Romanta noului-venit

- Romana noului venit e o chintesen a temelor i atitudinii eului liric minulescian

- confesiune programatica
- la noi, simbolismul s-a impus c un curent de sensibilitate, iar n opera lui Minulescu, influena
francez se resimte, cel puin pentru perioada de debut. Iniial, a fost vzut c cea mai reprezentativ
figur a simbolismului romnesc, poetul nsui dnd o ,,proclamaie n versurile din poezia Romanta
noului-venit:
De unde vin?
Eu vin din lumea creat dincolo de zareDin lumea-n care n-a fost nimenea din voi,
Eu vin din lumea-n care
Nu-i ceru-albastru
i copacii nu-s verzi aa cum sunt la voi,
Din lumea Nimfelor ce-ateapt sosirea Faunilor goi,
Din lumea cupelor dearte si totui pline-n orice clip,
Din lumea ultimului cntec, purtat pe-a berzelor arip
Din rm n rm,
Din ar-n ar,
Din om n om,
Din gur-n gur,Din lumea celor patru vnturi
i patru puncte cardinale!...
-Strainule ce-mi bai la poart"... i se termin cu... "Poarta a rmas nchis/ La glasul artei
viitoare/ Era prin anul una mie nou sute i opt mi pare/". El era contient c epoca sa nu-l va valida din
punct de vedere al receptivitii. i da, Minulescu aduce universul orenesc. Ceea ce era o noutate n
poezia noastr.
- Sub impulsul eternului bovarism al creatorului sau poate pentru a para un eventual insucces, eul
liric minulescian se prezinta in postura noului venit", a peregrinului cu toga si sandalele rupte (nou venit
dar in costumatie clasica" !), ce apare din lumea creata dincolo de zare / Din lumea-n care n-a fost
nimeni din voi" (Romanta noului-veniT)
Romana noului venit deschide volumul su de debut i e formulat ca ,,un dialog nu lipsit de
solemniti(Emil Manu, op. cit.). Poezia e criticat pentru barbarismele folosite:
,,Strainule ce bai la poart,
De unde vii
i cine eti ?...
Strainule de lumea noastr,
Rspunde-ne de unde vii,
Prin care lumi traii comarul nepovestitelor poveti
i-n care stea gasii coloarea decoloratei nebunii ?...

- Romanta noului venit, arta poetica, desi pare impregnata de reminiscente platoniciene, nu
reprezinta decat programul unei arte hedoniste al celui care vine din "lumea Nimfelor ce asteapta sosirea
Faunilor goi,/ Din lumea cupelor desarte si totusi pline-n orice clipa".
- Versurile lui ne fac ca sa traim si noi ca si Minulescu aspiratii ca in Romanta noului venit: spreacel frumos intrezarit/In armoniile eterne/Dintr-un sfarsit/Si-un infinit.
-. Figura poetului e reprezentata aici de un strain" coborat parca din mitologia greaca, cu sandale in
picioare si cu o toga albastra pe umeri, daruita de insusi Apollo. Strainul bate la portile ferecate ale unei
cetati, sperand sa i se deschida si sa fie primit inauntru, poate chiar sa fie intampinat cu foi de laur.
- In fata multimii obtuze, el desfasoara orizontul visului si al magiei, simtindu-se chemat sa
indeplineasca printre oameni o misiune estetica si una morala. Omenirea ramane insa surda la glasul
artei viitoare", iar cel ce propaga poezia noua se vede intampinat cu ostilitate si gonit cu pietre". Nu e
nici recunoscut, nici acceptat, cu atat mai putin glorificat.
- poetul isi marturisea mahnirea pentru ca poarta a ramas inchisa la glasul artei viitoare prezicand
ca Era prin anul una mie noua sute si opt, adica atunci cand aparea volumul Romante pentru mai tarziu,
a parut atat un fel de jelanie fara de pricina cat si o aluzie ironica deoarece popularitatea autorului ar fi
dovedit ca poezia sa a fost perfect inteleasa.
Celei care pleaca
- Celei care pleaca" este o romanta, adica o poezie lirica, de inspiratie erotica, avand o forma
simpla si usor de transpus muzical.
-Titlul sugereaza sfarsitul unei iubiri, poezia fiind inchinata unei iubite fara nume, care rupe, prin
plecarea ei, vraja dragostei.
Structura:
Poezia "Celei care pleaca" este alcatuita din patru strofe inegale, cu unele versuri "rupte" pentru a crea
impresia de vers liber.Primele doua versuri ("Tu crezi c-a fost iubire-adevarata...
Eu cred c-a fost o scurta nebunie..." ) se repeta in final, adica sunt versuri-refren (element simbolist).
Deosebirea dintre cele doua grupe de versuri o da punctuatia: la inceput, punctele de suspensie lasa loc
unei continuari, in final, semnul exclamarii trage cortina peste timpul iubirii devenit mit.
-Tema poeziei- solemnitatea despartirii, moment devenit sacru in curgerea timpului.
- Motive- motive poetice: visul, cntecul, psrile cltoare
-Figuri de stil: epitetul cntec trist sugereaz latura sentimental a iubirii. Metafora
personificatoare albastrul rzvrtit al altor mri ilustreaz aspectul furtunos, ptima al iubirii.(2)
- metafore ale iubirii trecute:A fost un vis; un cantec trist, refrenul unor
triolete, prin care eul poetic defineste experienta erotica.Iubirea s-a sfarsit ca orice cantec,ca orice vis,iar
starea sufleteasca este vag nostalgica,trista,dar impacata oarecum.Prin simbolurile calatoriei (pasarile
albe,marinarii,pescarii,locurile exotice)este sugerata inconstienta sentimentului de dragoste.Se remarca
faptul ca muzica nu este principiu de constructie specific simbolist,ci si tema:iubirea este un cantec
sentimental rostit de pescarii si marinarii singuratici.
-epitetul personificator albastrul razvratit ilustreaza cadrul in care se naste
povestea de dragoste-din albastrul apelor marii, pe un tarm uitat, cadrul diferit de spatiul comun al lumii

obisnuite, devenit chiar unul aprig, greu de explorat, unde vraja iubirii se transforma in cantec adus din
puncte geografice indepartate.
-Viziunea:

Viziunea liric e conturat sub imperiul elegiacului uor manierist, iar iubirea e asimilat unei
scurte nebunii, aadar pus n cheie iraional, dar i ludic. Definirea sentimentului erotic e aadar una
de o ambiguitate extrem, n care sensurile i pierd din pregnan, iar tiparul afectelor e fluctuant (Tu
crezi c-a fost iubire-adevrat / Eu cred c-a fost o scurt nebunie / Dar ce anume-a fost / Ce-am vrut
s fie, / Noi nu vom ti-o poate niciodat).

Iubirea e asimilat unui vis ce transport imaginaia poetului n inuturi exotice, marcate de
magia deprtrii i de fascinaia necunoscutului. Elementul dominant aici e acvaticul; elementul marin,
prin deschiderea spre ilimitat i sugestiile genezice pe care le presupune, capt sensul unei regresiuni
spre rdcinile vieii, ori al unei aspiraii spre absolut.

Marea devine, la Minulescu, o figur arhetipal, descris cu voluptate, printr-o tehnic

remarcabil a nuanelor, a alternrii cromatice i auditive, poetul imaginnd-o ca pe un model exemplar,
un posibil spaiu de retranare compensatorie a eului. De altfel, predilecia pentru acvatic, pentru materia
lichid, pentru evanescent i metamorfoz sunt reprezentri baroce, care pot fi puse n conjuncie cu
atracia poetului spre reverie, spre vis, nfiat ca spaiu fluid, nestatornic al unei realiti simbolice.
Reprezentare alegoric, simbol al genezei i al nelimitrii, al deschiderii spre ideal, marea e evocat cu un
tremur voluptuos al expresiei subtile i retorice n acelai timp: A fost un vis trit pe-un rm de mare, /
Un cntec trist adus din alte ri / De nite psri albe, cltoare, / Pe-albastrul rzvrtit al altor mri / Un
cntec trist adus de marinarii / Sosii din Boston / Norfolk / Sau din New York, / Un cntec trist ce-l
cnt-ades pescarii, / Cnd pleac-n larg i nu se mai ntorc. / i-a fost refrenul unor triolete / Cu care-alt
dat un poet din Nord, / Pe marginea albului fiord, / Cerea iubirea blondelor cochete.

Ilimitatul i vagul simbolist sunt travestite aici n conturarea sentimentului iubirii, definit, prin
extensie i hiperbolizare, ntr-o confesiune ce transform ceremonialul erotic n vis i ritualizeaz, prin
recursul la exotism, tririle, le confer o anume artificalitate manierist. Patetismul lui Minulescu e mai
mereu relativizat de o privire ironic ori de o pornire parodic ce pune mereu lucrurile grave sub semnul
interogaiei, dedramatizeaz tragicul, desolemnizeaz afectele de o alur grav.

n finalul poeziei, reflexele inconstanei sentimentului i ambiguitatea rmn nealterate.

Viziunea liric se nchide asupra acelorai ntrebri i asupra acelorai nelmuriri, iar
atmosfera este, cu deschiderile ei ample spre nemrginire i absolut i cu retranrile n spaiul luntric,
marcat de un perpetuu flux i reflux al imaginarului (A fost un vis, / Un vers, / O melodie / ce n-am
cntat-o poate niciodat // Tu crezi c-a fost iubire-adevrat? Eu cred c-a fost o scurt nebunie).

De altfel, simbolurile spaiale din poezia Celei care pleac sunt deposedate de orice
determinri geografice; ele sunt mai degrab investite cu capacitatea de a sugera necunoscutul, de a numi
nenumitul, de a exprima inexprimabilul, n manier tipic simbolist).
- ncadrarea poeziei n estetica simbolist se justific prin muzicalitatea textului, prezena
versurilor-refren Un cntec trist - , sugestia distanrii sufleteti, a nstrinrii ndrgostiilor Tu
crezi c-a fost iubire-adevrat / Eu cred c-a fost o scurt nebunie - , valorificarea simbolurilor cntecul trist, spaiile ndeprtate, psrile cltoare -, sugernd pierderea sentimentelor, a legturilor
sufleteti, nota ironic, ludic.

-Intreaga poezie este strabatuta de un abur melancolic, iubirea dovedindu-si, si acum, fragilitatea
debibelou de portelan.
- In "Romanta cheii", promisiunea spatiilor ascunse e lovita de fatalitate, anuland misterele
cunoasterii, posibil erotice:

"Cheia ce mi-ai dat aseara Cheia de la poarta verde Am pierdut-o chiar aseara!...
Dar ce cheie nu se pierde?".
-Cheia dispare, ca un simbol al unei lumi posibile, pierdute in umbra timpului:
"Cheia ce mi-ai dat aseara
Mi-a cazut din turn,
Pe scara,
Si cazand, mi-a stins lumina."
-Cheia nu mai poate fi recuperata, pierzandu-se in negura noptii:
"Cheia ce-am pierdut aseara
Am catat-o;
Dar pe scara,
Era noapte ca si-afara Noapte ca sub boltuita
Cupola de manastire,
Cand s-au stins pe la icoane
Lumanarile de ceara."

-Poetul ramane izolat in "turnul gotic", spatiu al solitudinii, al izolarii, taram misterios, marcat prin
lipsa de actiune, prin proiectia in abstract, in idee, dar si in tenebrele eului, generate de sentimentul
singuratatii:
"Si-am ramas in turnul goticTurnul celor trei blazoane;
Al Iubirii,
Al Sperantei,
Si-al Credintei viitoare...
Si-am ramas in turnul gotic
Domn pe-ntinsele imperii
Ale negrului haotic."
-Refugierea in taramul misterelor e insotita de o accelerare a timpului, de trecerea rapida a clipelor si
a orelor, intr-un flux nesfarsit:
"Si-au trecut de-aseara clipe,
Si-au trecut de-aseara ore,
Si-ale zorilor aripe,
Fluturatu-mi-au grabite,
Ca si clipele traite

Pe-albul treptelor sonore."

-Izolarea in turnul gotic al misterelor propune o noua initiere, o coborare in spatiul tenebrelor, al
posibilei extinctii, semnificand oricum sfarsitul iubirii:
"Si m-am coborat pe scara...
Dar pe cea din urma treapta Cheia ce mi-ai dat asearaAm gasit-o prefacuta
intr-o cupa alba, plina
Cu vin verde de cucuta."
-Ultima treapta initiatica e o confirmare a naufragiului sentimental al poetului:
"Si pe cea din urma treapta
Am ingenuncheat
Si-am plans Caci pe cea din urma treapta,
Ca-ntr-o carte inteleapta,
Am cetit in fundul cupei
Naufragiul ce m-asteapta."

Acuarela
-Structura: Poezia "Acuarel" de Ion Minulescu este alctuit din dou secvene inegale, fiecare
dintre ele ncepnd cu versul-refren "n orau-n care plou de trei ori pe sptmn".
-Tema: ilustreaz concepia poetului despre viaa citadin supus pericolului degradrii morale i
materiale, prin simbolul apei, ca element de dezagre ;tema universului banal; oraul, spaiu dinamic al
mulimii pestrie i al iubirii
-Motive: ploaia, umbrela, picturile de ap, trecerea timpului.
-Figuri de stil: - Sugestia textului liric este ilustrat prin figurile de stil {tropi) care compun un
tablou unic prin sugestia vieii monotone ntr-un ora de provincie, realizat prin mbinarea imaginilor
vizuale i motorii -\"Orenii, pe trotuare,/ Merg inndu-se de mn\"; \"Un btrn i o btrn/ Dou
jucrii stricate/ Merg inndu-se de mn\"- cu cele auditive -\"Nu rsun pe trotuare/ Dect paii celor
care merg inndu-se de mn\"; \"Cadena picturilor de ploaie\". Procedeele artistice se concretizeaz
prin figuri sintactice i de construcie i prin figuri semantice: enumeraia epitetelor \"Monoton,/ Inutil/
i absent...\" sugereaz starea de oboseal psihic a orenilor; enumeraia ascendent a substantivelor
compune imaginea ploii enervante, care pare s nu se mai sfreasc - \"Cadena picturilor de ploaie,/ Ce
coboar din umbrele,/ Din burlane/ i din cer\"; personificarea umbrelelor care \"suspin\" i \se-ndoaie\",
umanizarea lor simboliznd ideea c i obiectele se degradeaz din cauza atmosferei dezolante;
comparaia orenilor cu nite ppui automate ilustreaz robotizarea oamenilor care au o via
rutinat:\"Orenii pe trotuare/ Par ppui automate, date jos din galantare\".

- La nivel stilistic,se remarca prezenta sinesteziei,figura de stil folosita prin excelenta de scriitorii
simbolisti De sub vechile umbrele,ce suspina/ Si se-ndoaie,/ Umede de-atata ploaie si a epitetelor in
enumeratie,care amplifica ideea de monotonie ...viata lenta,/ Monotona,/ Inutila/ Si absenta ...
-Viziunea: - Poezia se deschide cu versul refren,cu rol de laitmotiv,care concentreaza ideea centrala
a textului : In orasu-n care ploua de trei ori pe saptamana. Mediul conturat este prin excelenta citadin si
lipsit de identitate. Singurul detaliu care poate fi retinut despre orasul evocat este unul de natura
senzoriala,generator de vag si ambiguitate : ploaia care se repeta in mod obsedant,cu aceeasi frecventa
(de trei ori pe saptamana). Timpul universal este redus la o succesiune de unitati,in care nu se produce
nicio variatie. In acest oras,in care nu se intampla niciodata nimic, in care obiectele vechi ,umanizate cu
ajutorul personificarii,sufera si ele din cauza ploii care parca nu se mai opreste,oamenii par sa-si fi pierdut
orice urma de indiviualitate,iar gesturile lor au devenit reflexe,mecanice,absured : Orasenii pe trotuare /
Par papusi automate,date jos din galantare.
-In strofa a doua este amplificata impresia de monotonie,de spleen,de absurd existential. Pe strazi se
intalnesc aceeasi oameni,care repeta aceleasi gesturi si care nu au alta activitate decat aceea de a numara
cadenta picaturilor de ploaie. Imaginea ploii este redata intr-o gradatie ascendenta,iar monotonia pe care o
creeaza este atat de puternica,incat aproape ca patrunde in sangele oamenilor ca un ser : Ce coboara din
umrele, /Din burlane/ Si din cer/ Cu puterea unui ser/ Datator de viata lenta,/ Monotona,/ Inutila/ Si
absenta ... Este de remarcat atitudinea ludica in asocierea epitetelor care amplifica ideea de
monotonie,prin enumerare. Ludicul ,parodicul, anecdoticul sunt atitudini poetice asociate cu monotonia
ploii. Imaginea finala, a decrepitudinii fiintei,pare ea insasi o consecinta a ploii exasperante : In orasu-n
care ploua de trei ori pe saptamana/ Un batran si o batrana-/ Doua jucarii stricate-/ Merg tinandu-se de
mana...
-Imaginarul : Imaginarul poetic transfigureaz realitatea concret prin corespondena cu elementele
din natur, ale cror caracteristici rezoneaz n stri interioare lirice, viziune artistic specific simbolist
prin funcia expresiv i estetic a simbolurilor, fonemelor i culorilor.
- La nivel poetic si prozodic,se remarca muzicalitatea versurilor. De aceea,se foloseste in strofe
inegale,versul liber,lipsit de rigiditatile ritmice si de tirania rimei,cu masura variabila de la 2 silabe la 16
silabe,in versul refren cu rol de laitmotiv, Rima interioara si alitaretiile sunt alte surse ale muzicalitatii.
-Prin urmare,poezia Acuarela de Ion Minulescu se incadreaza in estetica simbolista prin :
folosirea simbolurilor,motivul ploii,mediul citadin conturat,marcat de
monotonie,banalitate,repetabilitate,starea de spleen, utilizarea laitmotivului, a versului refren, a
sinesteziei,supletea versului obtinuta prin eliberarea lui de rigiditati ritmice si de tirania rimei,muzicalitate
exterioara si interioara.