Nichita Stanescu a debutat in 1960 cu volumul Sensul iubirii, in care asemenea lui N.

Labis evoca copilaria si adolescenta unei generatii marcate de razboi. Pentru poet copilaria este "netraita minune", "glezna mea cu aripi", iar adolescenta este numita metaforic "cantecul meu de izbanda". Din acelasi volum se retin poeziile Emotie de toamna, Mister de baieti, Campie primavara. Sensul iubirii a fost cartea cea mai minunat din viaa mea. n primul rnd, pentru c ea a aprut foarte trziu. A fost un debut trziu. n al doilea rnd, pentru c nu a fost un debut adevrat. n clipa n care ea mi-a aprut, era mult mai puin talentat dect mi imaginam eu c sunt. i era mult mai puin adevrat dect puteam eu s o fac. Dar, n fine, a fost un act de crispare. Orice debut este ntructva i un act de crispare. Eh Sensul iubirii este ca i primul srut, ntr-un fel, absolut stngaci i fr consecine. (Nichita Stnescu, interviu) In 1964 publica volumul O viziune a sentimentelor care cuprinde numai poezii erotice, alcatuind un roman al unei idile, in care iubirea este prezentata ca o minune care are o adevarata forta demiurgica. In poezia Cantec iubirea se asociaza cu ideea de zbor spre inalt, iar in poezia Leoaica tanara, Iubirea sentimentul iubirii este prezentat ca o leoaica aramie care sfasie fiinta indragostului. O viziune a sentimentelor..., care este ntructva [un debut] mai fericit dect primul, pentru c O viziune a
sentimentelor este, de fapt, tot Sensul iubirii. O mare parte din materialul poetic ... uite ... brusc m-am gndit dac despre creier se poate ... dac creierul poate fi numit material, materialul numit creier ... o parte din materialul convenional, o parte din materialul numit creier, care era dedicat, era predestinat s intre n prima carte, a intrat n a doua carte. Eh ... a doua carte este umbra primei cri.

***Lirica sentimentelor, adolescentin, n care predomin idealurileromantice, subiectul cunoaterii este eul liric n jurul cruia se circumscrie lumea real constituie prima etapa a creatiei sale. n primele dou volume (Sensul iubirii, O viziune a sentimentelor),majoritatea poeziilor sunt de dragoste, erosul este un prilej de a comunica frmntatelentmplri alre fiinei interioare, care sunt mai puternice dect ale condiiei fizice date.Iubirea produce o senzaie de plutire, zborul se nate din dragoste ca o coloan ainfinitului ntre pmnt i cer. ***Primele doua volume - Sensul iubirii si O viziune a sentimentelor - au ca tema dominanta iubirea. Iubirea si conceptia asupra poeziei, mai binezis asupra limbajului, sunt doua suprateme ale poeziei stanesciene. De multe coexista in acelasi text, se confunda la o prima lectura, iubita si poezia devin obiectul unic al adoratiei si expresia momentului privilegiat. Iubirea este, in aceste po#me, un sentiment originar, al nasterii cuvantului. Momentul iubirii - si al poeziei - este un moment initial, o clipa a inceputului, de manifestare a starii jubilatorii. Surprinde, inca de la primele volume, reintoarcerea la lirism a poeziei si o anume materialitate si corporalitate a perceptiei". Spatiul poetic este conceput ca o lume a obiectelor si fiintelor intrate in rezonanta sub impulsul energiilor afective", lumea intreaga se transforma in spatiu de joc, iar gesticulatia erotica se mentine intre ritual si joc. (Ion Pop, in Jocul poeziei, Editura Cartea Romaneasca, 1985). Sentimentul este generator de sens, am putea spune ca fine lumea in fiinta, schimbandu-i permanent contururile: Mainile mele sunt indragostite, / vai, gura mea iubeste, / si, iata, m-am trezit / ca lucrurile sunt atat de aproape de mine, / incat abia pot merge printre ele / fara sa ma ranesc." {Varsta de aur a dragostei}. Stefania Mincu observa ca titlurile primelor volume sugereaza aspiratia poemelor de a accede la AsensA si AviziuneA, de a reintemeia o lirica de cunoastere. Modul sau de a cunoaste este insa total nou pentru cititorul familiarizat pana acum cu sisteme poetice de prestigiu, cum sunt cele ale lui Blaga, Arghezi, Barbu. Se renunta la notiunile date de-a gata, la mituri, la simboluri si se face apel la o cunoastere directa, senzoriala, in care facultatile trupesti ale omului au rol primordial." (Introducere" la Nichita Stanescu, Poezii, Editura Pontica, 1997).
elanuri adolescentine, exuberan; manifestarea strii jubilatorii; consonana cu inele i cu lumea; iubirea ca sentiment originar al naterii cuvintelor;

- tema primului volum: ieirea din somn; motivul rsritului, al luminii; prefigureaz o poetic a zborului, a transparenei, a matinalului (impresia de poezie imaterial); - n al doilea volum, considerat romanul unei idile"1, tema: dragostea ca stare de certitudine; - relaia eu - timp: realizarea elogiului strii e A FI (poeziile stau sub semnul lui SUNT).

Particulariti ale poeziei neomoderniste cultivate n lirica lui Nichita Stnescu: - poezia contrariaz permanent ateptrile cititorului; - o poetic a existenei i a cunoaterii; - lupta sinelui cu inele; confruntarea dintre creator i gnditor; - redefinirea poeticului; lupta cu verbul (necuvintele); - cunoaterea deplin numai prin poezie, ca gest de participare la creaie; - intelectualismul; - reinterpretarea miturilor; - reflecia filozofic, abordarea marilor teme ale liricii; - ironia, spiritul ludic; - reprezentarea abstraciilor n form concret are ca efect plsmuirea unui univers poetic original, cu un imaginar propriu, inedit; - transferul dintre concret i abstract funcioneaz bivalent, punnd n discuie relaia dintre contiin i existen; - ambiguitatea limbajului mpins pn la aparena de nonsens, de absurd; rsturnarea firescului; ermetismul expresiei; - subtilitatea metaforei; - insolitul imaginilor artistice. Emotie de toamna Poezia Emoie de toamn este o oper literar liric, eul poetic transformndu-se ntr-o stare de tristee, de disperare, mprumutnd din durerea sa ntregului univers. Titlul ne-ar putea sugera o iubire apus, nceputul unei stri de tristee, i n egal msur ntlnirea poetului cu poezia, aleasa inimii sale, deoarece n final poetul ne indic c emoia de toamn se transform ntr-o dragoste mare. Tema poeziei este dragostea vzut de ctre poet ntr-o manier personal, ca de altfel toate sentimentele legate de existena omului. Din acest punct de vedere, poezia poate fi considerat o adevrat art poetic, lund n considerare faptul poetul afirm: doamna inimii mele, iubita mea suprem este Poezia. Poezia este structurat n dou strofe inegale ce msur, dar care comunic cu aceeai intensitate ideea poetic de baz a textului: dragostea ca sentiment uman, i dragostea pentru un lucru superior, rafinat, care este arta. Ideea de baz const n asocierea toamnei cu sentimentele poetului. nceputul poeziei nu este numai o constatare a schimbrii unui anotimp, toamna sugernd anotimpul frigului, ci rcirea sentimentului de dragoste, distanarea ndrgostiilor. Versurile urmtoare sugereaz tema despririi, ceea ce aduce dup sine panica i revolta poetului. Metaforele ochi strin i frunz verde de pelin comunic teama poetului n faa unui sentiment pe care l vede c s-a consumat: acoper-mi inima cu ceva. Aripile ascuite pn la nori sugereaz durerea profund de care poetul vrea s o elibereze prin bor.Poezia este o mbinare specific a cuvintelor n stilul propriu lui Nichita Stnescu. n ultima strof a poeziei poetul comunic interiorizarea. Pietrele sunt elemente care comunic trirea interioar. Nerealizarea n planul iubirii i lipsa de comunicare aduce dup sine interiorizarea total a poetului. Frmntarea este att de mare, nct este asociat cu durerea cosmosului, dovad a comunicrii omului cu natura. Marea dragoste, la Nichita Stnescu , este poezia, care devine pentru el o profunzime de credin. nvins ca om, el se nal ca poet intrnd n eternitate printr-o dragoste mare, care este a poetului fa de poezie.

Cantec Poezia "Cantec" face parte din volumul "O viziune a sentimentelor" (1964) si este o poezie de dragoste care enunta starea de jubilatie a postului altfel de pana acum. E o rostire aparte, un stil nou plin de prospetime si de parfumul unui spirit original. De fapt toate poeziile de inceput ale poetului Nichita Stanescu stau sub semnul mirarii, al iesirii din hibernare, al renasterii postului odata cu adolescenta. E o trezire la nivelul senzatiilor, o explozie a fiintei ca prezenta, a sufletului in cosmos, a intregii organizari plasmatice a trupului. Fericirea de a iubi e mai puternica decat fiinta. Intalnim in primele versuri ale poeziei "Cantec" un plus de energii afective enuntate simplu dar rascolitor "E o intamplare a fiintei mele:/ si-arunci fericirea dinlauntru! meu/ e mai puternica d ecat mine/ decat oasele mele." Iubirea produce o senzatie de plutire, un sentiment al imponderabilitatii: "Du-ma fericire in sus, si izbeste-mi tmpla de stele", pna cnd starea din launtru se transmite ntregii lumi. Poetul compara aceasta traire cu o coloana a infinitului. Exista aici o "viziune a sentimentelor" proprie lui Nichita Stanescu. Indragostitii sunt "doua cantece diferite, lovindu-se, amestecndu-se, doua culori ce nu s-au vazut niciodata", dar care se ntlnesc uimite n "neasemuita lupta a minunii ca esti, a-ntmplarii ca sunt", pentru ca iubirea nseamna, n fond, sansa de a trai n miezul minunilor. Usoarele ecouri argheziene n imaginea iubirii ca arc ce cuprinde polii extremi ai universului ntr-un cuprinzator cntec al fericirii (v. Morgenstimmung "Eu veneam de sus, tu veneai de jos...") nu indica neaparat o filiatie n lirica erotica a lui Nichita Stanescu, ci sunt rezultatul aceluiasi mod ingenuu de a contempla misterele iubirii. Povestea sentimentala din "Cantec" era o poveste a sentimentelor; aici ea devine o poveste a cuvintelor. Cuvintele nu mai sunt doar mijlocul notional de a exprima emotii, ele devin substanta inefabila a poemului: continutul, ca si forma lui, ideea, ca si materia lui. E o poveste de cuvinte si din cuvinte. Cuvintele au capatat evidente proprietati materiale: zboara n vrtej, nclina iarba n cadere, se rotesc, imitnd "structura materiei de lanceput". Trebuie subliniata intentia poetului de a face din cuvnt un cu totul altfel de instrument dect acela de care se foloseste limbajul prozaic: n locul transparentei notionale de acolo, ele ne ofera un cuvnt opac, un sens care se comporta ca o imagine si o imagine abstracta ca un sens, un continut care e tot una cu corpul sonor. Obiectul, notiunea si realitatea sonora se identifica brusc, sub apasarea unei forte uriase de felul acelora care se folosesc la laboratoarele moderne pentru experiente asupra moleculelor. Ceea ce rezulta seamana cu o molecula uriasa n care nu mai putem separa un "semnificat" de un "semnificant", o notiune de un lucru. In cazul lui Nichita Stanescu, aventura limbajului este deci urmatoarea: cuvintele se comporta ca niste obiecte (avnd calitatile fizice ale unor obiecte), iar obiectele (pe care, n principiu, cuvintele le exprima) se comporta ca niste cuvinte, ca parti ale unui limbaj, ca semne. Semnul devenit obiect si obiectul devenit semn: iata metamorfoza cea mai frapanta. Inceputul metamorfozei l constituie totdeauna felul n care poetul gndeste relatia dintre cuvinte: mai libera dect nainte. Spatiul poeziei se populeaza de cuvinte: verbe si substantive, adjective si pronume, care se ciocnesc sau se ndeparteaza unele de altele, se sfarma sau se unesc n configuratii ciudate, dupa legi necunoscute. Poetul cauta si descopera o stare de gratie a limbajului n care cuvintele exista nainte de a exprima, n care sensul nu mai apartine adncului notional al poemului, ideii sugerate ori obiectului desemnat, ci cuvintelor nsesi, devenite semne-obiecte, capabile de miscare si de liniste, de viata si de disparitie. In poezia lui Nichita Stanescu sunt folosite neologismele si cuvintele abstracte, dar efectele poetice se obtin, ndeosebi, prin reactiile metaforice nlantuite. Prin limbajul poetic ncearca sa materializeze concepte, idei n forma plastica a poeziei. Este poetul unei cugetari lirice originale si captivante.