Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
„Nu există copii care să urască cititul, sunt doar copii care nu au
găsit încă lectura potrivită”- Frank Serafini (profesor)
Literatura pentru copii desemnează o parte literaturii naționale
și internaționale care include totalitatea creațiilor care se dovedesc
capabile să intre în relație afectivă cu cititorii lor copii.
Literatura pentru copii include genuri și specii literare identice
celor din literatura națională, dar prin conținutul tematic investighează
conținutul tematic al copilului, năzuințele și aspirațile lui legate de
familie, copilărie.
Genul liric
Conceptul de “gen literar” se referă la o anumită modalitate de transmitere a ideilor
și sentimentelor, precum și la felul în care este organizat textul.
Genul liric reunește toate operele literare care se costituie pe baza categoriei estetice
a liricului. Lumea sonoră și ritmică a poeziei se alcătuiește ca discrus autonom, în care
ideile și sentimentele autorului sunt exprimate în mod direct, fără intermediul personajelor.
În literatura de specialitate, speciile lirice, în general, șin cele subsumate literaturii
pentru copii sunt clasificate prin raportare la diferite criterii vizând fie planul conținutului,
fie planul formei, fie ambele planuri ( folclorul copiilor).
Folclorul copiilor reprezintă o parte componentă a literaturii naționale și constituie
un gen literar de sine statător. Prin cântec și joc copilul ia contact cu mediul înconjurător,
străduindu-se să-l cunoască. Creațiile din folclorul copiilor însoțesc jocurile, dorințele,
bucuriile, supărările, impresiile acestora, iar particularitățile sale de conținut și de formă
sunt generate chiar de particularitățile de vârtă ale copiilor cărora li se adesează.
În folclorul copiilor există o categorie distinctă, care cuprinde creațiile realizate de
copii. Ele prezintă imagini din viața oamenilor, în special din familie, a animalelor și a
florilor.
Sorcova, vesela,
Să trăiți, să-mbătrâniți,
Ca un măr, ca un păr,
Ca un fir de trandafir,
Tare ca piatra,
Iute ca săgeata,
Tare ca fierul,
Iute ca oțelul.
La anul și la mulți ani!
Literatura aforistică și enigmatică este alcătuită din proverbe, zicători și ghicitori. Ele
constau în mesaje de dimensiuni reduse, cu o informație morală concentrată.
Zicătoarea este o frază scurtă prin care se exprimă o constatare de ordin general,
poate conține un sfat sau un gând înțelept; este sinonimă cu vorbă, cugetare; exprimă
observații asupra vieții.
Exemple:
Graba strică treaba!
Când pisica nu-i acasă, joacă șoarecii pe masă!
Nemulțumitului i se ia darul!
Genul
epic
Cuprinde totalitatea operelor literare, populare și culte, în proză sau în versuri, în
care gândurile, ideile și sentimentele autorului sunt exprimate în mod indirect, prin
intermediul acțiunii și al personajelor antrenate in derularea evenimentelor plasate într-un
anumit timp și spațiu.
Genului epic îi corespunde, ca mod de expunere predominant, narațiunea.
Basmul este o specie a genului epic în care se narează întâmplările fantastice ale unor
personaje imaginare. Subiectul lui exprimă o viziune străveche asupra lumii, atunci când
personajele fantastice pozitive se luptă cu cele negative și la înving.
Basmele folosesc un limbaj simbolic, foarte uşor accesibil de către inconştient – mai
ales de cel permisiv al unui copil. În felul acesta, basmele îi pot „vorbi” celui mic despre
situaţii sociale, emoţionale, despre calități sau comportamente dezirabile. Îl ajută să trăiască
într-o manieră securizantă si caldă niște situații sau emoții pe care în viața reală fie nu le-a
întâlnit, fie nu-și dă voie să le traiască, fie îi e teama să le experimenteze.
Legenda conține viziuni populare asupra lumii și insistă asupra aspectelor tragice ale
condiției umane.
Dintre legende, cele etiologice sunt cele mai accesibile pentru preșcolari și școlari.
Legendele păsărilor și plantelor își au locul în operelor unor scriitori care s-au
inspirit din creația populară:
“Povestea florii soarelui”- Călin Gruia
Schița este o opera epică în cre se relatează o singură întâmplare semnificativă din
viața unui personaj.
Lumea măruntă a celor care u cuvântă din opera lui Emil Gârleanu este o lume plină
de neliniște și întrebări, își are dramele ei multe, zguduitoare uneori.
În schița Căprioara autorul zugrăvește tocmai, o astefel de drama, căci căprioara
împinsă de sentimental său matern se jertfește în locul iedului ei iubit.
Schița Vizită de I.l.Caragiale este construită pe contrastul între cee ace sunt și cee
ace vor să pară personajele.