IDENTIFICAREA, DEZVOLTAREA ȘI EXPLOATAREA

INTELIGENȚELOR MULTIPLE
ÎN ÎNVĂȚĂMÂNTUL PRIMAR

Profesor învățământ primar

Emanuela-Laura Dragomir

"Unii copii sunt precum niște roabe: trebuie să fie împinși

Unii sunt precum bărcuțele: trebuie să fie vâslite.
Unii sunt precum zmeele: dacă nu le ții strâns de sfoară vor zbura departe, sus.
Unii sunt precum pisicuțele: tare mulțumite când sunt mângâiate.
Unii sunt ca niște remorci: folositoare numai când sunt trase.
Unii sunt precum baloanele: tare ușor de vătămat, de nu le mânuiești cu grijă.
Unii sunt mereu de nădejde și gata să te-ajute."
Schulman Kolumbus

Fiecare copil este diferit și nu poate fi comparat "decât cu sine însuși". Și totuși, câteva lucruri
esențiale îi fac să fie asemenea: toțti au nevoie de dragoste, de securitate, de îngrijire și de exercițiu.
Toți simt nevoia de recunoaștere și acceptare. Toți caută un sprijin în adult și chiar au nevoie de un
anumit control din partea acestuia pe măsura ce își dezvoltăîncrederea în sine și dobândesc propria
experiență. Copiii își dezvoltă treptat inteligențele care să le permită să soluționeze sau să creeze
produse.
             Indivizii nu sunt în mod egal "deștepți"sau "proști" în toate circumstanțele, mai degrabă ei
prezintă inteligențe diferite care pot fi prețuite sau ignorate diferit în circumstanțe diferite. Howard
Gardner definește inteligența ca un "potențial bio-psihologic care procesează forme specifice de
informații în formule distincte".
             
Sarcina fiecărui educator este de a ajuta copilul să-și dezvolte propriile capacități, indiferent
dacă ele se potrivesc sau nu cu obiectivele noastre (politica educațională). Dar  așteptările academice

1
sunt tot mai ridicate față de copii, chiar înainte de intrarea lor în școala primară. Însă copiii par să aibă
o nevoie mai puternică de a-și dezvolta laturile "neacademice" ale personalității, cum ar fi: capacitățile
artistice, legăturile cu natura și fantezia. Presiunile educaționale premature îi pot lipsi de șansa de a-și
dezvolta aceste trăsături.
Din experienta personala stiu ca pentru multi parinti a avea un copil inteligent inseamna ca
acesta stie sa scrie, sa citeasca, sa analizeze, sa calculeze la nivelul clasei in care este; celelalte aspecte
ale exprimarii sale, ale dezvoltarii sale nu prezinta interes. "Ingrijorarea exagerata a adultilor cu privire
la viitorul copiilor afecteaza bunastarea emotionala a acestora din urma."( W. Crain - Dreptul la
copilarie). Presiunea parintilor ii priveaza pe copii de experientele de care au nevoie. Concentrandu-se
prea puternic asupra a ceea ce vor avea ei nevoie in viitor, le rapesc copiilor sansa de a-si dezvolta
capacitatile in stadiul actual.
            Scolile din prezent, de multe ori, nu acorda nicio importanta succesiunii etapelor de dezvoltare,
"transformarii din perioada cinci-sapte ani". Stapanite de obsesia de a-i pregati pe copii pentru un loc
de munca inalt tehnologizat si competitiv, scolile pun accent pe instruirea academica si pe abilitatile de
rezolvare rationala a problemelor (educatie trudnica, dominata de teste), inca din clasa pregatitoare de
la gradinita si chiar mai devreme.
              Efectivele mari de copii dintr-o clasa nu faciliteaza lucrul diferentiat, dezvoltarea libera a
fiecaruia, observarea indeaproape a fiecarui copil, stabilirea (masurarea) profilului inteligentelor si
stilurile de lucru ale copiilor.
In concluzie, beneficul elevilor ar fi foarte mare daca in scoala s-ar tine cont de faptul ca
oricare elev poate sa aiba calitati in diverse domenii. Indiferent de formele si rezultatele evaluarilor
oficiale, invatarea efectiva cotidiana in scoala, precum si invatarea stimulata la mult timp dupa ce
scolarizarea s-a incheiat, ar trebui sa constituie o rasplata in sine.
Scopul lui Haward Gardner este nobil. Scopul Teoriei inteligentelor multiple este de a
evidentia faptul ca suntem toti atat de diferiti deoarece toti avem diferite combinatii de inteligente si
daca vom recunoaste aceasta "cred ca vom avea cel putin o sansa mai buna de a face fata mai bine
numeroaselor probleme cu care ne confruntam in lume. Poate ca daca reusim sa mobilizam intreaga
gama de inteligente umane si sa le aliem cu un sens etic, vom putea sa contribuim la marirea
probabilitatii de supravietuire pe aceasta planeta si poate chiar sa contribuim la progresul nostru ca
specie umana."

2
 O gamă largă de experienţe individuale au efecte asupra dezvoltării cognitive, inclusiv asupra
coeficientului de inteligenţă. În special experienţele copilăriei au o importanţă deosebită în modelarea
cognitivă a elevului.
Din această perspectivă pare rezonabilă regândirea sensului acordat cuvântului educaţie, pentru
a cuprinde întreaga varietate de experienţe care pot ajuta individul uman pentru a fi eficient şi pentru a
evolua cu succes într-o societate în continuuă căutare de perfecţiune. În concluzie, educatorilor le
revine responsabilitatea unor decizii instrucţionale în concordanţă cu nevoia de dezvoltare a
inteligenţei umane.
Plecând de la studiile făcute, s-a ajuns la concluzia că Teoria inteligenţelor multiple nu
schimbă ceea ce avem de predat, ci ne ajută doar să schimbăm modul în care lucrăm cu elevii, ne ajută
să înţelegem faptul că elevii pot fi deştepţi în diferite feluri şi ne instrumentează în a-i ajuta să
evolueze în mod diferit.
Fiecare inteligenţă poate fi folosită deopotrivă în calitate de conţinut al învăţării şi mijloc de
comunicare a conţinutului. (Exemplu: Un copil care nu are o inteligenţă lingvistică foarte dezvoltată,
va avea fără îndoială dificultăţi în folosirea cu ușurință a limbii penru a exprima și înțelege realități
complexe. El nu are o deosebită sensibilitate pentru înţelesul şi ordinea cuvintelor,sonorizarea şi
ritmurile limbii.)
În aceste condiţii, trebuie găsită o altă cale pentru conţinutul lingvistic, „o metaforă” în alt
mediu (de exemplu, calculul matematic, modelele spaţiale, mişcările corporale sau diferitele activități
artistice).
Prin intermediul unei inteligenţe mai bine reprezentate decât cea lingvistică, elevul poate
ajunge pe o cale secundară la soluţia problemei. Totuşi la un moment dat, „metafora” folosită trebuie
retradusă în domeniul lingvistic. Fără această translaţie, ceea ce s-a învăţat rămâne la un nivel
superficial.

Conceptul de inteligență nu este deloc un concept ușor de definit si de inteles. Există o

multitudine de curente si opinii formulate de-a lungul timpului. Dar pentru ca acest lucru ar ocupa o
parte foarte mare din acest referat, mi-am oprit atentia asupra unei singure definitii a inteligentei, citata
din Dictionarul de cerebrologie (1998) de Leonard Gavriliu, in cartea sa “Inteligenta si patologia ei”:
“Inteligenta este capacitatea de mobilizare si de exercitare selectiva spontana sau reflexiva

3
intotdeauna intentionala si previzionala, a resurselor multiple ale persoanelor, esentialmente a
gandirii si imaginatiei, in functie de natura situatiilor, mai mult sau mai putin dificile (inedite),
carora individul este obligat sa le faca fata in procesul complex si variabil de adaptare la mediul
de viata, asigurandu-si necesarul, imediat sau in perspectiva.”1
In aceeasi carte, Leonard Gavriliu formuleaza o definitie mai scurta si mai usor de inteles:
„Inteligenta este capacitatea de a invata prompt si de a utiliza eficient invatatura dobandita.”

I.2. Necesitatea apariției Teoriei inteligențelor multiple

I.2.1. Definiția T.I.M.

In incercarea de a masura si de califica oamenii din punct de vedere al capacitatilor cognitive,
cercatatorii au elaborat diverse teste de inteligenta, clasificand oameni ca Einstein, Mozart, Churchill,
Spielberg drept retardati mintal, nebuni sau submediocri.
Intrigat de aceasta masuratoare nedreapta, Howard Gardner, profesor de Cognitie si Educatie,
Psihologie la Universitatea Harvard, precum si de Neurologie la Universitatea de medicina din Boston,
elaboreaza in 1983 Teoria inteligentelor multiple. Acesta definea inteligenta ca fiindun mod de a
rezolva probleme sau de a dezvolta un produs sau produse necunoscute ca valoare in cel putin o
cultura.
H. Gardner este de parere ca scoala si cultura noastra isi concentreaza mai mult atentia pe
inteligenta verbal-lingvistica si logico-matematica. Dr. Gardner este de parere ca trebuie sa acordam
aceeasi importanta indivizilor care au rezulate deosebite in alte laturi ale inteligentei, cum sunt: artistii,
arhitectii, muzicienii, botanistii etc. Din nefericire copiii care au astfel de talente nu primesc prea mult
ajutor, in scoala, pentru a se putea dezvolta. De fapt, multi copii sfarsesc prin a fi etichetati drept 'copii
cu dizabilitati de invatare', 'deficit de atentie' sau pur si simplu submediocrii, cand de fapt felul lor unic
de a gandi si de a invata nu se pliaza pe metoda greoaie care se preda in clasa, axata pe inteligenta
verbal-lingvistica. Teoria inteligentelor multiple propune o transformare uriasa la nivelul felului in
care se preda in scoli. Este de preferat ca profesorii sa fie instruiti in asa fel incat sa-si prezinte lectiile
printr-o mare varietate de metode, folosindu-se de muzica, de invatarea prin cooperare, de activitati
artistice, de jocuri de rol, multimedia, campuri libere, introspectie si multe altele.5
Conform cu Teoria inteligentelor multiple, prezentata în premiera de profesorul Howard
Gardner, de la universitatea Harvard, SUA - exista o diversitate de abordari intrinseci si talente pe care
un om foloseste pentru a percepe, întelege si a-si forma o imagine asupra lumii cu alte cuvinte, mai

4
multe tipuri diferite de inteligenta. Oameni diferiti au inteligente diferite, sau diferite combinatii ale
acestora, care le influenteaza modul de a învata.
Daca ne gândim la copii, la oameni în general, ca la niste persoane care învata toata viata, ale
caror capacitati de învatare au puncte tari si puncte slabe, putem îmbunatati procesul de învatare daca
le aratam celor ce învata (indiferent de vârsta pe care o au) cum sa recunoasca si sa foloseasca
diferentele lor educationale.
Copiii, de fapt, toti oamenii, învata mai bine atunci când privesc lucrurile din proprie
perspectiva. Desi suntem capabili sa învatam în foarte multe stiluri, unele ni se potrivesc mai bine
decât altele.

Tipurile de inteligente multiple pe care profesorul Howard Gardner le-a evidențiat sunt:

1. Darul cuvintelor(inteligența lingvistica) - Oamenii inteligenti din punct de vedere

lingvistic înteleg mai bine lumea prin intermediul cuvintelor vorbite si scrise.
Caracteristici:
Le face placere sa scrie si sa citeasca, au un limbaj expresiv, le plac ghicitorile si
jocurile de cuvinte, sunt interesati de limbile straine, memoreaza usor si iau notite la cursuri.
Cum se manifesta?
Ei îi amuza pe altii, îi învata, îsi sustin argumentele si sunt persuasivi prin intermediul
cuvintelor vorbite.Sunt maestri ai conversatiei, cititori pasionati, scriu foarte corect si sunt artisti ai
întelegerii tuturor lucrurilor care au legatura cu cuvintele.
Cine sunt ei?Jurnalisti, poeti, avocati, scriitori... Eminescu, Cioran, Cristoiu,
Shakespeare, Maya Angelou, ...

2. Darul numerelor si al logicii (inteligența logico-matematica)-Oamenii inteligenti din

punct de vedere matematic si logic înteleg cel mai bine lumea prin cauze si efecte.
Caracteristici:
Le place ca obiectele sa fie curate si în ordine si sunt frustrati de oamenii dezorganizati.
Ei urmeaza instructiunile pas cu pas; colecteaza informatii si le folosesc pentru rezolvarea
problemelor.Adesea, pot face rapid calcule mintal. Le plac jocurile si problemele care necesita
rationamente.

5
 Cum se manifesta?
Au înclinatii extraordinare pentru rationament, ordine, gândire în termeni de cauza si
efect, crearea ipotezelor, cautarea regularitatilor specifice modelelor si au o viziune esentialmente
rationala asupra vietii.
Cine sunt ei? Oameni de stiinta, contabili, programatori... Albert Einstein, Marie
Curie, Isaac Newton...

3. Darul imaginilor(inteligența spațial-vizuală) - Oamenii cu inteligenta a imaginilor

înteleg lumea cel mai bine prin intermediul vizualizarii si orientarii spatiale.
Caracteristici:
Le face placere sa demonteze obiectele si apoi sa le monteze la loc, sa se joace cu
puzzle-uri tridimensionale. Amintirile lor sunt bazate pe imagini vizuale; ei înteleg foarte bine hartile
si planurile desenate.
Cum se manifesta?
Ei identifica, modifica si transforma diferitele aspecte ale lumii spatiale, vizuale. Au o
sensibilitate extrema fata de detaliile vizuale, imaginile percepute de ei sunt vii, îsi reprezinta ideile
grafic, prin desene si schite, si se pot orienta foarte usor într-o lume tridimensionala.
Cine sunt ei?Arhitecti, fotografi, artisti, piloti, ingineri mecanici... Rembrandt, Henri
Coanda ...

4. Darul muzicii (inteligența muzicală-ritmică) - Oamenii inteligenti din punct de vedere

muzical înteleg cel mai bine lumea prin ritmuri si melodii.
Caracteristici:
Ei observa rapid sabloanele, urmeaza usor un ritm; le plac diferite stiluri muzicale. Ei
fredoneaza si interpreteaza melodii, cânta din voce sau la un instrument; le este greu sa se concentreze
daca se aude muzica; le place ritmul poeziilor.
Cum se manifesta?
Ei percep, apreciaza si creeaza diferite ritmuri si melodii. Au ureche muzicala, cânta
bine, pot tine ritmul cu muzica si recunosc usor diferite fragmente muzicale.
Cine sunt ei?

6
 Compozitori, poeti, pianisti, staruri ale muzicii rock... Mozart, Elton John,
Enescu,Robbie Williams ...

5. Darul trupului (inteligența corporal-kinestezică) -Oamenii inteligenti din punct de

vedere fizic înteleg cel mai bine lumea prin intermediul aspectelor concrete (prin
fizicalitate).
Caracteristici
Le plac miscarea fizica si experientele tactile.Cred ca animalele si mediul fizic sunt
importante. Le place sa studieze biologia si problemele ecologice. Se descurca bine la scrierea
scrisorilor si le calcule si le place sa proiecteze jocuri noi.
Cum se manifesta?
Îsi pot controla foarte usor miscarile trupului si sunt foarte îndemânatici. Cos sau tes
bine, sunt bucatari priceputi, tâmplari buni si buni creatori de modele. Le place sa alerge, sa mearga în
excursii cu cortul, sa înoate, sa schieze, sa danseze s.a.m.d. Sunt oameni activi, cu buna sensibilitate
tactila, simt nevoia sa se afle mereu în miscare si reactioneaza fizic la tot ce-i înconjoara.
Cine sunt ei?
Atleti, mestesugari, mecanici, chirurgi... Nadia Comaneci, Michael Jordan, Bob Vila,
Michele Kwan...

6. Darul oamenilor(inteligența interpersonal) - Oamenii cu inteligenta sociala întelegcel

mai bine lumea daca o privesc prin ochii altora.
Caracteristici:
Învata prin intermediul interactiunii cu ceilalti si le place aceasta interactiune.Ajung la
întelegeri, negociaza si sunt empatici cu altii.Demonstreaza calitati de lider si participa la activitati
politice. Sunt implicati în activitati extracurrilare si le place sa faca parte din echipe.
Cum se manifesta?
Sunt receptivi si reactioneaza la toanele, dispozitiile, intentiile si nevoile celorlalti. Se
pot baga pe sub pielea altuia, pentru a vedea lumea prin ochii sai.
Cine sunt ei?
Profesori, directori sociali, administratori, lideri foarte eficienti... Mahatma Gandhi,
Napoleon, ...

7
 7. Darul sinelui(inteligența intrapersonală) - Persoanele inteligente din punct de vedere
intrapersonal înteleg cel mai bine lumea din propriul (deci, unicul) lor punct de vedere.
Caracteristici
Sunt extremi de constienti de propriile convingeri, sentimente si motivatii.Le place sa
lucreze singuri si stiu foarte bine sa se auto-motiveze. Le place sa stie de ce fac un anumit lucru. Îsi
pot evalua foarte corect aptitudinile si punctele slabe si le plac provocarile.
Cum se manifesta?
Îsi cunosc bine sentimentele si le pot deosebi între multele tipuri de stari emotionale
interioare.Sunt auto-comprehensivi, introspectivi, contemplativi, independenti, plini de vointa si foarte
disciplinati.
Cine sunt ei?
Avocati, teologi, întreprinzatori... Sigmund Freud, Jesse Jackson, Bill Gates...

8. Darul naturii(inteligența naturalistă) - Oamenii inteligenti din punctul de vedere al

mediului înteleg cel mai bine lumea prin intermediul mediului lor.
Caracteristici:
Le place sa lucreze si sa-si petreaca timpul în aer liber. Le place sa grupeze obiectele
ierarhic. Cred ca natura, problemele ecologice si animalele sunt importante.
Cum se manifesta?
Învata si recunosc usor diferite specii din mediul lor.Au adesea un deget verde . Daca
traiesc la oras, îsi pot face un hobby din memorarea si clasificarea obiectelor din jur, cum ar fi modele
ale masinilor, ale pantofilor de sport (adidasi) sau în copertele albumelor.
Cine sunt ei?
Naturalisti, fermieri, ecologi... Charles Darwin, Jane Goodall, ...

În lecţiile bazate pe teoria inteligenţelor multiple ar fi de dorit să se ţină cont de următoarele

aspecte:
- evitarea formării a mai mult de 4-5 grupe (altfel activitatea devine foarte greu de urmărit şi
sprijinit);
- respectarea manierelor diferite de exprimare:

8
 - începerea folosirii inteligenţelor multiple ca puncte de plecare ale unei lecţii obişnuite;
- observarea în mai multe rânduri a copiilor pentru a le cunoaşte profilul de inteligenţe.
Teoria lui Gardner justifică ceea ce se poate constata de altfel în activitatea cotidiană a
fiecăruia că nu învăţăm în acelaşi mod, câ avem stiluri şi atitudini de învăţare diferite şi ca urmare,
avem uneori nevoie de tratament diferit, individualizat, pe tot parcursul procesului de instruire şi
formare. Diferenţierea nu înseamnă renunţarea la un program unitar de instruire, pentru că se păstrează
aceleaşi obiective, aceleaşi conţinuturi. Diferenţierea vizează: tehnologia didactică, tratarea adecvată a
elevilor la lecţii, diferenţierea sarcinilor de muncă independentă în clasă sau acasă şi prezentarea
adecvată a conţinuturilor.
Teoria inteligenţelor multiple poate fi aplicată la toate activitătile/disciplinele:
- la începutul lecţiilor obişnuite se poate folosi o activitate care stimulează inteligenţele
multiple, în scopul de a creşte motivaţia elevilor;
- în cadrul unei teme interdisciplinare realizate într-un grup constituit din copii reprezentând
diverse inteligenţe „tari”, care vor colabora în realizarea sarcinii prin coduri de simboluri şi
perspective diferite;
- în cadrul unui proiect individual prin care fiecare elev îşi realizează tema din perspectiva
inteligenţei/ inteligenţelor „tari»;
- exploatarea unei teme la nivelul unei discipline prin diferite coduri de reprezentare.
După identificarea tipului de inteligenţă predominantă se poate realiza distribuţia copiilor
în grupuri, în funcţiei de profilul inteligenţelor:
• Grupul scriitorilor - inteligenţa vcrbală/Jingvislică
• Grupul matematicienilor - inteligenţa logico-matematică
• Grupul desenatorilor - inteligenţa vizuală/spaţială
• Grupul sportivilor - inteligenţa corporală/kinestezică
• Grupul prietenilor - inteligenţa interpersonal
Teoria inteligenţelor multiple permite organizarea unei instruiri interactive şi diferenţiate, este
un învăţământ adaptat elevilor, care îi sprijină să îşi valorifice propriile resurse, să îşi formeze
capacităţile de autoinstruire şi să le dezvolte motivaţia pentru învăţarea permanentă. Acceptarea şi
valorificarea Teoriei inteligenţelor multiple, respectiv a existenţei celor nouă modalităţi diferite dc
utilizare a abilităţilor individuale, are o serie de implicaţii educaţionale. Ele vizează, practic, toate
componentele şi subcomponentele majore ale procesului de învăţământ, care sunt revizuite şi

9
recorelate dintr-o nouă optică. începând cu regândirea obiectivelor educaţionale şi a metodelor dc
învăţământ.
La nivelul învăţământului primar şi preşcolar, utilizarea de strategii didactice bazate pe Teoria
inteligenţelor multiple presupune o anumită particularizare a actului instructiv - educativ, pornind de la
următoarele aspecte:
• Necesitatea cunoaşterii profilului de inteligenţă al elevilor, detectarea „punctelor tari» şi a
„punctelor vulnerabile», a stilurilor dc învăţare, demersuri necesare pentru diferenţierea abordării
pedagogice şi metodice, respectiv pentru proiectarea şi aplicarea strategiilor didactice de diferenţiere şi
individualizare a instruirii; proiectarea şi aplicarea strategiilor dc evaluare diferenţiată, de preferat,
lăsându-i pe elevi să îşi construiască singuri răspunsurile făcând apel, după dorinţă, la diferitele tipuri
de inteligenţă; ameliorarea, reglarea şi ajustarea permanentă a demersurilor pedagogice.
• Conştientizarea de către educatori şi învăţători a faptului că toate tipurile de inteligenţă
au acelaşi grad de importanţă pentru dezvoltarea personalităţii elevilor şi pentru integrarea lor în viaţa
profesională şi socială. Gardner a arătat că inteligenţele nu reprezintă numai diferite domenii dc
conţinuturi, ci şi modalităţi de învăţare; este necesar să se conştientizeze faptul că fiecare inteligenţă
poate fi folosită pentru însuşirea nemijlocită de conţinuturi din domeniul cu care este ca corelată sau ca
mijloc pentru asimilarea anumitor conţinuturi.
• Elaborarea unei oferte educaţionale flexibile funcţie de profilurile de inteligenţă ale
elevilor,centrată simultan pe diferite tipuri de inteligenţe particulare proprii elevilor, care să contribuie
la dezvoltarea potenţialului intelectual al fiecărui elev şi să susţină dezvoltarea abilităţilor sale
specifice.
• Proiectarea, realizarea şi evaluarea activităţilor didactice, în aşa fel încât să angajeze cât
mai multe tipuri de inteligenţă.
• Valorificarea achiziţiilor elevilor în rezolvări de probleme, de situaţii reale.
• Renunţarea la curriculum uniform şi la concepţia uni-sau bidimensională a inteligenţei, în
favoarea unui autentic curriculum şi a unei şcoli centrate pe elev şi pe nevoile sale educaţionale, şi
chiar a unei „şcoli individualizate», care să îl stimuleze şi să îi valorifice la maximum resursele sale şi
potenţialul său individual.
• In evaluarea elevilor ar trebui să se măsoare toate formele inteligenţei, nu doar cea
lingvistică şi cea logico-matematică, adică să li se dea posibilitatea să îndeplinească sarcinile de
lucru făcândapel la diferite forme ale inteligentei.

10
 Conform autorului Crenguța Oprea (2009):
”Trebuie precizat faptul că nici un program didactic nu poate să stimuleze în egală măsură
toate cele nouă inteligenţe multiple şi nici nu este necesar ca toate să fie cuprinse într-o singură
activitate. Trebuie însă căutate căile prin care se poate relaţiona cu: cuvintele, numerele sau logica,
imaginile, muzica, introspecţia, experienţa fizică, experienţa socială, experienţa în natură. Este poate
nevoie dc accentuarea sau adăugarea unor strategii didactice care să solicite mai mult manifestarea
interactivă a copilului.”
Cadrele didactice care doresc să aplice teoria inteligenţelor multiple pot să urmeze aceşti paşi:
1) cunoaşterea şi identificarea capacităţilor/abilităţilor copiilor, proprii unui tip de
inteligenţă dominant, care le permit acestora să se remarce.
Acest lucru se poate realiza prin:
- realizarea de portofolii de observaţie a copiilor în timpul activităţilor, dar şi în afara lor;
- stimularea copiilor pentru a-şi exprima interesele;
- oferirea de ocazii/activităţi în care să-şi demonstreze abilităţile.
Toţi oamenii posedă într-o combinaţie unică cele nouă inteligenţe, într-un mod mai mult sau
mai puţin evident.Majoritatea oamenilor au insă dezvoltate una, două sau chiar trei inteligenţe.
2) familiarizarea cu teoria inteligenţelor multiple. Activităţile desfăşurate în spiritul teoriei
inteligenţelor multiple se realizează treptat, în fiecare zi adăugând câte un element nou,
menit să trezească interesele elevilor şi să le descopere talentele.
3) elevii trebuie să reflecte asupra propriilor potențialități/capacități, conştientizându-şi
combinaţia de inteligenţe multiple;
4) elevii trebuie să dorească/să fie motivaţi să lucreze pentru a-şi dezvolta inteligenţele
multiple;
5) cadrul didactic trebuie să ofere cadrul/ocaziile/oportunităţile în care elevii să-şi poată
manifesta şi dezvolta inteligenţele multiple. Elevii trebuie învăţaţi să gândească ca un om
de ştiinţă, ca un matematician, artist, istoric etc.
Enumerăm câteva metode care activează şi dezvoltă cel puţin o inteligenţă multiplă;
•discuţia în grup, conversaţia colectivă, dezbaterea, brainstormingul, predarea-învăţarea
reciprocă, pălăriile gânditoare stimulează inteligenţele verbală/lingvistică şi interpersonală;
•problematizarea pentru inteligenţele logico-matematică şi verbală/lingvistică;

11
 •experimentul, demonstraţia stimulează inteligenţele kinestezică, matematică,
intrapcrsonală dacă elevul lucrează individual şi interpersonal dacă elevul lucrează în grup sau pe
perechi;
•exerciţiul de compunere a unui melodii pe un text dat stimulează inteligențele verbală,
muzicală, intrapersonală sau interpersonală;
•hărţile conceptuale folosesc inteligenţele spaţială/vizuală, logică-
matematică.verbală/lingvistică, interpersonală şi/sau intrapcrsonală;
•metoda dramatizării dezvoltă inteligenţele verbală/lingvistică, muzicală, spaţială, corporală,
sinestezică, interpesonală;
•exerciţiul de crearea de planşe/reprezentări grafice/postere se bazează în special pe
inteligenţele spaţială/vizuală şi verbală/lingvistică;
•eseul stimulează cel puţin două inteligenţele: intrapersonală şi verbală/lingvistică;
•simularea foloseşte inteligenţele verbală/lingvistică, interpersonală, corporală/kinestezică;
•portofoliile stimulează următoarele tipuri de inteligenţă: verbală/lingvistică, spaţială/vizuală
(prin aspectul, redactării şi folosirii instrumentelor vizuale, gen pagini colorate, markere, desene,
ilustraţii, fotografii, coperta), logică-matematică (prin ordonarea materialelor, clasificarea lor,
cronologie, aşezare în pagină), muzicală (dacă conţine înregistrări audio), intrapersonală (prin
autoevaluările efectuate şi reflecţiile asupra obiectivelor propuse şi asupra rezultatelor înregistrate,
teme dc aprofundat, interese nou descoperite), interpersonală (pentru activităţile desfăşurate în grup),
existenţială (în măsura în care sunt propuse întrebări profunde).
Astfel, instruirea bazată pe inteligenţele multiple are şanse mari să fie activă întrucât, fiind
diferenţiată şi răspunzând intereselor şi nevoilor individuale ale elevului, în modalităţi care îi
valorifică propriul potenţial de gândire şi acţiune, determină implicarea sa superioară în activitatea
didactică. Cadrele didactice pot proiecta activităţi educaţionale, capabile să sprijine înţelegerea
diversităţii elevilor, valorificarea optimă a diferenţelor individuale dintre aceştia în procesul dc
învăţare, realizarea unei instruiri diferenţiate şi interactive.

12