GENUL LIRIC lirica populara

Folclorul este o tiin a tradiiei conservate oral (literatur, credine, obiceiuri, rituri),
iar sub aspect estetic folclorul reprezint mulimea operelor i manifestrilor cu caracter
artistic aparinnd culturii populare spirituale. Operele artistice folclorice au caracter
tradiional, colectiv, oral, anonim, sincretic. Coordonatele structurale ale folclorului sunt:
caracterul formalizant (rima pereche, paralelismul, formulele de nceput, de ncheiere i
mediane), sincretismul funcional (conlucrarea mai multor limbaje la realizarea unor forme
artistice), existena n simultaneitate a unui prototip i a mai multor variante.
Folclorul literar n versuri cuprinde texte ritualice i de ceremonial, aforistice i
enigmistice, balade sau cntece btrneti, cntece de leagn, recitative i numrtori
onomatopeice care nsoesc jocurile de copii.
n cadrul literaturii de ritual i ceremonial se afl i cteva texte destinate
copiilor, precum: Pluguorul (Plugul), poezia de incantaie (Paparude, Scaloianul), poezia
de urare (Sorcova), poezia colindelor i a cntecelor de stea.
Repertoriul literaturii de ceremonial pentru srbtorile de Crciun cuprinde i
colinde inspirate din legenda naterii lui Iisus, precum: Cntecele de stea i Florile dalbe.
Colinda este o specie folcloric de poezie cntat, uneori recitat, inspirat de obiceiurile
calendaristice de iarn. Ea aparine celor trei genuri literare: genului liric prin caracterul
de urare, celui epic prin naraiune i celui dramatic prin faptul c se concretizeaz n
adevrate spectacole. Funciile principale ale colindei aparin att vremilor strvechi
(magico-ritualice), ct i timpurilor actuale (cele de urare i felicitare). Textul colindei
cuprinde elemente cretine, incantaii magice similare descntecului, imagini sonore
ritualice.
Din punctul de vedere al compoziiei, epicul se desfoar n colind n dou
planuri, alternnd ntre real i fantastic. Colinda apeleaz n introducere i ncheiere la
formule stereotipe ,aducnd n prim-plan personaje fabuloase.

Sculai, sculai, boieri mari,

Florile dalbe,
Sculai voi Romni plugari,
Florile dalbe,
C v vin colindtori,
Florile dalbe,
Noaptea pe la cnttori,
Florile dalbe,
i v-aduc un Dumnezeu.

In prima zi a anului copiii ,semnul puritatii, umblau cu sorcova. Numele de sorcova vine
de la cuvantul bulgar surov (verde fraged), aluzie la ramura abia imbobocita, rupta
odinioara dintr-un arbore.
Obiceiul Sorcovei este practicat de copii de pana la 10 ani. In trecut, sorcova era din flori
naturale, ramuri de mar, prun, cires sau trandafir puse la inmugurit de Sf. Andrei si impodobite
cu beteala rosie, insa ,astazi, cea mai raspandita este cea confectionata dintr-un bat ornat cu
flori artificiale din hartii colorate, uneori avand un clopotel, ori dintr-o crenguta de brad pe
care se prind panglici de hartie colorata si un tingalau prins in varf. De obicei, fiecare copil
are sorcova lui.
Obiceiul se practica de catre un baiat, iar gazdelor li se adreseaza urari de bun augur,
invocandu-se sanatatea, belsugul si prosperitatea:
Sorcova, vesela,
Sa traiti, sa-mbatraniti,
Peste vara, primavara,
Ca un par, ca un mar,
Ca un fir de trandafir.
Tare ca piatra,
Iute ca sageata,
Tare ca fierul,
Iute ca otelul,
La anul si la multi ani!
Inclinata de mai multe ori in directia unei anumite persoane, sorcova joaca oarecum
rolul unei baghete magice, inzestrate cu capacitatea de a transmite vigoare si tinerete
celui vizat. Textul urarii, aminteste de o vraja si nu face decat sa intareasca efectul
miscarii sorcovei. Cand copiii si-au terminat de rostit urarile, Semanatorii (cei care poarta
in traistute boabe de grau, porumb, fasole) incep sa arunce prin casa seminte, cu credinta
ca acestea vor determina belsugul recoltelor viitoare. Sorcova este pastrata la loc de
cinste, la icoana sau la oglinda pana in anul urmator. Copiii care sorcovesc primesc drept
rasplata bani.