Eseu :proverbe,zicători ,ghicitori

Pentru elaborarea eseului am avut în vedere tema „Proverbe,zicători și

ghicitori” datorită stilului aforistic pe care ele le prezintă în literatura de
specialitate ,ele fiind totodată foarte iubite de copii trezindu-le interesul specific
vârstei.
Daca primele doua este nevoie sa fie accesibilizate pentru a fi folosite in
prescolaritate sintetizandu-se caracterul moralizator al textelor, ghicitorile sunt
prin excelenta texte asociate varstei copilariei, jocului numirii lumii în forma sa
cea mai simpla.
Proverbul
Reprezinta un text scurt cu valoare aforistica si caracter moralizator reprezentand o
cugetare incheiata.
Zicatoarea
Ca tipologie lingvistica zicatoarea esre o expresie, o locutiune proverbiala, care nu se
constituie intr-un text incheiat, de sine statator.
Eu consider că modul în care sunt ele prezentate exprimă adevăruri
general umane observate într-o anume împrejurare, dar cu o capacitate de
repetabilitate, ceea ce le conferă caracter de exemplu sau pildă.
Lucian Blaga in Elanul insulei considera proverbul o creatie ce inmagazineaza
„întelepciunea omului patit, iar mai simplu a omului cu experienta, care priveste
lumea ca spectator” (L. Blaga, Elanul insulei, Cluj-Napoca, 1977, p.56)
In primul rând,în literatura pentru copii gasim adeseori proverbe ce au
drept scop înglobarea ideii principale a continutului povestit, spre exemplu în
„Danila Prepeleac”, fratele mai mare „harnic, grijului si chiabur” si cel mic
„ sarac si lipsit de noroc” sunt asociati unor neveste pe masura: nevasta celuui
mic era „muncitoare si buna” si a celui bogat „era pestrita la mate”, dupa vorba
veche „tot un bou si-o belea”.
Astfel facand uzura de un proverb „frate, frate dar branza-i pe bani” nevasta
celui mare si bogat isi certa barbatul pentru ca isi ajuta fratele.
Ajungand in situatii complicate Danila Prepeleac isi face curaj prin proverbul
„nevoia invata pe caraus”, astfel el pune la cale un mod ingenios prin care ii
invinge pe dracii din padure.
De asemenea despre povestea „Capra cu trei iezi” reprezentativa pentru
literatura pentru copii, putem afirma ca este construita pe structura proverbului
„lupul isi schimba parul, dar naravul ba”, intrucat desi era cumatrul caprei si ii
promisese acesteia ca nu se va atinge de iezi, cum i se iveste ocazia acesta profita
si face tot posibilul pentru a-i manca.
In desfasurarea poestii Creanga foloseste nenumarate proverve, spre exemplu
cand capra a plecat in padure si si-a sfatuit iezisorii sa stea incuiata in casa,
autorul introduce proverbul „Peretii au urechi si ferestile ochi” anuntandu0ne
astfel ca subiectul povestii se va complica si ca in viata un secret nu poate fi
acoperit pe vecie. Dupa ce lupul a mancat iedul cel mare si a stranutat, cel
mijlociu ia urat „sa-ti fie de bine, nanasule” descoperind astfel lupului locul in
care era ascuns.
 Momentul este epic, iar Creanga intervine din nou pentru a-l motiva si
explica tot printr-un proverb „Ca toata pasarea pe limba ei piere”
intreaga opera a lui Creanga este presarata cu proverbe menite sa-si exercite
caracterul moralizator asupra cititorilor.
Basmele populare si scriitori precum I. Creanga, A. Pan, M.Sadoveanu, C.
Negruzzi, I. Agarbiceanu folosesc proverbul ca pe un mijloc de extensie literara
deoarece poseda structuri artistice indelung slefuite de multimea anonima si isi
bazeaza continutul pe experienta individuala.
In al doilea rand, prin intermediul proverbelor,zicătorilor și ghicitorilor
copii descoperă comportamente și atitudini de anumite situații particulare.
Fiecare zicala poseda o expresivitate „sui generis”, o nota de spontaneitate. O
aluzie inseamna „ a bate saua ca sa priceapa iapa”, o localitate cu oameni
indiferenti fata de avutul lor este „ un sat fara caini”, o persoana zapacita pare „
ca lovit cu leuca”, daca cineva a dat gres se zice ca „ a nimerit ca Ieremia cu
oistea0n gard”, mai multe necazuri pe capul unui om sunt explicate ca fiind
„pacate de la noua neamuri”, un indivit capabil, dar dezinteresat de sine este
sanctionat prin zicatoarea „branza buna in burduf de caine”, un timp friguros,
dar cu soare inseamna „soare cu dinti” etc.
In Capra cu trei iezi, Creanga incarca textul cu o multime de zicatori
pline de efect : iedul cel mare il ironizeaza pe cel mic „cand a ajuns coada sa fie
cap...”. Cand lupul nu vede niciun ied se asaza ca sa se odihneasca pentru ca
„nici acasa, n-am de coasa”.
In Danila Prepeleac, personajul dupa ce schimba capra pe-un gansac si
acesta faca galagie, atunci exclama „na ca am scapat de Dracul si am dat de
tata-sau”/ Dintr-o pereche de boi frumosi Danila se alege cu o punga pe care „ o
suceste si-o invarteste si-apoi zice: Na-ti-o franta, ca ti-am dres-o”. Nici ca se
putea o mai aspra ironie fata de prostia omeneasca sanctionata ca autoironie.
Zicatorile subliniaza marea bogatie expresiva a limbii romane,
nuanteaza literatura pentru copii, stimuland imaginatia si dezvoltand limbajul
copiilor.
Ghicitoarea este „ o specie a literaturii populare, in versuri sau in proza,
cu caracter alegoric, metaforic, in care se dau trasaturile fundamentale ale unei
fiinte, lucru fenomen ce urmeaza a fi ghicite”(p.230)

Ghicitorile sunt practicate in cadrul satului arhaic la claca si sezatoare ca

manifestari folclorice si in scoala si familie pentru educarea copiilor.
Ghicitorile pot fi clasificate astfel:
 Simpla -Stergar vargat/ Peste deal aruncat
 Enumerativa – La cap mare/ La trup mare/ La mijloc / Ca un fir de busuioc
 Contrastiva – (binom contrastant) Are coarne, nu e bou/ Are sa, nu e cal
 Narativa – O fata tanara trece in zori/ Si-si varsa lacrimile peste flori
 Dialogata – Buna ziua, omule cu omoaia!/-Multumim dumitale! /Dar nu
suntem omul cu omoaia/ Mama lui e soacra mamei mele/ Ghici ce rude suntem?
 Onomatopeica – Toata ziua cioca, cioca/ Vine seara boca,boca
Ion Creanga introduce ghicitoarea in povestea Stan Patitul ca moment proba in
a dovedi inteligenta lui Chirica.” Lata – peste lata, peste lata- imbujorata peste
imbujorata, cracanata peste cracanata – maciulie peste maciulie – limpezeala
peste limpezeala- galbeneala si peste galbeneala hudulet”
Raspunsul lui Chirica „in fata casei, vatra, focul, pirostriile, ceaunul, apa dintr-
insul, faina si culeserul sau melesteul” (I. Creanga, Povesti, Amintiri, Povestiri,
Bucuresti, 1975, p.65-66)
Pentru ca cere un efort considerabil de gandire si imaginatie, pentru calitatea
metaforelor sale, pentru modul cum se raporteaza la o lume a miracolelor,
ghicitoarea trebuie valorificata permanent in cadrul activitatilor realizate cu
copiii deoarece aceasta contine ample valente formative.
În concluzie,ele exprimă adevăruri general umane observate într-o
anume împrejurare, dar cu o capacitate de repetabilitate, ceea ce le conferă
caracter de exemplu sau pildă,prezintă o foarte mare valoare instructiv
-educativă dezvoltând limbajul celor mici ,îmbogățindu-le imaginația și mai ales
creativitatea .
 Eseu:„Folcloul copiilor”

„Folclorul copiilor constituie un gen de sine stătător care însoțește pe

copil în toate manifestările,dezvoltându-se dea lungul secoleleo în strânsă
legătură cu jocurile lor și cu educatia pe care o primeau din familie.Trăsătura
distinctivă a genullui rezultă din particularitățile de vârstă ale copilului,care au
determinat anumite trăsături de conținut și modul de realizare al acestuia”-
Ist.lit.române ,Academia Română,1976,p.180.
Eu consider că astfel de creații,ce însoțesc jocurile copiilor,au o vechime
foarte mare,o circulație largă în spațiu și diversitate în formele de
manifestare.Se caracteizează prin simplitate,originalitate,muzicalitate și
plasticitate.
Imaginile sunt luate din lumea animalieră și florală sau dintr-o lume
închipuită,alcătuind cântece pe care copii le deapănă în jocurile lor.Textul
acestor cântece este scurt,versurile conțin ,cu câteva excepții ,până la opt silabe
și se repetă pe unități sau în întregime,pentru a întări o situație sau o intenție.
„Versurile au un colorit propriu,uneori enigmatic,realizat prin îmbinarea
întâmplătoare și capricioasă a realului cu elemente fantastice ori a unor cuvinte
fără sens.”(Ist.lit.rom.,p.181).”
Aflat în strânsă legătură cu imaginea un alt elemente de expresie este
ritmul ,versurile fiind sacadate într-o rtimică precisă ,cu o anumită cezură:
„Colo /sus la /primă/rie/Șade /un mă/gar/Și /scrie/A-e/i/o/u/ Pitu/lă/te/tu. ”
În al doilea rând,imaginația copiilor născocește cuvinte noi,fără sens,în
care se observă:repetarea unor silabe de la începutul sau sfârsitul
cuvântului(mămăruță-ruță,gărgăriță-riță),folosirea
dialogului,refrenului,precum și folosirea acestor versuri în situații diferite de
invocare a aștrilor (Soare,Lună,Ploaie,etc).
Având în vedere originea și structura acestor creații,specile literare le-au
clasificat astfel:Cântece- formule,Recitative- numărători,Literatura propriu-
zisă.
Dintre cele mai cunoscute cântece- formule ,cel mai cunoscut este adresat
melcului,pe care îl face să iasă din cochilia sa ,cu cuvinte melodioase,cu
sonoritate deosebită:„Melc,melc/Codobelc/Scoate coarne bourești/ Și te du la
baltă/Și bea apă caldă/Și te du la Dunăre /Și bea apă dulce /Și te du la mare /Și
bea apă tare /Și te suie pe beuștean /Și mănâncă leuștean”
Copiii iubesc deopotrivă imaginile create prin aliterați ,prin rimă
,sonoritate și muzicalitate deosebită ,în jocurile lor invocă Soarele să iasă din
norii,Ploaia ca în cântecul „Paparudelor” sau al „Căldărușei” -„Căldărușă
nouă/Dă Doamne să plouă/Ploaie curată/fără vânt și piatră.”
Recitativele- numărători sau formule de eliminare sau sorți mijlocesc
desemnarea conducătorului unui joc sau înlăturarea jucătorilor de prisos:
„Una,două,/Stai că plouă./Trei,patru,/Hai la teatru./Cinci ,șase,/Spală
vase./Șapte ,opt,/Porumb copt./Nouă,zece,/Un pahar cu apă rece,Și-o cafea
amară /Ieși pe ușă afară.”,sau:„La popa la poartă/este o mâță moartă /cine-o
vorbi /Să o mănânce coaptă/Cu mărar cu pătrunjel/Cu untură de cățel.”
Numărătorile au aspect hazliu sunt ușor de reținut dezvoltă memoria
copiilor prin efort propriu ,sunt transmise prin viu grai din generație în
generație ,implică creativitatea copiilor și imaginația acestora.
Numeroase poezii cu muzicalitate deosebită sunt accesibile copiilor încă de
la vârste fragede ,cum sunt:„Pisicuța”, (Pisicuță ,pis,pis,pis,/Te-am visat azi
noapte în vis/Te spălam/Te pieptănam/Fundă roșie-ți puneam!”,sau poezii care
au conținut moralizator precum „Cătelușul”,(„Cățeluș cu părul creț/Fură rața
din coteț/El se jură că nu fură/Dar l-am prins cu rața -n gură/”
Așadar,cântecele formulă,recitativele,numărătorile,păcălelile,glumele sunt
pline de spontaneitate și implică spiritul de observație ,isteținea, creativitatea
copiilor la vârsta preșcolarități ,a inocenței atunci când copilul este un mic
explorator în lumea frumoasă a literaturi destinate lor,de asemenea frământările
de limbă sunt folosite de copii în jocurile lor.
În consecință rolul acestor creații literare contribuie la dezvoltare
limbajului ,a pronunției corecte ,a educării atenței și a spiritului de observatie.
Literatura pentru copii și îndeosebi folclorul copiilor au o valoare
instructiv-educativă deosebită în grădiniță ,dezvoltând în egală măsură
creativitatea ,memoria involuntară ,imaginația și gustul pentru frumos.