Universitatea din București

Facultatea de Psihologie și Științele Educației

Pedagogia Învățământului Primar și Preșcolar ID Anul 1

Mara
de Ioan Slavici

(recenzie de carte )

Student: Popescu ( Bisoceanu )Camelia

Profesor: Lect.Univ.Dr.Anca Petrescu

1
 Critica literară îl consideră pe Slavici „ctitor al romanului românesc” datorită romanului
Mara (1906). Acesta a mai fost catalogat si drept „primul roman obiectiv al Ardealului” după
aprecierea lui Tudor Vianu, „cel mai solid roman românesc dinaintea lui Ion” după părerea lui
Călinescu, „aproape o capodoperă, cea mai expresivă operă epică apărută între 1880-1900” după
precizarea lui Șerban Cioculescu.

Pe Slavici l-am analizat prin prisma copiilor mei, el fiind un un scriitor clasic care poate
fi citit la orice vârstă , indiferent ce opera am alege. ”Mara” este o astfel de lectură și nu doar
pentru elevi .Trebuie să recunosc că am înteles opera mult mai bine citind-o la vârsta aceasta
decât în timpul liceului, când ne era impusă ca lectură obligatorie.

Romanul începe cu o celebră frază din capitolul Sărăcuții mamei: „a rămas Mara săraca,
văduvă cu doi copii, sărăcuții de ei, dar era tânără și voinică și harnică, și Dumnezeu a mai
lăsat să aibă și noroc”. Mara este o văduvă săracă, cu doi copii pentru care este dispusă să facă
orice spentru a i vedea realizati, pentru a depasi conditia umila in care ea insasi se gaseste.. Firul
narațiunii urmărește atât povestea de viață a Marei cât și fetei sale, Persida. Ambele se dovedesc
a fi două femei puternice și încrezătoare ce fac față greutăților vieții Pe măsură ce timpul trece și
copii cresc, averea Marei se mărește, însă la fel de multe sunt și problemele pe care le întâmpină.
Deși Mara proiectează un anumit viitor pentru copii ei, viața lor ia cu totul o altă întorsătură.
Astfel, Ion Slavici prezintă parcursul lor într-o manieră realist, cu bune și cu rele.

„Mara” este o poveste de dragoste, categoric. Este o dramă care se desfasoară între
Persida si Natl,fiul macelarului. Toată bogăția sufletească a Persidei se relevă în dragostea pentru
Națl, și nimeni n-a descris cu atâta vigoare realistă, dar și cu atâta poezie ca Slavici, dragostea, în
ceea ce are mai dramatic și mai grav. Dragostea se abate asupra eroinei ca un adevărat blestem.

“Persida rămase timp îndelungat nemişcată şi cu ochii ţintă la fereastra din care prima
dată în viaţa ei îl văzuse.

— Nu pot şi nu pot! grăi dânsa în cele din urmă încet şi ca aiurind prin vis. E un blestem pe
capul meu şi-mi e adeseori ca şi când chiar mai nainte de a mă fi născut aş fi fost osândită să
sufăr împreună cu dânsul. Maică! Urmă apoi ridicându-se în picioare şi înşirând vorbele cu
2
vioiciune. Mi-e, când îmi dau seama, nesuferit acel om pătimaş şi pornit mereu spre viaţă fără
frâu şi ştiu că nu putem să ne apropiem fără ca să ne izbim unul de altul. Îndată însă ce-l ştiu
suferind, mă simt dusă de o putere covârşitoare spre dânsul. Ce să fac, maică?!Cum să scap de
ispitire?

— Du-te, fata mea, răspunse maica înduioşată, închide-te, când te cuprind asemenea porniri, în
biserică, îngenunchează la icoana Maicii Preacurate, ridică-te cu inima şi cu gândul spre
Dumnezeu, roagă-te şi mereu te roagă, căci nimic nu poate covârşi puterea rugăciunii pornite
din inimă curată! Altă scăpare nu ai!”

Atât Mara, cât și tatăl lui Națl, Hubăr se opun căsătoriei dintre Națl și Persida. În cele din
urmă, cei doi se căsătoresc pe ascuns și au o viață normala.

Pe durata întregii lecturi vom vedea acel zbucium continuu de luptă pentru păstrarea
demnității, a bunei cuviințe și a moralității. Adesea personajele vor alege normele sociale și
morale în detrimentul binelui personal.

Pe langa toate aceastea,Mara este un roman realist ce evocă viața la sat, în Ardealul anilor
1800.

“Mare lucru târgul de toamnă de la Arad!Timp de câteva săptămâni drumurile de ţară toate sunt
pline de care încărcate, care aduc bogăţiile din şapte ţinuturi, ca să le desfăşure prin pieţele şi
prin uliţele Aradului şi pe câmpia de dimprejurul lui,unde s-adună care cu poame de pe Crişuri
şi din valea Murăşului, cu lemnărie din munţii Abrudului şi cu bucate de pe câmpia mănoasă,se-
nşiră butoaiele cu vin din Podgorie ori cu rachiu de pe Murăş şi se îngrămădesc turme de oi
venite din Ardeal, ciurde de porci aduse de pe lunci, herghelii de cai crescuţi pe poienele
munţilor şi cirezi de vite mânate de jelepari umblaţi prin lume. Ce mulţime de oameni şi ce
amestecătură de tipuri şi de porturi şi de limbi! E parcă aici e mijlocul pământului, unde se
întâlnesc toate neamurile. Pe-nserate s-aprind împrejurul oraşului mii de focuri, la care stau de
vorbă ori îşi petrec cântând aici români, colo unguri, mai departe şvabi ori sârbi, iar printre
aceştia slovaci, ba până chiar şi bulgari”

De asemenea, un alt aspect ce m-a atras la acest roman este faptul că Ioan Slavici inserează în
firul narativ anumite probleme existențiale, unele specifice perioadei, altele general valabile.

3
Burdea, unul dintre personajele episodice ale romanului, explică de ce „intelectualii” trebuie să-și
desfășoare activitatea noaptea:

„ De! Grăi el râzând. Multe o fi voind omul, dar puține poate. Domnișoară, urmă iar dăscălește,
dimineața, după o noapte bine dormită, trupul e întrămat și tare, el vrea să alerge să lucreze, să
se hrănească, să se mistuiască, să aibă mulțumiri și degeaba voi fi voind dumneata altfel, căci el
te stăpânește și te poartă după pornirile lui. Pe înserate , însă, după ce trupul s-a obosit, începe
sufletul să se ridice deasupra, și noaptea e ziua sufletului, pe care lumina soarelui îl
întunecă.Acum ne simțim mai ușori, mai fără de grijă, ca scăpați din o grea robie, și nopțile
petrecem clipele de veselie, nopțile avem cele mai plăcute ceasuri din viața noastră. Și dacă e
adevărat că ziua după o noapte nedormită suntem obosiți, cu atât mai bine, căci repaosul nu-l
cere sufletul, ci trupul cel netrebnic. E ori nu așa?”

In ciuda limbajului arhaic, Mara este o lectură ușor de citit. Însă, aceasta te face să
reflectezi asupra aspectelor vieții descrise în carte. Aceste aspecte, pot părea, pentru
început,specifice acelei perioade, însă ele se pot transpune cu ușurință în zilele noastre. Finalul
poveștii este unul neașteptat, pe care vă las să îl descoperiți.

Cu siguranță este o carte care merită atenția cititorului modern, chiar dacă are mai bine de
o sută de ani de la publicare.

Ioan Slavici, “Mara”, București: Adevărul Holding, 2009