nu te lăsai curtată.
Să ne spunem jurăminte
Şi de dragoste cuvinte
Parafând pe fiecare
Cu câte o sărutare.
Dar ce spun? Vise sunt toate

Sper ca-n altă viaţă, poate
Să nu fii căsătorită
Şi mie să-mi fii ursită.
Iar acum c@teva file
Despre altfel de idile

52 Ionel JECU
HOBBY
Şi azi mai măsor distanţa

De aici pân la Constanţa.
Nu o fac la nimereală
Ci atent şi cu fereală.
Stau un pic şi mă gândesc

Obstacole ocolesc…
Că - deh! - e distanţă mare
Şi câte-un picior mă doare.
De multe ori socotesc,

Mai scad, apoi înmulţesc,
Iar adun, apoi împart
Şi ce-i bun de rău despart.
Nu spun la nimeni ce fac,

E periculos şi tac,
Că de mă află nevasta
Dă peste mine năpasta.
E o taină importantă:
Constanţa îmi e amantă!
54 Ionel JECU
CA ÎNTRE VECINI
Cu vecinul meu, Marin,

Eu sunt în relaţii bune,
De la mine îi dau vin,
El îmi dă ţuică de prune.
Însă, iată, într-o zi

Vine vecina la mine.
Că o fi, că o păţi,
S-o ajut că nu-i e bine.
Eu, săritor cum mă ştiu,

O ajut că îmi aduse
Şi o vadră de rachiu
Bun de gripă şi de tuse.
Eu şi astăzi cu vecinul
Sunt tot în relaţii bune:
Deşi el nu-mi mai bea vinul
Eu îi beau ţuica de prune.
ULTIMA DOAMNĂ
Iată, a decis, asta-i conjunctura:

Gata cu femeia şi cu băutura!
Acum nu mai poate să le facă faţă
Căci vine o vreme când le laşi în viaţă…
A avut atâtea femei, dar n-a spus

Ştie numai el. ...şi cu Cel de Sus.
Nu s-a dat în lături, nu a lui e vina,
Nici de la cumătra, nici de la vecina.
De la grădiniţă o educatoare
Şi de la o şcoală două profesoare
Şi o şoferiţă, pe linia trei
Cu două colege… bune de-ale ei.
O funcţionară de la un ghişeu
Ce îşi făcea drum c-un dosar mereu
Parc-a mai avut cândva o actriţă
Apoi, într-o vară, şi o pictoriţă.
Gândind la femei, bătrânul Don Juan

Zace-acum la pat, căzut de un an.
Azi, ultima doamna e la el acasă
Purtând haine negre şi, în mâini, o coasă.
56 Ionel JECU
ÎN DUBII
Stă la gard badea Costică,

Cu ochii după femei,
Vrea să-şi ia o nevestică
Deşi-a mai ţinut vreo trei.
L-am întrebat într-o seară:

De ce toate au plecat?
Îşi aprinse o ţigară
Şi răspunse c-un oftat:
- Dragul meu, prima din ele:

Munca nu-i plăcea de fel
Se porni să facă rele
Casa crezând că-i bordel.
Despre cea de-a doua însă

Spun că muncea pe ogor
La dragoste era strânsă:
Nu făcea deloc amor.
De a treia n-am ce spune:

Muncea, dragoste făcea
Când se duse maci s-adune
Trecu trenul peste ea.
- De-ar fi Domnul iar să-ţi deie

De care ai vrea-o ca gen?
- Precum a treia femeie
Dar să n-o calce vreun tren?
PLOUĂ
A-nceput să plouă, dar nu-mi fac probleme,

Ştiu că o persoană are să mă cheme,
Căci altă persoană pleacă de acasă
Ciuperci să adune, bune pentru masă.
Nu am spus la nimeni asta, numai vouă,

Deşi nu e bine, vreau mereu să plouă,
Ciuperci nu am voie:pot fi otrăvite.
Şi nu-i plac deloc femeii iubite.
Dar nu am ce face, că îmi doresc ploaie,

Chiar cumva de apa intră pe sub straie,
Însă şi femeia ploaia o aşteaptă
E frumoasă tare şi foarte deşteaptă.
Ea este persoana ce-mi trimite veste;

Cealaltă persoană cred că ştiţi că este
Soţul ei, în vârstă, ce o menajează,
Dar ea de mult crede că o neglijează.
Sunt femei destule ce-au bărbaţii reci

Şi-i trimit de-acasă s-adune ciuperci.
58 Ionel JECU
DIALOG RUSTIC
- Eu plec, mândro-n luncă! Vii şi tu cu mine?

- Dar de ce vrei, bade, ca să vin cu tine?
- Nu prea ştiu cărarea, iar tu o ştii bine…
- Lasă-te de glume! Cu mine nu ţine!...
- Crede-mă, mândruţo, n-o mai ştiu din vară,

De când eu cu tine am fost într-o seară…
- Nu mai spune asta, te faci de ocară,
Ştiu c-ai fost cu mine, dar ai stat ca-n gară!
- Băusem o sticlă ca să prind putere

Şi-o sticlă băută altă sticlă cere…
- Asta nu-i o scuză, chiar dacă e bere,
Tu din băutură faci mereu plăcere.
Ai uitat de mine şi-ai dormit pe-o rână,

Ca ăl cu samarul ce doarme la stână.
- Îţi mai spun o dată: beau ca să prind vână
E greu prima dată, până-mi intru-n mână.
- Ai mai spus din astea,nu e prima dată,

Eu cu tine-n luncă nu mai merg vreodată,
Om fără de minte şi de judecată!
Nu ştii că nu-s babă?Ce doreşte-o fată?
NOAPTEA UNUI BURLAC
Se întâmplă uneori
De cu seară până-n zori:
Somnul nu vine la gene
Ocolindu-te, Moş Ene!
Dar o dată pe la trei,

Având în minte femei,
Cu gândul la alte cele
Alegi una dintre ele.
Plin de patimă şi dor

Se-nfiripă un amor.
Iar de ziuă când se crapă
Te trezeşti numai o apă!
Aşa a fost cu năluca,

Dispărând, holteiul Luca.
Unui prieten i-a zis:
- Avui o noapte de vis!
60 Ionel JECU
SINGURĂTATEA UNEI NOPŢI
E târziu şi se-nserează,
Mă aşteaptă-o noapte mare,
Inima îmi sângerează
Când te ştiu departe tare.
Ca timpul uşor să-mi pară

Ce va trece peste mine,
Mă gândesc ce-a fost în vară
Când am stat numai cu tine.
Imagini îmi trec prin minte

Cum la-ntâlnire tu veneai.
Eu îţi şopteam dulci cuvinte,
Dar nu ştiu la ce gândeai!
Răsună în urechi şi-acum

Vorba ta cea cristalină,
Îţi simt mirosul de parfum,
Îţi văd faţa ta senină.
Apoi mergem la o cafea

Ori ne plimbăm în parc pe-alei,
Sunt fericit că sunt cu cea
Mai frumoasă-ntre femei
Ce fac cei din jur nu-mi pasă

De sunt strigăte sau şoapte,
Eu acuma sunt la masă
}i-s cu tine şi e noapte.
Restul n-are importanţă,

E vară, e cald şi bine,
Iar noi suntem în vacanţă,
Apoi vom vedea ce vine.
Dar o geană de lumină

A apărut la fereastră,
Tresar, fără să am vină
S-a dus fericirea noastră.
Iată, zorii se revarsă,

Iar tu nu eşti lângă mine,
Inima toată mi-e arsă,
Aşa-i ea când nu-s cu tine.
Ţi-am spus eu cum am petrecut

Orele acasă toate
Şi cât de greu a mai trecut
O noapte în singurătate.
62 Ionel JECU
MONTANĂ
Am tâmplele cărunte,însă nu mă las:

Vreau să urc pe munte unde-aud un glas.
Un glas ce mă cheamă să ajung la el,
Mi-e puţină teamă, dar merg cătinel.
Un rucsac în spate port şi nu sunt trist.

S-arăt, cât se poate, că sunt un turist.
Să nu bănuiască cineva ceva
Şi - sfântul ferească!- să dau de belea…
În zona montană, cum spre vârf suiam,

Zăresc o cabană, iar la ea un geam.
La geam o femeie cu un chip frumos
Vreau aşa să steie până urc pe jos.
Ea îmi ghici gândul, altfel n-are cum,

Vreo cinci ani de-a rândul eu fac acest drum
Mai ştiu că se teme, doar nu sunt de lemn
Şi aştept o vreme până primesc semn.
Cabanierul de-azi cinci zile-i plecat.

S-a dus printre brazi ca un apucat,
Iar cabaniera, cum se plictisea
Mi-a zis, pişichera , ca să urc la ea.
Unii mă acuză, aşa presupun,

Însă am o scuză şi la toţi o spun:
Aşa e în viaţă, nu cred că-i păcat,
De ajuţi o soaţă când soţu-i plecat!
IDILĂ DE BUZUNAR
În parc pe-o bancă stau posac

Cuprins de vraja înserării,
Mă uit la pomii care tac
În aşteptarea primăverii.
La fel ca ei aştept şi eu
Amurgul care se strecoară,
Mă face să tresar mereu
La gândul când o să apară
I-am luat chiar şi o floare

Să-i dau când vine pe alee,
Cum mai ard de nerăbdare
Când văd că nu mai vii, femeie!
Nu te-am mai văzut de-o lună…

Locul acesta doar noi îl ştim
Şi mai ştiu una şi bună:
Că lunar aici noi ne-ntâlnim.
Iat-o! Vine ştrengăriţa!

N-a - ntârziat nici de data asta
Pensia-mi dă… poştăriţa
Aici, făr-a şti nevasta…
64 Ionel JECU
La noi c@nd vin s`rb`tori,
To\i suntem prin]i de fiori

66 Ionel JECU
DE SĂRBĂTORI
Haideţi să fim Moş Crăciun, să ne facem daruri

Orice om să fie bun, încărcat cu haruri,
Să primim colindători aşa cum se face
Cu toţi să fim urători de belşug şi pace.
Să fim îngăduitori cu cei în etate

Iar lor, celor bătrâiori, urăm sănătate,
S-avem sufletul curat în aceste zile
şi omul ce-i scăpătat şi acel cu vile.
Măcar la sfârşit de an să nu purtăm ură,

Să facem fără un ban câte-o urătură,
Iar în suflet să purtăm mare bucurie
Să nu ne mai întristăm de orice prostie.
Dacă vom fi zâmbitori când mergem pe stradă

Nimănui de sărbători faţa n-o să-i cadă.
Uităm de griji şi nevoi de ne facem iară
Un cadou noi între noi bine să ne pară.
Bradul să-l împodobim cu ce-avem în casă

Apoi seara să servim o cină gustoasă,
Cât am fi noi la strâmtori şi oricât ne-am ţine
Vrem acum, de sărbători, să ne fie bine.
68 Ionel JECU
ÎN DECEMBRIE
Forfotă prin magazine…

Oare ce s-a zis că vine
De aleargă toţi întruna
Pe multe să pună mâna?
Carne, lapte, condimente,
Tot felul de alimente,
Sucuri, apă, vin şi bere,
Orice inima le cere.
Dar nu iau doar de mâncare

Ci şi haine de purtare;
Jucării pentru cei mici
Şi cadouri la bunici,
Iau şi brad să îl gătească
Frumos să-l împodobească.
Cine n-are bani să ia.
Cumpără o rămurea.
Pe străzi este zarvă mare,

Trecător ori trecătoare,
Se salută, îşi zâmbesc
Cu urări se fericesc.
Ce se-ntâmplă nu pot crede,
Însă un amic mă vede
Şi-mi zice ca la copii:
- Vine CRĂCIUNUL! Nu ştii?!
CRĂCIUN SĂRAC
Stai în casă lângă sobă,

Ai mânca piftie, tobă…
Dar de unde, frăţioare ?
N-ai nimic, măcar de probă,
Iar afară e ninsoare.
Dar soba nu e fierbinte

Să fiarbă ce-o fi! Chiar linte!
Pe plită ceva să fie,
Carne nici nu mai ţii minte
De când nu-i în farfurie.
Supărat peste măsură

Că n-ai pic de udătură,
Supărat şi pe soţie,
Pleci trăgând o-njurătură
La bar: să faci o beţie.
70 Ionel JECU
SCRISOAREA UNUI COPIL

CĂTRE MOŞ CRĂCIUN
Moş Crăciun, eu sunt cuminte

Şi te rog de sărbători
Să-ţi aduci de mine-aminte
Şi de-ale mele surori.
Ele-s două şi-s ca mine

Şi nimica nu fac rău.
Iar acuma de la tine
Ce vor ele vreau şi eu.
Să ne-aduci încălţăminte
Şi-o hăinuţă călduroasă
Te rog ţine bine minte
Nu putem ieşi din casă.
Să ştii, nu sunt copil posac

Moşule, când ai să vii
Spune-mi de vrei te-ajut la sac
Să-mi dai şi nişte jucării.
Să nu te-ncurci că-i zăpadă

Am să-ţi spun unde să vii:
Prima casă de pe stradă
Lângă Parcul de Copii.
La anul te-aşteptăm iară

Că noi nu plecăm de-aici.
Cum părinţii-s duşi din ţară.
Suntem crescuţi de bunici.
VIN SĂRBĂTORILE!
Dragi prieteni, cum să spun, timpul iute trece,

Iarăşi vine Moş Crăciun, iarăşi vom petrece.
Iarnă e în calendar, iarnă e şi-afară,
Putem spune aşadar: sărbători vin iară!
Cu toţii să ne pregătim să avem în casă

O friptură să gătim şi un vin bun la masă.
Aşa este la români: petrecerea ţine
Vreo două-trei săptămâni, să ne simţim bine.
De necazuri să uităm, să le dăm la spate

Haideţi să ne bucurăm, pe bună dreptate!
Să nu mai fim bosumflaţi pentru orice fleacuri
De-om mânca şi de vom bea le găsim noi leacuri.
Să facem câte-un cadou celor dragi de-o viaţă

Aşa-i: până-n Anul Nou se iese la piaţă!
Fiecare să avem tot mai blândă faţa
Şi să zâmbim cât putem că-i frumoasă viaţa.
Dragi prieteni, eu închei şi spun sănătate

La bărbaţi şi la femei şi belşug în toate.
La bunici şi la nepoţi, multă bucurie,
Iar de sărbători la toţi bine să ne fie.
72 Ionel JECU
DE REVELION
Cred că am să stau acasă, sper să-mi fie bine,

Am să pun ceva pe masă, punga cât m-o ţine.
Am să invit pe vecină, dar şi pe vecinul,
Apoi când va fi la cină vom degusta vinul.
Îmi voi ajuta nevasta ca să pregătească

Şi voi continua asta şi ca să servească
Voi pune pe masă vin, am de tămâioasă,
Dar întâi ţuică-puţin-dulce şi gustoasă.
De porc facem o friptură rumenită la cuptor,

Plăcintă e-o urătură în răvaşe cu umor,
Pot veni şi multe rude, loc au unde ca să stea
Gâtul uscat să şi-l ude că vin e de unde bea.
Muzica e variată, mulţi vor vrea uşoară

Care vrea s-o facă lată, am şi populară.
Anul Nou când o să vină îl întâmpinăm
C-un pahar de vin în mână să ne bucurăm.
Aşa cu toţi vom petrece păşind demn în Noul An

Nu ne va fi deloc rece, căci vom bea destul molan
Om cu tâmplele cărunte şi slab având tonul,
Am uitat că eu la munte fac… Revelionul!
VINE 1 MARTIE
Ca mâine e mărţişor
Va fi mare bucurie
În lumea femeilor:
Iubită, mamă, soţie.
Bucuria lor e mare

De parcă ar fi Anul Nou
Şi aşteaptă fiecare
Să primească un cadou.
Noi le oferim un dar,

Fiecare câţi bani are,
De nu, le luăm măcar
Şi le dăruim o floare.
Ceea ce lor le luăm,

Doar suntem cu mintea trează,
Nu gândim la bani câţi dăm
Căci, de fapt, gestul contează.
Dar eu, de ce oare stau!?

Doar nu-i o zi ca oricare,
Plec acum un dar să-i iau
Iubitei prins de o floare.
74 Ionel JECU
ATENŢIE, BĂRBAŢI!
1 Martie iar vine

Ca să facem daruri.
Să umblăm prin magazine
Mai puţin prin baruri.
Să dăruim mărţişoare
Iubitelor noastre,
Să luăm, nu doar o floare,
Ci două-trei glastre.
Şi-un zâmbet mereu pe faţă,

Semnul fericirii,
Hai să-l avem pentru soaţă,
Dovada iubirii,
Tot zâmbind să facem piaţa.

Cu sacoşa plină.
Le facem uşoară viaţa
Aducând lumină.
E ziua lor, a soaţelor

Şi nu e lucru puţin
Să bem acum în cinstea lor
Câte un pahar cu vin.
VINE 8 MARTIE
Trec prin parc şi mă opresc

Pe o bancă unde-s teii,
Deodată-mi amintesc
Că vine Ziua Femeii.
Stau un timp şi mă gândesc

Având o dilemă-n care
Mă-ntreb ce să-i dăruiesc
Iubitei, că-i o zi mai mare!
O să-i spun că-mi este dor

De ea şi îi dau o floare,
Ca să fiu convingător
Îi dau şi o sărutare.
Dar deodată mă-ndoiesc

Şi îmi pun o întrebare:
Ceea ce îi dăruiesc
Nu este prea puţin oare!?
Cum am strâns economii.

Un magazin de apare,
Şi are bijuterii
O să-i iau ceva ce n-are.
Să n-avem zâzanie
Ori cumva monotonie.
Iau şi o şampanie
Să ne ţină companie.
76 Ionel JECU
DE 8 MARTIE
Iubito, azi e sărbătoare,

Dar cum de mult eu sunt şomer,
Am să-ţi dau o sărutare
Că sunt om, nu sunt din fier.
Şi-ţi mai dau inima fierbinte

Ca semn suprem că te iubesc.
Acum nu fac jurăminte
Doar pentru tine eu trăiesc,
Îţi mai ofer când vii spre seară

Un ghiocel naiv şi pur,
Cu parfum de primăvară
Şi un sărut iar o să-ţi fur.
E martie în zi de opt,
Pe bancă-n parc te-aştept sub tei,
Să-ţi simt obrazul de măr copt
Iar tu de mână să mă iei,
Iar când va fi spre asfinţit

Şi pe cer luna apare
Hai s-o primim c-un bun venit
Strânşi într-o îmbrăţişare.
DRAGI ROMÂNI!
De Paşti, e adevărat
Că Hristos a înviat!
Să-l cinstim cum se cuvine
Şi să facem numai bine.
Ouă roşii să vopsim,

Cozonaci să rumenim.
Tradiţia e firească,
Să facem şi câte-o pască.
Şi cu sufletul curat
După ce ne-am închinat,
Să facem o masă bună
Cum e datina străbună.
Cât e omul de sărac

Tot are un cozonac
Şi ouă roşii pe masă
În această zi frumoasă.
Ca să ne meargă din plin

Bem şi un pahar cu vin,
Că de asta ne-a fost dat
Şi…Hristos a înviat!
78 Ionel JECU
Cu to\ii noi ]tim cum este

C@nd sunt iubiri de poveste
80 Ionel JECU
CÂND SUNT DEPARTE
Pe munţi, pe văi şi pe dealuri

Pe râuri şi pe câmpie,
Dragostea mea curge-n valuri,
Dăruită numai ţie…
Mi-e fruntea plină de cute,

Iar buzele se strâng uşor
De parc-ar vrea să te sărute
De tine când îmi este dor.
Şi fac un drum imaginar

Care duce înspre tine,
Iar tu nu ai deloc habar
Că ştiu că ţi-e rău ori bine.
Apoi eu te iau cu mine

Şi încărcaţi cu iubiri noi,
Vom reclădi din ruine
O dragoste pentru-amândoi.
82 Ionel JECU
OCHII TĂI
În ochii tăi astăzi văd rouă

Ce tulbură lumina lor.
E semn de o dragoste nouă
Sau e tristeţea unui dor!?
De-i semn de dor să-l laşi să plece

Căci el bucurii n-aduce.
Unde ţi-e cald îţi va fi rece,
Lasă-l încotro s-apuce.
Dar de e dragoste curată,

În suflet tu să o păstrezi
Şi să iubeşti ca prima dată.
Ce spun cei răi? Să nu îi crezi…
Sufletul să-ţi fie de copil

Sau de fată inocentă
Să-ţi aminteşti de un april
Pe când erai adolescentă.
Dar, iată, faţa ţi-e senină

Şi ochii ţi s-au limpezit!
Acum zâmbeşti cu gura plină
Şi iar ţi-e gândul la iubit.
TE-AM VĂZUT PE FALEZĂ
Te-am văzut gânditoare şi tristă

Pe faleza Dunării încet mergând
Păreai de cinema o artistă
Rolul principal într-un film jucând.
O rază de soare se strecoară

Pe faţa ce ţi-e abătută
Şi sufletul tău se înfioară
Ţi-aminteşti de-o întâmplare avută.
Viaţa cum este cu toţii o ştim.

Ea e o hoaţă când bună,când rea,
Cum ne e dată aşa o trăim
N-ai cum să te iei la harţă cu ea.
Prin crengi de sălcii o pală de vânt

Trecând uşor te înviorează
Şi te întrebi: Ce-i omul pe Pământ?
De ce trăieşte? De ce visează?
De ce unii tineri demult s-au dus?

De ce în lumea asta n-au mai stat?
Dar - vezi! - în ceruri e CINEVA pus
Şi ştie să se facă ascultat!
84 Ionel JECU
Te întrebi apoi: Ce e iubirea

Între oameni,păsări, animale
Şi-ai vrea ca să le afli menirea
Făcând loc în gândurile tale.
Într-un târziu, însă, tu te trezeşti

Şi priveşti în jur realitatea.
Dintr-o dată nimic nu-ţi mai doreşti
Gândul ţi-a atins eternitatea!
VIS DE FEBRUARIE
Se făcea că iarna-i gata

Şi că este primăvară
Iar fulgii albi ca vata
Nu mai cad deloc afară.
Cerul era azuriu

Şi în parcul din oraş,
Care nu mai e pustiu,
A ieşit un toporaş.
Aleile erau pline

De tineri îndrăgostiţi,
Venind te-am văzut pe tine
Pe sub teii înmuguriţi.
Cu privirea ta sfioasă
Pe mine mă căutai,
Erai atât de frumoasă,
Împrejur când te uitai.
M-ai zărit şi-atunci pe dată

Chipul ţi s-a luminat.
Cu faţa îmbujorată
Spre mine ai alergat.
86 Ionel JECU
Nu ai mai ajuns la mine

Căci deodată te-ai oprit
Şi am pornit eu spre tine,
Însă din somn m-am trezit.
Perna o strângeam la piept

Când din somn m-am deşteptat
A fost vis şi nu e drept
Că n-a fost adevărat.
Cobor din pat şi pe geam

Privesc noaptea de afară,
E tot iarnă, dar speram
Ce-am visat va fi la vară.
CÂND AI SĂ VII
De ai să vii sâmbătă seara

Eu grijile le las deoparte.
Aduci cu tine primăvara
Şi din alaiul ei faci parte.
Cu adieri de vânt în şoapte

Un farmec nou vom da iubirii,
Iar stelele clipind în noapte
Ne vor zâmbi ca trandafirii.
Vom asculta tot ce zic ele

Să nu trădăm dragostea noastră,
Uniţi să fim în toate cele
Ca florile ce stau în glastră.
Şi să visăm la nemurire,
Cum doi îndrăgostiţi visează
La clipe dulci de fericire
Aşa iubirea ne dictează.
Cu mine, dragă, te rog să fii

Că sunt miresme pe afară,
Am spus ce facem ca tu să ştii
Când sâmbătă-ai să vii spre seară.
88 Ionel JECU
ZIUA DE 1 MARTIE
Nu e o zi ca oricare,
E o zi de mărţişoare.
Poţi să dai sau să primeşti
De-n iubire sincer eşti.
Cine dă, se ştie bine!

E ca mine ori ca tine,
Care iubind o femeie
Vrea un mărţişor să-i deie.
Cine primeşte nu-i mită.

Este persoana iubită:
Iubită, mamă, soţie,
Cineva ce ţi-e drag ţie.
S-o cinstim cum se cuvine

Doar o zi pe an ea ţine
Când putem să le dăm lor
Dragelor un mărţişor.
Pentru femeile toate

Inima întruna bate
Şi-mi pare rău când o ascult
Că nu pot să le dau mai mult.
TE-AM AŞTEPTAT…
Te-am aşteptat, dragă, să vii

Acolo-n locul care-l ştii
Aşa cum noi am stabilit
Să ne-ntâlnim, dar n-ai venit.
Şi-am stat cu gândul în trecut

Să fii alături aş fi vrut
De clipe dragi să ne-amintim
Ce-a fost frumos să retrăim.
În parc, pe banca de sub tei

Am stat: o oră, două, trei,
Timpul trecea; n-am observat
Uşor că s-a întunecat.
Şi ultimii îndrăgostiţi
Mergeau pe-alee fericiţi
Ieşind din parc pe înserat
Doar eu şedeam însingurat.
Şi am privit cerul cu stele…

Iar tu păreai una din ele,
Clipeai încet, parcă voiai
Să-mi spui ceva, dar nu-ndrăzneai.
Îţi pare rău, mi-ai fi transmis,

Dar mâine seară ai promis
Că vei veni şi, mulţumit,
Plecai spre casă fericit.
90 Ionel JECU
TÂRZIU ÎN NOAPTE
E târziu şi mă aşez
La masă ca să creez
Versuri pentr-o poezie,
Însă nu vreau fantezie.
Nici să scriu mult şi banal

Ci puţin, dar natural,
Stau un timp şi socotesc
Şi la tine mă gândesc.
După ce-am analizat

Numai tu cu-adevărat
Poţi acuma ca să fii
Ideea unei poezii.
Chipul tău vreau să-l surprind

Şi în versuri să-l cuprind.
Greu nu-i să îmi amintesc
De femeia ce-o iubesc.
Multe vreau acum să spun

Dar deodată mă opun:
Dacă cumva eu greşesc
Şi doar vorbe încropesc?
Deşi nu este frumos

Închei şi las pixul jos.
Atâta vreau: cât trăieşti
Numai eu să ştiu cum eşti!
CA O PLOAIE DE VARĂ
Era într-o joi spre seară -

Îmi amintesc foarte bine –
Ai trecut pe lângă mine
Ca o ploaie-n plină vară.
Vântul adia afară

Răsfirând pletele tale,
Iară tu mergeai agale
Ca un nor ce plouă-n vară.
Văzând chipul de fecioară

Cu părul lăsat pe spate,
Simţii că inima bate
Cum bate ploaia de vară
Acum este din nou seară,

Iar stropii curg în şiroaie
Şi eu merg singur prin ploaie,
O ploaie caldă de vară.
Gândul la tine îmi zboară

Cum erai în faptul serii,
Nu pot să te dau uitării,
Cum nu uit ploaia de vară.
Aş vrea să te-ntâlnesc iară

Să-mi răspunzi la o - ntrebare:
- Ai fost doar o trecătoare,
Cum trece ploaia de vară?
92 Ionel JECU
CLIPE DE SINGURĂTATE
Cine de-acum mă mai sună

Cu un glas nepreţuit
Spunându-mi o vorbă bună
Dacă azi ne-am despărţit?
Cine îmi mai iese-n cale

C-un surâs cald şi blajin
Şi buze ca ale tale
Ce dau un sărut divin?
Cu cine ies la plimbare

Seara în parc pe alei
Când luna pe cer apare
Să stăm sub lumina ei?
Acum e târziu, e noapte,

Visez că ne sărutăm.
În jur aud nişte şoapte
Care zic să ne-mpăcăm.
Mă simt un tip şters şi-afon,

Mâine de cum mă trezesc
O să-ţi spun la telefon:
- Să mă ierţi şi te iubesc!
De pasteluri s` vorbim
}i natura s` sl`vim
94 Ionel JECU
NINGE
De sus vine de ninsoare

Ce-a cuprins întreaga zare,
Zăpada-n formă divină
Cade-n linişte deplină.
În dansul lor, săltând vioi

Venind întruna peste noi,
Fulgii au doar chef de joacă,
Fac asta ca să ne placă.
Şi, obosiţi de-atâta joc,

Se odihnesc găsindu-şi loc
Pe case, pomi şi trotuar
Dansând din ce în ce mai rar.
Noi stăm în loc şi îi privim

Pe când eram mici ne-amintim
Cu sania cum alergam
La derdeluş şi ne dădeam.
Acum o grijă ne apasă:

Zăpada căzută deasă
A pus strat gros în urbea mea…
Cum facem să scăpăm de ea?
96 Ionel JECU
PRIMĂVARA PRIN ORAŞ
S-a dus vremea hibernală,

Soarele sus încălzeşte
Oraşul din amorţeală
Încet-încet se trezeşte.
Noaptea s-a făcut mai mică,
În schimb ziua-i tot mai mare,
Nu ne mai e deloc frică
C-o să mai vină ninsoare,
Greu s-a făcut iarna dusă,

Dar a trebuit să plece,
Nu ştiu de ce a fost pusă
Numai să ne ţină rece.
Martie, lună ploioasă,
De mult şi ea ne-a părăsit,
Acum vremea e frumoasă
Căci aprilie a sosit.
Ies pe stradă la plimbare

Fete multe sunt o trupă
Printre ele-i una care
A-mbrăcat o minijupă.
De la o cofetărie
Simt miros de prăjitură,
La colţ e o berărie
Care-mi lasă apă-n gură.
Trec copiii de la şcoală,

Merg şi veseli sunt cu toţii,
Un moş cu vocea domoală
Zice blând: - Îmi vin nepoţii!
Parcul este plin de viaţă,

Fluturi, păsări, melci, albine,
Au pornit de dimineaţă
După treburi citadine.
O doamnă stă cu căţelul

Pe o bancă supărată
A răcit rău mititelul
Şi are vocea schimbată.
Pe un ram, abia sosită

Se-aşează să stea la soare,
Că e tare obosită
O pasăre migratoare.
- Este cald, e primăvară,

Totul în jur înverzeşte,
Apoi o s-avem şi vară!-
Pasărea ne ciripeşte.
98 Ionel JECU
AU ÎNFLORIT SALCÂMII
Salcâmii toţi au înflorit

Semn că este primăvară.
Am stat în loc şi am privit
Această frumuseţe rară.
Nu mă mai satur să-i admir,

M-au îmbătat mirosul lor
Şi fascinat adânc respir
Mireasma dulce-a florilor.
Şi sunt atâta de gingaşi

Cu ramurile încărcate
De parcă-s nişte copilaşi
Stând la desene animate.
Rămân pe loc mult timp în drum

Aş sta cu ei o veşnicie
Să simt mirosul de parfum
Ce-i oferit cu dărnicie.
Zumzăind, deloc sfioase,

Vin albine multe, vere,
De polen fiind atrase
Ca să-l strângă pentru miere.
Dragii mei, nu cred că este

Ceva mai frumos afară
Când salcâmi, ca în poveste,
Înfloresc în primăvară.
AU ÎNFLORIT TEII
Mireasma florilor de tei

În aer pluteşte vie,
Ai vrea cu tine să o iei
S-o păstrezi o veşnicie.
Ieşi în parc la o plimbare

Când atmosfera-i tăcută
Simţi mirosul lor de floare
Şi aroma lor plăcută.
Uiţi de griji cotidiene,

De nevoile din casă,
Sângele fierbe în vene
Şi vezi viaţa mai frumoasă.
Când ziua e pe sfârşite

Şi seara cade pe-alei
Pe cărări de ei ştiute
Îndrăgostiţi trec pe sub tei.
Aşa e din primăvară,

Mulţi pomi se schimbă la faţă.
Păsări ciripesc pe-afară
Ea, natura, ne răsfaţă.
100 Ionel JECU
E VARĂ
INVITAŢIE DE VARĂ
Hai să mergem la pădure

Bună ziua ca să-i dăm,
S-o rugăm ca să se-n dure
Să ne lase să intrăm.
După iarna ce-a fost crudă

Care a nins viscolit.
Cine nu vrea să audă
Câte-un vesel ciripit!
Haideţi, nu mai staţi în casă.

Vreunul de-i năduşit,
În pădurea cea umbroasă
Imediat s-a răcorit.
Intrăm încet pe la poale

Unde-s tainice poteci,
Setea de ne dă târcoale
Vom bea din izvoare reci.
Aerul curat întruna

Cu nesaţ vom respira,
Doar pădurea, ea, străbuna
Astăzi ni-l mai poate da.

Ionel Jecu - Poezii

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Ionel Jecu - Poezii

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

C`rarea din tinere\e 5

O invita\ie la bun` dispozi\ie

Dac` sursa liricului este via\a, [n toate formele ei sensibile, cu

Sunt de luat [n seam` ]i poeziile care [mbrac` forma unor

Un poet de sorginte aparte...

Ionel Jecu - poet complet de factur` clasic` nu renun\` la

Scriitor sau un “inginer” al bunei dispozi\ii”

Domnule Ionel Jecu de]i apropiat de fenomen, nu sunt un

Simplitate, ca rod din p`m@nt rom@nesc

Nu exist` dec@t o singur` defini\ie a crea\iei lui Ionel Jecu:

Ionel Jecu - R`saduri de frumuse\e

{l cunosc pe Ionel Jecu ca un talentat prozator, fapt ce mi-a fost

Am intrat [n contact cu poemele, poeziile ]i epigramele lui

Cartea de fa\` porunce]te cititorului s` fie citit` cu bucurie [n

Vrei să facem cunoştinţă?

Dar cred că noi ne-am cunoscut

Te ştiu. Mereu acelaşi eşti

Când nu-ţi convine răsfoieşti

Aş vrea între noi să fie

În carte orice autor

Lângă mine e-o femeie

Forma ochilor şi-a gurii

Îmi place; la o adică

Ea pleacă, eu iau amendă.

CU SACOŞA PRIN PIAŢĂ

Toamna este pe sfârşite

Nu mai vorbesc de ardei

Stau verdeţuri aşezate

Luă de ceva mărunt

Ţelină, ardei, mărar

Aşa mai zic şi eu viaţă

Palma stângă te mănâncă?

La limbă de-ai mâncărime

Dacă te mănâncă nasul

Astea toate mi-a prezis

Lelea Floarea din comună,

Ţăranul nu mai e ţăran

Seminţe satul să spargă

Azi este patroană mare

Când acte oficiază

Mă întorc acasă după o zi de muncă

De ce îmi dă asta? Privesc prin odaie…

Plec la şifonier şi-l deschid în grabă.

Soaţa mă priveşte năucă şi tace

Mă cam doare stânga; cred că nu-i a bine,

- Nu-i a bine!- zic eu soţiei mele

Şi ea dintre semne, multe îmi înşiră.

Junghiul nu slăbeşte şi face prăpăd,

ANGAJAMENT SCRIS LA CÂRCIUMĂ

Dragă soaţă, îţi promit

Când veneam băut acasă

Nu mai fac scandal pe scară,

Cel mai bun bărbat din lume,

De-acuma viaţa ia viraj,

Venind ca să-l ia acasă

Iată, lumea de pe scară,

Cum la bloc e cam scump traiul

Privind am văzut cum suie

DISPUTĂ CU FINAL FERICIT

Azi de cum intrai pe uşă a venit furtuna

Ele nici nu bănuiau că eu sunt de faţă.

Dar ce credeţi că aveau de împărţit ele

- A mea este mai frumoasă!- nevasta îi spune.