REZOLVARE SUBIECT DEFINITIVAT 2018

SUBIECTUL 1:
A. Limba română

1. Diftongi: soarele, ieși, marginea

2. Rolul virgulei în secvenţa este folosită pentru a despărţi substantivul în cazul vocativ de restul
propoziției

3. Sinonime:

se furișă – se strecură;
pădure – codru;
amical – prietenește

4. Familia lexical a cuvântului ,,marginea’’: nemărginit, mărginaș

5. Pe teren s-a jucat un meci amical. (adjectiv propriu-zis)

6. Valori morfologice:
zise – verb predicative
eu – pronume personal
vrednic – adjectiv propriu-zis

Funcţia sintactică :

zise – predicat verbal

eu – subiect
vrednic – atribut adjectival

7. Bătea vântul atât de tare încât scutura toate frunzele.

8. Propoziţia principală: ,,luna, alungată de pe tărâmul celălalt, ieși în răsărit la marginea

dumbrăvii.’’

9. Enunțul: ,,Și cu toate că spre răsărit se înroșa luna și creștea lumina peste pâcla ogoarelor, în
pădure o umbră tainică și deasă se întindea, izvorând din văi și cotloane necunoscute.’’ relevă
măiestria cu care este descrisă apariţia lunii pe cerul nopţii şi cum lumina peste ogoare, dar şi
teama pe care Lizuca o are când vede că în pădure este întuneric iar drumul îi este necunoscut .

B. Literatura română
 Poezia Iarna pe ulita, de George Cosbuc, a fost scrisa in anul 1888 si publicata
pentru prima oara in revista „Vatra” nr. 16 din 1896, Bucuresti, si apoi inclusa in volumul Fire
de tort, Bucuresti, 1896. Este o poezie in care, intr-un cadru obisnuit de iarna, intr-un sat de
munte, Cosbuc a reusit sa creeze un spectacol de o insufletire si puritate copilareasca
emotionante; este un spectacol intr-un decor familiar, care produce o rememorare a propriei
copilarii, o retraire a unor intamplari asezate in tainele sufletului juvenil.
Iarna pe ulita, foarte cunoscuta si prezenta pretutindeni in manualele scolare sau
culegeri antologice, este un pastel care nu poate fi retinut fragmentar, ci doar in totalitatea
strofelor. „Iarna apare in putine locuri in lirica lui Cosbuc, uneori in aspectele ei aspre,
nemiloase; aici, iarna apare intr-o viziune optimista, vesela, incarcata de atributele pe care
copilaria i le-a transmis in harjoana nevinovata a copiilor” (Gavril Scridon, in George Cosbuc,
Opere alese, Bucuresti, 1972).
Judecata strict din punct de vedere al apartenentei la gen si specie literara, Iarna pe
ulita nu este o poezie lirica si nici nu este propriu vorbind un pastel, ci o mica balada din lumea
copiilor. Doar primele doua strofe contureaza un pastel de iarna. De aici, compozitia poeziei e
structurata intr-o serie de secvente, logic potrivite, intr-o gradatie echilibrata, condusa cu multa
abilitate. Dupa introducerea descriptiva urmeaza un tablou - plin de viata, al copiilor care se
bucura de venirea iernii. Un copil mai mic - (portretul are note de umor, realizate mai ales prin
hiperbola) este trimis de mama sa in sat dupa treburi.
Intalnind ceata galagioasa de copii, el se gandeste ca ar fi bine sa o ocoleasca, dar e
prea tarziu. Copiii il iau in deradere, adresandu-i-se cu o ironie scanteietoare. O baba care trece
pe drum vrea sa ii vina in ajutor copilului, dar starneste si mai mult harmalaia copiilor. Finalul
nu face decat sa sublinieze intreaga atmosfera de voiosie, de inocenta si fericire neumbrita.
Dialogul aduce o nota de inseninare si ingaduinta; „- Ce-i pe drum atata gura? / - Nu-i nimic.
Copii strengari. / - Eu, auzi! Vedea-i-as mari / Parca trece-adunatura / De tatari”.
Este ingaduinta intelegerii de catre cei mari ca jocul este nu numai bucuria, ci si
dominanta copilariei. Ca la Ion Creanga, in replica paremiologica a tatalui: „S-apoi nu sti ca este
o vorba: „Daca-i cal sa traga, daca-i copil sa se joace si daca-i popa sa ceteasca.” Sau ca la
Blaga, intr-o aforistica formulare a primei din cele Trei fete: „Copilul rade: Intelepciunea si
iubirea mea este jocul”. Acesta este sensul falsei suparari din final, o suparare care ne aminteste
de Smaranda din Amintiri din copilarie, in care sub o probozeala de forma se ascunde afectiunea
si dragostea fata de copii. Constantin Dobrogeanu-Gherea observa ca „Numai cine a trait la tara
poate sa judece cat mai frumos, de natural, de adevarat e acest peisaj satesc de iarna, cu cata
grija, observare fina si precizie minunata sunt zugravite toate amanuntele” (Studii critice, 1956).
Liviu Rebreanu isi aminteste ca este una din poeziile care i-au incantat copilaria: „...
primele versuri care mi-au mangaiat si mie sufletul au fost cele ale lui Cosbuc. Mi le amintesc si
acuma, parca le-as auzi mereu intaia oara... Eram de vreo 5 ani, era iarna cu zapada multa, cum
sunt iernile totdeauna prin partile noastre, in muntii Rodnei. Imbondorit cu hainute groase, tarand
dupa mine o saniuta, hoinaream toata ziulica pe ulita, impreuna cu o droaie de copii, catarandu-
ne pe toate damburile si pe toate rapele, ca sa descoperim lunecusul cel mai bun. Abia cand se
innopta de-a binelea ne induram sa ne carabanim pe-acasa, rupti de oboseala, imbujorati de ger,
prapaditi de foame...”.
Intr-o asemenea seara, mama lui Rebreanu i-a citit poezia lui Cosbuc Iarna pe ulita.
„Am ascultat - isi aminteste romancierul - si mi-a sarit somnul. Mi se parea ca intr-adevar era
vorba de noi, doar ca in locul babei din poezie, noi faceam acelasi alai in jurul unui biet nebun al
satului, Anton ...” (Cosbuc, in volumul Amalgam, Bucuresti, 1943)
 SUBIECTUL II:

,,Traistuta cu povesti ‘’
1. Captarea atentiei: Se va realiza printr-un anunt„Va anunţ cu bucurie Căci azi vom
face o călătorie.Nu vom călători cu avioane,Maşini, vapoare sau autocareAzi vom călători cu
mare zorÎn lumea minunată a poveştilor.Ne vom juca, ne vom distra, Dar sigur vom şi învăţa.”
2. Desfasurarea activitatii: Trăistuța va trece din mână în mână și la semnalul meu
se va opri.(atunci când ridic bagheta). Copilul care o are în mână va lua din trăistuță un jeton.
Va denumi personajul din imaginea de pe jetonul pe care l-a luat din trăistuță, ne va spune din
ce poveste face parte, ce fel de personaj este și ne va povesti secvența de poveste de pe
cartonaș.
3. Obtinerea performantei: După ce toți copiii au fost implicați în joc, ne vom juca
”Cubul personajelor”. Voi rostogoli un cub care are pe fiecare parte a sa câte o culoare . pentru
fiecare culoare avem câte o cerință. Descrie personajul tău preferat! Compară comportamentele
a două personaje pozitive!(negative) Asociază comportamentul tău cu al unui personaj
cunoscut! Analizează comportamentul unui personaj! (mama vitregă) Aplică-interpretează
rolul unui personaj preferat! Argumentează: „Avem nevoie în povești și de personaje
negative.”Răspunsurile frumoase vor fi recompensateCopiii vor primii fişe în care vor colora
doar imaginile cu personajele preferate.

2. Jocurile dinamice/de mişcare au la bază acţiuni motrice mai simple sau mai
complexe dirijate de anumite reguli, prin care se consolidează deprinderile motrice de bază
(mers, alergarea, aruncarea, prinderea, săritura, căţărarea, echilibrul), se dezvoltă calităţile
motrice (viteza, forţa, rezistenţa) şi stări emoţionale pozitive. În selectarea şi practicarea jocurilor
dinamice se au în vedere particularităţile de vârstă: tipul exerciţiilor incluse în jocuri, durata lor,
exigenţa faţă de executare, numărul regulilor va fi în dependenţă directă cu vârsta copiilor.
Pentru a evita excesul, suprasolicitarea, oboseala, extenuarea fizică, pe lângă o bună dozare a
timpului de joc dinamic, este necesară şi alternarea acestuia cu jocuri liniştitoare. O atenţie
deosebită să acordăm copiilor timizi, fricoşi, apatici sau instabili, respectându-le ritmul propriu şi
particularităţile individuale.
Jocurile dinamice se pot organiza şi în aer liber, în funcţie de anotimp, şi în sală, cu sau
fără obiecte, aparate. Ele mobilizează întreaga grupă de copii, educă atitudini, comportamente,
dezvoltă stări emoţionale, sentimentul de apartenenţă la grupă, spirit de cooperare, sentimentul
de altruism, prietenie.
Atractivitatea şi eficienţa jocului depind de ingeniozitatea educatoarei de a îmbina
sarcina educativă cu dorinţele copiilor, cu simboluri şi reguli atrăgătoare.