Jocul este activitatea care da specific copilariei si care isi gaseste motivatia si implinirea in

sine insusi. Spre deosebire de invatare, nu tinteste in mod explicit obtinerea de noi cunostinte sau
alte produse ale invatarii iar in comparatie cu munca, jocul nu are ca finalitate obtinerea unor
bunuri materiale.
Unul din mijloacele folosite din ce in ce mai frecvent in cadrul procesului de instruire si
educare si a carui eficienta a fost dovedita printr-o serie de studii sau cercetari de specialitate
este jocul didactic.
Jocul didactic îmbogǎţeşte viaţa personalǎ a copilului prin relaţiile pe care le stabileşte cu
colegii de grupǎ, prin prieteniile care se leagǎ, dezvoltând copiilor sentimente de solidaritate,
subordonarea intereselor proprii,intereselor colectivului.
Eficienta învăţării interactive bazată pe joc creşte cu atât mai mult, cu cât este sprijinită
de activităţi extracurriculare.
Mediul extraşcolar oferă copilului de vârstă preşcolară resurse inepuizabile de cunoaştere
şi reprezintă cadrul propice de utilizare a metodelor euristice în vederea susţinerii învăţării active
şi interactive la preşcolari.
Utilizarea unei game variate de jocuri,alese cu discernământ, în funcţie de condiţiile
concrete ale fiecărei grupe de copii, în funcţie de scopul şi sarcina didactică propusă, duce cu
certitudine la formarea unor deprinderi trainice,proprii învăţării, şi implicit la un progres evident
al proceselor psihice, al nivelului intelectual al copiilor.Organizând jocuri didactice cât mai
interesante, mereu noi,exerciţii a căror soluţionare reclamă”mintea ageră” şi posedarea unor
“cheiţe minune”, acestea întreţin un climat care generează curiozitate, dragoste pentru
investigaţie,favorizând totodată descătuşarea tuturor forţelor intelectuale şi a motivaţiei intriseci.
Jocul devine ,,didactic” atunci cand prin modul de formulare al sarcinii de invatare
copilul este adus in situatia de a-si utiliza energiile si potentialul psiho-fizic pentru a-si
optimiza parametrii comportamentali.
Folosirea jocului didactic ca activitati obligatorii aduce variatie in procesul de instruire a
copiilor, facandu-l mai atractiv.
De pilda, prin jocul didactic „Gaseste aceste culori” se precizeaza si se verifica invarea
denumirii diferitelor culori.
Jocul „Cu ce construim” fixeaza denumirile diferitelor unelte si materiale folosite in
constructie: prin jocul „Cine are aceeasi figura?” se fixeaza , se actualizeaza reprezentari de
forme precum: cerc, patrat, oval, triunghi etc.
Jocul didactic contribuie si la dezvoltarea proceselor psihice, Aceste jocuri didactice
influenteaza in mod nemijlocit activitatea tuturor analizatorilor.
Jocurile „Spune ce faci?” sau „Cine face asta?” contribuie la dezvoltarea sensibilitatii
auzului.
In jocul „Ghiceste ce ai gustat” accentul cade pe perfectionarea sensibilitatii gustative si
olfactive.
Un deosebit rol il au jocurile didactice in educarea calitatii memoriei. De exemplu „Ce s-a
schimbat” sau „Ghiceste ce lipseste!”, solicita sa retina felul obiectelor si asezarea lor pentru a
putea arata modificarea facuta de conducatorul jocului, ceea ce duce la dezvoltarea memoriei
voluntare.
O caracteristica esentiala a jocului didactic consta in crearea unor conditii favorabile pentru
aplicarea multilaterala a cunostintelor si pentru exersarea priceperilor si deprinderilor sub forma
unor activitati placute si atractive.
 https://www.creeaza.com/didactica/gradinita/JOCUL-DIDACTIC-METODA-SI-
FORMA878.php
https://ro.scribd.com/doc/81026018/Eseu-Joc-Si-Joaca