Prâslea cel voinic și merele de

aur
Petre Ispirescu

Ca și alte basme, „Prâslea cel voinic și merele de aur” este o narațiune în proză. Cu
alte cuvinte, autorul prezintă întâmplări, în cazul acesta, în ordine cronologică. De-a lungul
acestei opere de întindere medie, timpul acțiunii nu este dat cu exactitate, toate
întâmplările petrecându-se acum mult timp, la începutul lumii. În firul narativ se împletesc
realul cu fantasticul, elementele supranaturale fiind predominante. Prin urmare, un tată
având trei feciori (cel din urmă fiind cel mai brav și cu cele mai multe reușite), pizma și
răutatea fraților mai mari sau nunta se numără printre elementele reale care pot apărea.
Încă din expozițiune apare supranaturalul. Un măr care făcea mere de aur se află în
grădina împăratului, iar un anumit oareșicine venea să le fure. Împăratul, pricepând că e
ceva „vrăjit” la mijloc, decide să taie pomul.
După ce primii doi cei mai mari băieți ai săi eșuează în încercările lor de a prinde
hoțul, mezinul vine la tatăl său cu rugămintea de a-l lăsa să își încerce norocul și el. Dorința
pe care acesta o are de a repara necazul împăratului constituie intriga acțiunii. Prâslea iese
victorios din încercarea de a păzi mărul și îi aduce tatălui său să guste, pentru prima oară,
din merele de aur. Cu toate acestea, Prâslea nu reușește să-l prindă pe hoț și decide să
pornească în căutarea lui, luând pe frații săi să îi fie sprijin. Se vădește însă că hoțul era din
altă lume, din „tărâmul celălalt”, un spațiu fabulos în care Prâslea intră pentru a-i veni de
hac.
În acest spațiu supranatural este plasată desfășurarea acțiunii: apar palate de aramă,
de argint și de aur, zmei, un balaur și o zgripțuroaică cu puii săi, toate aceste elemente
fabuloase neputând exista în realitate. Pe acest tărâm Prâslea întâlnește și salvează din
mâinile unor zmei trei fete, cu cea mai mică dintre ele promițând să se însoțească. În ciuda
faptului că era pământean, Prâslea avea și trăsături supraumane: transformă cele trei palate
în trei mere și îl face bucăți pe balaurul care voia să înfulece puii de zgripsoroaică. Calul cu
aripi al lui Făt-Frumos din alte basme este substituit de o pasăre vorbtoare care îl ajută pe
Prâslea să ajungă înapoi în lumea reală.
Mai apropiat de realitate este punctul culminant al basmului, în care cei doi frați mai
mari încearcă să scape de Prâslea prin a-l prăpădi. De asemenea, ultimele episoade ale
acțiunii sunt aproape de real: Prâslea devine ucenicul unui argintar, este îmbrăcat în haine
zdrențăroase, iar părinții abia îl mai recunosc.
Armonia lumii este restabilită printr-un deznodământ strălucitor: frații mai mari sunt
înlăturați, pedepsiți pentru faptele lor, iar Prâslea se căsătorește cu fata promisă lui și
ajunge împărat.
 Personajele, împărțite în forțele binelui (reprezentate de Prâslea, împărat, cele trei
fete răpite de zmei, corbul și zgripsoroaica) și forțele răului (cei doi frați mai mari, cei trei
zmei, balaurul) sunt numeroase. În lupta dintre cele două, binele întotdeauna învinge răul.
Pentru a ajunge la biruință, personajul pozitiv este ajutat de un corb (în cea de-a treia luptă)
și de zgripsoroaică. În alte basme pot fi și alte creaturi, cum ar fi insecte, animale nărăvașe
(calul), păsări și altele.
Precum în toate creațiile aparținând fabulosului, în „Prâslea cel voinic și merele de
aur” apare o formulă inițială „A fost odată ca niciodată”, care plasează acțiunea într-un timp
îndepărtat și neprecizet și o face să aibă unicitate. Formula aceasta uneori este îmbogățită
cu precizări incredibile, stabilindu-se de la început un acord între autor și cititor că ceea ce
urmează sunt lucruri care nu pot exista decât în basme. Pentru a-l readuce pe cititor în
lumea reală este prezentă o formulă finală („și încălecai p-o șea și v-o spusei dumneavostră
așa”).
Prin urmare, „Prâslea cel voinic și merele de aur” este un basm fiindcă îndeplinește
condițiile de realizare ale acestei specii literare și face parte din îndrăgitele basme populare
românești.