PROIECT DIDACTIC

Data: 13.01.2022

Unitatea de Învățământ: Școala Gimnazială Nr. 1, Suceava

Clasa: a IV-a

Aria curriculară: Om și Societate

Disciplina: Educație Civică

Tema lecției: ”Sunt o persoană responsabilă?”

Tipul lecției: De consolidare

Scopul lecției: Consolidarea unei atitudini pozitive, a unui comportament bazat pe responsabilitate față de propria persoană și față de cei din jur.

Competențe specifice:

C1- Explorarea unor valori morale care stau la baza relațiilor cu ceilalți oameni.
C2- Recunoașterea unor comportamente moral-civice din viața cotidiană.

Obiective operaționale:

O1- Recunoașterea conceptului de responsabilitate;

O2- Identificarea comportamentelor moral-civice in situaţiile prezentate;
O3- Alegerea corectă a itemilor ce reprezintă caracteristicile responsabilității;
O4- Selectarea variantelor corespunzătoare cerințelor date;
O5- Enumerarea unor responsabilități;

Strategii didactice:
  Metode și procedee: conversația, explicația, exercițiul, demonstrația, jocul
 Mijloace de învățământ: prezentare PowerPoint, jocuri wordwall, laptop
 Moduri de organizare: frontal, individual

Resurse: elevi

Bibliografie:
 Ilie, Marian, Teoria și metodologia instruirii, Timișoara, Ed. Eikon, 2012;
 Programa școlară pentru disciplina EDUCAȚIE CIVICĂ; clasele a III-a și a IV-a, MEN, 2014;
 Link-uri wordwall:
https://wordwall.net/resource/9924059/sunt-un-cet%C4%83%C5%A3ean-responsabil
https://wordwall.net/resource/9924687/responsabil-sau-nu

Nr. Etapele activității Conținut științific Strategii didactice Evaluare

Crt. (capacități)
Metode și Mijloace de Moduri de
procedee învățământ organizar
e
1. Moment Se pregătesc materialele didactice necesare Conversația Materiale Frontal
organizatoric desfășurării optime a lecției. necesare Individual
activității
2. Captarea atenției Le citesc câteva versuri pe baza cărora le Lectura Laptop Frontal Capacitatea de a
voi adresa întrebări: învățătoarei recepta un mesaj și
Conversația de a răspunde la
” Mă ţin de cuvânt şi cer scuze când Explicația întrebări.
greșesc,

Trec peste lene ca să-i ajut pe cei dragi,

Am grijă de lucrurile mele și păstrez

 ordine,

În loc să mă învinovăţesc, caut soluții!”

”-Ce fel de persoană suntem atunci când

îndeplinim aceste condiții?”

”-Este bine pentru noi să fim persoane

responsabile?”

”-Ne naștem persoane responsabile?”

Prin intermediul acestor întrebări elevii

descoperă tema activității.
3. Enunțarea temei Se vor anunța tema și obiectivele lecției, în Conversația Tabla Frontal
și a obiectivelor termeni accesibili elevilor. Se va scrie pe
tablă titlul lecției: ”Sunt o persoană
responsabilă?”
4. Consolidarea și Le citesc o poveste (anexa 1), în urma Observația Laptop Frontal Capacitatea de a
fixarea audierii acesteia elevii vor extrage ideea Conversația Videoproiector recepta un mesaj și
cunoștințelor principală și se vor analiza efectele acțiunii Povestea de a extrage valorile
anterioare din poveste, atât cele pozitive, cât și cele ”Responsabilit morale.
negative. atea”
”Ce părere aveți despre Tudorel? Este un
copil responsabil?”
”De ce nu este o persoană responsabilă?”
”Când a încercat să fie responsabil, a
reușit?”
”Ce a pierdut pentru că a întârziat la
școală?”
”Care este sfatul vostru pentru Tudorel?”
 (Vor nota în caiete individual, apoi vor fi
numiți să răspundă)

5. Obținerea Elevilor li se propun două jocuri în cadrul Conversația Laptop Frontal Capacitatea de a
performanței cărora vor alege răspunsurile corecte Explicația Videoproiector Individual rezolva sarcinile
referitoare la responsabilitate. Exercițiul Link-uri site unui joc.
Jocul wordwall

6. Asigurarea Se vor concluziona cele discutate pe Conversația Frontal Aprecieri

retenției și a parcursul activității. Se va face o sinteză a verbale
transferului importanței de a fi o persoană responsabilă.
Se vor face aprecieri colective.

ANEXA 1

Tudorel era elev în clasa I şi deşi era deja luna martie, încă nu prea se obişnuise cu programul. Cel mai tare îl enerva să se trezească de
dimineaţă. Nu se dădea jos din pat până nu îl ridica mama lui.

Tot ea îl ducea la baie şi îi dădea cu apă pe ochi până se dezmeticea puţin, apoi îi aranja hăinuţele pe pat, îi punea cărţile în ghiozdan, fugea
repede la bucătărie să pregătească ceaiul şi îl ducea la şcoală.

Într-o zi, din prea mare grabă, mama a uitat să-i pună în ghiozdan Abecedarul.

La şcoală, bineînţeles că Tudorel a fost mustrat de învăţătoare.

– „Ar trebui să o certaţi pe mama, nu pe mine. Ea e cea care a uitat să-mi pună Abecedarul în geantă”.

– „Tudorel, eşti destul de mare ca să-ţi pregăteşti singur ghiozdanul” a continuat învăţatoarea. „Trebuie să înveţi să te comporţi ca un copil
responsabil”.
Mica „muştruluială” i-a dat de gândit lui Tudorel. Într-adevăr, nu ştia ce presupune faptul de a fi responsabil. Atunci, a mers în pauză la doamna
învăţătoare şi a întrebat-o care dintre colegii lui poate fi numit copil responsabil.

– „Păi, uite….Dănuţ, Teo, Miruna şi…Anca. Ai putea învăţa multe de la ei.”

Bucuros de răspuns, Tudorel merge la Anca să o întrebe cum face ea ca să fie considerată responsabilă.

– „Nu prea ştiu ce să-ţi răspund” a ezitat fata. „Dar cred că are de-a face cu faptul că îmi fac temele fără să îmi zică nimeni, mă  trezesc, mă
îmbrac şi vin singură la şcoală.”

– „Şi îţi pregăteşti singură ghiozdanul?” a privit-o neîncrezător băiatul.

– „O, da, sigur. Chiar şi pacheţelul mi-l pregătesc tot eu.”

– „Hmmm, nu înţeleg” făcu Tudorel. „Şi tu cu ce te alegi de pe urma responsabilităţii tale?”

– „Părinţii mei îmi acordă foarte multă libertate pentru că au încredere în mine, iar mie îmi place acest sentiment de libertate.”

– „Da” – se gândea în sinea lui copilul – „nici mie nu mi-ar strica să nu mai fiu supravegheat cu atâta stricteţe mereu. Aş putea încerca chestia
asta cu responsabilitatea.”

Ajungând acasă, Tudorel şi-a înştiinţat imediat părinţii:

– „Să ştiţi că de mâine sunt un copil responsabil.”

Şi le-a explicat în ce vor consta actele lui de responsabilitate. Părinţii zâmbeau şi se priveau cu subînţeles, dar nu au spus nimic.

A doua zi, ca de obicei, Tudorel nu se putea trezi la timp. Mama a intrat în camera lui, dar fără să-l mai ridice, i-a spus doar de la uşă:

– „Cred că ar trebui să te trezeşti.”

Tudorel a mormăit ceva şi a adormit la loc.

Când s-a trezit, în sfârşit, era aproape ora 10.

– „Mamăăăăăă”, sări el din pat speriat, „ai văzut cât e ceasul?”

Mama, calmă, i-a zis:

– „Eu te-am trezit. Nu poţi da vina pe mine. Am crezut că nu mai vrei să mergi azi la şcoală.”

– „Mama, ce să îi spun doamnei?”

– „Nu ştiu, Tudorel. Eşti un copil responsabil acum.”

Băiatul a plecat din casă în fugă. Se gândea la o minciună pe care ar putea-o spune la şcoală.

La întoarcerea acasă, mama îl aştepta curioasă:

– „Tudorel, cum a fost?”

Plângând, el a răspuns:

– „Cea mai oribilă zi din viaţa mea. În primul rând, am luat un autobuz greşit şi am mers în partea opusă a oraşului. Apoi, când mi-am dat seama
de greşeală, am luat un altul, dar oricum era foarte târziu. Am ajuns la şcoală pe la ora 11. Când am intrat în clasă, toţi colegii mei au izbucnit
într-un hohot de râs. Tu chiar nu ai văzut, mamă, că mi-am luat pantalonii pe dos?”

Mama se abţinea cu greu să nu râdă.

– „Aşa, şi mai departe ce ai făcut?”

– „I-am cerut voie doamnei să intru. Dar doamna ştii ce a făcut? Nu mi-a crezut deloc minciuna pe care o ticluisem eu şi m-a obligat să port un
coif pe care mi-a scris cu litere mari SOMNOROSUL CLASEI. M-am simţit aşa de rău….Apoi, toată ora au împărţit impresii despre cât de
frumos a fost la planetariu. Îţi dai seama? Au fost la planetariu fără mine. Mi-e atât de ciudă că nu m-am trezit. Îmi doream mult să fi fost şi eu.”
– „Tudorel, şi care e concluzia ta?” îl iscodea mama mai departe.

– „Că e foarte greu să fii responsabil pentru că nu mai poţi să dai vina pe nimeni”, răspunse printre lacrimi copilul. „A trebuit să recunosc că din
cauza mea nu am fost la planetariu cu colegii mei.”

Mama a reuşit să-l împace, spunându-i că, de fapt, responsabilitatea e o chestiune care vine treptat, pe măsură ce omul înaintează în vârstă, dar că
trebuie să se deprindă încă din copilărie cu aceasta.  Iar că cel mai important lucru este ca omul să aibă puterea de a-şi asuma consecinţele
acţiunilor sale, chiar dacă la un moment dat şi-ar dori să poată învinui pe altcineva pentru ele.