Tudor Arghezii Bibliografie

Tudor Arghezi, pseudonimul lui Ion Nae

Theodorescu, (n. 21 mai 1880, Bucureti - d. 14 iulie 1967) a fost un scriitor
romn cunoscut pentru contribuia sa la dezvoltarea liricii romneti sub
influena baudelairianismului. Opera sa poetic, de o originalitate exemplar,
reprezint o alt vrst marcant a literaturii romne. A scris, ntre altele,
teatru, proz (notabile fiind romanele Cimitirul Buna Vestire i Ochii Maicii
Domnului), pamflete, precum i literatur pentru copii. A fost printre autorii cei
mai contestai din ntreaga literatur romn. Pseudonimul Arghezi provine,
explic nsui scriitorul, din Argesis - vechiul nume al Argeului. Ovid S.
Crohmlniceanu propunea n studiul consacrat operei poetului din Istoria
literaturii romne ntre cele dou rzboaie mondiale o alt explicaie,
pseudonimul ar proveni din unirea numelor a doi celebri eretici, Arie i Geza.
Arghezi este unul dintre autorii canonici din literatura romn.
Opere
Cuvinte potrivite, poezii, 1927;Icoana de lemn, tablete, 1929;Poarta neagr,
tablete, 1930;Flori de mucigai, poezii, 1931;Cartea cu jucrii, poezii,
1931;Tablete din ara de Kuty, povestiri swiftiene, 1933;Ochii Maicii Domnului,
1934;Crticica de sear, poezii, 1935;Cimitirul Buna-Vestire, roman parabolic,
1934;Versuri, 1936;Ce-ai cu mine vntule?, 1937;Lina, roman, 1942 si altele.

1.Cartea cu jucarii-Hotul(rezumat)
Povestea incepe prin descrierea amanuntita a unui urs care zacea aruncat in pod
intr-o cutie de palarii.Ursul,nu era deloc asemanator cu alti ursi,avea trasaturi mai
blande si culoare calda care nu te speria,cum si naratorul ne spune,ca de ar fi avut
alta culoare poate ar fi speriat toate jucariile din pod.
Ursul ajunsese in pod dupa ce primise porecla hotul,dat fiind faptul ca fura
dulciurile,ciocolata si bomboanele,iar cand Tatutul intreba cine le-a
mancat,copiii il aratau cu degetul pe el(ursul).Devenise atat de bun in meseria
lui,astfel incat si celelalte jucarii incepusera sa fure din bunatatile casei.
Tatutul a luat decizia de al duce pe urs in pod,mai ales ca in ultima vreme
ajunsese intr-o strare destul de agravata,dar si ca sa-l pedepseasca pentru furtul
ce devenise deja obisnuinta.Cu toate acestea,el reusea sa se strecoare din podul
casei,pe scari,fara sa fie vazut de nimeni si fura in continuare.
Finalul este marcat prin prezenta tatalui copiilor,care mentioneaza ca va lua
atitudine si se va ascunde in dulap,printre borcanele cu dulceata si atunci o sa
vada el care o sa se sperie mai tare:ursul,tatal sau prietenii ursului din pod,care
coborau si ei sa mai fure din borcane.
Ursul are aici rolul de hot,desi este o jucarie de plus veche,pe care copiii dadeau
vina de fiecare data cand tatutulintreba de dulciurile din cutii,bomboane si alte
bunatati care dispareau in mod constant.

2.Cartea cu jucarii-Plicul(rezumat)
Inceputul povestirii este marcat de un plic,pe care Barutu il cere tatalui
sau.Acesta vrea sa crie la Brasov,insa tatal refuza sa-I ofere un plic,din motivul
ca nu stie sa scrie,ca a trecut un an de cand tot zice ca scrie,dar pune accent si pe
bani,mentionand ca este scump.Dupa numeroase izbutiri,tatal cedeaza in
favoarea copilului,punandu-l sa promita ca il va inapoia intact dupa 2
ore(perioada somnului de dupa amiaza).Cazand amandoi la pace,Barutu merse la
culcare si puse plicul sub perna,insa este vazut de Mitu,sora sa.Aceasta se duse la
tatal ei si ii spuse ca vrea si ea ceva.

Tatal,deranjat putin de situatie o refuza pret de cateva clipe.Fata nu se lasa batuta

si incepu prin a-i cere diverse obiecte,precum:ochelarii si ceasul.Dupa numeroase
refuzuri si motive insinuate de catre tata,Mitu primeste si ea ceasul,promitand ca
il va da exact lafel cand se va trezi.
Tatal se prinde intre randurile unei carti pe care o ascundea de privirea curioasa a
copiilor sai si dupa 2 ceasuri ,merge la ei ,amintindu-si de obiectele pe care le
daduse amandurora.
Copii inapoiaza obiectele,fiecare adaugand cate ceva:Mitu este nelamurita de ce
se invarte in continuu arcul de la ceas,iar Barutu ii da tatalui plicul nevatamat si
lipit,pesemne ca scrisese in gand la Brasov(plicul era deja impachetat pentru a fi
trimis).
Aici autorul evidentiaza motivul tatalui dornic sa le satisfaca cerintele
prichindeilor sai;desi,are anumite piedici in a le da tot ce isi doresc,cade usor la
invoiala cu ei,cedand curiozitatii si gingasiei acestora.

3.Cartea cu jucarii-Intaia deziluzie(rezumat)

Inceputul este cu tenta jucause,prezentand-o pe Mitu deghizata intr-un om
matur,tatal sau.Aceasta imbracase straiele tatalui sau si era atat de comica si de
neobisnuita,ca pana si animalele din curte fugeau si se intrebau ce fel de
infatisare mai e si asta.
Toata lumea se furisase si o lasase sa se scalde in noua ei vestimentatie,cu care
alerga animalele din gradina.Barutu stia ca este Mitu,dar tatal il duse putin in
eroare si ajunsese sa creada ca Mitu s-a dezbracat si hainele umbla singure prin
ograda.Dupa cateva momente,Barutu oboseste si este luat de catre tatal lui in
spate,apoi urmeaza deghizarea lui Mitu,cand toata lumea rade cu gura pana la
urechi,amuzata de situatia pricinuita de aceasta.
Barutu este luat prin surprindere si cu greu intelege ca fusese sora sa.Apoi,incepe
sa isi doreasca sa faca si el ca Mitu.Tatal ii explica ca un lucru repetat nu are
acelasi umor,ba din contra ar putea duce la opusul acestuia,insa insistentele
baietelului,il determina sa accepte.

Comicul nu mai este lafel de accentuat cand Barutu imbraca straiele tatalui
sau,fapt care duce la intristarea acestuia.Baiatul dezamagit de situatie,incepe sa
planga,cade joss i se murdareste.Este un moment usor amuzant,accentuat de
baietel,care se multumeste cu greu de faptul ca este mai mic,lucru mentionat si
de el: pentu c sunt mic, ttuule.
Se evidentiaza comicul prin gesturile si situatiile create de Mitu,dar si de
Barutu.Apare iarasi tatal,care are si rol protector,sfatuitor si intelegator,ca orice
parinte care vegheaza indeaproape evolutia copiiilor,se bucura de boacanele lor si
ii pregateste pentru momentele in care se vor lovi de neintelegeri,de lucrurile noi.
*Cele trei povestioare marcheaza diferite momente din viata unei familii,pun
pret pe legatura dintre parinte<->copil, si nu in ultimul rand pe relatia dintre
frati,care tind sa copieze gesturi si comportamente de la cei din jur si chiar unul
de la celalalt!

Cele 3 opere,comentate de mine, din Cartea cu jucarii de Tudor Arghezi

-Continut Ti-am atasat si operele,in cazul in care vrei sa le citesti si tu ,sa stii de
unde am scris comentariile.Nu am gasit nimic concret pe net,asa ca le-am scris
eu rezumatul,in functie de cum am inteles de la fiecare poveste.Pentru orice
nelamurire,nu ezita sa ma contactezi!!!
Te pupa fina!
Hotul (Cartea cu jucarii) , de T. Arghezi
n cutia cu plrii vechi, sta un urs, de catifea. Dac nu era galben ca floarea
soarelui, el ar fi fost fioros, i podul ntreg ar fi tremurat de frica lui. Aveam n pod
doi berbeci nprlii, trei vaci fr picioare i un armsar, care sta n pod fiindc
era de lemn i vopsit cu pensula verde. Dar ursul era galben, i culoarea aita
micoreaz seriozitatea lucrurilor, nu sperie pe nimeni i au luat-o florile pentru
ele. i mai avea ursul doi ochi de sticl, care se uitau drept n tavan. Domnioara
custoreas, mbrcnd ursul din ase petice croite frumos, cred c s-a nelat
cnd a trebuit s-i pun i ochii, greind cutia ochilor de urs i lund, dintr-alt
cutie, doi ochi de porumbel. Un urs se cere ncruntat: ursul nostru din pod se uita
cu buntate.
Ursul sttuse jos, n cas, doi ani ntregi i ajunsese att de strictor, nct am fost
nevoit s-l pui deoparte, n singurtate, i el s-a trezit n cutia de plrii, numai
dup ce ncercasem zadarnic fel de fel de mijloace de ndreptare.
Croind ursul din faa unei scurteici, motenit de la o cucoan bunic, croitoreasa
nu se gndise c, fr s vrea, i d, prin potrivirea mdularelor, nite nravuri; pe
care nici scurteica, nici catifeaua nu le avuseser n timpul lor. Tatl urilor, care
umbl nevzut prin lume i ngrijete n muni de copiii lui, spndu-le peteri,
rsturnnd iarna cte un pietroi pe brloage, splndu-i n somn, pieptnandu-i i
tindu-le unghiile cu un ferstru de argint, face ce face i trece i pe la ursul de
psl, pentru copii, i le d cte un crmpei de nrav.

Ursul nostru se nrvise s fure, i nu fura altceva dect bomboane, ciocolat,

dulcea, fructe si rahat. Cnd Ttutu aducea o cutie cu lucruri dulci, ursul mirosea
i golea numaidect cutia, fr s-1 vad nimeni.
- Cine a mncat ciocolata ?
- U'su, rspundea biatul, ridicnd din umeri. Nu mai e.
- Dar cutia cu bomboane englezeti ?
- U'su, rspundeau fata i biatul.
l vzuser amndoi. L-au prins de cteva ori cu cutiile n brae fugind subt
canapea. L-au i btut. Odat i-au rupt o ureche de bumbac. De doi ani de zile,
ursul a mncat toat dulceaa de zmeur i de chitr, caisele verzi, nucile,
erbetul. ns el nu mnca tot borcanul, lua cte puin, ca s nu se cunoasc,
scotea cte un pumn de bomboane, cteva buci, i le mnca pe toate cu ncetul.
Aa s-a fcut c am trimis houl n pod, ca s-l pedepsim i s crum dulceurile
copiilor. ns el fur i acum. Vine din pod. Noi nu l-am ntlnit niciodat pe scar,
se ferete de noi, ns copiii l-au vzut de mai multe ori cum vine, cum deschide
dulapul, cum desface borcanele i cutiile, cum le golete i cum fuge ndrt. De
copii, ursul nu vrea s se fereasc. Strmutarea lui n pod a fost cu att mai
binevenit cu ct nvase de la urs s mnnce zahr i mielul cu prul cre. i de
la miel a nvat i mingea s pape dulcea furat, cofeturi, cozonac i prjituri.
Ba mi se pare c ursul niciodat nu a mncat ce mnnc acum toate mingile,
care nconjoar borcanele i cutiile i sug din ele tot.
Ttuu nu bate ursul, nici mielul, nici mingile, pentru c el tie c trebuie s
creasc, i las dulapurile descuiate, cutiile cu capacul niel ridicat, borcanele cu
ipla nelegat, pentru c mingile nu au degete ca s dezlege sfoara i s descuie
dulapul.
Totui, ntr-o zi, Ttuu o s se puie la pnd, chiar n dulap. Cnd ursul i mielul
vor veni cu linguria n lbu ca s se nfrupte, o s-l gseasc pe Ttuu ntre
borcane. i atunci, nu tiu care din trei va fugi mai repede, speriat: mielul, ursul
ori Ttuul.

Plicul ( Cartea cu jucarii ), de T. Arghezi

Baruu vrea un plic.
- Nu-i mai dau plicuri, c le strici, i rspunde Ttuu, i m cost unul cincizeci de
bani.
- Vreau s chiu la Braov...
- Tot scrii i nu mai nvei s scrii. De un an, de cnd "chii", au mai ieit opt
romancieri i zece poei. Te rog, Baruule, fii serios. i s nu-mi mai zmngleti
plicurile, c m supr. Pauz.
- D-mi un plic, c nu mai chiu.
-Dac nu scrii, de ce-i mai trebuie plic? Acum nu e timp de plicuri. Du-te de te
culc: mi-ai fgduit c ai s dormi dou ceasuri, n toate zilele, dup mas, ca si
te duc la cinematograf. ine-te de cuvnt.
- M cunc cu el! zice Baruu.
- Cu cine cu el?
- Cu plicul.
- i mi-l dai napoi nemzglit i curat?
- l pui su'pern.
- Bine, uite un plic. S dea naiba s mi-l mototoleti! Miu a prins de veste c
fratele ei a cptat un plic.

- I-ai dat lui Baruu un plic, zice Miu.

- De unde tii?
- L-am vzut.

- i dumneata ce vrei acum?

- S-mi dai i mie ceva...
- N-am nimic de dat.
- S-mi dai ochelarii, s m culc cu ei.
- Cum s-i dau ochelarii? Trebuie s citesc. Dac-i dau ochelarii nu mai pot s fac
nimic.
Miu tia c nu i se pot lsa ochelarii. Repede: Atunci... d-mi ceasul.
- Ai s-i spargi geamul. L-ai mai spart.
- Eram mic. Acum sunt... frumoas.
- i cnd erai mic erai frumoas, i tot ai spart geamul. Dar ce vrei s faci cu
ceasul?
- l pui la gt. M uit ct o s dorm...
- Las, cnd o s cunoti numerele de pe ceasornic, i cumpr unul de mn.
- tiu, zice Miu: acu e dousprezece.
- Ai pus detiul pe patru.
- Patru nu-i dousprezece? ntreab Miuca.
- Ai dreptate, Miule. Totuna e. ine ceasul. Stai s i-l pui la gt.

Aproape dou ore reglementare au trecut. Ttuu uitase, furat n povestirile unei
cri cu poze, pe care o ascunde de copiii lui, lacom s mnnce singur din
dulceurile scrise. Baruu csca gutural, cu un mare accent de lene n vocea
cscatului, scos dintr-un mare gtlej. n privina lui, Ttuu e fr grij. Baruu o s
doarm mult i, o s-l rzbune pe el. O s cear toat viaa s-l dezbrace i s-l

mbrace, s-l culce i s-l scoale cineva, i cum e biat frumos, i cum Ttuu are
un singur biat, iar ttuii ceilali au fete multe, Baruu o s fie fericit.
A btut de 6.
Bun dimineaa, purcei!
MIU (napoind ceasornicul):
- Nu tiu ce are, Ttuule, c se nvrtete mereu.
TTUU (tehnic):
- I-ai rupt, desigur, arcul.
MIU:
- Nu s-a rupt nimic.
BARUU (restituind plicul n perfect stare):
- Poftim!
TTUU:
- Bravo, Baruule!
BARUU:
-

L-am i lipit.

Intaia deziluzie, de T. Arghezi

Miu i-a pus mnuile de piele ale ttuului i parcurge grdina cu minile uriae
ale unui monstru pitic. i-a pus i o preche de ghete de ale lui i, n sfrit, i o
plrie, cu marginile pn la umeri. Ea vrea s sperie lumea - nici mai mult, nici
mai puin.

Unde se duce momia fr cap, cu labele de pelican?" ntreab vrbioii, care sar
din pmnt ca nite bulgri cenuii n sus.
Cine-i cocoatul care trece?" se uit gtele.
Pisoiul crede c s-a mbrcat curcanul, i cinii, nedumerii, stau mai departe,
ciulii pe jumtate i cu o ureche moale, dat pe ceaf.

Pentru ca nscenarea s izbuteasc, ttuu a luat-o la fug, micua dup el, i toi
din cas s-au ascuns, tremurnd de groaz. Numai Baruu tie. El afirm c
personajul care bjbie prin curte, crcnat de ghete i orbit de plrie i este
cunoscut.
Eu tiu c este Miciu, da' nu vreau s spui, repet Baruu. Dar cine-l crede?
Miu i-a mai adaos la costum un baston gros, pe care, ca s-1 poat duce drept,
ca o crje, trebuie s-1 ie mai de scurt.
Du-te ncet i d-i plria jos, zice Baruu, care ar vroi s se apropie. Cu toat
certitudinea lui, el ncepu s se sfiasc de noul animal cu mnui.
Nu poci, Baruule. Muc.
Nu mucc, rspunde Baruu, cu oarecare nesiguran.
Muc, d cu bastonul, d cu ghetele i trage palme cu mnuile mari.
Daaa? se mir Baruu.

Convingerea lui e cu totul zdruncinat. El a vzut pe Miu nclndu-se, puind

plria, lund bul. tia c e Miu, dar parc nu mai tie. S-o fi strecurat Miu pe
undeva, din ghete i din plrie, i acum umbl singure ghetele, mnuile, plria
i bastonul.
Vreau s te pup, ttuule! zice Baruu emoionat.

El caut adpostul cel mai apropiat, pe cnd Miu i cheltuiete activ caricatura n
atitudini. Ghetele danseaz sau pesc foarte msurat, ca i cum ar urmri un
arpe care trece n pmnt. Bastonul dezechilibreaz uneori personajul, opintit i
revenind n vzduh. Iat, Miu s-a luat dup scroafa cu purcei, care fug dintr-o
bucat, ca nite damigene cu dop. Baruu i-a nstrinat complet figura primitiv a
caricaturii i, vznd porcii rupnd-o de-a fuga, nu mai are de ales. El se altur de
tot.
M doae picioalele, ttuule...
Baruu vrea s fie luat n brae. Pus pe umr, la o distan bun de piticul cu
plria pe ochi, el scoate un suspin de uurare. Dar a venit timpul s-l linitim.

Bravo Miu! aplaud lumea, sosind din toate colurile.

Miu scoate plria i salut pn la pmnt.
Ai vzut c era Miu? Nu te mai uita aa: e Miu.
Da? se mir el nc o dat i cu totul confuz fa de sinei.
Succesul 1-a mucat ns de inim i vrea i el s fac pe momia, ca s guste din
cabotinaj. Cutm s-i explicm c, ntr-o mprejurare dat, arta permite o singur
maimu i c imitaia imitaiei, imitaia maimuei, e de dou ori un plagiat care,
n loc de felicitri, implic huiduial. Baruu nu vrea s tie nimic i, fiind tot al
nostru, l lsm s ncale ghetele, cu stngcie, s puie plria, fr meteug i
mnuile. Ii este necaz c a intrat n rndul imitatorilor reproductori, dar se
supune, ca s nu scape crmpeiul de glorie care l flmnzete. Fr entuziasm, el
ntinde bul, ridic palma, i desface piciorul. i cade n ligheanul cu ap al
ginilor, srindu-i plria i pierzndu-i bastonul. Ochii lui stupefiai se uit la noi
i, vzndu-ne c nu rdem, Baruu i d drumul i plnge descurajat.

Ridicndu-l din zeam i gina, Baruu are i un argument.

Te-ai murdrit peste tot i miroi a cote, i spune ttuu.

Pentu c sunt mic, ttuule, rspunde Baruu, consolat...