Franz Petermann Ulrike Petermann

OM

Proqcemterapeutic
pentru
Cuprins

ix
Cuvânt înainte la ediția a II-a
xi
Cuvânt înainte la ediția a I-a

xiii
Cazul lui Jens

1 Forme de manifestare și evoluție

1
1.1 Tabloul clinic
1.2 Agresivitatea motivată de teamă 3
1.3 Clasificare 5
1.4 Prevalență 9
1.5 Evoluție 10

2 Diagnostic 14
2.1 Dimensiuni în realizarea diagnosticului 14
2.2 Intervievarea părinților 17
2.3 Discuția cu copilul 38
2.4 Observarea comportamentului 47

3 Factori implicați 57
3.1 Factori biologici 57
3.2 Factori psihologici 59
3.3 Factori sociali 60
4 Elaborarea training-ului 66
4.1 Premise 66
4.2 Comportamentul agresiv: modelul procesual și modalitățile de 67
intervenție
4.2.1 Modelul procesual al comportamentuluiagresiv elaborat de Kaufmann 67
4.2.2 Elementele suplimentare ale unei intervenții 72
4.3 Scopuri terapeutice 72
4.4 Aspecte teoretice ale abordării terapeutice 79
4.4.1 Învățarea socială 79
4.4.2 Transpunerea învățării sociale în cadrul terapeutic 85
4.5 Comportamentul terapeutului 89
4.5.1 Rolul terapeutului 90
4.5.2 Construirea relației terapeutice 90
 4.6 Consilierea părinților șl a famlllel
4.7 Elaborarea Intervenției terapoutlco 91
4.8 Recomandări pentru organizarea tralning.ulul 92
95
5 Training Individual
5.1 Construirea relației cu copilul 97
97
5.I.1 Desfășurarea discuției
97
5.1.2 Motivația pentru training
99
5.2 Obiectivele șl elaborarea training-ulul Individual
100
5.3 Prima întâlnire
105
5.4 Elemente terapeutice ale modulului
110
5.4.1 Program de întăriri prin oferirea de puncte
110
5.4.2 Fișa detectiv
115
5.4.3 Training pentru inducerea unei stări de relaxare și calm
119
5.5 Modululunu al tralning-ului individual
125
5.6 Modului doi al training-ului individual
129
5.7 Modului trei al training-ului individual
139
5.8 Modulul patru al training-ului individual
150
5.9 Modulul cinci al training-ului individual
193
5.10 Situații terapeutice delicate 202
5.10.1Cauze 202
5.10.2 Soluții propuse 203

6 Training de grup 216

6.1 Formarea grupelor 216
6.2 Motivarea copiilor 218
6.3 Obiective și construirea training-ului de grup 220
6.4 Elemente terapeutice ale modulelor 222
6.4.1 Program de întăriri cu puncte 222
6.4.2 Fișa detectiv 223
6.4.3 Training-ulde relaxare 225
6.4.4 Jocul de rol 225
6.5 Etapele de cunoaștere și de joc 227
6.6 Modululunu al training-ului de grup 229
6.7 Modulul doi al training-ului de grup 232
6.8 Modulultrei al training-ului de grup 235
6.9 Modululpatru al training-ului de grup 240
6.10 Modululcinci al training-ului de grup 243
 248
6.11 Modulul șase al training-ului de grup
252
6.12 Situații terapeutice delicate 252
6.12.1 Cauze
6.12.2 Soluții propuse
257
7 Consilierea părinților și a familiei 257
7.1 Condiții de bază
7.2 Stabilirea relației
7.2.1 Desfășurarea discuției cu părinții
7.2.2 Motivarea părinților 266
7.3 Obiective și organizarea consilierii părinților 269
7.4 Prima întâlnire
278
7.5 Primul modul de consiliere a părinților
7.6 Modulul doi al consilierii părinților
7.7 Modulul trei al consilierii părinților
7.8 Modulul patru al consilierii părinților
301
7.9 Situații delicate în consilierea părinților
301
7.9.1 Cauze
7.9.2 Soluții propuse
7.10 Evaluarea efectelor intervenției la diferite intervale de timp

307
8 Evaluarea impactului intervenției
307
8.1 Metode de monitorizare a efectelor
8.2 Rezultatele monitorłzanł

310
9 Extrapolarea concluziilor la alte domenii
310
9.1 Utilizarea în domeniul școlar
312
9.2 Utilizarea programului în regim de internat
9.3 Activitățile cu copiii și adolescențiica și modalitatede prevenție
312
313
9.4 Consiliere preventivă a părinților
314
9.5 Combinarea cu alte metode de training

Glosar 317

Bibliografie 321

Index 327
Cazul lui Jens
sună telefonul.Eu sunt primul care răspunde: „Jans Muller la telefon. —Da, O
strigimediat!—Mamaaaaaa, doamna Kreutzer vrea să vorbească cu tine!”—
„Doamna Kreutzer? Iar ai făcut ceva la școală?” —„Nu, nu știu ce vrea!” —Ar fi
binesă dispar. Oare ce vrea iar doamna Kreutzer? Oare sună din cauza micii
bătăide azi dimineață? „Jens, —vii o dată aici când te strig?" —„Da, ce este?
Auuuu”—Mamă, ce urechială mi-a tras! „Știi tu de cel” —„Nu” —„Nu fă pe prostul!
Și nu ai de ce să plângi! Nu te ajută cu nimic. Ce ți-a venit să-i tragi una doamnei
Kreutzer? Spune o dată!”—„Eu...eu...eu doar m-am apărat. Ea a fost nedreaptă
cu mine. Totdeauna dă vina pe mine. De data asta vinovatul a fost Nikolas.'j

„De ce trebuie mereu să te bați cu alții? Nu există o zi în care să nu mă superi."

—„Dar Nikolas m-a făcut ratat și tăntălău și doar n-o să-i permit să-mi spună
asta, așa că i-am dat una. Dar exact atunci a intervenitdoamna Kreutzer. A
început să strige la mine, deși nu eram deloc vinovat.”

„Acesta nu este un motiv să o lovești; nu se cuvine să faci așa ceva. Dispari

imediatîn camera ta. Nu vreau să te mai văd azi. Să vezi ce o să pățești când
ajunge tatăl tău acasă.”

Ce prostie. Doamna Kreutzer e o vacă proastă și o pacoste

bătrână. Toți sunt
nedrepțicu mine. Nimeni nu mă înțelege. Ce să fac, să mă joc de unul
singur? E
așa plictisitorsă stau singur în camera mea. Mai ies un pic afară. Trebuie să fiu
însă atent să nu mă prindă mama; în mod sigur nu o să mă lase să ies din
a ceea ce s-a întâmplat dimineață la școală. Încet, foarteîncet. Am cauza
reușit!”
Acolo sunt Kai și Olaf. Să vedem ce planuri au. „Kai, Olaf, unde mergeți?” —
„Mergem pe teren, să jucăm fotbal.” —„Vin cu voi!” „Ok” —Un timp ne jucăm
grozav împreună. Doar că Olaf nu vrea niciodată să fie portarși mă împinge
mereu. Chiar că mă enervează acum. Îi pun o piedică să cadă și să nu mai
comenteze atâta. Atunci el sare la mine. Îmi dau seama că mi se face tot mai
cald și devin tot mai nervos. Ei, o să-i arat eu lui. Kai strigă să încetăm, dar la
urma urmei eu trebuie să mă apăr. Și cum să fac asta fără să lovesc? Că doar
nu sunt un Iaș —eu nu fug niciodată. Mă opresc când văd că nasul lui Olaf
sângerează. Cu siguranță i-a fost destul; în mod sigur nu o să mai aibă curajul
să mă atace.

Uauuu, între timp s-a întunecat. Trebuie să fug repede acasă. Fug pe stradă, urc
scările și sun. Mama deschide ușa. „De unde vi? Și uite cum arați! Nu ți-am spus
Să stai în camera ta?” —Ea strigă din ce în ce mai tare, așa că în mod sigur
vecinii o să audă tot, Mă strigă tata. Vai de mine! După tonul vocii lui îmi dau
seama că o să primesc o bătaie. —Sunt trimis imediatla culcare fără să am voie
să iau cina. Toți sunt nedrepți cu mine, nimeni nu mă înțelege. Nimeni nu mă
iubește.

xili
 1 Forme de manifestare și evoluție

1.1 Tabloul clinic

Copiii fac față uneori situațiilor familiale și școlare
tensionate prin comportamente
agresive. Comportamentele agresive pot reprezentaîn aceste cazuri o formă
inadecvatăde stabilirea relațieicu o persoanăsau potfi o modalitatede a atrage
atenția; alteori însă în spatele lor se poate afla o simplă provocare. Uneori
agresivitatea poate reprezenta neajutorarea unui copil sau poate servi la
impunerea propriilor interese. În unele cazuri, copii folosesc comportamentele
agresive pentru a câștiga o identitateproprie,o conștiințăde sine. Pe cât de
numeroase sunt motivele izolate ale agresivității,pe atât de clare sunt consecințele
sale: comportamenteleagresive au în timpefectenegativeși duc la deficiențela
nivelul strategiilor de rezolvare pașnică a situațiilorconflictuale.
Frecvent, comportamentul agresiv al copiilor este semnul unei probleme în
mediul social. Deși comportamentele agresive se manifestă mai frecvent la copiii
care trăiesc în anumite condiții familiale și sociale (de exemplu conflicte între
părinți, neglijare și abuz), cauzele agresivitățiimanifestateîn copilărie sunt multiple.
O întrebare importantă este în ce măsură copiii agresivi produc familii haotice sau
dimpotrivă, comportamentele deviante ale familiei reprezintă un mediul propice
pentru apariția și menținerea comportamenteloragresive ale copiilor? Cele mai
multe studii susțin existența unei relații bidirecționaleîntre cei doi factori.
Dacă luăm o definiție generală a agresivității(de exemplu cea dată de
Bloomquist și Schnell, 2002), comportamentulagresiv se referă la producerea unor
daune sau prejudicierea uneia sau mai multor persoane. Formele
comportamentului agresiv depind în mod hotărâtor de vârsta copilului sau a
adolescentului.Încă din perioada de sugar pot fi observateforme de manifestare
ale furiei, care ulterior, pe parcursul dezvoltării sunt legate de manifestări
comportamentaleagresive. Astfel, frecvența cea mai ridicată a comportamentelor
agresive este la vârsta preșcolară, dar cele mai grave forme se manifestă în
adolescență și la adultul tânăr.

Forme de manifestare a furiei și a comportamenteloragresive în funcție de

vârstă (după Loeber și Hay, 1997)
Sugar. În a doua jumătate a primuluian de viață, după ce reușesc să înțeleagă
relația cauză-efect, sugarii pot manifesta o furie direcționată.În această etapă
sugarii nu urmăresc producerea unui prejudiciu;manifestarea furiei reprezintă la
ei 0 emoție similară agresivității. Încă de Ia această vârstă apar diferențede sex:
băieții sunt mai JabiJjdin punct de vedere emoțional,își manifestă emoțiile cu mai

1
 mare intensitate, în timp ce fetele își controlează mai bine trăirile emoționale și
manifestă mai puțină furie comparativ cu ei.
manifeste
Copilăria mică. În al doilea și al treilea an de viață încep să se
de aceeași Vârstă.
izbucniri de furie și agresivitate împotriva adulților și a celor
decât perechile de sexe
Copiii de același sex au conflicte mult mai frecvente
diferite.
agresivitatea fizică, iar
Vârsta preșcolară și școala primară. Băieții preferă
vârstă numai la un număr
fetele formele de agresivitate indirectă. La această
față de alți copii sau față
redus de copii se manifestă forme severe de violență
de animale.
dezvoltăriiforței fizice
Adolescența și maturitatea timpurie. Datorită
cauza chiar răniri grave sau
comportamentul agresiv devine foarte sever, putând
de violență colective. Un număr
decese; cei de aceeași vârstă participă la acte
cu părințiisau cu profesorii lor.
redus de adolescenți devin agresivi în raport

agresive la copii, nu sunt

În continuarecartea se focalizează pe comportamentele
adolescenței, problemele de la
abordate agresivitatea antisocială de la vârsta
(Petermann și Petermann,
această vârstă sunt prezentate într-o carte separată
2003a). comportamentului
Întâi sunt discutate diferitele forme de manifestare ale
1990; Petermann și
agresiv, acestea pot fi clasificate după mai multe criterii (Mees,
a comporta-
Petermann, 2000b; Vitiello și Stoff, 1997). Formele de manifestare
reciproc, putând fi
mentului agresiv apar întotdeauna combinate și nu se exclud
are ca
motivateinstrumental sau afectiv. Comportamentulagresiv instrumental
agresive sunt
scop obținerea unui lucru bine stabilit.În acest caz comportamentele
agresiv
planificate pentru a duce .la obținerea beneficiului dorit. Comportamentul
compor-
afectiv este impulsiv, necontrolatși neplanificat,în această categorie intră
tamenteleagresive reactive, deschise, directe, care pot fi verbale și fizice.

Forme de manifestare a comportamentului agresiv

Activ versus pasiv. În acest caz este vizată perspectivaatacator-victimă.
Atacatorulrealizează în mod activ un gest agresiv cu scopul de a obțineceva.
Victima suferă prejudicii datorită comportamentuluiagresiv.
Inițiativ versus reactiv versus implicare prin asociere. În cazul acestor forme
de agresivitate diferența este la nivelul implicării individuale. Dacă prin
acomportamentulagresiv se stabilește un contact, respectiv o interacțiune în
wederea atingerii unor scopuri egoiste, atunci avem o implicare individuală
șemnificativă.În cazul comportamentuluiagresiv reactiv, este vorba de un
răspuns la o amenințare reală sau posibilă, respectiv la un atac. Implicarea prin
asociere se referă la faptulcă o persoană trece din postura de observator al
actuluiagresiv la implicarede partea agresorului, caz în care agresarea unei alte

2
 aprobată, direct sau indirect.
și este este ușor de perceput
privităpozitiv
comportam ent agresiv direct
este
persoane indirect. Un este direcționat clar spre o
cât ș i de victimă. El
versus observă, greu de observat și
Directpersoanelecarecomportamentag resiv indirect este
scopul este de a lovi
atâtde persoană.Un este exte riorizatîn mod ascuns;
anumită deoarece
într-o situaț ie vulnerabilă. Exemple în acest sens
demonstrat, se află sau distrugeri prin
de când aceasta
sau „atacuri" ca minciuni, furt
victima de bârfe"
sunt „răspândirea vandalism sau graffiti.
prin acte de agresiv fizic se manifestă într-o
incendieri, verbal. Comportamentul
versus cu victima. Astfel de atacuri iau forma boxului, a
Fizic directă,deschisă verbale se manifestă prin
confruntareloviturilor.Comportamentele agresive
țipete.
bătăilorsau a adresarea pe un ton foarte ridicat, prin
prin
insultesau
a comportamentului agresiv se deosebesc clar atât din
Formelede manifestare intenției, cât și la nivelul manifestărilor comportamentale; au
al
punctde vedere diferite trasee de evoluție. Manifestarea unei anumite forme
factoride risc și
diferiți
agresiv depinde în mod decisiv de vârstă și de sex. De obicei
decomportamentfizice, directe, în timp ce fetele preferă formele indirecte,
băiețiialeg formele
verbale.
este încercarea de a face rău unei persoane
O formăindirectăde agresivitate
prinintermediul relațiilorsociale (de exemplu prin minciuni și prin răspândirea de
care sunt orientate spre
bârfe).Spre deosebire de comportamentele agresive
aceeași persoană.
diferitevictime,mobbing-uleste orientat în mod repetat spre
Formefrecventede hărțuiresunt adresarea de injurii, insultele, bătaia, răspândirea
unorzvonuri,dar și excluderea din grup (Scheithauer, Hayer și Petermann, 2003).
Copilărieimici îi sunt tipice anumite forme de agresivitate (de exemplu
comportament opozant),iar vârstei școlare și adolescenței îi sunt tipice alte forme
(ca de exemplu amenințările).În special la tinerii cu comportamente agresive
antisocialeapar frecventîncălcarea legilor și a normelor sociale (de exemplu hoție,
abuzde droguri);la majoritateatineriloracestea se limitează din punct de vedere
temporalla câțiva ani (Loeber, Stouthamer și Raskin White, 1999; Reid, Patterson
și Snyder,2002). În general tabloul clinic al manifestărilor agresive la copii și
adolescențieste eterogen (Rutter, 1997).

1.2 Agresivitatea motivată de frică

în cazul unorcopii scopul
comportamentului agresiv este clar, și anume impunerea
egoistăa propriilordorințe
și necesități. Uneori însă agresivitatea poate fi
motivatăde frică (Lyons,
Serbin și Marchessault, 1988; Kusch și Petermann,
1997).Această formă
are o bază predominantemoțională; se manifestă
de furieși uneori pot prin crize
fi observate comportamente nesigure
Petermann și Petermann,2003a). (pentru completări vezi
Acești copii nu au încredere în ceilalți, se simt

3
 foarte ușor amenințați și atacați. Ei reacționează dintr-o poziție defensivă
frică printr-uncomporta
dau impresia că încearcă să-și reducă propria un
comportament orientat spre un scop (vezi ment
de prevenție —deci printr-un figuraagă
1)

Temător și nesigur în prezența celorlalți

Așteptări exagerate cu privire la recunoșterea Socială.

hipersensibilitatela amenințări; nesiguranță cu privire
la simpatiile interumane

Comportamenagresłv ca modaliidŕŕde o Îłnere'a

fra'pectului (întărire pozitivă), duce la o
autoconfirmare nepotrivită

Agresivitatea conduce la calmare emoțională,

sentimentulneplăcut de teamă este redus
(întărire negativă)

Teama care apare în context social este redusă totmai

des prin comportament agresiv; acest lucru duce la
stabilizarea comportamentuluiagresiv.

Agresivitatea crescută are drept urmare pedepse,

sancțiuni și respingere socială din partea mediului

e
ŕAm gn3rițări}crescuteșîkde data aceasfa;reëlśawpaŕte
diului

Figura 1 Cercul vicios al agresivității motivate de teamă

4
 în prezent există puține argumente ernpFce pentru a sus#'E
oeși p&lâ aproximativo treirne școlari mici tratațide Ve&'tâ
de mai sus, arnenințațj resm
oracteristici: deoarece se simt frică, respec6v
care încercă să le reducă prtl intermediulunei -ióucrfri de furie'. Este
pe
teetsi.ne agresiv deoarece se sirnt nesiguri în cornpmia
ca ei să fi reacționat de simpatia lor, așteaptă o recunoașteresoci*
nu fi conștienți
eodalți. par a
foarte sensibili la amenințări, motiv pentru care le mut
exzgeratž sau sunt
frecvent și mai intens. Prin comportamentulagresiv ei înceare să câștige
mai teritoriul.În acest fel reușesc să-și reducă teama, astfel
respectși să-și protejeze întărire a comportamentuluiagresiv prin reducerea
proces de
se dezvoltă un produse de amenințări.Comportamentulagresiv are succes
tUłerior și a tensiunii
ceilalți copii manifestă respect, teamă sau chiar supunere,
în condițiileîn care
inițial a fost motivat de frică ocupă tot mai mult teren
astfelcopiluluiagresiv care
mai ușor punctului de vedere.
deoarece obținere beneficii sau își impune
negativă:
Acționează mai multe procese de întărire pozitivă și
> Întărireanegativă se referă la reducerea sentimentuluide teamă, Ia detensio-
narea emoțională și reducerea simptomelor fiziologice neplăcute, inerente
acestor sentimente (ca de exemplu puls crescut, transpirație, senzație de
leșin).
Reacțiile celorlalți copii descrise mai sus, respectiv libertatea de acțiune
obținutăfiindîntăriri pozitive.
Efectele pozitive inițiale datorate strategiei rezolutive de tip agresiv întăresc
comportamentul, și, în timp, această strategie este extinsă la alte sifuațji similare.
Uneoriadulții reacționează similar la comportamenteleagresive (de exemplu prin
pedepse),caz în care comportamentulcelor din jur ia forma unor sancțiuni sau a
respingeriisociale. Amenințăriledin partea mediului, care inițial erau mai mult
imaginate,devin tot mai reale și determină comportamente agresive mai frecvent;
caz în care apare din nou teama asociată cu amenințarea. Persoanele importante
din jur dezvoltă convingerea că acești copii se vor comporta într-o manieră
agresivăși pe viitor, Datorită acestor procese de întărire reciprocă pe de o parte,
precum și datorită menținerii expectanțelor referitoare la comportamentele viitoare
ale copiilor,cercul vicios descris mai sus poate fi foarte greu întrerupt(Crick și
Dodge, 1994; Dodge și Schwartz, 1997). Din acest motiv la baza agresivității
rnotivatede teamă avem un model de autoreglare, în care comportamentul
agresivse va manifesta tot mai des și se va extinde la situații cotidiene.

1.3 Clasificare
Comportamentulagresiv antisocial se poate manifesta la intensitățifoarte diferite;
în acest sens sistemele de clasificare și descriere a tulburărilorpsihice (DSM-IV și
JCD-IO) au introdus termenii de „tulburarea opoziționismului provocator și
„tulburarede conduită".

5
Crltorlllo tulburărll opoziționismului provocator DSM•IV (APA, 1996)

A Un patern do comportamont nogotivlst, ostil și provocator caro

durează col
puțin 6 luni, în timpul cărora sunt prozont patru (sou moi multo) din
următoarolo:
(1) adosoa își piordocumpătul;
(2) adosoa se coartă cu adulții;
(3) odosoa sfidează sau rofuză în mod activ să so conformozo
cererilor sau rogulilor adulților;
(4) adesea agasează în mod deliberatpo alții;
(5) adosoa blamează po alții pentru propriilesale orori sau
purtarea
rea;
(6) adesea osto susceptibil ori ușor do agasat da către alții;
(7) adesea esto ranchiunos și vindicativ.

Notă: Un criteriuse consideră satisfăcut, numai dacă comportamentul

survine
mai frecvent decât so observă de regulă la indiviziido etate și nivel de
dezvoltarea comparabile.

B. Perturbareaîn comportamentcauzează o deterioraresemnificativă a

clinic
în funcționareasocială, școlară și profesională.
C. Comportamentelenu survin exclusiv în cursul evoluției unei tulburări
psihotice sau afective.
D, Nu sunt satisfăcute criteriile pentru tulburarea de conduită, și dacă
individuleste în etate de 18 ani sau mai mult, nu sunt satisfăcute criteriile
pentru tulburarea de personalitate antisocială.

Comportament opozant. Comportamentul opozant se referă la tulburarea

precursoare „mai ușoară" din punct de vedere al intensitățiisimptomelor.
Tulburare de conduită. Este caracteristic un patern comportamentalrepetitiv,
care se referă la încălcarea drepturilorfundamentale ale altora, precum și a
regulilor și a normelor relevante grupei de vârstă. Potrivit DSM-IV (APA, 1996)
trebuie să existe un anumit număr de manifestări comportamentalepentrua putea
fi stabilit diagnosticul; în plus trebuie să existe deficite psihosociale semnificative
din punct de vedere clinic. Următoareleaspecte sunt relevante în cazul tulburării
de conduită:
> comportamentagresiv față de oameni și animale;
distrugerea unor bunuri;
înșelăciune sau furt;
încălcări grave ale regulilor;

6
 trebuie să se manifeste cel puțin trei simptome în ultimele 12 luni, respectiv
minim un simptom în ultimele 6 luni din cele 15 descrise;
în funcție de tip, de numărul, precum și de intensitateamanifestării comporta-
mentale avem diferite grade de severitate a tulburării: ușoară, moderată,
severă;
> în funcție de vârsta de debut, pot fi deosebite două subtipuri: cu debut în
copilărie (înainte de IO ani) și cu debut în adolescență (după vârsta de 10 ani).
Primul tip se asociază cu o evoluție stabilă și dezvoltarea altor tulburări psihice
asociate, este mai frecventă la băieții.Al doilea tip este caracterizat mai mult
de faptulcă se limiteazăla vârsta adolescenței,este remisiv, cu agresivitate
mai puțin intensă, dar însoțit frecvent de manifestări comportamentale
antisociale sau delincvente.

Criterii de diagnostic pentru tulburarea de conduită conform DSM IV (APA,

1996)

A. Un patern repetitiv și consistent în care drepturilefundamentale ale latora ori

normele sau regulile sociale corespunzătoare etății sunt violate, manifestata prin
prezența a trei (sau a mai multe) din următoarelecriteriiîn utlimele 12 luni, cu cel
puțin un criteriu prezent în ultimele 6 luni:

Agresiune față de oameni și animale

adesea tiranizează, amenință sau intimidează pe alții
(2) inițiază adesea bătăi
(3) a făcut uz de o armă care poate cauza o vătămare corporală
serioasă altora (de exemplu băț, cărămidă, butelie spartă, cuțit,
armă de foc);
(4) a fost crud fizic cu alți oameni;
(5) a fost crud fizic cu animalele;
(6) a furat cu confruntare cu victima (de exemplu banditism, furt din
poșete, estorcare, atac cu mâna armată);
(7) a forțat pe cineva la activitate sexuală;

Distrugerea proprietății
(8) s-a angajat deliberatÎn incendiericu intențiade a cauza un
prejudiciu serios;
(9) a distrus deliberat proprietateaaltora (altfel decât prin
incendiere);

Fraudă sau furt

(10) a intrat prin efracție în casa, dependințele sau autoturismul cuiva;
(11) minte adesea pentru a obține bunuri sau favoruri sau pentru a

7
 evitâ anumite obligații (adică „escrochează" pe alții);
(12) a furat lucruri de valoare mare fără confruntare cu victima (de
exemplu furt din magazine, dar fără efracție, plastografie);

Violări serioase ale regulilor

(13) adesea lipsește de acasă noapteaîn disprețul interdicției
părinților,începând înainte de etatea de 13 ani
(14) a fugit de acasă (noaptea) de cel puțin două ori în timp ce
locuiește în casa părintească sau a substitutului parental (sau o
dată, fără a reveni acasă o lungă perioadă de timp)
(15) chiulește adesea de la școală, începând înainte de etatea de 13
ani

B. Perturbarea în comportament cauzează o deteriorare semnificativă clinic în

funcționarea socială, școlară sau profesională.
C. Dacă individuleste în etate de 18 ani sau mai mult, să nu satisfacă criteriile
pentru tulburarea de personalitate antisocială.

De specificat tipul pe baza etății la debut:

Tip cu debut în copilărie: debutula cel puțin un criteriucaracteristic tulburării
de conduită înainte de etatea de 10 ani.
Tip cu debut în adolescență: absența oricărui criteriucaracteristic tulburăriide
conduită înainte de etatea de IO ani.

De specificat severitatea:
Ușoară: puține, dacă nu chiar nici un fel de problemede conduită în exces față
ode cele cerute pentru a pune diagnosticul, iar problemele de conduită cauzează
numai un prejudiciu minor altora
Moderată: numărul problemelor de conduită și efectul asupra altora, intermediar
între „ușoară” și „severă"
Severă: multe probleme de conduităîn exces față de cele cerute pentrua pune
diagnosticul ori problemele de conduită cauzează un prejudiciu considerabil
altora.

Tulburarea de comportament social trebuie delimitată de tulburarea

opoziționismuluiprovocator, în cazul căreia apar mai frecvent și în mod repeta t
manifestări comportamentale provocatoare, neobediente, dușmănoase, dar nu
apare agresivitatea fizică sau antisocială.
ICD-IO diferențiază 6 tipuride tulburăride conduită, în funcție de simptome,de
mediu,de domeniul social afectat și de tulburărileasociate.

8
 după ICD-IO (WHO, 2004)
Tipuri de tulburări ale conduitei
limitată la contextul familial
(1) Tulburare de conduită la mediul familiar sau la
comportamenteagresive care se rezumă exclusiv
comportamentul opozițional
interacțiunilecu membrii familiei și care depășește
sau îndărătnic.
(2) Tulburare de conduită nesocialiazată
sau
Comportamenteagresive care depășesc comportamentulopozițional
cu
îndărătnicși care se asociază cu o deterioraredurabilă a relațiilorcopilului
alte persoane (în special cu cei de aceeași vârstă).

(3) Tulburare de conduită socializată

Comportamenteagresive care depășesc comportamentulopozițional sau
îndărătnicsau comportamentedelicvente de durată;în ambele cazuri există o
relațiesocială bună cu cei de aceeași vârstă.

(4) Tulburare opozițională cu provocare

Comportamentneascultătorsau îndărătnicîn absența manifestăriloragresive
sau delicventesevere, manifestându-seîn general din al 9-lea an de viață.

(5) Alte tulburări de conduită

Tip de tulburare pentru care sunt îndeplinite toate criteriile pentru o tulburare
de comportamentsocial, dar în cazul căreia nu este posibilă subordonarea la o
anumită subgrupă.

(6) Tulburare de conduită nespecificată

Tulburare de comportamentsocial, care apare în asociație cu o tulburare
afectivă (de exemplu depresie sau anxietate).

1.4 Prevalență
In cadrul unei sumarizări recente, Bloomquist și Schnell (2002) concluzionează că
prevalența comportamenteloragresive este foarte neomogenă. Pentru grupa
de
vârstă 4-18 ani avem:
> Comportamentulopoziționistprovocatorare o prevalențade aproximativ
3%.
Studiul Bremer referitor la tineri menționează o prevalență de 2,5
%
(Petermann și colab., 1999).
In cazul tulburăriide conduită apare o variație de la 0 la 11,9%, media
fiind în
jur de 2%. PotrivitDSM IV procentelevariază între 2% și 9% pentrufete
și

9
 întro 6% și 16% pentru băieți (APA, 1996), În studiul Bremer procentulera de
(Potormonn șl colab., 1999).
Rozultatolo studiului Bromor arată că aproximativ o treime (38,8%) din tinerii
cu tulburaro do comportamentsocial aveau și o tulburare depresivă.
Acosto vorioții majoro alo rezultatelorapar ca urmare a diferențelormetodologice
dintro studii; diforonțo observato la nivelul criteriilor tulburării selectate și utilizate,a
sursolor do informare, a metodelorutilizatepentru evaluare și de perioada de timp
pentru stabiliroo provalonțoi (Scheithauer și Petermann, 2002).

1.5 Evoluție

Încă din anii 1980 a fost accentuată stabilitateacomportamentuluiagresiv, fiind

formulate patru premise:
(1) Dacă un comportamentagresiv se manifestă frecvent în perioada preșcolară,
atunci esto mai probabil ca acest comportamentsă fie observat tot mai multla
acost copil o dată cu Înaintareaîn vârstă, comparativcu copiii de aceeași
vârstă.
(2) Dacă comportamentulagresiv se manifestă în mai multe contexte (de exemplu
acasă, la școală, la joacă) va fi mai stabil decât la copiii la care se manifestă
doar într-un singur context.
(3) Dacă diferite forme de comportamentagresiv se manifestă de timpuriu,se
pune problema menținerii acestor comportamente și crește riscul ca acest copil
să devină un delicvent.
(4) Dacă copilul manifestă comportamentedelicvente foarte devreme comparativ
cu categoria sa de vârstă (aproximativpe la 14 ani), atunci este foarteprobabil
un comportament delicvent de durată în următorii ani.
Aceste patru premise sunt susținute de rezultatele studiilor longitudinale.
Comportamenteleagresive sunt comportamentestabile care în anumite condiții
duc la delicvență (Fergusson, 1998; Petermann, I.J., 1992; Scheithauer și
Petermann, 2002).
Pot fi diferențiate două modalități de evoluție ale agresivității, caracterizate prin
debutultimpuriusau tardiv al tulburării(Capaldi și colab., 2002).
Debutul timpuriu al tulburării. În general, acești copii dezvoltă în perioada
preșcolară comportamente nepotrivite în mediul familial. La început acestea iau
forma unor comportamente de neascultare și îndărătnicie, o simptomaticăcare
indică un comportament opozant (APA, 1996). O dată cu școlarizarea, încep să se
manifeste deficite tipice ale comportamentului social, care duc la probleme în
relațiilecu învățătoriiși cu colegii. Această evoluție determină o adaptare socială și
școlară deficitare, precum și un comportament agresiv stabil. Ca urmare, copiii au
tot mai multe manifestări agresiv-antisociale grave, mulți dintre ei devin delicvenți
la vârsta adolescenței.

10
 copii manifestă comportament agresiv doar la
tulburării. Acești
tardiv al sunt de cei de aceeași vârstă, în timp ce
influențați
tul
Debu adolescenței. Ei
secundar. De cele mai multe ori ei sunt mai bine adaptați
rol
familiaroreun un debut timpuriu,ei respectă regulile sociale de bază și
apare
copiiila care școlare. Tulburarea de comportament social se manifestă prin
fațăsolicitărilorca furt, înșelăciunesau abuz de droguri; la acești copii
nonviolente suficientă.
terapeuticăeste manifestă probleme severe (Loeber și
nte«enția cu debut timpuriu
Deoarececopiii și Petermann, 2002; Tolan și Thomas, 1995),
1998; Scheithauer
Farrington, mai detaliat.
va fi examinată în continuare
evoluțialor agresivitate se manifestă timpuriu în interacțiunile copil—
Această formă de
a problemelor deja existente. Încă din
și este așteptatăo evoluție ulterioară
părinte Bank au oferit o teorie a apariției și evoluției tulburării
Patterson și
anul1989
comportamentului social. Ei au postulatun model de evoluție în 4 etape care are la
bazăurmătoarele asumpții: o tulburare de comportament agresiv apare și se
mai lungă de timp, în acest interval secvențele de
dezvoltăpe o perioadă
dezvoltare sunt observabile, iar severitatea tulburării crește progresiv de la
manifestări relativminorela început până la manifestări majore (Patterson, 2002).

Modelulde dezvoltaredupă Patterson și Bank (1989)

Etapa1 Tulburarea interacțiunilor intrafamiliale.

Etapa2 Reacțiile mediului social la problemele
comportamentale ale copilului.
Etapa3 Reacțiilecopiluluila situațiilefamiliare și școlare.
Etapa4 Delicvențaeste sancționată social.

Tulburareainteracțiunilor intrafamiliale. Prima etapă a procesului constă în

tulburareacomportamentelor de interacțiuneîn familie. În general, în această fază
copiluleste neascultătorși necooperant, dar Încă nu reacționează agresiv. Din
punctulde vedere al părinților, problema se datorează metodelor educative
nepotrivite,
care iau forma unor amenințări vagi, ce nu permit aplicarea constantă a
consecințelor negative anunțate. Comportamentul părinților Întărește agresivitatea
copaului,iar copiilorle este acordată tot mai puțină atenție.
Astfel părinții ajung în
stuațiaîn care nu mai știu unde și cu
cine Își petrece copilul timpul liber. Situația
dejatensionatădin familie
poate fi accentuată și mai mult prin manifestările
wnportamentaleproblematice ale
persoanelor implicate. Astfel, comportamentul
agresival părințilorsau
hiperactivitatea copilului poate să crească riscul deteriorării
nteacțjunilor din familie.În plus, un status social
factorde risc, fiind scăzut al familiei constituie un
asociat cu competențelesociale deficitare ale
comportament de părinților și cu un
disciplinare problematic. Ați factori de risc, ca de exemplu

11
 ο ο
002 1.0 Φ
ac

5
N.

c 3 ακ
-3
O o
O Φ 3

Φ5
Οτ
3
Oα
5

CD

0 3
 ndii se deosebesc de copiii care manifestă alt tip de
ince mai mare de
provoacă printr-o proporție manifestări
copiiicare agresive
amente indirecte, prin impulsivitate mai crescută, prin
rintr-oconștiințăde sine redusă și probleme școlare.
probabilitateade recuperare și revenire la
agresive fac ca
fi eXP licat
Aceste
faptul observatăo extinderetot mai mare a domeniilor de manifestare a
poatefi cu cât este mai generalizat comportamentul agresiv,
deviantecomportamentale.
dificilămodificarealui și cu atât este mai puțin optimistă prognoza
mai
cuatâteste (Bloomquistși Schneil, 2002; Scheithauer și Petermann, 2002).
lung
termen
pe

13
 2 Diagnostic

În cazul majorității comportamenteloragresive este necesară realizarea unui

diagnostic. Numai printr-oanaliză detaliată se poate clarifica dacă:
copilul este agresiv din cauza fricii;
egoist;
speră să-și poată impune dorințele într-un mod
există vre-o formă mai acceptabilă de autoconfirmare.
Această clasificare grosieră are consecințe considerabile asupra procesului
în
terapeutic. În acest context este utilă clarificarea modului care un copil mai mic
de dezvoltare a încrederii
motivat de teamă nu poate fi ajutat printr-unprogram în
sine (Petermann și Petermann, 2003c).
și alte aspecte: comporta.
Pentru stabilirea recomandărilormai sunt relevante
în mod indirect;în ce
mentul agresiv este parțial neobservabil, manifestându-se
fi dependentă de situațieși
măsură intensitatea comportamentuluiagresiv poate
cei de aceeași vârstă (vezi
dacă poate apărea doar la școală, deci în relațiile cu
4.8).
recomandările pentru training-ul de agresivitate, capitolul
Factori declanșatori și de menținere. După cum am prezentatîn capitolul1,în
dificil de modificat. Este
cazul agresivității vorbim de comportamente stabile și
importantă cunoașterea situațiilor, respectiv a factorilor care declanșează
comportamentulagresiv, în ce măsură aceste condiții sunt stabile și menținacest
comportament. De obicei astfel de condiții apar datorită modelelor
comportamentale ale părinților sau ale altor persoane relevante din mediul
copilului. Agresivitatea este un comportamentcomplex, implică mai multecauze,
iar în practică se vor utiliza diferite metode de identificare a lor și a modalităților
de
intervențieadecvate.

2.1 Dimensiuni în realizarea diagnosticului

În practică, în stabilirea diagnosticului se ține cont de mai multe dimensiuni.Astfel,

agresivitatea poate fi evaluată din punct de vedere cognitiv, emoțional, fiziologicși
comportamental. Un test de agresivitate ar putea evalua atât percepția conflictului,
trăirile afective adiacente și comportamentul propriu-zis. Pentru a obține o imagine
cât mai exactă, se recomandă utilizarea diferitelor metode de evaluare pentru
descrierea fenomenului „agresivitate". Evaluarea comportamentul agresiv al
copiluluise va realiza pe baza:
evaluării expertului (de exemplu un psiholog clinician specializat în terapia
copilului),

14
 de părințisau profesori (cu ajutorulchestionaruluiSDQ,
realizate vezi Tabelul 1),
aprecierilor 2002a;
și colab.
comportamentului,
observării (ca de exemplu EAS).
psihometrice
p osibilă integrarea
și Înțelegerea comparativă a perspec-
testelor este
diferite
abordări
părerii exp
erților și a aprecierilor făcute de persoanele de
prin
copilului, a Petermann, 2000a, 2000b), Aceste surse sunt
tivei (Patermann ș i întotdeauna însoțite și de erori sau
apartenență
deoarece informațiileoferite sunt
importante exemplu,la primul contact cu terapeutul copilul agresiv are tendința
De
distorsiuni. comportamentuluiproblemă. Același lucru se remarcă și Ja unii
a
de mascare
cazul aprecierilor
părinți,În frecvent un rol important.
agresiviau abordărilor menționate mai sus sunt adunate informații referitoare
Cu ajutorul
familială a copilului,
evoluțiași situația
copilului,
autopercepția comportamentale ale
comportamentale,respectiv competențele
simptomele
copilului.

agresivității
Abordăriîn diagnosticul
apartenență
și observarea persoanelor de
Intervievarea
părinților(Fișa de lucruAB Dl)
> investigarea
comportamentuluidin timpul intervievării părinților (vizită la
observarea
domiciliu;AB D2)
profesorul(și eventual observații la oră prin
> discuțiinestructuratecu
intermediulprofesorului;AB D4)

Intervievareacopilului
> stabilireacontactuluicu copilul și evaluarea lui
> diagnosticarea inteligențeiși a performanței
> chestionar de evaluarepentrucomportamentulagresiv în situații concrete
(EAS)
> listapentruidentificareaîntăririlor(LEV-K; AB D3)

Observareacopilului
> Grilădeobservarea comportamentuluiagresiv ( BAV; AB D4)
Grilăde evaluarea implicării copilului în intervenția terapeutică (TMK; AB

15
 3
-ι

o Ο

o Ο Oα
o Ο

-ι o o O o

o o 3
o o Φ -τ
Ο

Ν 0-)
Ο Ο
O C

-4
o- 3

o ο
o -ι
c c
O Φ 5
 condițiile în care este realizată
e, sunt esențiale ambulator, observarea în situații
comportamental or care sunt tratați

unei
observații
acasă sau la școală). în aceste cazuri părinții,
limitată (de exemplu să realizeze observația sau terapeutul trebuie
este trebuie învățați ședi
profesorii timpul
respectiv pe observațiile din camer
bazeze cu ajutorul unei timpul intervenției este un indiciu al
să se clinic --
copilului din
în context
comportamentul al disponibilitățiiși intenției de a colabora.
posibil, social pozitiv,
comportamentului

Intervievarea părinților
2.2
doar părinții, în nici un caz întreaga familie sau părinții
participă serioase, prezentate în
La primaîntâlnire recomandare este făcută din motive realizarea
și copilul.
Această
părințiisunt discutate motivele pentru care au cerut
subcapitolul 4.6. cu utilizate mai multe scale (vezi tabelul 1). După ce
pot fi
investigației.în acest sens posibile, urmează o analiză sistematică a
categoriile de diagnostic
unui
se restrâng ajutorul părinților.În acest moment se recomandă utilizarea
tablouluiclinic cu vizează obținerea informațiilor referitoare la
diagnostic, care
chestionarde
următoareledomenii: dezvoltarea copilului,
manifestăriproblematiceîn
situațiafamilială,
aceeași vârstă și cu frații săi,
relațiilecopiluluiagresiv cu cei de
situațiașcolară,
> simptomele comportamentuluiagresiv,
> aparițiași menținereaacestora.
comportamentului
La finalul discuției terapeutul realizează o evaluare a
cu ajutorul unei scale de evaluare și sunt notate alte observații
părinților
suplimentare. Tabelul 1 oferă o sumarizare a scalelor de verificare și a metodelor
deintervievare,care permitun diagnostic specific.
încontinuare este prezentatăfișa de analiză a comportamentuluiagresiv al copiilor
pentrupărințiși modalitatea de obținere a informațiilor suplimentare relevante în
cadrulprimelorîntâlniri cu părinții.
Discuția cu părinții. Pe baza discuției cu părinții se pot delimita cauzele
comportamentuluiagresiv, se pot stabili factorii declanșatori și de menținere. Este
foarteimportantmodulîn care familia reacționează la comportamentul agresiv al
copilului.
Fișa utilizatăde noi se bazează
dezvoltată pe cercetările lui Redlin (1975); într-o formă
ulteriorea cuprinde următoarele
datedesprecopil informații esențiale:
și familie (starea de sănătate a copilului, elemente specifice
și importantedin punct
de vedere a dezvoltării lui);

17
 Tabel 1 Scale și metode de intervievare pentru diagnosticul agresivității
SDQ
Scală de identificare a
aspectelor pozitive și
negative (Banaschewski și
colab., 2004b; Klasen și
colab., 2003)
2 Această scală este accesibilă și poate fi descărcatăși
SPS-J
Chestionar de evaluare a
tulburărilorpsihice - formă
prescurtată (Hampel și
Petermann,2005)-
MVL
Scala comportamentală
Marburger(Ehlers, Ehlers și
Markus, 1978)
Această scală este alcătuită din 25 de întrebări, părinții
sau profesoriipot răspunde la ele în 5 minute.In total
există 5 subscale (fiecare cu câte 5 itemi):
(1) probleme emoționale;
(2) hiperactivitate/neatenție;
(3) probleme cu cei de aceeași vârstă;
(4) manifestări comportamentale problematice;
(5) comportament prosocial.
utilizată gratuit de pe site-ul www.sdqinfo.com.
Chestionar cu 32 de întrebări pentru copii și adolescenți
(de la Ml la 16 ani), are 4 scale:
(1) comportamentagresiv-antisocial;
(2) problemede controla furiei;
(3) anxietate/depresie;
(4) probleme de stimă de sine.
Această metodă este utilizată la nivel internaționalși se
bazează pe un 'chestionar american elaborat de
Reynolds.
Părinții sunt intervievați în legătură cu problemele
comportamentale ale copiilor cu vârste între 6 și 12 ani.
Cele 80 de întrebări se grupează în cinci categorii,
dintre care una se referă la comportamentulsocial
inadecvat.

Chestionar de evaluare a Acest instrument se disponibil în formă structuratăși

comportamentelor agresive
2 ale copiilor (Petermann și
Petermann,în acest capitol)
MEI
Interviul pentru părinți
(Esser și colab.,
Mannheimer
1989)
standardizată. Părinții sunt intervievați cu privirela
situația familială, la dezvoltarea copilului. la evoluția
comportamentuluiagresiv și la competențelelui,
precum și la condițiiledeclanșatoare și de menținerea
comportamentului problemă. El poate fi aplicat până la
vârsta de 13 anii
Are trei părți, sunt evaluate tulburările psihice care
necesită intervențieși amploarea pe care acestea au
ani.
atins-o. Este adecvat copiilor cu vârsta între 6 și 16
părințiși
Are în vedere informații demografice legate de
copii, simptomele psihiatrice ale
copilului/adolescentului, precum și condițiile socio-
familiale și evenimentelemajore de viață.

de la grădiniță,
> relații sociale și activități (persoane relevante din viața copilului,
școală, comportamentulde joc, relațiilecu cei de aceeași vârstă);
a unei zile
> analiza comportamentală (descrierea modului de desfășurare
primele
obișnuite, frecvența și intensitatea comportamentului problematic,

18
 manifestări ale comportamentuluiproblematic, probleme școlare, relația cu
frațiiși cu copiii de aceeași vârstă, relația părinți-copil);
date specifice legate de implementareatraining-ului(dacă copilul este capabil
de autocontrol,dacă este dispus să coopereze, ce informațiiare cu privire la
training).
Aspectele menționate în această fișă reprezintă punctul central al procedurii de
diagnostic. Informațiileobținute stau la baza unor decizii definitorii;se stabilește
dacă este necesar training-ul și în ce măsură trebuie planificate intervențiilecu
părințiiși cu copilul. Fișa este prezentată în formă completă (vezi AB Dl).

Probleme care pot apărea pe parcursul discuției cu părinții

(I ) Familiile adoptive sau cele care au copii în îngrijire pot oferi informații
referitoare la comportamentul agresiv al copilului din prezent, dar nu și
despre condițiilede aparițieși modulîn care aceste comportamentesunt
întărite —excepție cazul în care a fost adoptatla vârsta de sugar.
(2) În cadrul acestei discuții. de aproximativ 100 de minute, disponibilitatea
părinților de a oferi informațiicorecte depinde de felul în care percep
necesitatea unei măsuri de intervențieterapeutică.
(3) Comportamentul copiilor.în afara casei este greu de evaluat de către părinți,
deoarece ei cunosc numai nemulțumirileprofesorilorsau ale altoradulți.
(4) Succesul acestei discuții depinde de gradul de informare al părinților, de
măsura în care ei cooperează, precum și de comunicarea dintre terapeut și
părinte.
(5) Părinții copiilor agresivi sunt deseori circumspecți față de persoanele străine,
se așteaptă la critici cu privirela comportamentulcopilului,la acuze și la
-reproșuri: Stabilirea unei relații de încredere depinde de profesionalismul
• terapeutuluL

Pentru a stabili în ce măsură datele sunt corecte și corespund realității,informațiile

sunt comparate cu datele observațiilor comportamentaleși cu EAS (Petermann și
Petermann, 2000a) (vezi capitolul 2.3 și 2.4). Pentru susținerea unei relații de
încredere este necesară utilizarea unei metode transparenteîncă de la începutul
investigației. Transparența poate fi obținutăprin prezentarea detaliată a fișei de
investigare atât la început cât și la finalul discuției.Acest lucru poate fi realizat fără
dificultăți, deoarece însemnările terapeutului conțin exclusiv afirmațiile și
răspunsurile părinților, fără a conține interpretări și observații. Dacă datorită
abilităților terapeutului părinții se simt competenți și eficienți, se poate construi
rapid o relație bazată pe încredere (Petermann, F., 1996b; vezi capitolul 7.2 și 7.4).
Observațiile din timpul discuției cu părinții. Dacă are loc o discuție cu părințiiîn
cadrul unei vizite la domiciliu, se pot realiza o serie de observații importante.în
această situație se va reflecta la următoareleaspecte:

19
 Cât de zgomotos este apartamentulși unde este situat (la
țară, în oraș, în
Cât de mare și de spațios este apartamentul(numărul de camere
sau număr
Există o cameră pentru copil? Cât de mare este camera pentru
copii?
jucării se găsesc în ea?
Câte persoane locuiesc în apartament?Cât de „aglomerat”este
apartamen
și dacă persoanele pot avea puțină intimitate?
Ce posibilitățide joacă există în apartament?
Amenajarea apartamentului este potrivită pentru copii, de exemplu Cât de
poate fi stricat ceva, dacă obiectele din cameră pot fi ușor murdărite?
Câtă atenție se acordă ordiniidin apartament? Sunt eliminate spațiile libere
acest fel? Sau există un haos de nedescris din cauza lipsei ordinii?
Este apartamentul curat, fără mirosurineplăcute?
În timpul unei vizite la domiciliu sunt analizate aspectele menționate mai sus, d
fără a atrage atenția părinților. Se pot da explicații nu doar referitoare
zilnice ale copiluluiagresiv și ale familiei sale, ci și desp
comportamentele
problematicii agresivității.
condițiilefavorizante și de menținere a De exemplu,
un
mii evită propriacasă deoarece este prea „strâmtă" și nu oferă posibilități
joacă. Ați copii nu se întâlnesc niciodată cu prietenii acasă, deoarece mama I
este foarteatentă cu curățenia și ordinea și nu-i place acest lucru. Alții sunt foa
neliniștițiși ușor distractibilideoarece nu au acasă un loc al lor unde să stea liniș•
ci sunt permanentstimulați acustic și vizual de către frați, vecini, televizorși a
mai departe.
Scală de apreciere a interacțiunii dintre părinți. În cadrul analizei interacțiunil
familialese pot delimita cel puțin trei planuri:
(1) interacțiunea dintre părinți;
(2) interacțiuneapărinte și copil problemă;
(3) interacțiunea dintre frați.
Mracent discuției cu părinții, terapeutul evaluează interacțiunea părinților
ajutorulunei liste de apreciere. Această evaluare este făcută de terapeut î
absența părinților(sau când aceștia nu sunt atenți). Comportamentele părințil
sunt evaluateîn mod sistematic cel puțin o dată, de preferință după prima întâlnire.
Este utilăreevaluarea după parcurgerea a jumătate din ședințele de consilie
cu părințiiși cu familia. În acest fel pot fi evidențiate modificările comportamente
ale părinților.Evaluarea are în vedere șapte domenii:
(1) participarea părinților la discuție;
(2) modul în care se adresează unul celuilalt;
(3) modul în care un părinte își implică partenerul în
discuție;
(4) conflictepe parcursul ședințelor;
(5) pozițiapărințilorcu privire la
„copilul problemă";
(6) comportamentul nonverbal
al părinților;
(7) comportamentul verbal al
părinților.

20
 p. 1/14
Fi ă de investi are entru ărin i
AB Dl

Clarificări
unor întrebări sunt oferite exemple în paranteze, unele dintre acestea sunt notate cu
în cazul din paranteze fără steluță sunt date cu scopul de a-i ajuta pe părinți
C). Exemplele
o steluță La exemplele
înțeleagă mai bine întrebareași să vadă care ar fi modalitateade răspuns.
să părinții
paranteză cu steluță, terapeutul trebuie să aștepte răspunsul părinților, iar dacă
din
la ce se referă întrebarea sau dau un răspuns inadecvat, se oferă exemplele pentru
nu știu
clarificarea întrebării.

ale copilului și ale familiei

1.Datelepersonale
1. Numele copilului'
Școala:.... ... Clasa•
Data nașterii: ..
b)
2. Numele fraților: a)

Data nașterii:

3. Vârsta mamei: ani Vârsta tatălui: ani

4. Relații formale ale părinților cu copilul:

O mamă naturală O tată natural
O mamă vitregă O tată vitreg
O mamă adoptivă O tată adoptiv
O îngrijitoare O îngrijitor

Care dintrepărinția trăit în familie și până la ce vârstă a copilului?

5. Ocupația părinților
Mama este angajată: o Da O Nu
Este angajată •

O cu normăîntreagă O casnică
O cu jumătate de normă O concediu de maternitate
O lucreazăîn schimburi O șomeră
O lucrează noaptea O pensionară
O lucreazăacasă (de exemplu la O altele
computer)
O mai multe zile și nopți pe
săptămână
 AB Dl Fi ă de investi are entru ărin i P. 2/14

Tatăl este angajat: O Da O Nu

Este angajat: .

O cu normă întreagă O casnic

O cu jumătate de normă O concediu de paternitate
O lucrează în schimburi O șomer
O lucrează noaptea O pensionar
O lucrează acasă (de exemplu O altele
computer)
O mai multe zile și nopți pe
săptămână

6. Starea de sănătate a copilului

O bolnăvicios O robust O sănătos
De câte ori pe an este copilul dumneavoastrăbolnav (boli infecțioase) ori.

7. Ce boli ale copilăriei a avut copilul dumneavoastră?

8. Au existat elemente deosebite în dezvoltarea copilului dumneavoastră?

De exemplu problemepe timpul sarcinii sau complicații Ia naștere (naștere

prematură, cezariana, greutatea la naștere)?

De exempluîn primul an de viață (plâns excesiv, adică mai mult de 4 ore în 24

de ore și dificultățiîn a-l liniști, probleme la adormire sau problemede
menținere a somnului, probleme cu mâncatul)?

De exemplu probleme de dezvoltare (mers, dezvoltarea limbajului, etc.)?

De exemplu bolimai deosebite (care să necesite spitalizare)?

Ate elemente deosebite:

22
 entru ărin i p. 3/14
Fi ă de investi are
testele specifice?
perioadasarcinii ați făcut toate
pe O Nu

care nu au fost făcute? De ce?

Dacănu,

în perioada sarcinii?
10.Ațifumat O Nu
O Da
pe zi?
Dacăda, câte țigări

timpul sarcinii?
Ațiconsumatalcool în
O Nu

Dacăda, cât de des, cât de mult, ce ați băut?

Ațiluatmedicamenteîn timpul sarcinii?

O Nu
Dacăda, ce medicamente ați luat?

Ațiconsumatdroguri în timpul sarcinii?

O Da O Nu

Dacă da, ce droguri ați consumat?

11.Copiluldumneavoastrăa suferit vreodată un accident grav?

O Da O Nu
Dacăda, ce fel de accident? Ce vârstă avea atunci?
Au fost necesare operații,
spitalizare,
restricțiicu privire la deplasare, joc?
 AB Dl Fi ă de investi are entru ărin i
p.
4/14
II. Relații sociale și activități
l. Cine mai locuiește în casă cu copilul dumneavoastră?

2. Cine petrece cel mai mult timp cu copilul?

O mama O bunica O frații O rudele
O tata O bunicul O prietenii O alte persoane

3. Cu cine preferă copilul să-și petreacă timp?

De ce?

4. Cu cine nu-i place copilului să stea?

De ce (de exemplu îi e teamă, este invidios, se ceartă)*?

5. Care persoane au fost anterior (sau sunt în prezent) implicateîn creșterea

copilului?

6. Care sunt manifestările comportamentale ale adulților la care copilul

reacționează cu furie, retragere sau comportament de respingere?

7. Cine are cea mai mare influență asupra copilului?

și
8. Există acord în privința problemelor legate de educație între dumneavoastră
dacă sunt
partenerul dumneavoastră (sau între dumneavoastră și bunici,
implicațiîn creștere sau între dumneavoastră și doică)?
O Da O Nu
Unde apar dezacordurile?
 are entru ărin i p. 5/14
Fi ă de investi
dumneavoastră la grădiniță?
copilul
9 A mers mai exact
O
O Da, de O după-masa O toată ziua
O înainte
amiază O
O Nu
grădiniță? ani
Câți ani a mers la
10. vreodată la altă grădiniță?
L-ațimutat
O Nu
O Da realizat transferul?
Dacă da, de ce s-a

cu plăcere la grădiniță?
II. Copilula mers
O Da O Nu
Dacă da: ce-i plăcea cel mai mult la grădiniță (creșa, grupa preșcolară,
internatulpentru copii)?

Dacă nu: Ce nu-i plăcea deloc?

12. Copiluluidumneavoastră îi place să se joace singur?

O Da O Nu
Cum se comportăcând este singur (e liniștit,pașnic, auto-agresiv sau agresiv
față de obiecte etc.)*?

Ce se joacă când este singur?

13. Cât de des se întâlneștecu alți copii de aceeași vârstă sau cu prieteniisăi?
(urmeazăși întrebarea V.I )
O zilnic O de câteva ori pe săptămână O niciodată

Existădiferențeîntre zilele de școală, vacanță și sfârșit de săptămână?

25
 AB Dl Fișă de investi are entru ărin i

14. Unde se întâlnesc copiii?

O acasă O la prieteni la locul
O în oraș O în parc sau în pădurice de
joacă
O alte locuri'

15. Ce jocuri se joacă copiii?

O fotbalsau ceva asemănător
O cu piese de construcție,mașini sau ceva asemănător
O jocuri pe computer, playstationsau ceva asemănător
altele

16. Care este jocul preferat al copilului dumneavoastră? Mai exact pentru:
Jocuri acasă, în camera lui

Jocuri în vacanță

Sporturi

Ate hobby-uri

Cu ce petrece cea mai mare parte a timpului?

Cât de mult se uită la televizor (zilnic, săptămânal)?

26
 Fi ă de investi are entru ărin i p. 7/14
AB Dl
comportamentală: partea generală
III.Analiza
1. Care este programul
zilnic al copilului dumneavoastră (de exemplu cel pentru
ziua de ieri)?

cu copiluldumneavoastră.
2. Imaginați-văo zi în care aveți probleme deosebiteînfurie foarte tare, se ceartă
De exemplu,nu reușiți să vă înțelegeți cu el, el se acel
încontinuucu frații și cu prieteniisăi sau ceva asemănător. Descrieți
comportament al copilului care vă provoacă nemulțumiresau pe care îl
considerați problematic.

3. În opinia dumneavoastră, cum poate fi descris comportamentul problematic al

copilului dumneavoastră (neliniștit, zgomotos, certăreț, furios, încăpățânat,
capabilsă se impună,nesigur,încrezătorîn sine, anxios, agresiv, etc.)' ?

4. Cât de frecvent, cât de intens este comportamentulproblematic, care este

duratasa În timp?

5. În ce condițiise manifestă comportamentulproblematic (în anumite situații, cu

anumitepersoane, în anumite momente din zi, etc.)*?

6. Când s-a manifestat pentru prima oară comportamentul

problematic al
copilului?
 AB Dl Fi ă de investi are entru ărin i

7. Vă puteți aminti anumite condiții speciale, evenimente sau modificări

perioadă (de exemplu un accident, o boală, nașterea unui frate, din aceea
despărțirea

8. Vă puteți aminti perioade în care copilul s-a comportat mult mai problematic,
v.
O Da O Nu
Despre ce dificultățiera vorba și când s-au manifestat?

9. Vă puteți aminti anumite condiții speciale de atunci (de exemplu un accident,0

boală, nașterea unui frate, despărțirea de o persoană dragă, certurisau grijiîn
familie)*?

10. Au existat perioade în care comportamentulproblematic să se fi manifestatmai

puțin sau chiar deloc?
O Da O Nu
Dacă da, când?

În ce condiții?

undeva și să-lfi
11. Este posibil ca copilul să fi observat acest comportament
preluatde acolo?
 are entru ărin i p. 9/14
Fi ă de investi
comportamentulde la școală
comportamentală:
Analiza
în clasa A fost repetent?
dumneavoastrăeste
Copilul

cum a făcut față acestui lucru?

Dacăda,
dumneavoastră?
da, cum ați reacționat
Dacă

școlarizarea?A existat vreo retragerede la înscrierea în clasa

Cuma decurs
dumneavoastrăa mers mai devreme la școală?
2.
l? Copilul

de performanța școlară a copilului dumneavoastră?

mulțumiți
sunteți
3.

de evoluția școlară ulterioară a copilului?

4. Ce expectanțeaveți vis-a-vis

pe le
5. Copiluldumneavoastrăcunoaște expectanțele care aveți?
O Nu
6. Dumneavoastrăsau partenerul dumneavoastră ajutați copilul în realizarea
temelorde casă?
O Da, cine• O Nu

7. Dacăda, îl ajutațiîn mod regulat? Cât timp pe zi?

8. Avețiimpresiacă el merge cu plăcere la școală?

O Da O Nu
9. Dacănu,dupăpărerea dumneavoastră, de ce nu merge cu plăcere la școală?

29
 AB DI Fi ă de investi are entru ărin i p.
10114
relațiile cu frații și cu copiii de aceeași
V. Analizacomportamentală: Vârstă
cu cei de aceeași vârstă (mulți
1. Cum se caracterizează relațiile prieteni
superficiale, întâlniri frecvente
prietenie puternică, prietenii sau rare,
preferă

2. Cum se comportăcopilul dumneavoastrăcând este cu frații săi sau cu alți

(pașnic, certăreț, dă dispoziții, etc.)*?
copii acasă

3. Puteți numi câteva motive care stau la baza comportamentului inadecvat

(teamă, pentru a obține în
relațiilecu alți copii ceva ce i-a fost luat, gelozie

4. În timpuljocurilor copilul se ceartă des cu alți copii (strigă, lovește, Ie ia

jucăriile,vrea să-i comande, etc.)' ?
O Da O Nu
Din ce cauză se ceartă? (Despre ce este vorba în aceste certuri?)

5. Intervenițidacă acasă izbucnește o ceartă între copii?

O Da O Nu
Dacă da, sub ce formă?

6. În grupa de copii de aceeași vârstă, copilul

dumneavoastră este liderul,
străinul sau nici una nici alta?

7. Cât de iubiteste copilul

dumneavoastră de către cei de aceeași vârstă?
 are entru ărin i P. 11/14
Fișă de investi
copil-părinți
comportamentală: relația
VI.Analiza
timpul liber
desfășurați cu copilul în
activități
1. Ce
frecvent? .
uneori? .
niciodată? .
problemă,apelează la dumneavoastră sau la partenerul
2. Dacăcopilulare o
dumneavoastrăcu ea?

a apelat copilul la dvs.?

3. Pentruce fel de probleme

4. Ați putut să-l ajutați?

5. Copiluldiscutăcu dumneavoastră despre prieteni sau despre școală?

6. Pentruce vă recompensați copilul?

Cine oferă recompensa? ..

Când(deexempluimediat,seara, la o săptămână)? .......

7. Cu ce vă recompensați copilul?

Care e cea mai eficientă

recompensă?

8. Cât de des
îl recompensați?
 AB Dl Fi ă de Investi are ontru ărln i

9. Cum reacționează copilul la recompense?

10. Considerați că lauda, acordarea atenției, petrecerea timpului împreună

jucând
O Da O Nu
Dacă da, care dintreele în mod special?

Descrieți vă rog pe scurt o situație tipică:

Am dori să vă mai întrebăm ceva în legătură cu pedepsele. În primul rând dorimsă

fie clar că pedepsele nu sunt în principiuceva rău sau ceva bun. Pedepsele sunt
mai mult o metodă de educație și pot impune anumite consecințe naturale pentru
comportamenteleinadecvate ale copilului.

II. Din ce cauză vă pedepsițicopilul? .

Cine îl pedepsește? .

Când (de exemplu imediat,seara, la o săptămână de la incident)?

12. Cum îl pedepsiți? .

Care pedeapsă e cea mai eficientă? .

13. Cât de des îl pedepsiți?

14. Cum reacționează copilul la pedepse?

32
 investi are entru ărin i p. 13/14
Fi ă de

că mustrarea, cearta, lipsa atenției, încheierea unor activități

considerați dumneavoastră?
15. comunereprezintăo pedeapsă pentru copilul

O Da
în mod special?
da, care dintre ele
Dacă

rog pe scurt o situație tipică:

Descriețivă

des să-i dați copilului pe cineva ca și exemplu (de exemplu

16. Se întâmplă le face cu siguranță mai multe bucurii părințilorsăi
„prietenul tău
nouă!")?
decât ne faci tu
O Da
O Nu

ca și model și pentru care comportament?

Dacăda, pe cine oferiți

33
 comportamentelor de interacțiune (P. 1/3)
evaluare a
scala de
AB02 ilor
ale ărin
comportamentelor de interacțiune ale părinților
deevaluarea
Lista
întâlnirii: orientativă
contextul
întâlnire și discuția
primei întâlniri
O prima cu părințiiîn cadrul
O discuția părinților și a familiei
în cadrul consilierii
O ședință
la discuție:
participanții O copilul problemă
O tata
O mama (număr: ..
O frațipersoanesemnificative/care locuiesc în casă (care persoane•
O alte respectivconsilierul (număr: .....................)
O terapeutul,

Dateleîntâlnirii:
Ziua: .
Data: .
la):
Ora(de la/până
la clinică, altele):
Locul(acasă, la cabinet,
.
A câta ședință?

1. Părințiise implicăla fel de des în discuție?

O Nu
Dacă nu: care dintre părinți vorbește mai des: .

O nu vrea să vorbească
partenerul
O nu apucă să vorbească
partenerul
O parteneruleste de acord cu toate răspunsurile date de celălalt
O partenerul
îl lasă pe celălalt să poarte întreaga discuție
O alte impresii: ......

2. Cumse adresează părinții unul altuia?

O își dau indicații în mod reciproc
O doar unul dintre ei îi dă celuilalt indicații
O se aprobă reciproc
O doarunuldintreei îl aprobă pe celălalt (tatăl pe mamă/mama pe
tată)
O se contrazicdupă care ajung la un acord
O se contrazicși nu ajung la un acord
O se ceartă
sunt de aceeași părere
O altele: .

35
 AB Scala de evaluare a comportamentelorde interacțiune (P. 2/3)
ale ărin ilor
3. Care părinte încearcă să-l implice pe celălalt în discuție prin întrebări?
O Tata O Mama
4. Au apărut conflicte în timpul ședinței?
O Da O Nu
Dacă da, ce fel de conflicte?
Conflictele dintre părinți se soluționează în mod frecvent?
O Da O Nu
O Altele:

5. Care este atitudinea părinților vis a vis de „copilul problemă"?

Mama Tatăl
O vor să-l ajute pe copil O o
O neagă problema O
O minimalizează problema O o
O dramatizează problema o o
O resping copilul o o
O altele: ..

6. Comportamentul non-verbal al părinților

Mama Tata
poziție tensionată O da O nu O da O nu
a corpului
O contacte vizuale O da O nu O da O nu
cu intervievatorul O foarte puține O foarte puține
tendința: O crescătoare O crescătoare
tendința: O constantă O constantă
D contacte vizuale O da O nu O da O nu
între părinți O foarte puține O foarte puține
semne de O da O nu O da O nu
nervozitate (de O câteva O câteva
exemplu se joacă O crescătoare O crescătoare
cu mâinile) O constantă O constantă
tendința:
tendința:
O par nesiguri/ O da O nu O da O nu
încordați (de O într-o O într-o anumită
exemplu nu sunt anumită măsură
liberiîn mișcare, măsură
țin mâinile strâns
pe lângă corp)

36
 de interacțiune (P. 3/3)
comportamentelor
evaluare a
scala de
AB 02

verbal al părinților
comportamentul
(despre ei și despre copil - copii)
mult
vorbesc
O Da

sentimentele
își manifestă O Nu
O Da
la copiľ
a) referitoare
cine•
sentimente•
ce fel de
interacțiuneacu copiluľ
b) referitoarela
cine•
ce fel de sentimente•

negativi/sau aproape doar negativi despre „copilul

Vorbescdoar în termeni
problemă"
O Da O Nu cine•

Sunt cooperanți:

a) în relațiecu terapeutul/consilierul
O Da o Nu cine•

b) între ei
o Da o Nu cine•

Altele:

8. Observațiiși remarci

37
 2.3 Discuția cu copilul
În discuția pe care o veți avea cu copilul pot fi utilizateo serie de teste relaționate
direct sau indirect cu comportamentulagresiv. În alegerea testelor apar mai multe
probleme, mai ales dacă se dorește utilizarea unui test de evaluare
comportamentală și nu a unor instrumenteproiective sau de personalitate
(Petermann și Petermann, 2000b). Principalul avantaj al scalelor comportamentale
este acela că rezultatele obținute cu ajutorul lor pot fi utilizate direct în planificarea
și desfășurarea terapiei. Tabelul 2 oferă o sumarizare a scalelor de evaluare
comportamentală și a rutinelor copilului. Modalitatea directă de evaluare a
agresivității cu scop diagnostic devine posibilă doar prin chestionare
comportamentelorîn situații concrete (EAS; vezi mai jos). În cadrul altor două
opțiuni,este vorba de scale și instrumentece se vor utiliza în cadrul interviului,
varianta pentru părinți fiind descrisă în subcapitolul 2.2. Este recomandată și
utilizarea unor instrumente care nu sunt direct relaționate cu comportamentul
agresiv, dar care pot fi relevante pentru aceste probleme comportamentale. Copiii
agresivi evită frecvent situațiile care implică efort, nu au o stimă de sine pozitivă,iar
comportamentulagresiv poate fi motivat de teamă (vezi subcapitolul 1.2,
„Agresivitatea motivată de teamă").
Adiacent aplicării instrumentelor relaționate direct sau indirect cu agresivitatea,
este recomandată și utilizarea testelor de inteligență, de concentrare și de
performanțășcolară. Informațiilereferitoarela dezvoltarea cognitivă a copilului sunt
relevante și pentru trainingul comportamentului social, deoarece nivelul de
solicitare din
> jocurile de percepție,
> sarcinile de discriminare a stimulilorși a reacțiilor,
> complexitatea exercițiilor comportamentale din jocurile de rol,
> abilitatea de reflecție pentru cotarea jocurilor de rol, precum și din
> organizarea temelorde casă;
trebuiesă fie apreciat pentru a se putea realiza generalizarea efectelor training-ului
asupra rutinelorzilnice în funcție de premisele individualeale copiilor,astfel încât
aceștia să nu fie sub- sau suprasolicitați.
În același timp, evaluarea inteligenței și a performanței permite identificarea
eșecului performanțeișcolare pentru a stabili dacă acesta este o consecințăa
tulburării comportamentale sau dacă dimpotrivă, comportamentul agresiv este 0
consecință a suprasolicităriișcolare datorită unei tulburăride învățare sau a unei
tulburări parțiale de performanță.
Anterior evaluării și abordării copilului trebuie stabilit un contact care să pună
bazele unei relații de încredere. În acest sens este importantă clarificarea
expectanțelorcopilului,a reprezentărilorpe care le are asupra problemei,precum
și motivația pentru psihoterapie, încă de la prima ședință.

38
 diagnosticului agresivității
metodelor de testare în cadrul
sumarizarea
Tabelul2 Este un test situaționalși comportamental,care are versiuni
EAS-JIM
evaluare a separate pentru băieți și fete, fiecare cu câte 22 de întrebări.
Chestionarde Normele sunt pentru copii cu vârsta între 9,0 și 12,11 ani.
agresiv în
comportamentului
(Petermann
situațiiconcrete
2000a)
și petermann,
Acest instrumentse aplică în mod similar cu testului EAS-
3 EAS.C a JIM. Diferențele constă în prezentarea unor povestiri
de evaluare
o Chestionar ilustrate,în selecția răspunsurilor și în cotare: când
agresive în
comportamentelor
3 versiunea povestirile ilustrate apar pe monitor, este auzit concomitent
situațiiconcrete —
și și textul,răspunsurile sunt selectate cu mouse-ul sau cu
computerizată(Petremann
tastatura, iar cotarea este realizată de un program de
Petermann,2000a)
calculator (Eberl și Petermann, 2002).

AFS Prin intermediula patru scale, acest instrument măsoară

Chestionar de anxietate
pentruelevi (Wieczerkowski și
colab., 1981)
anxietatea de evaluare, anxietatea generalizată,
sentimentelerelaționatecu școala, precum și tendința de a
manifesta un comportament adecvat, dezirabil social. Este
utilizat în intervalul de vârstă de 9- 16/17 ani.

ALS Acest instrument evaluează în mod diferențiat tipul și

Scală de evaluarea a stimei Aintensitateasentimentelor de stimă de sine ale copiilor și
de sine, pentru copii și adolescenților cu vârste cuprinse între 8 și 15,11 ani.
adolescenți (Schauder, 1995) Afirmațiilese referă la diferite domenii de viață și
comportamentale:școală, timp liber, familie, grupul de copii.
O O versiunea scalei se adresează copiilor care au crescut în
familia lor, alta se referă la copii care cresc în instituții.
O

AVT Testul are la bază ideea că o experiențăfrustrantăla o

0 Test de evitare a efortului în anumită materiela școală va duce scăderea implicării
sarcinile școlare (Rollet și copilului în acest domeniu. Astfel, o scală evaluează
Bartram, 1998) motivația de evitare a efortului relaționat cu școala, în timp
o ce altă scală stabilește motivația pentru realizarea sarcinilor
școlare. Testul a fost construitpentrugrupa de vârstă 10-15
ani.

FEKS Acest chestionar cuprinde sarcini orientate spre situații în

Chestionar pentru evaluarea
controluluicopilului (Pauls și;
Reichert, 1991)
vederea evaluării comportamentelor de control adecvat și
constructiv, respectiv neadecvat, manifestat de copil în
interacțiunea cu părințiisăi. Cele 22 de situații copil-părinți
includ solicitări ale părinților precum și conflicte dintre
aceștia. Tn versiunea realizată pe sexe băieții și fetele cu
vârste cuprinse între 8 și 12 ani aleg din trei alternative de
răspuns, pe aceea pe care o consideră cea mai eficientă Tn
vederea atingerii scopului.

39
 3
8 Ο -ι
c c o -ι
O c O o
-ι N N ο
2
-τ O o
5

3 o ο
-S
Ο o

O ο
Oα

3
3
c O

c c Οc
5
c
c
5
 situații concrete
de evaluare a comportamentelor agresive în
c fiestionarul
alternativă la chestionarele existente pentru
(EAS) fost dezvoltat în 1980 ca și
agresiv la copiii cu vârste
EAS ascopul este identificarea comportamentului
și 13 ani. Din anul 2000 există 0 ediție EAS cu norme noi
9
cuprinseîntre Petermann,2000a), precum și 0 versiune computerizată (EAS-C)
și
petermann, 2002). Pentru EAS există forme paralele pentru băieți și fete,
și
22 de descrieri ale unor situații cotidiene. Scopul descrierilor este
acesteaconțin înțelegerea de către copil a gândurilor și a sentimentelor altor
acelade a facilita a comportamentelorlor. Fiecare situație cotidiană descrisă
și
persoane,precum ajuta copilul să înțeleagă perspectiva celuilalt (vezi Imaginea
a
esteilustratăpentru
acest motiv vorbim de povestiri ilustrate. Fiecare povestire ilustrată constă
1).Din
descrierea unei situații, reprezentarea ei printr-o imagine, precum și trei reacții
în
descrisă. Descrierea situației conține afirmații despre mediu,
posibileIa situația
O persoană este întotdeauna descrisă sub formă de
contextși persoane implicate.
copilultrebuie să se identificecu această persoană și să aleagă în locul ei o
„eu".
se menționează tipul comportamentului, mai
anumităreacție.În descrierea situației
dacă află sau observă agresivitate
exactdacă persoana ia parte la un act agresiv,
persoană în mod agresiv. Reprezentarea
saudacă cineva încearcă să protejeze o
concretă are
vizualăconțineaceleași informațiica și descrierea verbală. Imaginea
rolulde a clarifica și de a reduce distorsiunea. Spre deosebire de testele proiective,
imagineatrebuie să faciliteze transpunerea copilului în situația descrisă. Fiecărei
descrieride situație și imagini îi urmează trei reacții posibile; copilul trebuie să se
decidă pentru una dintre ele. Cele trei posibilități de răspuns constau în
comportamente dezirabile social, ușor agresive și foarte agresive. Comportamen-
tele agresive pot fi orientate spre alte persoane, spre obiecte sau spre propria
persoanăși se pot manifesta în mod verbal, nonverbal, direct sau indirect. De
asemenea,situațiile și reacțiile se referă la diferite medii: școală, casă, timp liber
petrecutîn afara casei părintești. Un exemplu pentru o astfel de situație este
prezentatîn Imaginea 2.
Pe baza acestei evaluări putem desprinde trei tipuri de informații:
> un scor care să ne ofere informațiidespre necesitatea realizării unei intervenții;
> o diferențierea reacțiilor pe domenii (casa părintească, școală și timpul liber
petrecutîn afara casei) și
o diferențiereîn funcție de formele de reacție (de exemplu comportament
agresiv direct sau indirect).

EAS poatefi utilizatca și material terapeuticpentrujocul de rol (vezi capitolele 5 și

6). Ate detaliireferitoarela utilizarea EAS ca și test pot fi găsite în manualul
testului(Petermann și Petermarłn, 2000a).

41
 12
Este pauza mare. Toți suntem în curtea școlii. Joerg îi
pune piedică unui băiat care fuge pe lângă noi, astfel
încât acesta să cadă

o Ca să-l mai necăjesc puțin,eu

băiatului care a căzut: „Te-ai îi spun
o Îi spun lui Joerg că nu lovit?
cred că e
bine
o Râd împreună cu ceilalți de
s-a întâmplat. ceea ce

(aici din forma pentru adolescenți: EAS-J, situație

Imaginea 2 Exemplu de situație din EAS
12 Petermann și Petermann, 2000a)
copil (LEV-K)
Scală de evaluarea a întăririlor preferatede
special pentrucopii.
LEV-K constă în 60 de afirmații,care au fost alese Întăririle
pot
fi aplicate parțial în cadrul procesului terapeutic și parțial în afara acestuia.Este
vorba în principal de întăriri sociale și comportamentale; unele afirmațiise referăla
întăririmateriale.
Lista de întăriri este prezentatăatât copilului, cât și părinților.Ei completează
lista separat, terapeutul citind copilului itemii scalei. În acest mod se poateobține0
imagine de ansamblu asupra lucrurilor pe care copilul le preferă sau nu, precumși
despre ideile părinților referitor la preferințele copilului lor. Răspunsurile suntdate
pe o scală Likert cu cinci nivele, cu modalitățilede la „neplăcuť până la „foarte
plăcuť. Pentru copiii cu vârste între 8 și 12 ani este recomandatca gradațiilesăfie
redate prin pătrate de diferite mărimi: cel mai mic pătrat pentru „neplăcuť și celmai
mare pătrat pentru „foarte plăcuť. Este bine ca aprecierile să fie exersateînainte
de aplicarea scalei.
Nu trebuie să ne mirăm dacă la cotarea listelor completatede părințiși copil
apar aprecieri diferite. Acest lucru nu reflectă lipsa fidelității evaluării,ci poate
indica perspectivele diferite ale copiilor și părinților. Răspunsurile care se suprapun
sau care sunt foarte discrepante oferă informații interesante, care pot fi abordate în
cadrul discuției cu părinții.

42
 întăririlor entru co II LEV•K
L Ista do evaluare a

părłnțllor enumerate o serie de lucruri, experiențe, hobby•uri,situații și

Ghidul p agini vor fi
copilul dumneavoastră le consideră plăcute sau neplăcute.
următoarele
Tn pe
tis,ități care
activitateși să decideți fără a vă gândi prea mult —Tn ce
ac să citițifiecare
Vă rugăm copilului dumneavoastră lucrurile respective.
îi plac sau nu
măsură locuri aveți posibilitateasă completațicu lucruri care îi plac foarte mult
în mai multe
care lipsesc din enumerare. La finalul listei puteți trece activități sau lucruri
copilului, dar
menționate,dar care sunt importantepentru el și pe care le face cu plăcere
carenu au fost
dorește.
sau le mai bine cât de mult îi place un lucru sau o activitate, notați
pentrua putea aprecia
corespunzătoare. Următoarele exemple vă prezintă procedura de
marcândcu un x căsuța
lucru:
Dacă copilulfolosește orice ocazie pentrua se uita la televizor, atunci marcați cu un x:

nici plăcut, foarte

foarte plăcut neplăcut
nici neplăcut ne lăcut
plăcut

Dacă copiluluinu-i place să-și facă temele de casă și trebuie să-i spuneți de mai multe
orisă le facă, atunci marcați cu un x:

foarte nici plăcut, foarte

plăcut neplăcut
lăcut nici ne Tăcut ne lăcut

Dacă copiluluinu-i face deloc plăcere să-și facă temele de casă,

astfel că „uită"să le
facăsau le evită, dacă le face incorect sau cu multe proteste, atunci
marcați cu un x:

0 00
foarte
plăcut
plăcut

Vă rugăm să fiți atenți pentru a

Indicațiesuplimentară: în
nici plăcut,
nici neplăcut neplăcut

nu omite nici o
afirmație.
foarte
neplăcut

acest chestionar nu există răspunsuri

este vorba de un „test corecte sau greșite. Nu
de personalitate", dorim să
dumneavoastră apreciați în ce măsură copilul
face sau nu cu plăcere
Vă rugăm activitățile enumerate pe paginile următoare.
începeți!
 a întăririlor entruco ii LEV-K p. 214
Lista de evaluare
AB
nlcl plăcut, neplăcut foarte
foarte plăcut nici neplăcut neplăcut
Mâncare/Băuturi tăcut

Mâncare
1. Înghe ată
2. Dulciuri o o
3. Mâncarea referată.
Băuturi o o
4. Băutura preferată .
nici plăcut, neplăcut foame
foarte plăcut
liber nici neplăcut neplăcut
plăcut
Activități din timpul

5. Sport
6. Fotbal o o
o o
7. Rolele/Skateboardul
8. Basket
o o o
9. Călăritul
10. Altele: . o o
muzică o o o o
11. Ascultat
ia preferată o o o o
12. Muzica/forma
animale o o o
13. Să se ocupe de
14. Animalul preferat: . o o o o
o o o o
15. Lectura
aventură/politiste o o o o
16. Cărti de
o o o
17. Benzi desenate o
sport,
18. Publicații (muzică,
o o o
computer,etc.) o o o
19. altele: .... o o o
o o
20. Vizionarea
televizorului o o o
21. Filme artistice o o o
o o
22. Emisiuni sportive o
o o
23. Desene animate o o o
24. Filme pe video/DVD o o o
o o
25. altele: ... o
26. Mersulla cinematograf o o
27. Jocuri de societate/Puzzle/
'ocuri de că o o
28. Statul la calculator o o
(Playstation,
29. Jocuri de calculator
etc.)
30. Navigarea pe internet

44
 a întăririlor entru co ii LEV•K p. 3/4
Lista de evaluare

foarte nici plăcut, foarte

plăcut neplăcut
și ocupații
activități plăcut nici neplăcut neplăcut
Alte
zoologică o o
la grădina
31.mersul o o
la piscină
32.mersul ii
unuiparc de distrac
vizitarea
33.
mesei în oraș
o o
34.luarea o o
35. călătoriile
sau desenatul
o o
36.construitul
un instrument
37.cântatulla
muzical
ceva
38.să i se citească
/trimiterea
39.scriereascrisorilor
de mail-uri
40. altele: ...

foarte nici plăcut, foarte

Acasă plăcut neplăcut
plăcut nici neplăcut neplăcut
41.să aibăvoie să stea treaz până
mai târziu
42.să aibă voie să doarmă până
târziu
43.să ajute la treburile
gospodărești
44. să gătească/pregătescă
mâncarea
45. altele: ..... .. o o

Să petreacătimp/ să
facă ceva/
să se joace I foarte nici plăcut, foarte
plăcut neplăcut
să discutecu plăcut nici neplăcut neplăcut
46. pări 'i
47. fra
'i
48. bunicii
49. prietenii o o

o o

45
46

60.. 59 と
: の一の
58. 57. 56.55. 54. 53. 52.251.Sä
コ
AB
t altele ぎ fa CO temele
ュ felulの D3
de tul ョ
・ ョ
2
ivi
ョ 3C0
コ ュ
2 一
ea ョ
a 「
de

「 ョ din e 名
e
e ascultätor
(a コ e
tu
casä

timpul
23 コ
s
第
尸
一
s
一
titudini)
säu p
の
0 コ
tru
de
「
e
一
0 の
《
「 2
一
ua
「
の
foa f02 2
ョ
ュ cミュ
の の
ュ
「
ロ で pl
臨 =
0
cミ ロ 0
ミ 「
の
え
nicinici nlclnicl 「
u
ロロロ p nepläcut
ロロロロロロロコ
の
p で CO
c
ミ 一 c
. ミミ
c
.
=
LEV
コ
の コ
の ・
ロロロ p ロロロロロロロ 文 K
cミ 0
ミ
コ
の コ
の一
ロ ロ ロp ロロロロロロロ三0
の
foarte

cミ ミユ
の
 Observarea comportamentului
2.4

prezentate câteva instrumente utilizate în observarea comporta-

în 3 sunt două se referă la domeniul școlar (BAVIS, VBS-L), iar
Dintre acestea,
mentului.
elaborat de Mees (1988), se referă la interacțiunile aversive dintre copiii
VEAK, și la interacțiunile adulți-copil. BAV (Grilă de observare a
vârstă
deaceeași agresiv) este un instrument de evaluare a comportamentului
comportamentului
a fost dezvoltatîn cadrul acestui program. TMK este un instrument
problematic,
din punct de vedere al simptomelor, care nu a fost prezentat în tabel.
nespecific
de evaluare a implicării copilului în intervenția terapeutică) este
TMK (Scală
a investiga cooperarea copilului pe parcursul intervenției
utilizatăpentru
terapeutice.

sumară a instrumentelor de observare

Tabelul3 Prezentare
Cu acest instrumentterapeutul și persoanele importante
BAV
a pot aprecia comportamentele agresive și competențele
Grilăde observare
comportamentului agresiv sociale pe 14 categorii. BAV poate fi utilizat și în
(Petermannși Petermann, în monitorizarea intervenției.
această ediție)

BAVIS La BAVIS sunt date 8 categorii de comportamente

Grilăde observare a
agresive în
interacțiunilor
timpulorelorde școală
(Humpertși Dann, 1988)
școlare agresive (de exemplu distrugerea sau luarea cu
forța a lucrurilor altora, amenințări și șantaje, dispute
verbale). BAVIS poate fi aplicat pentru observarea
modalitățilorde comportament și a interacțiunilor elevilor
și profesorilorsi codarea lor pe categoriile grilei de
observare.

OZEAK Instrumentula fost dezvoltat inițial pentru studii de

Sistem de categorizare pentru
evaluareacomportamentelor
agresiveale copilului (Mees,
1988;prezentarea categoriilor
în Petermannși Petermann,
2000b)
observație (de exemplu la grădiniță). Are 25 de categorii
care se referă la modalități comportamentale neutre,
pozitive și negative, se înregistrează comportamentele
agresive dintrecopii și în cadrul interacțiuniloradulți-
copii.

VBS.L Chestionarul se referă alături de comportamentul social

Chestionarde observare
comportamentală la școală —
versiuneapentru profesori
(Giessler-Fichtnerși colab.,
2000)
și la comportamentelede învățare și de performanță
școlară, 14 categorii vizează următoarele domenii ale
comportamentuluisocial: abilitatea de cooperare,
abilitateade autocontrol,abilitatea de a empatiza și
disponibilitateade a acorda ajutor, imagine de sine
adecvată, abilitate de a stabili relații și respectarea
regulilor (cum se raportează la reguli).

47
 În cazul a BAV și TMK este vorba de liste de apreciere ușor de utilizat,
care permit
măsurarea frecvenței comportamentelorîn mod global pe o scală cu 5
nivele

o o o o o
1 2 3 4 5
nu apare apare apare apare apare
niciodată rar uneori des mereu

Prin intermediul instrumentelor de observare manifestările comportamentalepot

fi
operaționalizate și măsurate mai exact; frecvența de manifestare
comportamentelor poate fi înregistrată cu ajutorul scalelor. Astfel, în cadrul
diagnosticării BAV poate fi aplicat alături de alte instrumente,ca de exemplu
investigarea părinților pentru a se stabili dacă sunt îndeplinite criteriile pentru
comportamentul agresiv din cadrul unei tulburări de conduită, respectiv de
comportamentopozițional potrivit sistemelor de clasificare DSM-IV sau ICD 10
precum și dacă este indicată terapia sau un training pentru agresivitate. Atât BAV
cât și TMK sunt adecvate identificării reacțiilor declanșatoare, respectivde
menținere din cadrul analizei interacțiunilorcomportamentelor agresive și utilizării
acestor informațiiîn analiza comportamentală(Petermann și Petermann, 2000b).
Adiacent indicațiilor terapeutice, ambele instrumente pot fi utilizate în monitorizarea
training-ului(vezi subcapitolul 8.1). Capacitatea predictivă a BAV și a TMK a fost
verificată în studii realizate cu educatori, studenți de la psihologie și psihologi,fiind
obținutăo concordanțăîn diagnostic de minim 80%. Ceea ce demonstrează
fidelitatea ambelor instrumente.
Ambele instrumente sunt construite pentru a permite aprecierea situațiilor
zilnice, comportamentulcopilului este evaluat pe o scurtă perioadă de timp.Deci
nu este apreciat comportamentul copilului pe întreaga zi, ci într-o situație specifică,
de regulă critică, ca de exemplu comportamentuldin timpul pauzelor școlare,din
timpul rezolvării temelor de casă, din momentul în care trebuie să meargăla
culcare. Instrumentele de observare pot fi utilizate complet sau parțial. Modalitatea
de aplicare depinde de exercițiul pe care îl are observatorul.Dacă părințiisau
profesorul sunt cei care evaluează comportamentulcopilului, este recomandată
selecția a două și maxim patru categorii din BAV. Trebuie alese categoriilecare
caracterizează cel mai bine comportamentul copilului.

Grilă de observare a comportamentului agresiv (BAV)

Manifestările comportamentale agresive sunt împărțite în patru dimensiuni:
(1) agresivitate verbală versus agresivitate nonverbală;
(2) agresivitate manifestată deschis versus agresivitate indirectă;
(3) obiectul țintă al agresivității: propria persoană, o persoană străină sau obiecte;
(4) gradul de implicare în manifestarea agresivă: observare pasivă versus
implicare activă.

48
 rezultă IO categorii de comportament agresiv,
acestor dimensiuni
combinarea operaționalizate în manifestări comportamentale observabile. în
fost
au
fost selectate patru categorii pentru comportamentul social pozitiv,
au central al training-ului. în continuare vor fi prezentate și
relevă scopul
scurt categoriilepentru care se va realiza observarea.
pe
explicate
1: pasiv verbal
categoria certat,se strigă la el, este jignit, etc. Are parte de un comportament
copiluleste victimă a manipulării agresive.
este o
agresivși
mod indirect
2: Activ verbal, dar în
Categoria
manifestă comportamentulagresiv verbal în mod indirect, râzând de
copilul probleme,făcând remarci zeflemitoare sau tachinând. Este activ
persoanecare au
copilul are rolul făptașului (a celui care manifestă comportamentul).
deoarece agresivă poate fi o reacție sau o inițiativă.
Aceastămanifestare

3: Activ verbal, în mod direct

Categoria strigă la alții, ca și punct de plecare al unei interacțiuni(ca și
copilulîi ceartăsau comportamentulagresiv al altuia. Copilul este cel care
sau ca și reacție la
inițiativă)
comportamentul.
manifestă
nonverbal
Categoria4: Pasiv
El este victima unei agresiuni fizice.
estelovit,împins, izbit etc.
copilul

Categoria 5: Activ nonverbal, în mod indirect

Copilulse manifestăagresiv în mod indirect, ca de exemplu când se izbește de
ceva pe ascuns sau distruge ceva. Aceste
ceilalțiaparentîntâmplător,fură
manifestăriactiv-agresivepot apărea ca și reacție sau pot fi inițiate de copil din
diferitemotive.

6: Activ nonverbal, în mod direct

Categoria
lovește,împinge,îi scuipă pe alții; el este cel care manifestă în mod
Copilul
deschisuncomportamentagresiv fizic, poate constitui o inițiativă sau o reacție.

7: Activ verbal orientat spre propria persoană

Categoria
vorbeșteurâtdespre propria persoană atunci când nu-i iese ceva, sau se
Copilul
ceartăcând face o greșeală.

8:Activnonverbal orientat spre propria persoană

Categoria
Copilul
esteauto-agresivîn mod fizic, de exemplu își roade unghiile atât de tare
ncâtsângereazăsau se taie cu un cuțit, o lamă, o foarfecă sau alte obiecte
pe mâini și pe brațe.

49
Categoria 9: Activ verbal orientat spre obiecte
Copilul înjură și insultă obiecte. Frecvent acest comportament apare când nu.i
reușește ceva cu aceste obiecte sau când i se strică o jucărie. Insultareaobiectelor
se combină frecvent cu distrugerea lor (vezi categoria 10).

Categoria 10: Activ nonverbal orientat spre obiecte

Copilul distruge obiecte ca jucării, mobilier, veselă, părți ale construcțieiși alte
lucruri asemănătoare. Acest lucru se poate manifesta prin aruncarea de pietrespre
lucrurilede sticlă, zgârierea și murdărireacu vopsea a mașinilorsau a pereților
din
casă, călcarea în picioare, incendierea etc. Distrugerea obiectelor este des însoțită
de insultarea acestora (categoria 3 și 9).

Categoria 11: Auto-afirmareaîn mod adecvat

Copilul alege cu atenție cuvintele, tonul utilizat precum și comportamentulde
apărare, de solicitare, de refuz, de auto-prezentare, etc.

Categoria 12: Cooperare și comportamentde ajutorare

Copilul este capabil să cedeze, să împartă sau să-i susțină pe ceilalțifără a avea
vre-un interes. Are idei pentru rezolvarea problemelor și vine cu propuneripentru
joc, fără a dori neapărat să le impună. Respectă înțelegerile și regulile.

Categoria 13: Autocontrol

Copilul care se poate controla, blochează primul impuls pentru a verificadacă
comportamentulsău este adecvat și dacă consecințele comportamentului sunt
plăcute și pozitive pentru sine și pentru ceilalți. De asemenea, este capabilsă.și
exprime în mod adecvat sentimentele negative ca furia și supărarea, respectivsă
le rezolve în mod pozitiv.

Categoria 14: Empatie

Copilul se poate plasa în locul unei alte persoane atât emoțional (de exempluse
bucură cu alții, simte compasiune), cât și cognitiv, în sensul adoptăriiuneialte
perspective.Aceasta este o abilitatecare îi permitesă înțeleagă ce ar puteagândi
o altă persoană într-o anumită situație. Copilul vede lumea parțial și prinochii
celorlalți.

Un exemplu ilustrează rezultatele unei serii de observații comportamentalesiste-

matice, care au fost realizate într-un internat de copii, în mai multe după-mese,cu
ajutorulBAV. Ca și situație de observare a fost ales jocul liber, astfel de situații
a
solicită competențele sociale ale copiilor, de aceea implică un risc de manifestare
10
comportamentuluiagresiv. Subiectul observației a fost Alexandru, un băiețelde
și la
ani. Categoriile alese din BAV au fost evaluate de 15 ori pe scala cu 5 nivele
secțiune
final au fost calculate mediile. Valoarea medie obținută reprezintă o
reduce
transversală temporală a comportamentului lui Alexandru. În acest fel se

50
 deoarece observația nu s-a
pot apărea în comportamentul
zilnice sau săptămânale sunt reduse în acest fel.
fluctuațiilor fost realizate pe baza informațiilor
datorită de observare din BAV au
părinții și de un interviu cu
categoriilor
vorba de o discuție cu
selectarea Este
anterior.
internat.
obținute de la
educatoarea

Alexandru
Cazul Alexandru are 10,4 ani și este în clasa a 4-a. El a fost
training-ului
începutul mers în grupa p regătitoare.Are o stare de sănătate
La dar nu a exista elemente aparte. Ca și
la grădiniță,
bolileobișnuiteale copilăriei,fără a
robustă, a avut se pot menționa suptul degetului mare și rosul
mai deosebite
comportamente
unghiilor. când Alexandru avea aproximativ 4 ani, iar frățiorul său mai
Mama a divorțat cu munca întreaga zi și lucrează suplimentar seara.
este ocupată
mic2 ani.Ea cursuride specializare, deoarece vrea să-și schimbe
face
Deasemenea, copiiloreste implicată și bunica din partea mamei, în timp
în educația
ocupația. ei. În perioada training-ului
nu
tatăl s-a implicatdeloc, nici când trăia alături de
ce timpla buniciisăi, deși există un conflict accentuat între
Alexandrumai petrece
lui Alexandru.
bunicăși mama prima manifestare comportamentală problematică a lui
fost
Nuse știe care a
iar problemacomportamentală nu s-a modificat din punct de vedere
Alexandru,
de manifestaresau al intensității pe parcursul timpului. Din punctul
almodalității
importantfaptul că el merge târziu la culcare pentru că
devedereal mameieste
seuitămultla televizorși nu vrea să se trezească la timp; la acestea se adaugă
faptulcă este foarte dezordonat.
își face rar temelede casă sau le face numai ca să fie făcute.
Alexandru
sale școlare au scăzut foarte mult.
Performanțele
se simteabandonatatunci când stă la internat,ceea ce a avut ca
Alexandru
faptulcă se opune activitățilorcomune, apar conflicte Între el și
șiconsecință
atuncicând nu vrea să-și facă temele de casă, se ceartă cu alți copii
educatoare
sau cu fratele său.

Rezultateleobservației
Alexandru
estefrecventcertatși insultat.Manifestă un
comportament obraznic și
estebucurosde necazurilecopiilorcare nu-i sunt simpatici,
supărat a celor pe care e
pemomentși față de adulțiipe care dorește
să-i enerveze atunci când
formuleazăsarcini.Insultăsau strigă la alții atunci
saucândceva nu merge așa când e furios, când se ceartă
cum ar vrea el.
ÎntimpuldisputelorAlexandrueste lovit,împins, chiar
provocatcearta.El inițiază atacuri dacă el a fost acela care a
sejoacăcu mingeași indirecte, fără un motiv aparent.
dintr-odată șutează spre De exemplu,
fratele lui, care se joacă cu un

51
 alt copil sau îl lovește ceea ce provoacă o bătaie seŕioasa. Alte
exemple Sunt
punerea de piedici, lovitulși alte comportamenteasemănătoare.
Dacă se
singur, izolat, suprasolicitat sau nu reușește să rezolve ceva, își roade simte
unghiile
provocând răni. Dacă e furios pe adulțisau nu-i iese ceva (de exemplu la
construit sau când se joacă cu mingea), distruge obiecte (distruge jocul de
construit, dă cu mingea în geam, aruncă aiurea cărțile de joc dacă pierde),
astfel
încât ceilalți copii să nu se mai poată juca. Toate rezultatele observației sunt
prezentateîn Tabelul 4.

Concluzie generală
Alexandru manifestă frecvent un comportamentagresiv, ca de exemplu în
disputele pentru jucării, atunci când este atacat de alți copii sau când i se cere
să facă ceva (să facă ordine,să-și facă temele).El este agresiv și antisocial
aparent fără motiv, manifestându-se indirect. Aceste comportamentese explică
probabil prin sentimente de furie și control redus al impulsurilor, prin dispoziție
proastă și plictiseală, respectiv prin rivalitatea frățească. Alexandru nu poatesă
accepte că uneori copiii își pot face rău unul altuia neintenționat; mai mult, el
reacționează imediatîn mod agresiv prin țipeteși lovituri.Ceea ce se observăla
Alexandru este că se retragejignit sau se resemnează când ceva nu-i iese, chiar
dacă s-a implicat la început. Acest lucru duce apoi la manifestări
comportamentale autodistructive și în continuare la izbucniri de furie, prin care
deranjează sau distruge în mod intenționatjocul altor copii.
Mai trebuie menționat un aspect definitoriu:uneori Alexandru este foarte
prietenos și dispus să facă compromisuri,dar ulteriors-a stabilit că prin aceste
comportamenteîncearcă să obțină diferite avantaje.

Grilă de evaluare a implicării copilului în intervenția terapeutică (TMK)

Spre deosebire de BAV, grila de observare pentru colaborarea copilului(TMK)se
referă la anumite situații selectate din cadrul unei ședințe terapeutice. Scopul
nostru a fost dezvoltarea unei metode de investigare independentă de
simptomatologie, care să permită practicianului evaluarea relației terapeut-copilpe
baza implicăriicopilul În procesul terapeutic.Astfel, implicarea este un indiciual:
> relației de încredere dintre copil și terapeut, respectiv pentru
> manifestarea comportamentelor dezirabile ca „autoafirmare adecvată",
„cooperare și comportament de ajutorare", „autocontrol” și „empatie" (vezi
categoriile 11-14 din BAV).
Aceste comportamente țintă sunt incompatibile cu agresivitatea, deoarece ele
cresc pragul de inhibițieal acestor comportamente.Prin diferențierea și exersarea
manifestărilor comportamentale incompatibile se obține reducere indirectă a
comportamentului agresiv. Categoriile din TMK prezintă modalitatea de
manifestare comportamentală a celor patru comportamente țintă numite mai sus. În
plus, cu ajutorul lui TMK pot fi evaluate abilități globale relevante pentru0

52
 în cazul lui Alexandru
rezul tatelorobservațiilor
Sumarizarea
4
Valorile medii obținute Manifestări concrete ale comportamen-
grilei de le Alexandru la diferit tului Iui Alexandru și posibile motive
categoriile
(BAV) dimensiuni ale grilei
observare 4,3 În timpul certurilor cu alți copii, Alexandru
Copilul este este insultat.
insultat... 3,7 Alexandru pare bucuros de necazul altora
Râde de necazul când este vorba de copii care nu-i sunt
altora.... simpatici sau când vrea să enerveze pe
cineva (inclusiv adulți).
4,8 Când Alexandru este furios strigă la copii
la
3. Se răstește și la adulți;face acest lucru și în timpul
alții... încăierărilor sau când nu-i iese ceva.
3,5 Alexandru este agresat fizic atunci când
Copilul este
4.
râde de necazul altora sau cândstrigă la
lovit....
ceilalți din cauza furiei și a nervozității; în
timpul bătăilor ceilalți copii i se opun fizic.
4,3 a) fără motiv aparent;
5. Pune piedici pe
ascuns..... b) când este într-o dispoziție proastă;
c) față de copiii care nu-i sunt simpatici.
Își roade unghiile, 3,5 Rosul unghiiloreste mai accentuat când
8.
își smulge se simte singur sau când nu-i iese ceva.
părul.:..
10. Distrugerea,
4,1 Datorită dispoziției nu prea bune distruge
murdărirea lucrurisau dacă nu-i iese ceva și când
obiectelor... este furios pe adulți.
11. Autoafirmare 1,0 Autoafirmarea se manifestă în mod
adecvată.... inadecvat,deoarece Alexandru vrea
mereu să-și impună propria voință.
12. Cooperare și 1,0 Nu este posibil compromisul deoarece
comportamentde Alexandru este egoist; manifestă un
ajutorare... comportament de cooperare atunci când
vrea să obțină anumite beneficii.

Altesim tomeîn com ortamentul lui Alexandru

își suge degetul mare;
își roade unghiile;
estedezordonat(atât în privințapropriei
persoane, cât și cu privire la alte lucruri);
lucruînseamnăpentrumama sa mai acest
multă muncă căreia nu îi mai poate face
nu rezolvă temele de casă; față;
trișează, înșeală, minte;
stăpreamultla televizor
seara (mama nu se poate impune
meargă la culcare); atunci când îi spune să
uneori fură;
fugeseara de acasă
și rămâne aproape jumătate
de noapte afară.

53
 comunicareeficientă.Astfel a fost elaboratTMK cu 4 categorii
comportamentale: și zece
(1) Ce reacții verbale manifestă copilul? dornenii
(2) Cum este mimica și gestica lui?
(3) Cum reacționează copilul la diferitelesolicitări ale terapeutului?
(4) Copilul se implică activ în situația terapeutică?
În principal, TMK oferă informațiidespre măsura în care copilul r
solicitările terapeutului și este pregătit să se implice. Desigur, grila ecepționează
poate fi astfel modificată încât să permită evaluarea acelui de
observare
comportament
La fel ca și BAV, TMK poate fi utilizat atât pentru stabilirea
terapeutice, cât și pentru controlul succesului intervenției. Pentru recomandă filor
efectelor ar trebui prezentate încă de la prima ședință, scene video cu evaluarea
o
10 minute, iar copilul ar trebui evaluat pe baza categoriilordin TMK de duratăde
de doi evaluatori. Ei vor decide în mod individual dacă se vor utiliza una,preferință
douăsau
trei secvențe dintr-o ședință. Decizia depinde de durata ședințelor terapeutice,
de
gradul de severitate al problemei copilului și de experiența terapeutului
cu
procedurile propuse de noi. Secvențele terapeutice care trebuie evaluatese referă
la faza de training cu material specific și nu la elementeleterapeutice,
ca de
exemplu la ritualul de relaxare sau la minutele de joacă (vezi subcapitolul5.4).

54
 BA
a com ortamentuluia resiv
observare
crilă de Data:
Nr. chestionar
copilului:

wator: • manifestă niciodată 4 = se manifestă frecvent

I = nu se
evaluare:
manifestă rar
5 = se manifestă foarte
scală
de 2 = se frecvent
uneori
3 = se manifestă
Evaluare

ortament certat.
com este insultat sau cinice cu privire la adulți și
Co ilul altora, face comentarii
necazul
Râdede te ealtii.
2. ii îi bat•ocore adultii și copiii.
ipă și insultă
Stri ă, zgâriat, tras de păr și scuipat.
lovit,împins, lovește aparent
co ilule scaunul de sub colegi, îi
piedici,trage altora,
5 pune să ofere ajutor bucurându-se de problema
întâmplător,refuză
ascuns.
sau distrugeceva pe trage de
fură
cu piciorul,se împinge, mușcă, zgârie, scuipă,
calcă
6. Lovește, alte persoane.
ăr,murdărește persoane, își înjură propriul
și ironizarea propriei
Insultarea
7.
(de exemplu când greșește).
com rtament
își smulge părul, se lovește în cap, face mișcări ale
8. Îșiroadeunghiile, să se lovească, se zgârie pe mâini, pe
capuluiși alecorpuluiprin care
cu lama sau cu alte obiecte ascuțite,
brațesaupe altepărțiale corpului
se taiesau se ciupește.
. Insultăsau înjură obiecte.
asemănătoare cu
sau mâzgălește părți de clădire sau lucruri
10.Distruge
sau obiecte
vopseasau cu murdărie, rupe sau murdărește mobilierul
trânteșteușile, aruncă cu pietre în ferestre, aruncă lucruri
defolosință,
pepodea,rupe, incendiază.
adecvată:își spune părerea sau nemulțumirile pe un ton
11.Autoafirmare
nufoloseștecuvintejignitoare, nu manifestă agresivitate fizică.
potrivit,
12.Cooperare
și comportamentde ajutorare: face propuneri,
compromisuri,
respectă regulile, îi sus ine pe ceilal i.
13.Autocontrol:
se calmează prin alte activități atunci când este furios,
evită
amplificarea
conflictului,respectă solicitările, realizează sarcinile
salefărăa i se cere în mod special.
14.Empatie:
îi ascultăpe ceilalți, acceptă părerea celorlalți, caută sursa
conflictelor,
se interesează de ceea ce simt ceilalți.

55
 Grilă de evaluare a implicării copilului în intervenția terapeutică
TMK

Numele copilului: Data: .

Evaluator: Nr. chestionar:

Scală de evaluare: 1 = nu se manifestăniciodată 4 = se manifestăfrecvent

2 = se manifestărar 5 = se manifestă foarte
frecvent
3 = se manifestăuneori

Comportament Evaluare

1 Verbal
a) Povestește (despre el), repovestește(o poveste)
b) Exprimă sentimentele (de exemplu bucurie, tristețe, furie);
manifestă bucurie fără a deveni obraznic sau a încălca regulile;
tristețe:nu-i este rușine să fie trist sau să plângă; manifestă furie,
dar nu distruge, nu rănește și nu jignește.

2 Nonverbal (gesticulație, mimică)

a) Poziție relaxată a corpului(de exemplustă liniștitfără a se juca
nervos cu mâinile,fără a balansa piciorulsau a se foi pe scaun)
b) Zâmbește, râde
c) Menține contactul vizual
d) Contact corporal (să se țină de mână, să fie mângâiat, să se
sprijine de ceva, să fie atins cu mâinile)

3 Sarcini și reguli
a) Îndeplineștesolicitărileși nu se împotriveștecând trebuiesă
depună efort pentru exersarea comportamentelorîn jocul de rol
b) Respectă regulile individualede exersare a comportamentelor(de
exemplu la programul de recompense)

4 Implicare
a) Exprimă idei, face propuneri, ia inițiativa
b) Preia responsabilitatea pentru un alt copil (îl ajută, îl apără, îi este
model, Îl încurajează, îl laudă)

56
 Factoriexplicativi
3

tulburărilor psihice din

permit explicarea majorității
biopsihosociale
adoles
copilărieiși a genetici); totuși etapele ulterioare
perioada d e factori biologici (sau chiar
Același lucru este valabil și
mediatede influențepsihosociale.
determinată
poatefi sunt
dedezvoltare comportam
manifestările cauze și factori neurobiologici, în timp ce
pentru
timpuriise pot enumera printre
agresive
manifestărilor agresive care se manifestă mai târziu, sunt implicați
în cazul 5 oferă o imagine asupra unor factori
preponderent factoriipsihosociali. Tabelul
în
(detalii Bloomquistși Schnell, 2002; Scheithauer și Petermann, 2002),
selectați
în apariția comportamentelor agresive.
carepotfi implicați
implicați în apariția comportamentului agresiv.
5 Factoribiopsihosociali
Tabelul

Factori psihici: Factori sociali:

Factoribiologici:
Aspecte cognitive și
Aspectegenetice și
emotionale
fiziologice
Diferențede sex Temperament dificil
Riscuri pre- și Control insuficient al
perinatale,ca de impulsurilor și reglare
exemplu tulburări emoțională deficitară
funcționale > Prelucrare distorsionată a
neurologice informațiilorsocial-
cognitive
Empatie insuficientă
Aspecte familiale și de
mediu
Supraveghere deficitară
din partea părinților
> Acceptare și suport
emoțional insuficient
acordat copilului
Practici de educare
negative
Caracteristici ale
părințilorși stres familial
Abuz fizic
> Respingere socială din
partea celor de aceeași
vârstă

3.1 Factori biologici

Diferențele
de sex. Încă
devedereemoțional din perioada de sugar, băieții par a fi mai labili din punct
decât fetele și manifestă mai frecvent afecte negative
COrnparativ
cu ele. Fetele manifestă
acestfelmultmai mai multe emoții pozitive și își reglează în
bine sentimentele și dispozițiile afective (Weinberg și Tronick,

57
 1997). Potrivit lui Zahn-Waxler și colab. (1996), fetele sunt capabile de o reglare
emoțională mai bună și în perioada preșcolară, acest lucru poate constituiun factor
important, în cazul lor manifestările comportamentaleagresive sunt mai puține
decât la băieți. Fetele dezvoltă comportamente agresive la debutul pubertățiiși
preferă alte forme de manifestare.

Diferențe de sex în comportamentul agresiv

Băieti
> Manifestări directe, deschise, fizice
Agresivitate instrumentală cu
scopuri egoiste
Tendințe puternice de dominare în
grup
> Abilitățisociale limitate,apar
dificultățide soluționare adecvată a
conflictelor
Fete
Manifestări indirecte
> Agresivitate motivată emoțional
(datorită pierderii autocontrolului)
> Comportament prosocial puternic
manifestat (de exemplu empatie)
> Abilități sociale care pot reduce
frecvența comportamentului
agresiv

Sumarizarea de mai sus se referă la indiciileexistente și la manifestărileagresive

mani-
specifice În funcție de sexul copilului, cu toate acestea problema legată de
festarea specifică fiecărui sex este încă în discuție. Silverhorn și Frick (1999)au
să
elaborat un model de dezvoltare a comportamentului agresiv care încearcă
sunt specifice
descrie formele de agresivitate care apar pe parcursul dezvoltării și
o amplificare
fetelor.Astfel, în cazul lor în ciuda influențelornefavorabile, nu apare
Frick (1999),fetele
a comportamentuluiagresiv în copilărie. Potrivit lui Silverhorn și
băieților:au
agresive manifestă perioade de dezvoltare asemănătoare cu cele ale
precum și deficite
un temperament dificil, un control scăzut al impulsurilor,
negativăcopil-
cognitive, respectiv neurologice. De asemenea există o interacțiune
preșcolară. În această
părinte, care facilitează comportamentulagresiv la vârsta
este mai puțin
perioadă se poate observa un comportamentagresiv, dar acesta
la 11 ani)fetele
frecvent decât în cazul băieților.Abia la debutul pubertății(cam pe
manifestă un comportament puternic agresiv.
din pubertate duc la o stimă de sine scăzută.
Se pare că modificările corporale parentale,
perioadă apare și o reducere a monitorizării
Deoarece în această duce Ia 0
ceea ce
comportamentele agresive ale fetelor sunt astfel întărite,
prognoză nefavorabilă a evoluției ulterioare.
un factordeclan-
Riscuri pre- și perinatale. Brennan și Raine (1997) presupun că din
neurofiziologice
șator al comportamentului agresiv sunt tulburările funcționale din timpul
n condiționate de complicații
creierului pot modifica
sarcinii sau de la naștere. Astfel de tulburări ale dezvoltării
provoca deficite
comportamentul de învățare al copilului și pot
comportamentuluisocial (Banaschewsckii și colab., 2004a).

58
Fetori
 Spetter și colab., 1992), Ei
1997; Dodge și Schwartz, 1997; reacționează
comportamentdefensiv deoarece au sentimentul că sunt amenințați.
Un copil
asemenea atitudine intră într-un cerc vicios, care îi întărește
agresiv. Ei consideră că mediulîn care trăiesc este plin de intenții
comportamentul
comportamentulagresiv relaționat cu această percepție determină în dușmănoase
sancțiunea, pedepsirea sau respingerea socială, ceea mediul
ce
determină
copilul nu-și dă seama că manifestările amenințătoare din mediu
sancțiuni pentru faptele sale anterioare, această percepție reprezintă
distorsionată
manifestă prin perceperea situației ca fiind amenințătoare; chiar și
stimulii
sunt apreciați ca fiind mai degrabă amenințători și agresivi (vezi neutrii
subcapitolul 33
De asemenea, copiii agresivi reacționează foarte rapid din cauza
lor, Acest lucru este legat de faptul că în situații conflictuale ei nu mai impulsivității
mai prelucrează informațiilesuplimentare, nu evaluează nici o alternativă percepși nu
sau doar
Empatic deficitară. Copiii agresivi nu țin cont de perspectiva victimei.
Ei
gândesc că aceasta suferă din cauza comportamentelor lor dușmănoase.nu se
evaluează în continuare comportamentul agresiv ca fiind eficient și Ei își
pornescde la
ideea că nu vor putea implementa cu succes strategii de soluționare
conflictelor.Sursa acestor evaluări distorsionate se regăsește În pozitivăa
experiențele
negative timpurii,ca de exemplu în abuzul fizic sau disciplinarea severă
(Dodgeși
Schwartz, 1997). Empatia redusă se manifestă și prin faptul că „se folosesc
de
ceilalți fără remușcări” (Petermann și Wiedebusch, 2003; Wooton și colab.,
1997).
Pare plauzibilă ideea că la copiii agresivi prelucrarea informațiilorsocial-cognitive
să fie atât de distorsionată,încât ei să nu poată fi capabili să aprecieze carearfi
consecințele comportamentelor pentru cei din jur.

3.3 Factori sociali

Aspectele sociale se referă în primul rând la influențele familiale asupra dezvoltării

comportamentuluiagresiv. Gerald Petterson, psiholog clinician din SUA, este
consideratun pionierîn acest domeniu (vezi de exemplu Pettersonși colab.,
1998). Potrivitrezultatelorobținute de această echipă de cercetare, în familiilecu
de
copii agresivi se regăsesc patru factori, care se referă la comportamentele
educare inadecvate:
(1) În familieregulilenu sunt enunțate și nu sunt respectate;
(2) părințiinu știu nimic despre preocupările copilului lor;
(3) părințiinu acordă întăriricopilului sau nu le acordă consecvent;
(4) În familienu se discută și soluționează problemele.

60
 rolul esențial pe care îl joacă părinții în dezvoltarea
aspecte susțin Acest lucru nu înseamnă că părinții
Aceste
portament. Frecvent, părinții reacționează
cu cele mai bune intenții, fără a putea prevede care vor fi
într-osituație
comportamentelor lor. Datorită influențelor din partea copiilor
de
consecințele agresiv.
vârstă, părinții nu vor putea împiedica apariția comportamentului
aceeași problemă prin
acestea ei pot interveni pentru a reduce comportamentele
cu toate cu copilul.
sociale pozitive în familie și prin discutarea problemelor
comportamente partea părinților. A fost deja menționatfaptul că frecvent,
din
controldeficitar informați referitor la ceea ce face copilul pe parcursul zilei; în mod
nu sunt foarte
părinții
nu sunt interesați de activitățile acestuia sau manifestă un interes
clar ei forma
(Patterson și colab., 1998). Manifestarea interesului ia uneori
scăzut
negativ. Astfel, la manifestarea unui comportament agresiv copilul este
controlului
pedepsit, sau primește un feedback negativ sub forma criticilor și a
certatsau 2002). În aceste cazuri reacțiile părinților acționează ca
cicălelilor(Patterson,
pozitivă, în condițiile în care copilul în general nu primește feedback și
întărire
din partea părinților.
suficientăatenție deficitare ale părinților. Un rol al educației este
competențele educaționale
un model comportamentalpozitiv, reguli și înțelegeri clare
acelade a oferi copilului
Aceste concluzii sunt susținute de rezultatele obținute de
aplicateconsecvent.
lui Pattterson. Un stil educațional care formulează și impune
echipade cercetare a comportamente
reguli• implică însușirea normelor sociale și dezvoltarea unor
regla singuri comportamentul (Moffitt, 1993).
socialepozitive.Astfel, copii își pot
comportamentale pozitive și negative sunt necesare pentru
Utilizareaconsecințelor
educaționăle ale părinților.
impunerearegulilorși sunt relaționate cu competențele
suportemoționalredus și lipsa acceptării necondiționate a copilului. Snyder,
schrepfermannși Peter (1997) au demonstrat că interacțiunea negativă mamă-
copilduce la un comportamentagresiv mai intens, de mai lungă durată și mai
frecvent.Rezultatesimilare au fost obținuteși de Dodge (1993) și Millerși colab.
(1993).Potrivitacestor cercetări există o relație strânsă între absența afectivității
materneși comportamentulagresiv. Cu cât este mai mic un copil, cu atât suferă
maimultdin cauza unei relații părinte-copil negative (Campbell și colab., 1996). În
studiulprospectiv Mannheimer privind riscurile pentru apariția acestui tip de
comportament a fost demonstrată importanța calității relației timpurii mamă-copil
pentrutulburările comportamentale ulterioare ale copilului (Esser, Laucht și
Schmidt,1995). Calitatea interacțiunii și consecințele ei pentru dezvoltarea
suntdeterminatemai mult de modul de relaționareal mamei și mai puțin
copilului
de cel al copilului. Elemente semnificative ale interacțiunii sunt manifestarea
sentimentelorși verbalizare; factori de risc importanțisunt absența zâmbetelor,
respectiva moduluispecific în care mamele se adresează copiilor lor (babytalk).
Practicieducaționale negative. Am menționat deja controlul deficitar din partea
părinților
ca și exemplu de practică educațională negativă, dar sunt la fel de
importanteconflictele părinți-copil și absența relației pozitive. Conflictele părinți-

61
 copil se referă la abuz fizic, mai exact la
lovirea
direct a aversiunii față de acesta (Wassermancopilului și la
și colab., 1996)
a SPrlJłnUluiemoțional și
Practicile educaționale depind și de
cantitatea de deschiderea'
stres familia,
care băieții de 4 ani erau îngrijiți de mame u băieți de copil.
care manifestau 4 ani.
entul mereu
în condițiilede stres familial cronic. Dacă mamele problematic s-a
erau
stres familial era scăzut, problemele comportamentale mai indulgente menținut
stabil
cel puțin nu s-au generalizat. ale copilului Și nivelul
s-au
Caracteristicile părinților și stresul familial. redusde
Sănătatea fizică sau
părinților, armonia În cuplu, stresul familial și experien și psihică
marchează dezvoltarea copilului. Campbell și colab. țele stresante
(1996) de
nivel de stres familial ridicat, care se menține pe o concluzionează
perioadă mare că
definitorie pentru dezvoltarea comportamentului agresiv la de timp, un
băieții cu
Vârste este
(1) depresia mamei;
(2) sprijin insuficientîn cadrul cuplului;
(3) conflictede cuplu și violență în familie.
Mai ales la copiii sub 6 ani, divorțul părinților crește riscul dezvoltării
mentuluiagresiv (Pagani și colab., 19997). comporta.
Solicitarea psihică și stresul familial afectează în mod negativ atenția
și comporta.
mentul de interacțiune al mamei și în acest fel și capacitatea de
relaționare a
copilului. Comportamentul de educare este influențat negativ în acest
fel, iar
copiluluii se oferă prea puține modele de interacțiunesocială pozitivă(Campbell,
1997).
Abuzul fizic. Experiențierea abuzurilor la o vârstă timpurie are consecințe
marcante asupra dezvoltării proceselor neuropsihologice. Cel mai multau fost
investigateefectele abuzului fizic asupra:
reglăriipozitivea afectelor;
construiriiunei relațiisigure precum și
asupra dezvoltării unei imagini de sine pozitive.
Copiii care au fost supuși abuzului au dificultăți În reglarea adecvată a afectelor.
Spre deosebire de copiii care nu au avut asemenea experiențe, aceșticopii
manifestă sentimente negative ca teamă, furie și tristețe (Sroufe, 1996).Acest
lucru susține ipoteza conform căreia abuzurile sunt însoțite de condiționări
neurologicenegative. Astfel de condiționări neurologice negative pot fi relaționate
cu o percepțiedistorsionatăpe care o au acești copii, în sensul unei receptivități
agresivă
crescute față de stimulii agresivi. Această sensibilitate pentru stimularea
prezintă
reduce probabil eficacitatea altor stimulări. De aceea, copiii abuzați
se aflâ
deficiteîn abordarea sarcinilor cognitive și nu pot reacționa adecvat când au
(1995)
într-osituațiesocială neamenințătoare (Cicchetti, 1998). Dodge și colab.
mai
ajuns la concluzia că cei abuzați fizic Îi percep pe cei din jur ca fiind

62
 comportamentul agresiv și îl adoptă în rezolvarea
evaluează pozitiv
mănoși,
g
mľłer1ț010r. acestei prelucrări distorsionate a informației social-cognitivo care
p Adiacent extrem de ridicată pentru agresivitate, so pare că acești
disponibilitate
la o stresul cronic produs de abuz. Astfel, spre deosebire do cei
dlłce obișnui cu reactivitate scăzută a cortizoluluidin
se manifestă o salivă în situațiile do
copii ei
neabuzați, în contextul școlar și în timpul liber: în zilele în care apăreau multe
conflict a fost observată o creștere a valoriicortizolului;în același timp au putut
social
conflicte mai multe comportamente agresive și mai puține comportamente
nu

f observate
(Han, Gunnar și Cicchetti, 1995).
sociale afectează numai capacitatea de reglare afectivă, ci și formarea unei
nu Manifestarea afectivă pare să scadă pe parcursul
Abuzul
de relaționare.

zvoltării, scade deschiderea spre sentimente pozitive și crește tendința de

afectelor. În acest sens sunt oferite indicii prin modificările
de negativă a
prelucrare nivel cortical care sunt corelate cu evenimentele, dar și rezultatele
de la
electrice
sarcinicare presupun evaluarea manifestăriloremoționale ale copiilor
maislabeîn fotografii.copiii abuzați recunosc mai greu decât cei din grupul de
în
ca bucurie, furie sau neutralitate (Pollack și colab., 1997).
sentimente
control unei imagini de sine pozitive la copiii abuzați este dificilă. Acest
Dezvoltarea
datoreazădificultățilorde a-și exprima sentimentele negative sau de a
lucru se
despre starea lor. Ei manifestă afecte negative și în sarcinile În care
oferiinformații ei înșiși (să se deseneze pe față și apoi să se privească în
cu
suntconfruntați1998).
(Cicchetti,
oglindă)
Respingere socială din partea celor de aceeași vârstă. Din cauza problemelor
comportamentale copiiiagresivi sunt respinși de către cei de aceeași vârstă
au posibilitatea de a stabili contacte
(Loeber și Hay, 1997). În aceste condiții,
prezintă comportamente sociale similare, în acest fel
socialedoar cu cei care
comportamentulsocial dezadaptativ (Cairn și colab., 1997). Acest
întărindu-se
areo importanțătot mai mare deoarece copiii se formează având ca și grup
aspect
de prieteni și nu familia.
dereferințăgrupul
psihologiceale învățării. Efectul factorilorsociali au la bază principiile
principiile
ale învățării.Este vorba în special de întăriri pozitive și negative, de
psihologice
acceptareacomportamentelorinadecvate și de învățarea prin modelare.
Administrareaîntăririlepozitiveși negative depind de competențele educaționale
și educatorilorși de contactulcu grupul de copii de aceeași vârstă.
alepărinților
Abuzurilefizice susțin imitarea comportamentelor agresive. Tolerarea
agresive, realizată printre altele prin monitorizare deficitară
comportamentelor
contribuie
la achiziționareași menținerea acestor comportamente. În consecință,
În
dezvoltarea
comportamentelor agresive ținem cont de patru principii ale învățării.
Întăriri
pozitive.
O întărire
pozitivăa comportamentului agresiv este de exemplu
atingereaunuiscop prin intermediulacestuia. Cu
turi,bătăi,mușcături,etc.) copilul alte cuvinte prin agresivitate (cer-
obține efectul dorit, de exemplu i se îndeplinește

63
 o dorințăsau își impunepunctulde vedere. O altă modalitate
vine din partea grupului de copii în care agresivitatea este este întărirea
percepută care
ș erea socială
grupul de copii de aceeași vârstă are un impact
comportamenteloragresive decât „pedepsele” profesorilor mai nemijlocită
mare din'
sau ale
agresiv al unui copil furios poate fi întărit pozitiv și prin părinților.
manifestarea Atacul
suferinței experiențiate de victimă. durerii
întăriri negative. întărirea negativă a comportamentului Și a
agresiv
cerea sau depășirea unei situații amenințătoare sau presupune
neplăcute prin
comportamentuluiagresiv. Acest lucru poate însemna de intermediul
exemplu
conflict real sau imaginar prin ripostare (lovește copilul care încheiereaunui
l-a atacat).
amenințarea este îndepărtată,ceea ce are un efect de întărire în acestfel
exemplu este reducerea tensiunii experiențiateca fiind negativă.
neplăcută, de un alt
durerea, teama printr-o izbucnire de furie manifestată prin exemplu
țipete și distrugere
obiecte. De exemplu copilul reușește să obțină din partea de
mamei o amânare
realizării sarcinilor școlare prin țipeteși prin aruncarea lucrurilor. a
Tolerare și ignorare. Tolerarea comportamenteloragresive se
referă la faptulcă
profesorii, părinții și alți adulți observă comportamentulagresiv
fără a lua măsuri.
Acest lucru are efect de întărire a comportamentuluideoarece:
> atitudinea tolerantă manifestată este un acord tăcut față de
comportamentul
agresiv;
copii simt că sunt stăpâni pe situație sau asupra altora, atunci
când Ii se
tolerează comportamentulagresiv;
în final, tolerarea înseamnă lipsa unei consecințe negative a comportamentului
agresiv.
Motivele pentru care adulții adoptă o atitudine tolerantă sunt diverse: se simt
suprasolicitați,neputincioși,se bucură pe ascuns de această tendințăagresivă,
aprobă violența în general sau sunt pur și simplu dezinteresați și iresponsabili.
Toleranța descrisă anterior se deosebește de ignorarea agresivității.În cazul
ignorării copilul observă că acest comportamentnu este dorit și nu este acceptat.
Copilul nu-și atinge scopul prin intermediul acestuia, astfel agresivitatea nu arenici
un efect. În acest fel, prin țipete și prin plânsete el nu mai reușește să-și atingă
scopurile, nu va primi de exemplu jucăria pe care a văzut-o în vitrină.Adultulnuse
mai lasă provocat de comportamentul copilului, reducându-se astfel
comportamentulagresiv.
ca
Dar pentru ca ignorarea comportamentuluisă aibă succes, este important
stabilirea
acest comportamentagresiv să nu fie atât de sever încât să impună orice
nu
obligatoriea unor limite sau adoptarea unor atitudini ferme, deoarece
comportamentul
comportamentagresiv poate fi ignorat. Dacă un adult ignoră
care trebuie
agresiv și copilul abordează un comportamentagresiv mai grav pentruinterpretează
intervenit prin aplicarea unor consecințe negative, copilul nu ignorarea
adultuluica și ignorare,ci ca și tolerare,În consecință
comportamentul
duce la stabilizarea și la întărirea comportamentuluiagresiv.

64
 Învățarea poate fi făcută și prin modelare, deci prin
învățare prin modelare.
comportamentele observate”la adulți sau la cei de aceeași vârstă. Unul dintre cei
cercetători în domeniul agresivității este psihologul american Albert
maicunoscuți
consideră că o serie de principiide învățare, în special de
Bandura(1979), care
de achiziționarea comportamentuluiagresiv. O deose-
modelare,sunt responsabile
învățarea prin Întăriri și cea prin modelare este aceea că în
biresemnificativăîntre
comportamentele complexe pot fi învățate prin observarea lor și a
cazulmodelării,
de care acestea beneficiază. Nu este necesară exersarea fiecărui pas al
întăririi
comportamentului, iar învățarea este mai economică. Totuși, manifestarea unui
depinde de consecințele expectate ale
comportamentÎnvățat prin modelare
comportamentului în cauză. Dacă este foarte probabil ca el să fie urmat de o
probabil să fie adoptat. De asemenea, în
pedeapsă,atunci este mai puțin
îl joacă abilitatea și motivația de
manifestareaagresivității un rol important
autocontrol.

65
 4 Elaborarea training-ului 31

4.1 Premise

Acest training propune mai multe metode pentru

r
agresiv. Modalitateade lucru propusă de noi se bazează
pe următoarele
construirea relație terapeutice;
elemente•
modificarea comportamentală în cazul copilului,
în special
percepțieși de rol; prin
jocuri
> consiliereafamilială și a părinților. de de

Training compact
În cazul training-uluicu copiii agresivi este vorba de o metodăb
învățării. Descriem metoda ca și trainig compact orientat spre
scop, pentru scurtâ
specifica în acest fel principiul global al terapiei. de adiacente
bilitățile
Definitie
Prin termenul de training compact se înțelege o metodă prin care se încearcă financia
obținerea unor modificări clare la copiii agresivi și la familiile lor,într-uninterval vedere
de
redus de timp.
nai acceSlt

Până acum am prezentat felul În care este definită agresivitateași cumse ajunge g;łgi.
la o manifestare agresivă. În continuare vom prezenta un modelal modificării
comportamentuluiagresiv, vom extrage și prezenta elemente cheie ale intervenție
și acele manifestări comportamentale care pot fi reduse prin training.
pecare h$mentulagresiv:
Ne vom concentra În special asupra Întrebărilor referitoarela principiile
trebuiesă se bazeze construcția comportamentuluinon-agresiv alternativ. în acest șimodalitățile de intervenție
moment facem referire la principiile Învățării sociale ale lui Bandura, pe carese pot
baza atât dezvoltarea comportamentului agresiv (vezi subcapitolul 3,2), câtși
modificarea acestuia. Înainte de aceasta vom prezenta câteva elementede bază intoduceun concept mai larg pet
pentru strategia noastră de lucru, fiind explicate avantajele proceduriibazate pe dincare pot fi desprins
principiile învățării.
dea
Procedură cu un scop bine delimitat. Un element importanteste acela
de
scurtă
rezolva problemele copilului și ale familiei sale într-o perioadă cât mai
noi
Copilul prelucrează diferite materiale Împreună cu terapeutul și exersează
caresă-i
comportamenteîntr-un grup de copii, Terapeutul trebuie să aibă abilități
pe

66
 permităconstruirea unei relații terapeutice
bazate pe încredere
(Peterrnann,1996b
Ierarhia solicitărilor. Metoda noastră
implică
familieiacestea pot fi rezolvate cu asistență. anumite sarcini adresate copiluluiși
copilulși familia sa dobândesc noi abilități. Solicitărilesporesc pe
Intervenția este ierarhizată, măsură ce
organizate și se succed după gradul de etapele sunt
dificultate.
În acest fel se obține o
pot fi prezentate minim 6 motive pentru
realizarea unui trainingcompact,
cum a propus (Petermann, 2003).' așa
(1) din motive etice, nu vom lăsa copilul să fie afectat o perioadă
tulburare comportamentală, deoarece succesul timpuriu îndelungatăde o
al terapieiare efecte
pozitive asupra dezvoltării ulterioare;
(2) o tulburare comportamentală de durată duce la deficite semnificative
în
dezvoltarea psihosocială și performanța cognitivă;
(3) cu cât tulburarea comportamentală se manifestă mai devreme și este mai
îndelungată, cu atât este mai marcantă și implică mai multe consecințe
negative asupra dezvoltării copilului, frecvent efectele se prelungesc până în
adolescență când intervenția este mai dificilă;
(4) dacă efectele pozitive apar la un interval mai mare de la intervențieeste dificil
de stabilit o relație între progresele realizate și intervenție; se știe că
problemele comportamentale ale copiilor se pot ameliora datorită unor condiții
prielnice, de aceea monitorizarea efectelor intervenției și explicarea
rezultatelor este mai ușoară în cazul unei intervențiide scurtă durată;
5) părințiisunt mai motivați să se implice într-o intervenție de scurtă durată,
deoarece pot aprecia mai ușor timpulnecesar și responsabilitățileadiacente
care le revin, lucru valabil și în cazul copiilor;
6) o intervențiede scurtă durată este mai accesibilă din punct de vedere financiar
decât una de mai mulți ani.

4.2 Comportamentul agresiv:

modelul procesual și modalitățilede intervenție
concept mai larg pentru
Modelulprocesual al lui Kaufmann (1965) introduce un în mod
care pot fi desprinse
scriereacomportamentului agresiv într-o situație din
mijlocitetapele intervenției.
agresiv
4.2.1 Mode/u/procesua/ a/ componamentu/ui
elaborat de Kaufmann

1 tezelelui Kaufmann se bazează pe conceptul teoretic de învățare al

lui Buss
a agresivității,
61). Buss (1961) pornește întâi de la o încadrare situațională
 care cuprinde cantitatea reală de furie a unei persoane,
persoană le manifestă, respectiv condițiile externe ca gălăgia,atacurilepe
st Care
În plus, în manifestarea agresivității un rol importantîl au ex resuł,căldura
de până atunci, reprezentarea normelor culturale și aspectperiențele de etc
ele
de
Acești factori globali influențează procesul decizional care învățare

Procesul decizional conduc personalitate

(vezi figura 3). care are loc între la
agresivitate
comportament ca fiind agresiv și reacția agresivă, se
desfășoară
Figura 3 integrează condițiile situaționale și factorii globali
propuși
foarte
și factorii declanșatori ai comportamentului agresiv ai lui Kaufmann de Buss
(1965)

Factori furie, atacuri, zgomot,

căldură,stres
situaționali

Factori experiențe de învățare,

normeculturale
globali aspecte de personalitate

perceperea unui comportament ca fiind

amenintător
Factori
selecția obișnuită a unei modalități
declanșatori
comportamentale

potențialul de inhibiție
Comportament
agresiv
consecințe
evaluarea posibilelor

după Buss (1961)și Kaufmann

Figura 3 Factorii declanșatori ai comportamentului agresiv
(1965)

68
 proces decizional se parcurg patru etape:
(1965), în acest
Kaufmann
și impactul obișnuinței;
IUI
potrivit
percepția;comportamentelor
(1) selecția
de inhibiție; posibilelor consecințe.
capacitatea evaluarea
și ele propun o serie de factori
anticiparea parcu rsă în mod inconștient,
etapă
este
Fiecare etap ă va fi discutată
detaliat în continuare.
Fiecare ai agresivității.
declanșatori
al
decizia asupra caracterului amenințător sau neamenințător
implică
primaetapă
evenimentului. situații ca fiind mult mai amenințătoare decât copiii non-
unele
experiențiază situațiile ambigue sunt evaluate de către copiii agresivi ca fiind
în special
agresivi.
amenintătoare.
comportamentelor și impactul obișnuinței
Selecția
Etapa2: evenimenta fost perceput ca amenințător,în a doua etapă se decide
Dupăce un reacționa la el. Astfel, dacă este perceput ca amenințătorse
se va
felulîn care prin evitare, printr-un comportament adecvat sau prin unul
fie
poatereacționa selectată în funcție de modalitățilecomportamentale exersate
agresiv.Reacția va fi
prin repetarea lor frecventă (obișnuințe). În cazul copiilor agresivi,
și automatizate
câtcopilula fost mai obișnuit să reacționeze cu agresivitate până în prezent, cu
cu
este mai probabil ca el să reacționeze astfel și în situațiile viitoare. Selecția
atât
facilitată de felul în care copilul percepe în mod obișnuit
uneianumitereacții este sau
Astfel,în această etapă se decide: „Cum vreau să reacționez: agresiv
situațiile.
non-agresiv?”.

Etapa3: Capacitatea de inhibiție

înaceastăetapăse ia decizia mai generală cu privire la manifestarea comporta-
mentului selectat. Această decizie este puternic influențată de experiențele de
învățaredin trecut, consecințele experiențiate timpuriu au un rol decisiv. De
exemplu, dacă comportamenteleagresive au fost mereu pedepsite posibilitatea
manifestăriilor va produce teamă, comportamentul fiind constrâns de teama
resimțită. Dacă manifestările agresive nu au fost relaționate cu experiențe
neplăcute sau dacă efectele comportamentuluiagresiv au avut un impact mai mare
decâtconsecințelenegative care le-au urmat, inhibiția este foarte redusă sau
lipsește,
și se trece la următoarea etapă. Această decizie este luată foarte rapid și
nuesteperceputăca
fiind conștientă și planificată.
Destulde frecvent sentimentele de
timpce impulsurile furie la copiii agresivi nu sunt inhibate, În
comportamentale non-agresive sunt blocate, deoarece sunt
experiențiate ca ineficiente, numai comportamentele
eficiente agresive au consecințe
(„oricumnimeni nu mă ascultă
dacă nu țip și dacă nu mă răstesc la ei!”

69
 sau „dacă ripostez atunci o să mă lase în pace!”);
în această etapă
se decide.
Etapa 4: Anticiparea și evaluarea posibilelor consecințe.
anterioară s-a decis asupra manifestăriicomportamentului După ce în etapa
etapă se ia o decizie orientatăspre situație.în acest momentagresiv, în
această
consecințele comportamentuluiales. Pentru luarea acestei decizii sunt verificate
posibilele reacții ale mediului la comportamentulcare va fi sunt considerate
important cât de rapid sunt aplicate consecințele negative. Demanifestat.Este
agresivi iau de obicei în considerare doar consecințele exemplu, copiii
imediate
comportamentului. Ei nu țin cont de consecințele pe termen
lung.
consecințele imediate sunt pozitive, ele facilitează manifestarea Dacă
comportament negative pe termen
acestui
pe viitor. Consecințele lung sunt ineficiente.
Trebuie să atragem atenția asupra faptuluică În general copiii au dificultăți
în
anticiparea consecințelor comportamentale. Această competență ține de
dezvoltarea cognitivă. Copiii sub IO ani nu pot să aprecieze consecințelepe
termen lung ale comportamentuluipropriu.

În această etapă se ia o decizie situațională,dacă comportamentulva fi manifestat

sau nu. Dacă decizia este „da", comportamentalva fi În mod sigur manifestat.
După cum am văzut, potrivitlui Kaufmann (1965) sunt parcurse mai multeetape
decizionale între evenimentul extern și manifestarea comportamentală. În fiecare
etapă se analizează condițiilede manifestarea comportamentului.Până acum,
acest model a fost descris ca o succesiune de etape. Dar ce se petrece când într-o
etapă se ia decizia „Nu, comportamentul nu va fi manifestat!"?
Acest lucru trebuie concretizat. Să pornim așa:
un eveniment este perceput ca fiind amenințător (etapa 1);
este selectat impulsul comportamental„să reacționez prin agresivitate fizică"
(de exemplu să lovesc) (etapa 2);
acest impuls este blocat în etapa 3 și se ia decizia „Stop! Nu manifesta
comportamentul!"
În acest caz decizia este reluată și trecută prin etapele precedente. În acest fel se
realiză reevaluarea evenimentului,pentru a vedea dacă este cu adevărat
amenințătorsau nu (etapa 1). Probabil că în etapa a doua este selectat un nou
comportament.De exemplu, ar putea fi selectată ca și modalitate comportamentală
„agresivitateaverbală"(insulta).Dacă acest lucru nu declanșează În etapa a 3-a o
inhibiție și nu sunt anticipate consecințe negative, atunci comportamentul este
manifestat.Este posibil ca această nouă decizie să fie luată în oricare dintre
etapele procesului decizional (vezi figura 4).
Menținerea comportamentului agresiv. Cu ajutorul modelului procesual al lui
Kaufmann (1965) pot fi explicate adiacent și o serie de principii de menținerea
comportamentuluiagresiv: de exemplu, manifestarea comportamentului agresiv
poate fi experiențiată ca fiind eliberatoare, deoarece impulsul de inhibiție
pentru aceste manifestări este redus. Copilul se
simte eliberat deoarece anxietatea

70
71
 resimțită datorită amenințării percepute scade ca intensitat
e
comportamentului agresiv (vezi figura 1). În acest fel apare o prin manifestar
eliberare
și psihică, care are efect de întărire negativă, deci prin
aversive (CI C = condiție). eliminareaunei
emoțională
condiții
Efectul pozitiv din punct de vedere al copilului poate fi acela că
„este lăsat
de către ceilalți, ei manifestând respect sau chiar teamă față în
de
impună un punct de vedere sau să obțină un avantaj sau unel, reușind
câștig. Aceste
consecințe acționează ca întăriri pozitive și stabilizează comportamentul.
tipuri de întăriri mențin comportamentul agresiv, fiind evaluate de Ambele
copil în termeni

4.2.2 Elementele suplimentare ale unei intervenții

Modelul procesual oferă posibilitatea identificării etapei în care apar erori

de
decizie. Cunoașterea acestor erori este necesară training-ului care vizează
reducerea comportamentului agresiv. În principiu modificarea poate fi realizatăîn
toate etapele, dar intervențiacare vizează prima etapă are cel mai mare efect.în
figura 4 este prezentat pe de o parte procesul cu cele 4 etape, iar paralelposibile
modalități de intervenția care derivă din model. În subcapitolul 4.3 se vor discuta
detaliataceste obiective, pe baza modelului lui Kaufmann (1965), fiind relaționate
cu factoriicauzali de ordin psihic (vezi subcapitolul 3.2).

4.3 Scopuri terapeutice

Nu poate fi contrazis faptul că un comportamentagresiv are consecințe negative

asupra dezvoltării copilului. Deficitele comportamentelor sociale sunt relaționate
cu
agresivitatea. Copilul nu mai este capabil de relaționare și comunicarenon.
agresivă. Consecința este aceea că ei trăiesc izolați din punct de vederesocial,
inițierea contactului este destul de rară, și cel mai frecvent se realizează într-o
manieră inadecvată, stângace sau agresivă. Izolarea poate semnifica
autodepreciere, nu se mai dezvoltă un repertoriu comportamental diferențiat,
adecvat situației,
De aceea nu este suficientsă reducem comportamentul agresiv,
deoarece ar duce la un deficit comportamental și mai mare și ar avea ca și
consecință neajutorarea.

Obiectivulprocedurilor este oferirea unor comportamente alternative.

Dezvoltarea competențelor sociale face inutilcomportamentul agresiv,
deoarece permit satisfacerea nevoilor din sfera relațiilor umane, de exemplu
nevoia de relaționare, de apropiere, de recunoaștere sau de autoconfirmare.

72
 fi structuratîn relație cu modelul lui Kaufmann (1965),
țintă poate se poate realiza o delimitare eficientă (vezi
ođamentul etapelor modelului
comp succesiunii
baza
pe 4).
figura
terapeutice
intervențiilor a relaxării;
obiectivele inducerea liniștii și
premisă: (etapa 1);
cași diferențiată la comportamentul agresiv
percepție în mod adecvat ca și alternativă
autoafirmare
comportament de ajutorare ca și alternative comportamentale,
cooperare și 3);
agresivității (etapa
inhibarea inhibarea agresivității (etapa 3) și
ca și etapă în
autocontrol reevaluarii consecințelor propriului comportament din
în sensul
empatia celorlalți (etapa 4).
perspectiva
reducerea comportamentului agresiv prin
etapelor presupune
succesiunea
de cooperare și
comportamente
importantă este percepția pe care o are copilul asupra situației și un
0 premisă
și
liniște relaxare. Nevoia de a reacționa agresiv este redusă prin oferirea
de
minim dezirabile social.
de afirmare
unormodalități

Linișteși relaxare subcapitolele 1.5, 3.2 și 3.3 a devenit destul de clar faptul că
înprezentările din
comportamentuluiagresiv presupune o evoluție de durată și este
dezvoltarea
cu deficitespecifice În percepție.
relaționată
Agresivitateși hiperchinezie. Dacă dezvoltarea comportamentuluiagresiv debu-
teazăla o vârstă timpurie, există o foarte mare probabilitate ca acesta să se
prelungească până la maturitate.Din acest motiv, în cazul agresivității este vorba
deoproblemă stabilăpe tot parcursul vieții, din care se pot dezvolta alte tulburări
șiprobleme la vârsta adolescenței și la vârsta adultă. O tulburare agresivă este
frecventde o tulburare hiperchinetică, care precede comportamentul
însoțită
agresiv.în cadrul studiilor longitudinale a putut fi demonstrat că tulburările
comportamentale
se diferențiazăpe parcursul dezvoltării lor (Reid și colab., 2002).
0 tulburare
apărutătimpuriu pe parcursul evoluției se menține dacă ulterior apar și
altele,
Astfel,o dată cu înaintarea în vârstă se observă o creștere a numărului de
problememanifestate(Scheithauer și Petermann, 2002), de aceea copiii agresivi
careau manifestatde timpuriu tulburări
comportamentale prezintă frecvent și
simptomede hiperactivitate,neatenție și impulsivitate.
implicarea Aceste probleme reduc
lor eficientă în procesul
terapeutic, o tulburare hiperchinetică adiacentă
îngreuneazăintervenția.

73
Agresivitatea și încordarea. Prelucrareadeficitarăa informațiilor
Social—COgnitive
are consecințe majore în cazul copiilor agresivi. Ei se așteaptă la mai multe
mente amenințătoare comparativ cu ceilalți copii de aceeași vârstă.
Aceste
expectanțe necesită o atenție specifică, copiii scanează mediul în căutarea
stimulilor amenințători, provocatori. Dacă au și un comportament agresiv
motivat
de teamă (vezi subcapitolul 1.2) vor fi mai tensionați, manifestând o neliniște
motorie crescută și o reducere a câmpului atențional față de alte stimulări,de
exemplu stimulii relaționați cu sarcinile pe care le au de Îndeplinit.
Problematica comportamentală descrisă indică faptul că acești copii au nevoie
de o anumită „pregătire", pentru a putea desfășura cu succes intervenția.Din acest
motiv a fost dezvoltat un „ritual de pregătire” pentru ședințele terapeutice,care
constă în utilizarea unei metode de relaxare. În acest caz este vorba de așa.
numitele Povești ale Căpitanului Nemo, care presupun o combinație a
instrucțiunilorde relaxare imaginative și cognitive (Petermann, U., 2004a, 2004b).

Metodede relaxare prin imagerie

Această metodă presupune includerea în exercițiile de relaxare a unor
reprezentări sub formă de imagini. O astfel de metodă sunt Poveștile Căpitanului
Nemo. Aceste povești sunt concepute ca și povestiri, în ele fiind integrate
exercițiile de greutate și de căldură, elemente ale training-ului autogen și
instrucțiunide relaxare cognitivă. Tehnicile imaginative sunt foarte potrivite
pentrucopii, deoarece:
> solicită destul de puțin concentrarea;
jocurilor;
> se adresează fanteziilorzilnice pe care le au în cadrul
> sunt foarte atractive.

Consecințele relaxării
comportamental.
Relaxarea implică efecte pozitive la nivel fizic, psihic și
următoarele5 reacții.
Reacții fizice. Indiciile importanteale relaxării fizice sunt
scheletice.
(1) Modificări neuromusculare: amorțireamusculaturii
ce duc la o senzație
(2) Modificări cardiovasculare: lărgirea vaselor capilare
pozitiv prin
de căldură; starea de încordare vegetativă este influențată
reducerea pulsului și prin scăderea tensiunii arteriale.
superficială; scade
(3) Modificări respiratorii: respirația devine uniformă,
frecvența respiratorie și cantitatea de aer inspirat/expirat.
a pielii.
(4) Modificări electrodermale: scade astfel conductanța electrică
apar la nivelul
(5) Modificări ale sistemului nervos central: în cadrul relaxării
relaxării.
activitățiielectrice a creierului mai multe unde alpha, semne ale
stau
Consecințele relaxării psihice. La baza acestor modificări fiziologice
fi
reacțiileemoționale,mai ales cele negative ca furia și teama, care pot
selectivă, iar
eliminatemult mai greu. Modificărilecognitive îmbunătățesc atenția
motorie,
nivelulde activitateal persoanei relaxate scade, în principal neliniștea

74
 de relaxare pot fi reduse tensiunea și încordarea, oarecum
ce are un efect pozitiv asupra activitățilorulterioare.

diferențiată diferite momente importanța abilității de percepție dife-

percepția ionat în
am menț adecvat (vezi subcapitolele 3.2, 3.3, 4.2). Per-
acum rtamentUlUisocial
acuri și nu încercări de apropiere
miș
sau vătămări nu pot diferenția între comportamentele
dicii
unor preJu
în cazul și cele neintenționate.
un comportament este sau nu
intenționateagresiv i nu știu În ce situație
copiii abilitatea de percepție a copiilor
Frecvent, cum sugerează și exemplele,
După diferențiată (Petermann, 2000).
adecvat. îmbunătățită,deci
trebuie obiectiv al training-ului vizează diferențierea
stimulilor. primul
Diferențierea
poate fi descrisă și ca abilitate de discriminare. copiii agresivi
care
stimulilor, interpretezecorect și să ierarhizeze indiciile și semnele unei
să învețesă
trebuie
sociale.Nu trebuie s
situații
învețe să diferențieze între situațiile amenințătoare și cele
trebuiesă
este diferențierea reacțiilor. Dintr-o
reacțiilor. Un al doilea obiectiv
neamenințătoare.
Diferențierea
de
posibilități reacție trebuie selectată cea care este adecvată situației.
mulțimede
copilvreasă se joace cu jucăria altuia, el poate să-i ia jucăria cu forța sau
Cândun
jucăria. De asemenea, el poate să se retragă trist
laacelcopilsă-i dea
strige Împrumute și lui jucăria. Dar în
supăratîntr-uncolț, rugându-l pe celălalt să-i
participa la joc sau poate să aștepte până
timpel poateÎntrebadacă poate
același
jocul.
cžndceilalțicopii termină
Repertoriucomportamentaldiferențiat. Copiii agresivi trebuie să Învețe să
stimuli,reacții și modalități comportamentale, precum și consecințele
dferențieze
Trebuie
lor. să li se explice care este relația și în ce ordine au loc stimularea,
și consecințele.O percepție diferențiată determină declanșarea unei
reacția
anumite
reacțiila o anumităstimulare. O premisă relevantă în acest sens este unui
repertoriu
comportamental care să permită reacția adecvată la solicitare. Această
abilitate
dediferențiere poate fi învățată cu ajutorul unui așa-numit training de
dscriminare
și poatefi întărităîn mod țintit (vezi și secțiunile 5.5 până la 5.9).
k,eastžabilitatepermite diferențierea
comportamentală. Achiziționarea prin
modelare
a unor comportamente adecvate poate fi obținută doar prin
%noașterea
diferențelor.
Din acest motiv percepția diferențiată este necesară
(Bandura,
1989).
Opercepție
diferențiatăpresupuneobservarea exactă a situației, în acest fel în
žmpul
perceptiv
intră și stimulii non-amenințători care
importament reduc necesitatea unui
agresiv,copilulpoate verifica
saunu.Aceste dacă există în mod real un eveniment
modificărila nivelul primei etape a modelului procesual

75
al lui Kaufmann (1965, vezi figura 4) are consecințe asupra etapelor
cons
Pentru selectarea comportamentuluidin etapa 2 este necesar un com
social diferențiat, care să vizeze o autoafirmare adecvată
comportamentde cooperare. În continuare ne vom ocupa de Și un
-autoafirm
are

Autoafirmarea adecvată
Până ecum am discutat doar despre consecințele negative ale agres
Efectele negative sunt doar o fațetă, de aceea trebuie discutate și cele pozifrv,e'
este vorba de autoafirmare.Cu ajutorulacestor comportamentecopilulpoate
impună interesele și sž-și atingă obiectivele.Aceste comportamenteagresive
utile în afirmare și apărarea propriilorinterese. În unele cazuri
agresiv al copiilor este necesar și vis a vis de părinți, pentru a-și câșița
independența sau pentru a se putea impune.
Forme adecvate de autoafirmare. Pot apărea următoarele situațiiîn care să
necesarž afirmareacopiilorși a adolescenților:
dorința de a fi independenți într-un domeniu de viață;
> asigurarea unui echilibru între responsabilități și drepturi în cadrul familiei;
impunerea unor cerințe adecvate în familie, în concordanță cu grupa de vârstă
și timpul liber;
apărarea unui punct de vedere și manifestarea unor critici adecvate;
furieîn cadrul conflictelor,fără vătămarea altora și a obiectelor;
concurențž loia!ž.
Între formele poziăe și cele negative de agresivitate există o diferențăla niveul
intensitățiicomportamentului,cât și în intenție.Autoapărarea înseamnă în primul
rând sectarea dintr-un repertoriu de comportamente pe acela care satisfacecel
mai bine propriile nevoi și care limitează nevoile altora. Acest lucru includetoate
formele de impunere non-egresîvž. Agresivitatea pozitivă din cadrul autoapărări
variezž ca și cantitate și intensitate proporțional cu amenințarea.Acest
comportament servește în primul rând protecției propriei persoane sau a
proprietății.
Forme negative de autoafirmare. Formele negative pot fi recunoscute
următoarele indicti:
repertoriucomportamental restrâns;
agresivitatea masivă în conflicte reale sau percepute;
căi prestabilitede rezolvare a conflictelor;
este pus la dispoziție doar comportamentul agresiv;
urmărirea permanentž a propriilorinterese, chiar în dauna altor persoane.
sunt
Autoafirmarea adecvată se caracterizează prin faptul că propriile beneficii
puse în relație cu consecințele negative pe care le vor avea celatți în
Comportamentul agresiv este suprimat atunci când ceilalți sunt prejudiciați, caz
care se caută o altă modalitatede afirmare, cu mai puține consecințe negative
pentru ceilalți. Autoafirmarea adecvată poate fi exersată prin jocuri de rol.

76
 nt de ajutorare. Pe lângă autoapărarea adecvată sunt
cooperare și ajutorare. Aceste manifestări sunt

ele sunt foarte importante și pentru relaționarea socială

Deasemenea,
și „comportamentul
de ajutorare” sunt de fapt ceea ce
prosoc
Eisenberg, 1988).
comportament
polt
(Millerși

un comportament voluntar, în folosul celorlalți,

prosocial este comportamenteste realizat
comportamentulo recompensă externă. Acest
fărăa aștepta(aItruism) fie are la bază o dorință de compensare. S-a
realizat inițiativă prosocial la copiilor este motivată de
proprie
din manifestarea comportamentului
că similară în care au nevoie de ajutor acesta să le fie
stabilit într-o situație
ca
speranța
acordat.

comportamentului prosocial se face diferența între comportamentul

de cooperare (Ca
și
altruist
cel
se man ifestă atunci când sunt ajutați oameni care se află
altruist
Comportamentul
în cazul cooperării este vorba de recunoașterea solicitării
dificile. încercarea de soluționare a problemelor împreună
ceilalțiși de
decătre comportamentului de cooperare sunt importante
pentruexersarea
elemente:
comportamentul de cooperare
nei multe
unei recompenseeste decisivă, deși
expectanța
și spre responsabilitățile sociale, implicarea manifestată nu poate
esteorientat
beneficiu țintit;
în totalitatede un
fiechivalată sociale (simpatie, laudă,
comportamentul de cooperare depinde de Întăririle
recunoaștere);
dificilă;
negativecu ceilalți pot face cooperarea mai
experiențele
comportamentul de cooperare.
dea ieși din izolare socială facilitează
nevoia
ceea ce
o mai mare disponibilitate spre cooperare decât băieții,
prezintă
Fetele
Zefl explicatparțialprin educația diferențiatăÎn funcție de sex pe care o fac
Pentru
;žflnții, stabilizareacomportamentuluide cooperare un rol important îl are
de întăriri, alături de întăririle administrate de ceilalți.
autoadministrarea
poateconsta în sentimentulcă a făcut o faptă bună, sentiment
Zointźrirea
ns)nutprintrealtele de reacțiile pozitive ale partenerului (de exemplu
Tportament prietenos).În acest fel se dezvoltă sentimentele de empatie și de
Ia cel care oferă ajutor. Odată cu sentimentele pozitive crește și
Viabilitatea
demanifestare a comportamentelorde cooperare și de ajutorare în
h'ąileulterioare.
în mod invers, competițiile și stresul împiedică manifestarea
%ȚP0rtarnentelor
de cooperareși de ajutorare. Concluziile empirice susțin că
potfi îmbunătățiteprin jocuri de rol (Walley, 1993).

77
 Autocontrol
Chiar dacă copiilor le sunt prezentatecomportamente alternative
pentru
conflictelorși sunt motivați să le exerseze, totuși ei nu le manifest ă. rezolvarea
învățat cum să influențeze impulsurile agresive puternice și cu unii copii
capacitateade inhibiție.Abilitateade a se distrage intenționatde m să-Și nuau
la dezvolte
reprezintăun alt obiectiv care va fi discutat alături de conceptul
de „autocontrop
capacitatea de inhibițiea comportamentuluiagresiv (etapa a 3-a aKaufmann,
196$
4). în acest context prin termenul de autocontrolnu ne referim
specifică de influențarea impulsurilor,ci la abilitateade a la o tehnică
manipula
se referă la o bine
relaxată și liniștită față de conflicte. în plus, autocontrolul implică atitudine
evenimentelor care pot duce la conflict sau care duc la percepția exactă
conflict. La fel
importantă este și observarea exactă a propriei persoane. de
Definitoriu
aplicarea practică a acestui obiectiv este succesul cu care un copil pentru
oprească comportamenteleimpulsive obișnuite sau să le amâne reușește
(Etscheidt,1991.
Teoria învățării vede autocontrolulca pe un proces motivațional,
pentru manifestarea comportamentului pozitiv (Bandura, 1989). definitoriu
Autocontrolulse
obține prin diferite forme de autoreglare. În Capitolul 4.4.2 sunt
prezentatedouă
proceduri de autoreglare: autoîntărirea și autoverbalizarea. Deoarece
aici sunt
prezentate și rezultate empirice, nu vom mai discuta despre
necesitatea
autocontroluluipentru reducerea comportamentuluiagresiv (vezi și Rothenberger
și Schmidt, 2000; Scheithauer și Petermann, 2002).
Empatie
A șaselea obiectiv al intervențieivizează a patra etapă a modeluluilui Kaufmann
(1965, vezi figura 4), mai exact „predicția și evaluarea consecințelor".Prezentările
care urmează se referă la un caz special al acestei etape, mai exact la predicțiile
interne și la interesul față de victimele comportamentuluiagresiv (Baron, 1983;
Millerși Eisenberg, 1988). Este vorba de empatie, o componentăemoțională și
cognitivă. Aspectul emoțional al empatiei se referă la compasiunea pentruceilalți,
iar componenta cognitivă are în vedere înțelegerea perspectivei celuilalt,
identificareacu persoana în cauză. Miller și Eisenberg (1988) au constatatcă
raportareacrescută la propria persoană și simpatia față de agresivitatecorelează
puternic cu o capacitate redusă de empatie.
Abilitatea de preluare a rolurilor. Pentru a putea vedea perspectivaaltei
persoane este necesară abilitatea de preluare a rolurilor și capacitateade a
recunoaște intențiile lor. Abilitatea de preluare a rolurilor înseamnă identificarecu
alte persoane, evaluarea situației din perspectiva acesteia. Numai această
identificare nu facilitează comportamentul de ajutorare. Un exemplu în acest sens:
fi
empatia poate să faciliteze un comportament agresiv eficient și țintitdeoarecepot
ce
foarte bine prezise sentimentele și comportamentele unei persoane; ceea
se
permite un comportament agresiv mai „eficient". Comportamentul de ajutorare

78
 pentru cel care are nevoie de ajutor,
există empatie
doarcând
de victimei. Prin comportamentul de
manifesta reducerea suferinței
sentimentul
(Mehrabian, 1997; Menpsini
apare scop îngre unată și chiar redusă
este
agresivitatea
copiluluiconsideră că empatia este
tiiîn psihologia
specialiș părinților, că la băieți este mai
Ie educaționale ale
$ COMPOrtamentecă nu este stimulată de condițiile de concurență, dar
fete,
decâtla jocuride rol.Creșterea empatie se face prin implicarea
prin
de
iar prin c În capitolele cu aplicații practice
poaîn intervenție, (agresiv).
concurențial
amentului desc ris felul în care poate fi exersată empatia prin jocuri
d este premisă pentru reducerea comportamentului
6 și 7) obține o
5,
ppito'ele se poate
cum
rolși empatie indică faptul că reducerea agresivității la
la
tgresiV. referitoare se mod ifică condițiile familiale. Astfel, unele obiective
Rezultatele doar dacă
posibilă realizate doar prin influențarea interacțiunilor familiale, a
pot fi timpul liber al familiei, precum și prin reducerea
intervențieisociale ș i din familie. Acest lucru va fi
sodamentelor și a formelorde întărire greșite din
educaționale
în capitolul 7.
maidetaliat

Aspecteteoretice ale abordării terapeutice

4.4
socială”
„învățare este strâns legat de numele lui Albert Bandura.
de pe bază de reprezentare; la baza
socialăse înțelegeÎnvățarea
directă. Comportamentul este învățat
deînvățarenu stă experiența
proces
manifestărilor comportamentale ale unei
prinobservareași imitarea
mult modelare, de Învățare
învățare prin
dinacestmotivse discută și despre
și de învățare prin observație.
Țimitare

4.4.1 Învățare socială

garea nuconstăîn simpla imitare, ea implică și procese de autoreglare.

socială
Tiha
concepută
deBanduraeste descrisă ca și teorie social-cognitivă a învățării
!ž'dura,
1989;
Petermann,1992; Petermann și Petermann, 2003b). Cu ajutorul
î#riisocialepotfi obținute trei efecte:
Dewoltarea
experiențelor
prin simpla observare și imitare. Este vorba de
învățarea
prinobservare care permite achiziționarea unor comportamente
noifźră
aparcurge
un proces de încercare și eroare.

79
(2) Accentuarea sau diminuarea comportamentului. Acest e
fect de
este obținut dacă observatorul vede felul în care este învățare
recompensat
pedeapsa sau
comportamentul învățat.
inhibă
(3) Activarea unui comportament de către anumite caracteristici
specifică când anume este adecvat un comportament (învă țintite
țare
în acest caz nu este achiziționatun nou comportament,ci discriminativă)
se învață
OPIllor agresivi
utilizarea
li se ofere suport, să învețe când și de ce sentimentelede trebuie
amenințareresimțite să
într-o anumită situație sunt false. Doar prin oferirea acestor
informațiipoatefi
Cum se desfășoară învățarea socială? Care sunt condițiile
și
constituie premisele? Bandura (1979, 1989) a menționat abilitățilecare
4 abilități care
(1) atenția;
(2) memoria;
(3) reproducerea motorie;
(4) motivația.
Aceste procese vor fi discutate în relație cu metoda noastră. Figura
5 prezintăo
clasificare.

Atentie
Înainte de a învăța un comportament prin observare, acesta
trebuie să fie
perceput. Premisele de bază pentruînvățarea prin observare este ca
obiectulsau
comportamentulsă intre în câmpul perceptiv și să i se acorde atenție.Apoi
trebuie
observatexact și precis ceea ce se întâmplă.Dacă vrem să-l Învățămpe
copilul
agresiv cum să se comporte adecvat Într-o situație, trebuie să-i arătăm mai
întâiîn
mod real care sunt posibilitățile de manifestare. Realizăm acest lucru prin
observarea situației împreună cu copilul (de exemplu Într-un film pe video) în care
este prezentat un copil care se comportă adecvat (acesta este modelul).Cu cât
copilul agresiv observă mai bine și este mai atent, cu atât există șanse pentruo
învățare eficientă. Atenția acordată unui eveniment depinde de câțiva factori,și
anume de:
> caracteristicile modelului;
de precizia și structurarea secvențelor comportamentale;
> de caracteristicile observatorului.
Comportamentul real sau simulat trebuie prezentat copilului agresiv într-un mod
concret, bine diferențiat,cu o complexitateadecvată. În acest fel se determină
creșterea atenției observatorului. Statusul modelului și gradul de dificultateal
comportamentului nu trebuie să fie inaccesibile copilului. Întăririle pe care le-a
primit anterior copilul influențează învățarea prin observare, astfel comportamentul
agresiv al copiilor este întărit negativ pe de o parte de atenția crescută din partea
familiei și a școlii, în timp ce comportamentuldezirabil nu este întăritîn mod

80
 25

Ν Ν

Ο c
t:
Φ ο
Φ >
E o

81
consecvent. Aceste efecte se adaugă factorilor descriși în capitolele
3.2 Și
implicați în percepția distorsionată a copiilor agresivi și influențează 33
alegerea
în continuare, copiii trebuie să fie activați și motivați pentru a
achiziționaun
comportament. O percepție pozitivă crește interesul copilului
față de noul
Bandura (1979) subliniază faptul că în general copiii agresivi care
nu
atenție acestor comportamente nu și-l pot modifica, această concluzie potaloca
obiectivului nostru terapeutic „percepție diferențiată", pe care corespunde
l-am derivatdin
modelul lui Kaufmann (1965).

Memorie
După ce este observat comportamentul dorit, el trebuie să fie reținutpentru
a
fi exersat ulterior. De multe ori, în cazul secvențelor comportamentale putea
complexe
copiii observă doar în linii mari ceea ce s-a petrecut; detaliile sunt
dificil
observat. Are loc o codare simbolică, în memorie nu se reține secvența exactăde
de
comportament, ci doar „transpunerea în cuvânt și semnificație”(are loc o codare
verbală și imagistică). De exemplu, în cazul unui copil agresiv poate fi vorbade
perceperea eronată a unui gest realizat brusc de un alt copil, iar interpretarea în
sens agresiv a acestuia determină aplicarea unei lovituridureroase presupusului
agresor. Observatorul codează faptul că o mișcare bruscă a mâinii constituieun
atac. Pe viitor copilul agresiv nu va mai considera mișcarea bruscă a mâiniica fiind
„Paul și-a mișcat mâna rapid", ci ca pe un atac. Din cauza acestor reprezentări
copilul reacționează agresiv. Astfel, deși un eveniment nu este în mod obiectiv
amenințător(o mișcare rapidă de mână poate însemna și o abordareprietenoasă),
codarea realizată determină o percepție distorsionată. Dacă copilul este întrebat
ulteriorde ce a reacționat agresiv, probabil că va putea spune că a fost atacat.
Dacă este întrebat ulterior cum s-a întâmplat, el nu poate să explice exact
evenimentul deoarece a reținut doar impresia „Am fost atacat!". Este evidentă
similaritatea cu etapa decizională intitulată„Percepție” din modelul lui Kaufmann
(1965; figura 4). Aceste scheme cognitive ghidează percepția și comportamentul.
O reproducere motoriesau simbolică a evenimentuluireia ceea ce a fost observat.
În acest fel evenimentele percepute și codate sunt menținuteîn memoriemai mult
timp.

Reproducerea motorie
Prin reproducere motorie se înțelege exersarea unui anumit comportament.O
astfel de exersare are frecvent un caracter de joc și este realizată în mod
inconștient, uneori ia forma unui dialogul cu sine care poate fi intern sau
exteriorizat înaintea unei întâlniri importante. Exersarea presupune anumite abilități
în domeniul vizual, auditiv, tactil și în motricitatea fină și generală, precumși
abilități cel puțin sub forma unor secvențe ale unui comportament complex. Doar
prin combinarea unor reacții parțial învățate sau recent observate se obțineun

82
 complex. Este deci necesară exersarea treptată a noului
comportament de către copiii agresivi, la început cu secvențe comportamentale
comportament
c a ulteriorsă se ajungă la cele complexe. Este necesar un feedback
pentru relevante (părinți, pedagogi, terapeut sau alți
simple, din partea persoanelor
diferențiat feedback are în vedere precizia și gradul de potrivire a
Acest
copii). inițiat. Este important și feedback-ul în urma autoobservării cu
comportamentului video sau digitale. Această procedură are un caracter
reprezentărilor
ajutorul pent ru exersarea autoevaluării este foarte utilă autoobservare
motivațional. sistem video. Imitarea în cadrul reproducerii motorii poate apărea
susținutăde un
a:
ca urmare
comportament prezentat;
unui
manifestăricomportamentale amintite sau
unei comportamentale.
unei indicații

Motivația compo rtamentobservateste Învățat,acesta nu înseamnă că va fi

un
Chiardacă Dacă nu există întăriri sau dacă comportamentul
manifestat în situațiile reale.
copilul nu este motivat să-l utilizeze în viața
este urmat de pedepse,
dezirabil unei persoane la fel ca și perfor-
întărireacoordonează comportamentul
cotidiană. și cele de memorie. În general un comportament
manțelede percepțiediferențiată
dacă nu este Întărit, iar întăririle oferite de ceilalți sunt greu de
nuestemanifestat
observat.
calitatea întăririi, care este un aspect subiectiv, fiind diferită de
se vaținecontși de
cazuri extreme a fi lovit poate însemna pentru copil o
la unindividla altul. În
pozitivă,mai ales dacă aceasta este singura formă de atenție manifestată
întărire
depărinți.Stareade deprivareîn care se găsește un copil neglijat face ca orice
formă de atenție,chiar dacă este aversivă, să fie experiențiată ca pozitivă. Prin
exemplele banaleputem arăta caracterul subiectiv al întăririi: a mânca budincă
poatefi o întărirepentru un copil dacă acesta face parte din deserturile lui
în timp ce pentru un altul mâncarea unei budinci poate constitui o
preferate,
deoarece nu-i place.
pedeapsă,
în concordanțăcu Bandura (1989) se deosebesc cel puțin trei forme de
întărire:
(1) întăririexterne;
(2) întăriridin reprezentare;
(3) autoîntăriri.
Întăriri
externe.O modalitatede creștere a frecvenței comportamentului dezirabil
constëînoferireaunei stimulăriexterne, observabile (întărire pozitivă) ca și
Iauncomportament. reacție
Această întărire externă directă poate fi administrată sub
formaîntăririlormateriale (bani, mâncare, jucării, cadouri)
sociale(laudă,recunoaștere,atenție). sau ca și întăriri
În general Întăririle pozitive directe sunt
administratede persoanelede referință, iar
întăririlor.
Aceastăprocedurăpoate fi
pedeapsa constă în retragerea
aplicată și în formă indirectă. Copilul primește

83
 ca și recompensă „puncte” iar după o anumită
perioadă le poate
anumite recompense (în procedura prezentată de noi le schimbaîn
schimbă în minute
vezi subcapitolul 5.4.1). Această procedură este numită dejoc.
respectiv întărire simbolică (Petermann & Petermann, 2003b). sistem de
puncte
Întăriri de reprezentare. În acest caz nu persoana care a
învățat
mentul este recompensată, ci întărirea este aplicată modelului noulcomporta
_
observat.
întărire pozitivă va oferi observatoruluio reprezentare, motivându-l Această
să se comporte
similar. Această întărire este cu atât mai eficientă cu cât modelul
este maiatractiv
respectiv cu cât este mai acceptat social. Acestea sunt condiții
pentru
să se identifice cu modelul, numai pe baza acestor premise ca un copil
comportamentul întărit în reprezentare. este inițiat
Autoîntăriri. Cea de-a treia modalitatede întărire este mai rafinată,
deoareceea
nu este dependentă de condițiile externe, ea se numește autoîntărire.
Autoîntărirea
începe cu observarea propriei persoane, orientarea spre obiectivele pe
care
persoana și le-a stabilit singură, fiind activată de fiecare dată când propriul
comportament deviază de la obiectivele și regulile impuse. Dacă obiectivele
autoimpuse sunt realizate, persoana se autorecompensează în diferitemoduri,de
exemplu lăudându-se în gând („Acum chiar că ai făcut ceva grozav!")sau își
îndeplinește o dorință (de exemplu merge la cinema sau la cumpărături).În orice
caz, când este realizat un obiectiv apar emoții pozitive; de exemplu.apareun
sentiment de mândrie. Această emoție relaționată cu succesul determinăun
sentiment de autoeficacitate (Bandura, 1989), care constituie o autoîntărire
semnificativă. Dacă un obiectiv nu este realizat, pot apărea diferite formede
autopedepsire: persoana nu-și satisface dorința, apar îndoielile referitoarela
propria persoană sau se dezvoltă o atitudinenegativă față de lume.

Relaționareaproceselor
Săgețile din figura 5 evidențiază succesiunea celor 4 procese, dacă unul dintre
acestea nu se desfășoară, atunci învățarea prin modelare nu are loc sau are loc în
mod distorsionat sau parțial. Pot apărea erori la nivelul fiecărui proces: astfel
obiectul poate fi perceput în mod imprecis sau poate fi codat inadecvat, poate
apărea un deficit de abilitate sau poate urma o întărire necorespunzătoare,ceea
ce înseamnă un deficit la nivelul proceselor, acesta trebuie diagnosticat și abordat.
Succesiunile feedback-urilor conectează procesele între ele, focalizarea
atenției fiind stimulată de anumite conținuturi din memorie și de motivarea
dependentă de întăriri. Reproducerea motorie focalizează atenția pe manifestări,
pe modalități comportamentale sau pe evenimente similare.
Bandura (1989) subliniază faptul că învățarea socială nu Înseamnă o imitare
mecanică, ci este o decizie activă, constructivă și individuală pentru un anumit
comportament. Influențele mediului și deciziile personale acționează Împreună, de
exemplu copilul agresiv creează pe de o parte un mediu iritant, iar pe de altă parte
acest mediu reacționează prin pedepse la comportamentulsău agresiv.

84
 Bandura (1989) devine clar că pentru dezvoltarea
sociale a lui
învătării social procesele de percepție, memorie și de decizie sunt
friteoria

este aceea că trebuie să solicităm de la început o percepție

concluzia
îfi..,. recunoașterea mai multor soluții la un conflict. La
roblemelorși

de rol.
prin jocuri
training-ului

Transpunerea Învățării
sociale în cadru/ terapeutic
4.4.2
a comportamentelor agresive la copii și adolescenți s-au
de a reduce ultimiiani. în continuare ne vom limita la proceduri bazate
Eforturile multîn
foarte eficiență a fost testată. Înaintea prezentării dorim să
a cărei
învățării,
terapeutice ale ultimilor ani și care
care a apărut în procedurile
teoria
discutămeroare
cercetările din teoria Învățării.
te fi
dovedităprin
poa

agresivității
Experiențierea
rezultateleempirice indică faptul că manifestarea agresivității se
Toate
treptatdatorităunui proces de autoîntărire. Astfel, manifestarea
intensifică
esteexperiențiatăîn mod pozitiv, deoarece furia resimțită este redusă.
tensiunii
un copilagresiv va apela la această soluție tot mai des, deoarece
Inconsecință,
săretrăiascăacest sentiment plăcut. Bineînțeles acest lucru nu
dorește
înseamnăcă trebuiesă-i lăsăm pe copii cu tensiunile lor; este vorba de
ladetensionareprin agresivitate. Detensionarea va fi realizată prin
renunțarea
comportamente dezirabilesocial, prin autoafirmare adecvată în combinație cu
deautocontrol
tehnici pentru stăpânirea impulsivității. Reglarea tensiunii poate fi
realizată
șiprintehnicide relaxare. În acest sens, o serie de cercetări
recomandăreglareatensiuniicu ajutorul relaxării musculare progresive sau cu
demetode adecvatecopiilor(Center of Research on Agression, 1983; Warren
șiMcleelarn, 1982).

Icontinuare
ne vomocupa de tehnici terapeutice comportamentale fundamentate
žteoria
învățării,
acestea pot fi utilizate combinat în cadrul training-ului. Mereu va
realizată
o relaționarecu procesele
iinevomocupade învățării sociale a lui Bandura (1989). Mai
învățarea discriminativă, prin care pot fi activate procesele
atenție
și memorie.Ulterior
vom aborda jocul de rol care permite exersarea
)POŔamentaIă.în continuare vom discuta
npluPrin principiile de motivare a copiilor, de
întărireaexternă cu
ntăririși
autocontrol.
ajutorul sistemelor de puncte, respectiv

85
 Învățare discriminării situațiilor
Învățarea discriminării situațiilor poate fi realizată în două moduri: pe de
o parte
prin prezentarea simultană, pe de altă parte prin prezentarea succesivă a
stimulilor
diferiți (Petermann, 2000).
Învățare discriminării situațiilor prin prezentareasimultană a stimulilor.prin
Învățarea discriminativă simultană copilului agresiv Îi sunt prezentateîn același
timp soluții adecvate și mai puțin adecvate la conflicte, el trebuiesă aleagădintre
acestea soluția potrivită. În general copilul alege soluția care în viața reală ar avea
cele mai puține consecințe negative.
Învățare discriminării situațiilor prin prezentarea succesivă a stimulilor.în
cazul învățării discriminative succesive copilului Îi sunt prezentatesuccesiv diferite
soluții la conflicte. Copilul nu trebuie să aleagă o soluție adecvată din mai multe
soluții pozitive și negative, el învață treptatprin jocuri de rol și prin discuțiicaresunt
manifestările adecvate care trebuie utilizate. Prin prezentare și discuții, precumși
prin soluționarea adecvată a conflictului este învățat comportamentulpozitiv,fiind
altfel facilitată Învățarea.
Întăririle diferențiate, țintite facilitează învățarea: dacă comportamentultrebuie
reconstruit este utilă abordarea succesivă, întărindu-se în mod țintit
comportamentele deja dobândite (formarea comportamentală prin shaping). Uneori
copiii agresivi au o capacitate de discriminare foarte bună, deci pot percepe stimulii
a conflictului,darcu
în mod diferențiat și cunosc modalități de soluționare adecvată
de cazuri este recomandată
toate acestea comportamentul lor este diferit.În astfel
de întărire.
utilizarea metodei prezentării simultane și a unui program

Jocul de rol
reflectă asupra propriului
Prin jocul de rol copiii exersează o nouă abilitate,
și a experiențelor pe care le-au avut, aplicând noile regulisociale
comportament
se acordă atenție înțelegeriiși
învățate în relațiile cu ceilalți. În jocul de rol
achiziționării acestor reguli sociale.

Definitie
la comportamentele
Prin reguli sociale se înțelege o convenție referitoare
adecvate într-o anumită situație.

fără a se gândiprea
Frecvent copiii mici adoptă regulile sociale în mod automat, cam pe la 9 ani
voluntar;
mult la ele. Doar copiii mai mari respectă regulile în mod este doar parțial
ei le înțeleg suficient de bine. Această înțelegere a regulilor
acestea.
dependentăde vârstă, deoarece depinde și de experiența cu rol copilultrebuie
cadrul jocului de de
Exersarea comportamentului și a regulilor. În al jocului
specific
să învețe să-și manifeste nevoile în mod adecvat. Caracterul comportamentale
rol constă în exersarea regulilor, respectiv a mani festărilor

86
 contexte, fără teama de consecințele care
u anumite
pentr
sunt observați de către ceilalți
copii joacă un joc de rol și
doi și spectatori sunt schimbate. În
dśra%așillepog:uapnte
care rolurile dintre actori
După diferite roluri și perspective care facilitează învățarea
2). și perseverență. În cazul
copiii
atorilor se solicită atenție
experiențiază
observ
pi partea se află exersarea, deci reproducerea motorie cu
Olin plan sau digitale și feedback de la observatori. In jocul
prim
în camere v ideo Prin întăririle și confirmarea socială (laudă,
prin întăriri.
administrează
autoobservare
cadrul jocului de rol sunt facilitate soluțiile dezirabile social.
etc.) din fundamentat
metodă
pepler, King și Byrd, 1991
Această(vezi
și

rol
jocurilor de jocurilor de rol în modificarea comportamentală
Eficiența susținimportanța
care
studiile încă d in
anii 80. În compararea diferitelor studii, Kennedy (1982)
realizate
reduceriiagresivității copiilor, numai consilierea și asistența
aufost că În cadrul
—fătă o
spre problemă pe principii de întărire apar efecte pozitive pe termen
orientată orientatdoar
training durată și extrapolarea la viața de zi cu zi trebuie privite cu
de
darefectele lipsește ex
scurt;
deoarece ,ffl•
scepticism, comportamentelorde cooperare și de ajutorare, și potrivit lui
permitexersarea Ulterior,ceea ce a fost învățat este extrapolat
Kennedy, producefectede durată.
perspectivă sunt demne de menționat și rezultatele
reală.Dinaceastă
laviața
obținute
pozitive de Lochman, Nelson și Sims (1981), dar acestea trebuie
interpretatecu grijă(vezi sumarizările actuale ale lui Lochman și Wells, 1996;
Mcmaho și Wells,1998).Autorii discută despre efectele pozitive în reducerea
la copiiîn cadrul ședințelor de grup (12 ședințe). Procedura a
agresivității
într-ocombinațiedintreînvățarea discriminativă, jocuri de rol și feedback
constat
înregistrări
prin video.Dacă nu sunt utilizatejocuri de rol, atunci doar copiii mai
mari (delaaproximativ 10 ani), reușesc să manifeste un comportament de
cooperare în viațacotidiană(vezi și Sagotsky, Schneider și Konop, 1981).
Utilizareaeficientăși de durată a comportamentelor dezirabile social în
situațiile
dinviață- fără o exersare prin jocul de rol - poate fi pusă sub semnul
întrebării.

Prinjocul
derolsuntachiziționateși
experiențiate regulile sociale prin testarea lor,
arjocul
derolstructurat
permitecopiilor aplicarea a ceea ce au
învățat la situații

87
 Întărire prin oferirea de puncte
Pentru întărirea comportamentului dorit au fost propuse întăriri
externe sociale
sociale, este recomandată întărirea prin oferirea de frecvent la
Hindmarsch, 1994; Peynolds și Kelley, 1997), în cazul acesteiapuncte (Brack întăririle
trebuie
(1) copilul trebuie să înțeleagă felul în care trebuie să
se comporte;
el trebuiesă
(2) cu ajutorul punctelor care îi sunt date pentru
comportamentulpozitiv
(3) copilul trebuie să cunoască posibilitățileși , el
condițiilede acordare
Eficiența. Eficiența acestei metodea fost demonstrată a punctelor
(1967) pe o clasă de elevi cu probleme emoționale. deja de 0'Leary și
eficientă la toți copiii, iar comportamentuldezirabil întărirea prin puncte
social s-a generalizat a fost
situații școlare. Prin administrarea de puncte
poate fi construit în modși la alte
autocontrolul,copilul le poate schimba recompense eficient
pe baza unor reguli
Regulile stabilesc intervalul în care trebuie manifestat precise.
asemenea, este stabilit numărul de jetoane comportamentuldorit,de
necesare pentru o
recompensă, în final sunt stabiliterecompensele,pe baza anumită
dorințelorcopilului și a
Pedeapsa. În relație cu formele grave de agresivitatese
va ține
întăririle pozitive externe nu sunt suficiente pentru modificarea contde faptulcă
modificările de durată fiind determinatemai ales de cele comportamentală
negative. Principalele
argumente în acest sens sunt cele oferitede studiullongitudinal
al
Patterson și Forgatch (2004; vezi și Patterson și Snyder, 2002). lui DeGarmo,
Dacă apelămla
pedepse, atunci ar trebui să alegem forme corecte din punct de
vedereetic,de
exemplu retragerea privilegiilor, excludere socială pentru o scurtă
perioadăde timp
sau remedierea pagubelor.
Generalizarea la viața de zi cu zi. Chiar dacă în intervențiedezvoltămcomporta-
mentele dezirabile, apare problema extrapolăriicelor învățate la viața cotidiană.
Prin metodele prezentate în continuarepoate fi crescută probabilitateatransferului
unui comportament la situațiile de viață:
> copiii trebuie să-și evalueze propriulcomportamentcu ajutorulterapeutului;
> părinții trebuie să extindă principiul întăririi prin puncte la contextulfamiliei,
ceea ce reprezintă un mare avantaj;
> Întărirea prin acordarea de puncte trebuie să fie redusă treptatși combinatăcu
alte Întăriri ca laude, atenție, privilegii, activitățicu rol de întărire, etc.
Una din criticile frecvente la adresa întăririi prin sisteme de puncte, este aceeacă
s-ar putea dezvolta expectanțe de a fi recompensați pentru fiecare sarcină
realizată, dar după cum am menționatse va realiza o trecere treptatăla alt tipde
întărire.

88
 utocontrolcomportamental trebuie să stimuleze comportamente voluntare,
A training Această responsabilizare nu este stimulată prin
șiindependente.
aceea obiectivul este interiorizarea (autocontrol). Ca și
puncte, de
responsabile
de
sistemulautocontrol avem:
de
forme întărirea;
auto sine.
dialogulcu ultimulsubcap itol (4.4.1) am prezentat o formă de autocontrol, mai
În
Autoîntărire. Am atras atenția asupra faptuluică este vorba de un comporta-
autoîntărirea. ri stabilite de persoana în cauză. În cazul autoîntăririlor
exact scopu
orientatspre sunt manipulatetocmai de persoana în cauză: ea
ment comportamentului
consecințele respectiv blochează realizarea unei dorințe, se simte bine,
îndeplinește, copiilor agresivi.
Prin training se încearcă modificarea scopurilor
rău. jocul de
respectiv
dezvoltarea unor forme adecvate de autoîntăririeste important
se obține
pentru
succesul în acest context are rol de autoîntărire. Pentru a
rol,deoarece structurată
jocul de rol, acesta trebuie să se desfășoare într-o manieră
în
4.4.2). Este necesar ca persoana să se simtă responsabilă de
(vezisubcapitolul pe baza propriei performanțe și abilități. Această explicație a
succesși să-l explice este o premisă pentru învățarea rapidă a autoîntăriri
și
propriului comportament
autocontrolului.
dobândirii
sine. O altă modalitatede autocontroleste influențarea comportamen-
Dialogulcu controlul comporta-
prindialogul cu sine. Acesta ia forma unor indicații pentru
tului poate fi
fiind adresat propriei persoane (Luria, 1961). Prin indicații verbale
mental, autoinstruire.
propriul comportament.Această metodă mai este numită și
influențat un comportament impulsivi și
Meichenbaum (1979) a constatat că cei care prezintă
nu utilizează autoinstruirea și ratează șansa de a-și controla
agresivi sine cu
comportamentul. Pe baza acestor rezultate el a combinat dialogul cu
de training utilizată cu copiii
învățarea prin modelare în cadrul unei metode
solicitarea verbalizări pentru
impulsivi.În cazul copiilor agresivi este relevantă
dezvoltarea autocontrolului.Dezvoltarea acestor abilități se realizează printr-un
În acest fel
traingdecompetențela fel ca și în cazul abilitățilorde autoobservare.
noilecomportamente devin independente de întăririle externe, deoarece nu apar
într-omanierăpredictibilă și constantă. Pentru învățarea autoverbalizării sunt
instrucțiuni,despre a căror formulare și utilizare se va discuta în
utilizate
subcapitolele
5.7 și 6.7.

4.5 Comportamentul terapeutului

Comportamentele unui terapeut pot fi desprinse în primul rând din interacțiunea cu

clientul
și dinabilitateade a construi relația terapeutică cu copilul și părinții lui.

89
 4.5.1 Rolul terapeutului

În cadrul metodelor prezentate de noi terapeutul are 4 roluri.

(1) Ajutor profesionist. Terapeutulva acorda un ajutor profesionis
t,
copilului respectiv familiei noi modalități de comportament și de prezentând
problemelor, pregătind în acest fel procesul de învățare. soluționare
(2) De a asigura confidențialitate. Terapeutul trebuie să devină a
confidentul
familiei. Construirea unei relații terapeutice bazate pe încredere respectiv
scopul central. constituie
(3) Coparticipant. Terapeutul se implică în jocurile de rol. În acest
fel
câștiga încrederea copilului. În acest caz este importantca în jocul poate
terapeutul să manifeste un comportament diferit decât cel pe care îl de rol
în mod obișnuit în contextul terapeutic. De exemplu, el poate juca rolul
unui
copil provocator, al unuia furios, al unuia cooperant sau al unui copil care
se
controlează foarte bine. Cu ajutorul rolurilor din joc terapeutul îl poate
confrunta pe copil cu propriul comportament. De exemplu el se comportăca și
un copil de aceeași vârstă care vrea să provoaceo reacție agresivă dinpartea
celorlalți. Terapeutul poate deveni un model de comportament prosocial.Înjoc
terapeutul poate aborda un comportament care să aibă un rol de
recompensare sau de pedeapsă, fără ca acest lucru să fie experiențiatnegativ
sau inadecvat de către copil. În cadrul jocului de rol terapeutul nu trebuiesă-și
justifice comportamentulvis-a-vis de copil.
(4) Profesor. Terapeutul prezintă părinților și copilului un cadru orientativcu
ajutorul materialelor și a instrucțiunilor.În același timp îl stimulează pe copilsă
povestească experiența proprie și să se exprime în jocul de rol, ceea ce
facilitează generalizarea eforturilorterapeutice la viața de zi cu zi.

4.5.2 Construirearelației terapeutice

Abilitateade a construi relația terapeutică cu copilul reprezintă elementul central.O

relație bazată pe încredere nu apare în mod spontan, ci trebuie dezvoltatăîn
cadrul interacțiunilorcu copilul și cu familia sa.
O relație terapeutică se îmbunătățește atunci când comportamentul
terapeutului este transparent. În continuare, terapeutul trebuie să reducă
nesiguranțele familiei și ale copilului printr-o abordare structurată și prin
orientarea sarcinilor. Trebuie reduse informațiile greșite și inexacte despre
intervenție.La fel de importantesunt aspectele nonverbale, ca de exemplu poziția
corpului ca și indiciu al acordării atenției sau contactul vizual (Petermann, 1996b).
Mai recent în psihoterapia copilului sunt definite câteva aspecte ale construirii
relației terapeutice pe baza rezultatelor cercetărilor din psihologia socială.

90
 printre altele următoarele comportamente
recomandat
clientul:
relației cu copilului;
direct
formulate fizic (de exemplu punerea mâinii pe
tecuÎntrebări copilului prin contact
, suport
de

terapeutului, c
mani este cel impo a recunoască progresele minore făcute de
el trebuie să
comp
terapeutice încrederii în sine a
prin
Terapeutul
vor avea efecte pozitive asupra
acestea felul în care ai încercat să găsești o
remarce, Mi se pare grozav
le
jocul de rol!" abilități și încrederea se dezvoltă atunci când
în 'l
potrivită ca fiind eficient. Dacă copilul are un

succes (de exemplu

de agresiv), e
Ńmportamentfără a fi cert!") și afectiv („Mă bucur că mă înțeleg bine cu
compromis fără să mă eforturi copilul devine tot mai
cevași ceilalți mă plac!”). Prin aceste și cum
cred că cum să aplice noile abilitățiîn situația terapeutică
deoareceștie terapeu U
contactul cu j ocul de rol trebuie discutate, referindu-se
stabilească contactului sau în
în stabilirea te referiri nu îl împovărează pe copil și au ca și
Eșecurile situației.Aces
dificultatea nu devine agresiv, ci inițiază un nou comportament.
la faptulcă el

Consilierea părinților și a familiei

4.6

comportamentală a unui
empirice prezentateindică faptul că tulburarea
Rezultatele
de
condiționată mediulîn care trăiește, în special de familie (Frick, 1994;
este
copil
2005; Snyder și colab., 1997). Ca și concluzie: este preferabilă
Heekerens, abordarea izolată a copilului (Henggeler și
cu întreagafamilie decât
activitatea proceduri: modele de
1998).
colab., În acest sens au fost recomandate diferite
pentru
training îmbunătățireacomportamentelor educaționale (Southam-Gerow și
1997;Webster-Stratton, 1998; Webster-Stratton și Hooven, 2003),
Kendall,
(Barkley, 2002) sau ghiduri de autoajutorare în cazul
copil-părinți
programe
careaparîn plan educațional (Petermann, 1994). Deosebit de eficient
problemelor
a fi conceptulde consiliere al lui Patterson și colab. (1998), care
dovedit
încearcă
să-iînvețepe părințisă faciliteze un comportament nou mai puțin agresiv.
Abordarea
duală.Din punctul nostru de vedere metoda duală este foarte eficientă:
parte esteabordatcopilulca și individualitateși pe de altă parte este abor-

91
 dată familia în ansamblu (Kazdin, 1997; Kazdin și Weisz,
Petermann, 2002). Există mai multe argumente pentru o astfel
1998;
scheithauer
de procedură
> Abordarea duală permite stabilirea diferitelor influențe
și efecte
tulburări comportamentale. În acest fel abordarea părinților ale
și a
informații relevante, relativ complete și actuale. copilului
Oferă
Dualitatea se reflectă și într-o consiliere diferențiată.
Pot
recomandări specifice, dar totuși relaționate, pentru copil și familie.fi dezvoltate
Prin dualitatea abordărilor copilului i se oferă ajutorul ne
Cesar
unui nou comportament și pot fi reduse rapid deficitele apărute. achiziționăhi
în acest fel se pot dezvolta noi comportamente,pentru a reduce
probabilitatea

> Un copil agresiv are nevoie uneori de încredere din afara familiei,
de
care să-și împărtășească secretele sau pe care să-l aibă ca și aliat,
maialesîn
> Pentru a-i putea confrunta pe părinți cu metodele educaționale eronate
pecare
le utilizează, ei trebuie să se simtă „protejați",deoarece apare teamade
a nu
pierde respectului din partea copilului. Motivația pentru modificarea
comportamentelorparentale sau a climatului familial poate fi obținutădoar
în
condițiile unei astfel de protecții.
> Prin metoda duală este mai ușoară inducerea în mod independent
a
modificării comportamentului copilului și a întregii familii, obținându-se0
relaționare eficientă.
Din punctul nostru de vedere o observare și o analiză separată a copiluluiși a
familiei oferă o mai bună imagine asupra problematicii, facilitând dezvoltareanoilor
comportamente și reducerea treptată a deficitelor în cadrul exercițiilor realizatecu
copilul și cu părinții. Această metodă nu exclude ședințe cu întreaga familie,la care
să participepărinții,copilul și chiar frații, de fapt ar fi chiar recomandate.În plus,
dualitatea poate fi justificată de delimitarea premiselor relaționate cu familiadecele
relaționatecu copilul. Când avem în vedere eliminarea unor deficite ale copilului,
se recomandăo metodă care să se refere în mod special la copil. Muncacu copilul
trebuiesă fie integratăîn consilierea familiară și adaptată acesteia.

4.7 Elaborarea intervenției terapeutice

În final, dorim să discutăm despre construirea procedurii, deoarece acest lucru

permiteo clasificarea ceea ce s-a discutatpână acum și a ceea ce urmează.
Scopul procedurii terapeutice. Scopul este considerarea tuturor premiselor
învățării și a situațiilor problematice. Încercăm mereu să prezentăm această
situațieapelând la o numărătoare, deoarece în această carte prezentăm materiale
diferite,iar metoda propusă se împarte într-o succesiune de module.

92
 înțelegem o etapă caracterizată printr-un obiectiv
printr-un modul
Module. o metodă terapeutică corespunzătoare și materiale de lucru.
clar definit,
terapeutic într-o ședință de 100 de minute, dar de obicei este
poate fi realizat
modul
Un 2-3 ședințe de 50 sau 100 de minute. Pentru fiecare modul sunt oferite
realizatîn materiale pentru exercițiile de percepție și cele comportamentale (vezi
mai multe 5.2).
subcapitolul
de construire a intervenției pe etape. Principiulde lucru este ca în
principiul existente, corespunzătoare
să se alegă materiale dintre cele
fiecare modul funcție de cazul la care lucrați intervenția poate fi individualizată,
În
obiectivulales. modu e
omise unele
pot fi
reconstruite adăugând materialele și conținuturi suplimentare. Prin aceste
potfi
metoda poate fi redusă sau extinsă, similar unui sistem de construcție cu
modificări elemente sunt prelucrate. În principiu nu trebuie modificată
cuburi, a cărui permitărealizarea
modulelor,deoarece este posibil ca ele să nu mai
succesiunea
terapeutice.
scopurilor training-ului
intervențieiși durata
planul
detaliată a metodei terapeutice este prezentată în figura 6. În
construirea
discutăm trei planuri de intervenție: copilul, părinții, profesorul. Numărul
continuare
ședințe depinde de durata acestora. În subcapitolul 5.2 se va discuta pe
minim de
despre relația și diferențele dintre ședințe și module.
larg Activitatea cu copilul constă în: training individual, prezen-
Activitateacu copilul.
copilului grupului de copii și training de grup. În training-ul individual copilul
tarea
singur cu terapeutul minim 8 până la 13 ședințe (depinde de durata
lucrează
de minute), incluzând prima întâlnire. Apoi urmează o fază
ședințeide 50 sau 100
ședințe în care copilul face cunoștință cu alți copii în prezența terapeutului,
de 2
fără coordonarea acestuia din urmă. În final se formează grupe de câte 3-4
dar
comportamenteîn cadrul jocurilor de rol, pe durata a
copiicare exersează noi
de ședințe pentru training-ul individual și de
minim6 până la 12 ședințe. Numărul
ședințelor, pe de altă parte de factori
grupdepindepe de o parte de durata comportamentelor aversive
specificica vârstă, premise cognitive și severitatea
un avantaj al ședințelor mai
(vezisubcapitolul5.2). În general se vorbește despre
ritualizată a unei
lungi,fiind posibilă o activitate terapeutică intensă. Organizarea
ședințe,dar totodatădeschisă modificărilor împiedică suprasolicitarea copilului.
Consiliereapărinților. Consilierea părinților,respectiv consilierea familiei cuprinde
minim6 întâlniri.Ședințele conțin 2 întâlniri de stabilire a relației terapeutice și
minim4 de consiliere a părințilorși a familiei. Este utilă o altă ședință, la 8
săptămânide la încheierea training-ului pentru un control ulterior al efectelor
intervenției.
Colaborareacu profesorii. Cel de-al treilea plan, mai puțin abordat de noi până în
prezent,se referă la minim 2 Întâlniricu profesorii—în măsura în care există
cooperaredin partea școlii: una la începutul și una la finalul training-ului.Deoarece
noi nu realizăm un training pentru profesori sau o consiliere sistematică a
Profesorilor,
aceste activităținu vor mai fi abordate în această carte. În cadrul

93
întâlnirilor cu profesorii, aceștia sunt informați asupra activității
desfășurate
intervievați. Și
sunt
Durata training-ului. Training-ul durează în mare între 6 până la 8 |
extins până la 10 în cazul copiilor cu probleme de învățare uni și
(sau poate
multiple). Programul prezentat este compus din întâlniri săptămân cu deficite fi
cazuri pot fi necesare 2 pe săptămână, pentru a realiza anumite etape.ale, în unele
într-o instituție de genul orfelinatelorsau în cazul tratamentului
prin internare
e pot fi
perioadă mai redusă de timp (vezi figura 6). Steinke (1990) și Petermrealizate într.o
ann și
(1993) au discutat despre modificări ale manierei de lucru în cadrul Steinke
constatat că prin generalizarea metodei propuse pot fi incluse instituției.
Ei au
în procedura
terapeutică mai multe conflicte cotidiene pe care le au copiii agresivi
din instituție
In eri or formate
cotidiană. la Viața

5 ședințe 6 ședințe
Training 2 ședințe Training de
individual Etapa de grup
100 de minute familiarizare 100 de minute
fiecare (acomodare) fiecare
3 ședințe alternativă: în grupa de alternativă:
Primul contact 10 ședințe copii 12 ședințe o
50 de minute 50 de minute 50 de minute 50 de minute
fiecare fiecare fiecare fiecare
Copil
3
2 ședințe
Primul contact cu Minim4 întâlniri în cadrul programului de consiliere
părinții 100 de pentru părinți și familie
Părinți minute fiecare 100 de minute fiecare întâlnire

1. Primul 2. Al doilea contact

contact cu cu profesorii
profesorii 45 de 45 de minute
Profesori minute

1 2 3 4 5 6 7 8
Evoluția în timp (număr de luni)

Imaginea 6. Planuri de intervențieși durata minimă a training-ului

94
 Recomandări pentru organizarea training-ul
4.8

tipul de simptome, formele de manifestare și motivațiacompor-

vizează
agresiv,
tamentului
recomandat copiilor cu un comportament opozi-
Acest training este
simptomele.
subcapitolul 1.3). Pentru tulburarea de conduită potrivit DSM IV (APA,
2004,vezi orientat spre oameni
se referă la domeniul „comportamentagresiv
1996)indicațiile „distrugerea de bunuri și proprietăți". Dacă comportamentul
respectiv nu mai
și animale", transformat în comportament antisocial-delicvent, acest training
agresivs-a
este suficient.
considerăm tipurilede tulburarede conduitădupă ICD 10 (WHO, 2004),
Dacă în utilizarea training-ului; trebuie luate însă în
considerare
o problemă
nuaparenici tulburare de conduită nesocializată,
aspecte și specificări. Dacă apare o
diferite
investigat în cadrul diagnosticului (la copil și la părinți), dacă acestea
atuncitrebuie de relaționare (de exemplu datorită unui schimb
frecvent al
deficitului
sedatorează există nevoia de relații sociale, dar datorită
persoanelor de apartenență)sau dacă nu a fost
problemelor comportamentalesau a condițiilor improprii aceasta
prietenie, acest lucru reprezintă o
satisfăcută. Dacă există nevoia unei relații de de
favorabilă constituind o motivația pentru terapie și training. Deficitul
premisă
limitează construirea relației cu copilul și în acest fel limitează motivația
relaționare
departicipare și colaborare la training.
de comportamentsocial și o tulburare
Cândexistă o combinațiea tulburării
o combinație de training
afectivă (de exempluanxietate), atunci poate fi aplicată
socială (Petermann și Petermann,
caresă țintească agresivitatea și anxietatea
2003c;vezi mai jos).
de manifestare a
Formede manifestare. Training-ul este indicat în toate formele
comportamentuluiagresiv. Totuși, procedura noastŕă nu poate fi aplicată În cazul
față de propria persoană (autoagresivitate)(Petermann, Bandemer și
agresivității
Meyer,1987).
Motivație.Training-ul pentru agresivitate este indicat atât agresivității motivate
instrumentalși egoist, cât și celei motivatede teamă. Pentru copiii cu agresivitate
motivatăde teamă,care sunt mai mici de 9 ani ar trebui ca training-ul (Petermann
&Petermann, 2003c) să fie aplicat în combinație cu primele 4 module ale training-
uluide agresivitate.Se începe cu training-ul individual pentru copiii cu anxietate
socială.
În funcțiede alegerea terapeutului,poate fi aplicat și cel de-al cincilea
modulde training individual pentru agresivitate. Din training-ul de grup sunt
recomandate primași cea de-a 6-a, deoarece este vorba de cerințe țintitepentru
comportamente de comunicare pozitivă, de construirea sau menținere a
contactelor
sociale.

95
 Comorbiditate. Comportamentul agresiv poate fi combinat
cu hiperchinezie
ca În etapa de
stabilească dacă comportamentul agresiv reprezintă problema diagnostic cu
dominantă.
comorbidității cu anxietatea și depresia se recomandă în cazul
combinar
pentru copii cu anxietate socială (Petermann și Petermann, ea cu training.uł
comorbiditățiicu hiperchinezia este importantde decis dacă 2003c).
este sau nu În cazul
medicația. Dacă în urma medicației se modifică necesară
„hiperactivitatea", dar nu și comportamentul opozițional, simptomul
recomandă training-ului pentru agresivitate. Se va acorda agresiv, atunci
se
atenție training-ului
copilul și consilierii părinților. În training-ul cu copilul se cu
va pune accent
utilizarea cartonașelor cu instrucțiuni pentru controlul pe
impulsurilor și pentru
dezvoltarea autocontrolului și a abilității de autoreglare.
În cadrul consilierii
părinților accentul este pe interacțiunea părinte-copil, pe
formularea unorcerințe
eficiente, pe acordarea atenției, a recompenselor și pedepselor
precumși calitatea
relației părinte-copil.
Vârstă. Training-ul pentru agresivitate este recomandat copiilor cu
vârste
între 6 și 12 ani. Dacă există un deficit de învățare, respectiv o întârziere cuprinse
în dezvol_
tarea social-emoțională, atunci training-ul poate fi aplicat și până la
vârstade 14
ani.
Sex. Deși comportamentele sunt manifestate mai mult de băieți decât de
fete,
training-ul este indicat ambelor sexe, deoarece materialele conțin suficientesituații
și conținuturispecifice lor.
Caracteristici cognitive. Training-ul pentru agresivitate este indicat atâtcopiilorcu
dezvoltare cognitivă normală, cât și celor cu deficite de învățare. În cazul copiilor
cu deficite de învățare se ține cont de ritmul de învățare mai lent, modulelefoarte
solicitante din punct de vedere cognitiv, ca de exemplu cel de-al 5-lea modulal
trainig-ul individual, poate fi eliminat sau simplificat, etapele fiind parcurse în formă
prescurtată. În cazul ședințelor comune din cadrul training-ul de grup se reduce
suprasolicitarea copilului cu deficite de învățare (vezi subcapitolul 6.1

96
 6 Training de grup

Training-ul de grup urmează celui individual. El cuprinde minim 6

ședințe
100 de minute sau 12 ședințe a câte 50 de minute (vezi figura 6 din fiecare
4.7). în cadrul său trei sau patru copii trebuie să exerseze
de
subcapitolul
ă anterior.
acestei metode fiecare copil primește sprijin și feedback de la terapeutși În cadrul
Apar dificultățila trecerea de la training-ulindividualla cel de copii.
grup:copilul
trebuie să-' împartă pe terapeut cu alți copii. Pentru a ușura situația
copilului
pentru a păstra în anumite limite conflictele de grup, trebuie să se țină Și
criteriile de formare a grupelor. Deoarece aceste criterii nu pot exclude contde
dificultățile,este necesar să le oferim copiilor posibilitateade toate
a se cunoaște în
două ședințe de joc înaintea Începerii training-ul de grup pentru ca
terapeutul
să
vadă comportamentele și simpatiile lor.
Dacă copiii fac un tratament ambulator, atunci aceste întâlniri reprezintă
primul
contact între ei, dacă sunt internați sau urmează un tratamentparțialambulatoriu
atunci se cunosc mai mult sau mai puțin. În acest caz ședințele de joc au rolulde
testare și negociere a poziției în grup. O altă funcție a ședințelor de joc este
formarea unei imagini asupra desfășurării ședințelor de grup.

6.1 Formarea grupelor

Formarea grupelor nu reprezintă o sarcină lipsită de consecințe. În funcțiede

formarea grupelor terapeutul se va confrunta cu anumite dificultăți,va putea
organiza ședințele în concordanță cu obiectivele. În formarea grupelorsunt
importante criteriile prezentate mai jos.
Mărimea grupului. Pentru ședințe de grup structurate cu copii între 7-13 anieste
ideal un grup de 3-4 copii. O grupă mai mare de copii agresivi este dificilde
stăpânit și de organizat. În cazul grupelor mai mari atenția copiilor este mairedusă,
deoarece o dată cu numărul mai mare de persoane apar mai mulțidistractori, iar
copiii nu pot participa atât de frecvent la jocul de rol și nu pot exersa
comportamentele pozitive.
Grupuri variabile și stabile. Dacă training-ul de grup se desfășoarăîntr-o
instituțieîn care copiii trăiesc împreună, atunci poate fi utilă modificareastructurii
grupului,dar pentruacesta este importantca ei să se cunoască bine. Modificarea

216
 provoace conflicte, în funcție de scopul
oate să reducă sau să
p
grupului
cturii atunci se recomandă o structură stabilă a grupurilor
se cunosc,
uiterior alți copii, altfel copiii nu reușesc să se cunoască
include în alții. Ei nu dezvoltă relații și vor
a mai I nu vor avea încredere unii
și fără prin terapeut.
preponderent
pun ct de vedere a vârstei și a sexului. Din punctde vedere
din
să fie aleși în mod heterogen. Copiii cu vârste diferitese
comunica
Eterogenitatea trebui
copiiiar
al sexului. Diferențele de vârstă dintre copii permit
responsabilității îi compensează dificultățileși îi oferă
preluarea față de lucrurile colegului,
empatic sarcinilor dificile. Șansa ca un copil agresiv să preia
interesul
în realizarea
pentruun
sponsabilitatea a este redusă dacă ei au abilități și roluri diferite în cadrul
p Concurenț
concurență.
al agresivității. Apar situațiide concurență
vedere
grupului. din punct de manifestate de copii sunt similare, caz în care
Eterogenitatea agresivitate
formele de grup este îng reunată. De aceea nu este indicată includerea în
când rolurilorîn
împărțirea cu vârsta de 12 ani care manifestă o agresivitate fizică, deschisă.
copiilor dintre ei deoarece ar vrea să testeze care este mai
grupa rivalitatea
fi redusă exerseze în mod intenționatinfluența
Nupoate asemenea ar putea dori să-și
puternic. De lucru este valabil și în cazul copiilor care se
Același
asupragrupului. neliniște și hiperactivitateextreme. Ei vor încerca să atragă
caracterizează prin
lor prin „scamatorii" impresionante. Astfel de dificultăți se depășesc
asupra
atenția
în grup un copil care manifestă agresivitate fizică și care este mai
cândavem mai mici impulsiv-agresivi. În acest caz s-ar putea ca cel mai
mare,cu doi copii
amintească regula celui mai mic care este agresiv-impulsiv. Deoarece
maresă-i sarcină Îi dă un sentiment de competență: el poate fi un
celuimaimareaceastă respecte regulile. Atenția celui mic și sentimentul
model și îl poateajuta celălalt să
decompetență a celui mare au ca rezultat manifestarea mai puțin frecventă a
comportamentului agresiv în grup.
din punct de vedere al premiselor pentru învățare. Studiile de
Omogenitate
grupelor, ceea ce înseamnă că din
pânăacumsusțin mai mult heterogenitatea
de vedereal performanțeișcolare se pot integra copii din clasa a treia cu
punct
de12-13ani de la școala specială, dar nu un copil de 12 ani de la gimnaziu
copii
cuuncopilde 8 ani de la școala specială. În cel de-al doilea caz nu este posibilă o
eficientă,deoarece terapeutul nu poate atenua diferențele existente la
colaborare
nivelul de învățare, al abilității de manifestare și de achiziționare de noi
abilității
comportamente. Copilul de la gimnaziu ar fi substimulat, s-ar plictisi și ar reacționa
cuagresivitate
sau cu neliniște. Copilul mai mic și mai lent ar fi suprastimulat și s-
arputeacomportala fel. Munca terapeutului cu ambii copii ar fi îngreunată.

217
 Omogenitatedin punct de vedere al simptomatologiei. O altă li
simptomatologiamanifestată de copii. În funcție de posibilități Mităse referă
în
incluși doar copii agresivi, dar să se acorde atenție tipurilorde a grup ar la
utilă limitarea formelor de manifestare a agresivității în grupul de gresiVitate.trebui
copii, Este
jocurile de rol corespunzătoare ei exersează abilități specifice. deoarece
Probleme în cazul tratamentului ambulator. În context ambulator în
dificilă formarea grupului după criteriile menționate. în acest caz, poate fi un
de
poate amâna începerea training-ului cu 2-3 săptămâni, pentru a
putea
copil înscris anterior. Acest lucru trebuie planificat de la început, fi inclusun
contractul terapeutic al copilului trebuie specificată durata training-ului.deci
pentru formarea grupului presupune un compromis din punct de 0
vedere
referitoarela vârstă și sex. în caz de nevoie se pot forma grupe omogeneal rigorilor
de vedere al vârstei și al sexului. Se va acorda atenție eterogenității dinpunct
din punctde
vedere al agresivității. Dacă terapeutul lucrează doar cu un copil
agresiv, dar cu
mai mulți copii care prezintă nesiguranță în context social, el îl poate
integrape cel
agresiv în grupul celor care prezintă nesiguranță. Acest lucru este
recomandabil
mai ales când agresivitatea este motivată de teamă. Cu această grupă de
copiise
desfășoară un training pentru copiii cu nesiguranță în context social (Petermann
și
Terapeutul trebuie să-l cunoască pe copil în timpul training-ului individual
atât
de bine încât să nu fie necesară o modificare a structurii grupei. Conflicteleși
dificultățile,mai ales în cele două ședințe de joc sunt inevitabile.Aceste conflicte
pot fi apoi abordateîn jocul de rol (cu soluțiidiferite la probleme).Dificultățile
îi
oferă copilului posibilitatea de a pune în practică comportamentele deja învățateîn
training-ul individual. Prin observarea activităților de joc liber terapeutul poatesă
găsească indicii referitoarela coalițiile care s-ar putea forma între copiii dingrup.
Dacă aceste coalițiipar să fie nepotrivite,terapeutul trebuie să urmăreascăacest
lucru și să acționeze în consecință.

6.2 Motivarea copiilor

Copiilor li se facilitează activitățile de joc liber după ședința de training,dar ei

trebuiesă câștige aceste activități prin colaborare în cadrul activităților.Primele
două ședințe din training-ulde grup constă exclusiv În joc. Această fază oferă
copiiloro perioadăîn care nu sunt solicitați și stresați, în care pot face lucrurile
pe
care le doresc. Activitățile preferate de copiii agresivi sunt: jocul individualsau
imitarea unor conținuturi agresive din filmele științifico-fantastice sau polițiste.
Experiențele de învățare pozitive adunate în timpul jocului liber trebuiesă fie
în
abordate în training-ul comportamental ulterior. Abordarea acestor experiențe
discuții sau în jocul de rol, prin feedback-ul video are efecte de stabilizare
comportamentală.

218
 turat. Pentru motivarea copiilor este importantca personajul din
rol
struc
eze prea mult din cauza suprastructurăriijocului. Aceasta
de estomp
Jocul nu se Ie pot fi urmate, fără a-l confrunta pe copil permanent cu
să că obiective de joc se încearcă implicarea activă și creativă a copilului
joc mnă elementele
însea prin
acest fel constituie cadrul pentru soluționarea
și în
rol structurate trebuie să
de exercițiile
și pentru ajutorul jocului nu se trezește doar
conflictelor i se solicită și puterea de reprezentare,
training-ului.
cop ilului în conținuturile
transpunerea inuturileunei ședințe nu trebuie realizate după un orar
facilitând de rol și conț
determină neliniște și reducerea
Jocurile atitudine din partea terapeutului
astfel de ce reduce motivația. O colaborare motivată și
rigid, copilului, ceea și copiii au o atitudinede relaxare. în plus
concentrării doar cânt terapeutul
apare combaterea barierelor de învățare. Din
concentrată relaxată contribuie la
aceastăatitudine
recomandă împărțirea conținuturilorîn două ședințe, atunci când
se
acestmotiv neces
este
acestlucru
feedback specific comportamentelor sau
și întăriri specifice. Un
Feedback
copilului nu este necesar numai pentru asigurarea progreselor, ci
abilităților oferită copilului. Astfel de întăriri oferă copilului informații
și 0 întărire
reprezintă
competențele sale sociale și îl încurajează să manifeste comportamente
despre
pozitive. feedback și întăriri și din partea grupului de copii, dar modelul
copilulprimește
îndrumarea terapeutuluisunt necesare. Un stimul deosebit de motivant este
și
feedback-ul comportamentalcu ajutorul secvențelor înregistrate video.
propuse de copii. Copiii sunt foarte motivați atunci când au
poveștiși activității
sau comportamentealese de ei. Acest lucru poate fi
voiesă dezvolteactivități obiective și printr-o poveste sau situație, de
prinintermediulorientării spre
realizat
exemplu:copiiicaută soluțiinoi și personale la o problemă și le aplică în jocul de
Aceste povești stabilesc o legătură cu viața de
rolsauaducîntâmplăritrăite de ei.
Zicuzi și permittestarea conținuturilor asemănătoare realității, ele au și o funcție
Aceste povești personale conțin mai multe alternative de soluționare
motivatoare.
și pot fi retranspuse în viața cotidiană a copilului, când primesc sarcini
pe care trebuiesă le realizeze acasă sau la școală. În ședințele
comportamentale
se discută succesul și dificultățile Întâmpinate.
ulterioare
Recunoașterea
socială. Mai ales în grupul de copii recunoașterea socială are rol
motivator.
Acestlucrudepindede exersarea comportamentelorsociale dezirabile și
deatențiadin partea celorlalți. Comportamentele sociale dezirabile pot fi facilitate
și stimulatepe principiul responsabilității sociale și prin rolul de „ajutor al
terapeutului".Copilulpreia o responsabilitate socială atunci când sprijină un alt
copil,îl ajutăsă respecte regulile, etc.; în acest
caz ambele părți experiențiază
atențieși
recunoașteredin partea grupului.

219
 Rolul de asistent al terapeutuluiimplică realizarea unor
s
terapeutul.Pentru desfășurarea ședințelor de grup terapeutul
are nevoienă
cile și pentru
exemplu jocul laudă-critică din subcapitolul6.9). Acest rol jocurile
prestabilitde de
fiecărui copil care participă Ia training. Terapeutul trebuie săsau de rnaide
e
său sarcinile și să atragă atenția asupra responsabilităților xplice rnulțnu
responsabilitățiconstă în faptulcă trebuiesă respecte exact respeciale
Astfel
cu foarte mare grijă cu obiecte ca microfon, cameră video sau gulile Și să
lucrde
fel îl ajută pe terapeut, iar celorlalți copii le este oferit uncasetofon
model.Dîn ace
terapeutulle va atribuipe rând acest rol, copii vor vedea că
recunoașterea rece

6.3 Obiective și construirea training-ului de

grup
Training-ul de grup este orientat după obiective modulare generale
și specifice
În cazul obiectivelormodulare generale este vorba de aceleași
cazul training-ul individual. obiectiveca
Și în

Obiectivele modulare generale ale training-ului de grup

Transferul situațiilor la viața cotidiană. Copiiifrebuie să aplice

în viațadezi
e•cuzi anumite comportamente cu ajutorul fișei detectiv.
Reducerea tensiunii. Copiiitrebuie să devină liniștiți din punct de
șprinrelaxare șiță reducă eventuala tensiune. vederemotor
Descoperirea relației dintre comportamente și consecințe. Copiii
descopere o relație directă între comportament și consecințe în trebuie
să
cadrul
î programuluișisă fie motivațisă colaboreze În mod activ șiconcentrat.

Obiective modulare specifice. În continuare sunt prezentate

sumar obiectivele
specifice.

Obiectivemodulare specifice training-ului de grup

'Stabilirea regulilor grupului. Copiii dezvoltă reguli pentru

comportamentul în
grup. Cu ajutorul așa-numitului joc al adversarului ei trebuie
să înțeleagă și să
învețe să accepte sensul șiutilitatea regulilorŕ
Exersarea empatiei. Copiiiîrpvață să se transpună În locul
unei persoane,deci

220
 contextul experiențelor
durile acesteia fri
semnale corespunzătoare, ca de exemplu

copiii învață aceste abilitățiîn

de fur

fi

ctele laudei,ale ignorăriiși ale criticii.Ei învață să

învață efe Este crescută toleranța la
copiii ifice și convingătoare.
exersând controlul propriilor sentimente și
adecvate.
autoinstrucțiuni
amenteprin
comp ortament. Copiii primesc sarcina de a pregăti și a
frJ5ra propriul
trebuie să reprezinte o soluție non-agresivă
la
coffŚtare de roI. Ei
jocul
singuri cvate. Cu ajutorulunui feedback video și a
autoinstrucțiunizde
desfășura să se perceapă diferențiat.
pnd copilulînvațăcomportamentului adecvat. Cu ajutorul
imunizarea copiii analizează experiențe pozitive,
și din viața cotidiană
spbilizarea
s-au rezolvat e
care jocul adversarului copiii sunt sprijiniți să opteze
pnfiicte autoinstru ire. Prin
de non-agresivă a conflictelor,
atehnicilor soluționarea
pentru
viitor
pe

suplimentare
celui de-al patrulea (Jocul laudă-critică) pot fi reluate
sugestii cu excepția
modulele,
și povești,putem reveni la ele dacă ceva nu a funcționat
alteconținuturi
dacă o anumită abilitate a copilului trebuie exersată intensiv
. t debinesau
comportamentalesevere sau unui ritm lent de învățare; există
deficite
unor
datorită
în
materiale acest sens. Unele module sunt atât de stufoase încât pot fi
suficiente în două ședințe, mai ales în cazul copiilor cu tulburări
fără
împărțite probleme
și care învață greu. Se poate găsi mereu o formă de
neascultători
neatenți,
severe, (vezi sugestia din modulul 3 al training-ului
a conținutului
eficientă de
organizare
grup).
modulelornu poate fi modificată, având în vedere faptul că
succesiunea
unuimodulau la bază conținutului modulului anterior.
conținuturile
Poatefi utilărenunțareala programuľ de întăriri cu puncte pe la mijlocul
degrup,dar acest lucru depinde de copii, de cât de ridicat este nivelul
taining-ului
și activare,de cât de accentuat apare problema și de cât de mare
motivare
brde
estecoeziunea grupului.

221
 6.4 Elementele terapeutice ale
modulelor

6.4.1 Program de întăriricu puncte

Transformareapunctelor în minute de joc

În cadrultraining-uluide grup se stabilesc reguli
individualpentru fiecare copil. Regulile depind pentru întreaga
de
cultățilepe care le prezintă. Comportamentul caracteristicilegrupă de
țintă ce
din lista de reguli, care include reguli pentru trebuie copiluluicopiisau
observator exersat
formulate reguli speciale referitoare la trainin Poate
g-ul de grup,
> Sunt atent și mă antrenez! ca de
Nu comentez! exemplu.au fi
Nu trebuie să vorbesc mereu și trebuie să
Responsabilitateagrupului pentru minuteleam răbdare să-i
regulile ședinței. Procedura de acordare a
de joc. ascult Pe
Fiecare
punctelor este copil areceilalți!
training-ul individual (vezi subcapitolul 5.3.1 ). similară cu o
că fiecare copil trebuie să-și câștige minutele Acest lucru înseamnă cea dinlistăcu
de joc. Se pe de
să trebuiască să părăsească mai devreme poate
grupul, pentru întâmplaca un arte
de joc. Este importantsă știm ce formede că are
agresivitate mai puține
cazul copiilor agresivi motivați instrumental manifestă
sau egoist copiiidin
succes. această
procedură grup:
Pe de altă parte un alt scop este ca ei estede
să simtă
grupului, este mai bine ca grupul să fie res
ponsabil de recunoaștereadin
a câștiga minute de joc împreună, ca și gru minutelede
p
poate avea joc. partea
Regulile sunt aceleași pentru toți, iar presiunea un efectsarcinade
grupului nu
mare în cazul copiilor prea diferiți, deoarece trebuiesă stimulativ
Responsabilitatea comună pentru minutele de se pot formadevină
joc nu poate
început în fiecare grup de copii, dar există o fi introdusă
variantă care Poate deIa
paralel cu training-ulde grup cu adolescenți (Petermann fi desfășurată
și Petermann,
este adecvată copiilor de la 10 la 11 ani. Procedura 2003a). Ea
are
(1) Fiecare copil lucrează cu două reguli individuale. patruetape:
(2) În cadrul feedback-ului de la finalul fazei de lucru
fiecare primeșteun
număr

(3) Calcularea minutelorde joc are loc după următoarea

regulă:sumapunctelor
tuturor copiilor împărțită la numărul de copii.
(4) Toți copiii au contribuit la durata jocului grupului prin regulile
individuale. Deci
toțise joacă la fel de mult.
Este deosebit de motivant pentru copii când trainerul se ocupă de regulile
lor.
Principiul responsabilității împărțite. În cazul copiilor cu deficite
comportamentalevariate și accentuate se recomandă schimbarearesponsabilității
copiilor: Felix primește puncte dacă este un bun model pentruBastianși dac(l
ajută să respecte regulile. Astfel cei doi stabilesc un semn pe careîl faceFelix lei

222
 inadecvat. Bastian primește puncte
comportament
un
și când man
semnal onsabilitatea, iar acordarea de puncte este o
la
atent
sale.

detectiv
Fișa
avea o fișă fixată undeva pe perete. Fiecare
64.2 vom
fiecarecopil comportamentelepe care trebuie să le exerseze și
ea sarcinile,zilele săptămânii. Frecvența cu care apar poate fi
din
prin abțibilduricolorate,
puncte, ura în care au fost respectate regulile: cu cât
prin
numărul de puncte, cu atât mai frecvent a
dificultățicU cotarea grafică,
dorit. Dacă copiii au
comportamentul
reprezentări tridimensionale. în funcție de numărul de
utilizareaunei care vor fi adunate într-un vas sau se pot
un număr de bile
te nisip.
transparente cu povestească succesele, ce anume au reușit să
ie, prevase să-și
lecerecopiilor și motivele acestora. Terapeutul păstrează pentru
Terapespectivinsuccesele
de cotare sunt numite „termometre
fiecărui copil. Fișele să fie vizibil și copiilor și pentru a le
evoluția și succesul
pentruca comportamentală(dovada 1) să
9€ este importantca o regulă
perioada întregului training de grup (este vorba de un
pe
constantă
fiecărui copil). Cel de-al doilea comportament care trebuie
entspecific 2) variază în funcție de obiectivul ședinței
(dovada
și exersat
săptămânal").
etrul
performanței grupului. Cotarea performanței grupului are mai
cotării
Avantajele terapeut:
pentru copil, pentru grup și pentru
.avantaje
suntei înșiși activi și se percep ca fiind eficienți;
copiii combătută plictiseala;
Fimplicaretuturoreste rezultatele;
poatesă păstreze pentru sine
tyapeutul lor;
primesc
copiii unfeedbackclar cu privire la comportamentul
cu alții direct și nu prin intermediul
copiipotfi stimulați,ei comunică unii
ei se ajutăreciprocîn cazul unor probleme comportamentale.
tyapeutului,
vorfi cotatede fiecare dată la Începutul unei ședințe. La cotare
detectiv
pcedurautilizatăeste ușor diferită de cea din cadrul training-ul individual (vezi
5.4.2).Acest lucru este condiționatde faptul că atunci când se face
sicapitolul
$zea,îngrupulde copii pot apărea unele probleme. Dacă fișa e discutată cu
în parte,ceilalțise plictisesc pentru că evaluarea durează prea mult și
fezecopil
ț#sescaltepreocupări,
după care este dificil să le captăm atenția. Deoarece
despre
reguliledin fișă, cotarea poate fi realizată simultan. Fiecare își no-

223
Exemplu

Termômetrulmeu săptămânal

1. Dovada din fișa detectiv: =

Nu m-am certat Cu fratele meu! 1. Am vorbit cu el!
2. Am împărțit lucrurile
3. Nu m-am bătutcu cu el!
el!
Zilele

întâlnirea 1 întâlnirea 2 întâlnireaa întâlnirea 4

întâlnirea 5

Dovada 1 finseamnă urmărirea unui. comportament pe parcur

suľ
exemplu în câte zile din săptămână reușește copilul să nu se certe întregului training,
cu fratelesău. de

2. Dovada din fișa detectiv:

Zilele Zilele Zilele
săptămânii săptămânii
săptămânii
7 7 0 dată pe zi Nu am
m-am pus în 7 folosit
6 6 locul cuvinte
partenerului 6 urâte
șinu
5 5 meu de joc am strigat
Îl las pe și i-am spus 5 pentru
a-rni
4 celălalt să 4 ceva drăguț, manifesta
vorbească! 4 furia
ca de fațăde
3 3 exemplu: ceilalți, în
3 schimb mi-
„Mi se pare
am spus
2 2 că joci fotbal 2 părerea 0J
foarte bine!" mult calm!
1

Întâlnirea 1 Întâlnirea 2 Întâlnirea 3

Cea de-a doua dovadă variază în funcție de conținutul ședințelor;•de aceea ea se modifică
de Ia săptămână la săptămână și indică zilele în care copilul a avut succes.
 amentale astfel încât se obține o diagramă.
comport
fiș a detectivse realizează împreună.
exercițiile din
la rezultatelor

și
de relaxare
Training-ul în subcapitolul 5.4.3.
aș a cum a fost prezentat
realizează
se în grup, li se spune copiilor că azi sunt cu toții
relaxare
desfășurare Nemo și că vor face împreună o excursie.
UIde
căpitanului
cu picioarele și să fie în acest fel distrași.
metodă din ca
această
cunosc în grup.
desfășurarea
la
probleme

rol
Jocul de
6.4.4 individuale. Modificările
continuare a intervenției
reprezintă o de rol
de grup -ul individual trebuie stabilizate, iar jocul
sociale, de soluționare a conflictelor. în
de rol sunt importa
jocurilor care are soluții;
realizarea
unuiconflict
jucarea jocului;
asupra
reflectare
comportamentuluila viața cotidiană.
generalizarea La începutul fiecărei ședințe terapeutul prezintă
unui conflict.
iar copiii
jocului de rol,
conținuturile rolurilorse face de către terapeut, mai ales la început. în
Împărțirea învață să se descurce și
nu
copiii vor juca numaipersonajele simpatice, ci
acestfel
care nu le plac așa de mult.
cucelepe joc și soluționareaconflictelor este o parte necesară a
Discuția
Reflectare. despre
este dependent de coeziunea grupului, de
derol.Modulde desfășurare
jocului
comportamentală
problematica și de dispoziția copiilor. Copiii înregistrează
pevideosau pe casete, prin reluarea discuțiilor și în final prin atenția
simulările
liseacordăse obține o învățare optimă.
care
jocului.Jocul este reluat numai în anumite cazuri, în funcție de
Reluarea
dacăcopiiidoresc acest lucru și dacă terapeutul consideră necesar. În
necesități,
poate
pcse prezentaun comportamentmodificat ca urmare a discuției purtate sau
dacă
întimpul
joculuide rol nu a fost manifestat comportamentul dezirabil social.

225
 1. Punereaîn scenă a unui conflict cu solu ii
(1) Copiii au discuții referitoarela o poveste
dată sau la alte sarcini și la punerea lor în
scenă.
(2) Stabilirea rolurilor cu ajutorul terapeutului
și jucarea poveștii sau a sarcinii.
(3) Reluarea jocului după schimbarea rolurilor
și după schimbarea între ei a jucătorilor
cu
spectatorii.

2. Reflectare verbală Reluarea jocului

(Ce s-a în funcție
(1) Discutareaacțiunilor de
întâmplatîn pregătirea și
copiii reiau
desfășurarea jocului?) punctul 1 (1)
(Cum v-ați - (3)
(2) Discutarea emoțiilor
simțit?)
(3) Definirea regulilor (Cum v-ați
putea comporta mai bine?)

4. Extrapolarea la via a de zi cu zi
Povestiți o întâmplare asemănătoare, pe care ați
trăit-o voi! Cum v-ați comporta acum în situația
respectivă? Pune i în scenă întâmplarea!

Figura 8 Structurajocului de rol

Generalizareacomportamentuluila viața de zi cu zi a copilului.Conținuturile

joculuide rol sunt relaționatecu viața de zi cu zi a copilului,terapeutulîntrebându-i
mereu despre conflicte și experiențele proprii asemănătoare, stimulându-i săle
povesteascăși să le reia în jocul de rol. Se stabilește o legăturăspecifică
experiențelecopilului, pentru a le generaliza mai bine la viața de zi cu zi.

226
 lui de rol structurat
alejocu elaborate în funcție de cel mai lent copil,
d rii sunt
octeriStiCi să colaboreze în mod activ și să realizeze
și în cel de actori. Observatorii
grupulde observatori
ă întăriri și participă prin învățare prin modelare, în
ofer
care comportamentele.
celor
rolul exersează
actorii să facă schimb de roluri, scopul fiind
ce

eutuleste cel de-al patrulea participantla joc și poate

terap
a treicopii chiar și în cazul unui grup de patru copii). În cadrul
încazulun rol (acesta a taca fără a se justifica (poate schimba atitudini, poate
preia poate
terapeutul
rolului,
jocului de rol, sunt adecvate atât povești complexe cât și
ale
care pot fi ilustrate prin imagini.
de situație,
scurte
zentări
pre

de cunoaștere și de joc
Etapele
6.5

Obiective
cunosc unul pe altul.
Copiise
structurii grupului.
Verificarea
pentru participareala training-ul de grup.
Motivarea
modificărilorcomportamentale datorate training-ului individual.
Identificarea

terapeutică
Transpunerea
joc liber;
comportamentală.
observare

Materiale

fișa detectiv;
.Camerade joacă";
de observare comportamentală (BAV).
Chestionar

descrieprimeleîntâlniri mai lungi ale copiilor din grup, faza de

ședință
maștere
areloc pe durata primelor două ședințe.

iiective
Qrul primei
întâlnirisunt urmărite patru obiective (vezi sumarizarea ședințelor).
Copiii
trebuie
să se cunoască unul pe altul. În această fază copiii dintr-ungrup
9'0Jnoștință
uniicu alții,își negociază rolurile și pozițiile în grup. Condiții generale

227
 ca mărimea grupului, limitarea temporală și respectarea
acestor două ședințe rămân constante. În acest fel regulilor
copiii se
inir•ne
Verificarea structurii grupului. în timpul aces tei Dot
interacțiuneadintre copii. El trebuie să recunoască etape
și terapeutul
grupului este adecvată. în evaluarea structurii grupului să verifice
subcapitolul6.1, pentru observarea sistematică a se ține
de
cont dacă
comportamentului
fi utilizat chestionarul observare comportamentală
din
Motivarea copiilor. Un alt obiectiv este motivarea capitolu12
structuratăși solicitantă din cadrul training-ului de copiilor
grup. De aceeaPentru Poate
sunt foarte importante.Pentru copii este de asemene
a
întărirefaptul că pot structura cele două ședințe așa foarteimportant primele
Șura
și jocuri care le fac cea mai mare plăcere cum vor ei Și
(vezi are
subcapitoluľ62)
perioade de cunoaștere și de joc nu se reduce Valoarea
doar la evaluarea
diagnostică
I Poate aplica și structurii
dobândite în training-ul individual. De acestei
exemplu, ter utiliza
ajunge la un acord și copiii sunt capabili să facă comapeutul
observă
promisuri
ceea ce ar constituio bună premisă pentru desfă șurarea și să dacă deja
cadrul training-ului. în final, selecția jocurilor și activităților Ofere
a structurate
conținuturilor
constantă a comportamentuluiagresiv, în cadrul tra se poate stabili
o
aceasta. Ca și sprijin în observarea comportamentining-uluise va ten*
ală sistematicăținecont
BAV.
se utiľ de
Procedură practică
Obiectivele primelor întâlniri sunt realizate cu ajutorul
celor
acest scop copiii stau în camera de joc, au voie să se joace două ședințede
cu ce vor și joc.In
ceva. Sunt prezentate ce
regulile și limitelecorespunzătoare etapei de joc. Ele se și justificate
referă la:
> limitarea temporală;
> distrugerea bunurilor;
> atacuri fizice împotriva altor persoane;
> rănirea altor persoane.
Frecvent, copiilor li se amintește de responsabilitatea
față de propriul
comportament, primesc ajutor orientativ, respectiv sentimentul
de
respectarea regulilor. Când limitele sau regulile sunt încălcate, siguranță prin
terapeutul
atenția asupra acestui fapt în mod calm. Dacă apar conflicte majore atrage
întrecopii,
terapeutultrebuie să intervină. Copilul vinovat trebuie, de exemplu, să
părăsească
camera de joc timp de 5 minute, aceasta fiind o consecință naturală.în
timpul
acestei perioade el trebuie să se gândească la modalitățide remedierea lucrurilor.
Fiecare intervenție a terapeutului trebuie să se orienteze după regulilestabilite și
să nu constituie o surpriză.

228
 ședințe de joc. Copiii
detectiv. ână și în timpulcelor două

Ele sunt valabile pentru faza de joc.

terapeu u
pentru ca celor două ședințe
cu ei mapa de observare. În timpul
ten aduce de exersat și despre eventualele

acest lucru.
oresc

training-ului de grup
unu al
Modulul

; motorie.
și relaxare rol structurat.
Obiecti%e regulilorjoculuide
' Discutarea
terapeutică
de relaxare observatori r
Exerciții regulilorpentruactori și
rol
Adunarea 0 povesteEAS și transpunerea sa în jocul de
decizieipentru
pentrufișa detectiv
Dovezi

Materiale
fișa detectiv;
Căpitanului Nemo;
poveștile puncte;
de regulipentru acordarea de
-lista perete, casetofon;
gazeta de
fișăpentru agresiv în situații concrete
pentruevaluareacomportamentul
chestionar
(EAS).

generalepentrufiecare ședință le găsiți în subcapitolul 6.4.

modulare
Elementele

regulilorjocului de rol structurat

Discutarea

joculuide rol. Pentru exercițiile comportamentale este important ca

Etapele
yupul
sărespecteregulilepentru a putea fi realizat un joc de rol structurat. Din
acest
motiv
suntdiscutateregulile valabile pentru cei care se joacă și pentru cei
 care observă. Deoarece ei cunosc jocurile de rol
individual, au formate anumite expectanțe. În scurte din
această situație druł tr
amintească și să se gândească care reguli sunt
importantepentru
e Pe
ședință foile sunt așezate într-un loc vizibil al încăperii. coli mari de
hârtie.

Posibile reguli pentru observatori

Stăm cuminți Ia locurile noastre!
Privim cu atenție!
> Nu-i deranjăm pe actori în timp ce joacă!
Îi ajutăm pe actori atunci când ei doresc acest
lucru!
> Observăm în liniște!
> Ascultăm cu atenție!

Posibile reguli pentru actori

> Ne jucăm fiind atenți la ceea ce facem!
> Vorbim clar!
> Vorbimîn așa fel încât fiecare să înțeleagă despre
ce este vorba!
> Suntem atenți!
> Nu ne certăm în timpul jocului!
> -Nu ne lăsăm distrași în timpuljocului!

Este util să se limiteze numărul de reguli la maxim 6, trei

pentru actoriși
observatori. Listele de reguli nu trebuie să fie complete. Es
te importanttreipentru
să fie stabilite și formulate de către copii. ca regulile
Etapa de reflectare. Abilitatea de înțelegere este o premisă
continuareatraining-uluide grup precum și pentru o interacțiunede bazăpentru
satisfăcătoare.

Sarcină
> „Luați-vă chestionarele cu imagini din mapă (EAS) și alegeți-văo
poveste
pe care vreți să o jucați.”
> puteți să jucați cel mai bine povestea și ce final ar puteasă aibă
ea?

Aegerea poveștii, discuția și jocul sunt înregistrate pe casete, filmvideosaucu

camera digitală, astfel încât terapeutul să aibă un feedback de la copii.Dupăjoc
înregistrarea este discutată.

230
 jocului
din cadrul
riențełor începutul. Ce a fost important în discuția voastră de
dată
în privința poveștii?"
acord și ce final ar trebui să aibă?"
la un trebuiejucată povestea
cinevacum - ,Ațidiscutat totul în detaliu sau a trebuit
a

în discuția despre joc?”

important
fost

sunt păstrate într-o gazetă de perete sau înregistrate pe

copiilor
ca fiecare copil să aibă șansa să facă 0 propuneresau să
Esteimportant
participeîn mod activ. Fiecare copil poate și trebuie —în caz de
căși să terapeutului- să controleze ceva, toți copiii pot și trebuie să
ajutorul sarcina.
finaliza
pentrua

regulile de discuție
pentru ceilalți!
spun
la ce
Fiatent celălalt!
întrerupece
NU-I
arevoie să facă o propunere!
Fiecare și să acceptăm părerea celorlalți!
trebuiesă facem compromisuri
Uneori
nuva fi luatîn râs pentru propunerea sau pentru părerea sa!
Nimeni
liniștit părerea!
spune-ți diferite!
acorduluiîn cazul unor propuneri
stabilirea

terapeutului.Uneori poate fi utilă discutarea regulilor importante cu

Autorul
înaintea ședinței. Asistentul terapeutului va da în timpul
terapeutului
ca și exemplu, dacă la final este atins scopul
unasaudouărăspunsuri
ședinței jocul și soluția aleasă. Rezultatul poveștii
se ascultăsau se vizionează
propus,
de soluționare.
și se caută alte alternative
evaluat
unorsoluții adecvate conflictului. Copiii trebuie învățați să găsească
Găsirea
soluțiila un conflict. Într-o a doua etapă trebuie evaluate consecințele
etmaimulte
Cu ajutorulunor propunericreative și a mai multor idei este mai
soluții.
acestor
toleranțași găsirea unei soluții la conflict. Soluțiile propuse de copii
exersat
ușorde
sunt similarerealitățiiși de aceea ele pot fi ușor transpuse în viața de zi cu
frecvent
ca grupulsă găsească alternative este util ca terapeutul să facă
i, Înainte
cuajutorulunor materiale, arătând copiilor că pentru o problemă există
propuneri
maimultesoluții bune. Soluțiile pozitive oferite nu trebuie pur și simplu
deobicei
copiate
decopii,ele au doar un rol orientativ.

231
 Dovezi pentrufișa detectiv
Copilul primeșteo nouă fișă detectiv în care trebuie trecu
t un
rămâne constant pe parcursul tuturor ședințelor și un
comportament
comportament
Regula constantă se referă la o problemă specifică copilului,
în care
r• e exemplu timp va
fișa detectiv regulile legate de discuția cu cineva „Nu-i pot
întrerup ce fi
vorbesc!", „Îmi spun părerea cu calm!" sau „Pot să fac u
accept părerea celorlalți!". neori ceilalțiîn
compromisun
Și

6.7 Modulul doi al training-ului de grup

Obiective
> Liniște și relaxare motorie
> Exersarea empatiei -
> Extindereacomportamentuluila viața de zi cu zi și
dezvoltarea
autocontrolului •

Transpunereaîn ședințaterapeutică
> Exercițiide relaxare
> Aprofundarea verbalizării
> Dovezi pentrufișa detectiv

Materiale
> fișa detectiv;
> povestea Căpitanului Nemo;
> Aista de reguli pentru acordarea de puncte;
> Jocul Ariciului;
> cartonașe cu instrucțiunii
> propuneri de joc de rol pentru Jocul Ariciului.

Elementele modulare generale pentru fiecare ședință se găsesc în subcapitolul

6.4.

Jocul de rol: exersarea empatiei

pe
Faza de joc de rol. Pentru exersarea empatiei se desfășoară JoculAriciului,
care terapeutulîl introducecu o mică prezentare.

232
 re ceva ce mi s-a întâmplat mie și poate
câteva zile mergeam printr-o Pădure.

căuta mâncare« Pe măsură ce

arici. văzutnicioda tă un arici de atât de aproape.
probabil,
mai întâmplat? Exact, ariciul s-a strâns, deoarece
s-a oamenii se închid uneori
oarece pașii mei. oare credeți că și
sub
poate ajunge la
a•meni nu mai oam enii atunci? Dacă cineva încearcă să se apropie
fac
fac și ce nu cum.face a riciul? Oare ce motive au oamenii să se
ce
înțeapă și ei așa
Unul dintre ei se
Jocul Ariciului.La joc participă doi copii.
ne
celălalt trebuiesă încerce s
caunarici; arte tare, cineva l-a jignit.
El se retrageca un arici
să împungă.”
țepiica
scoate

terapeutul apelează la cartonașele cu

jocului de rol
desfășurarea individual(vezi subcapitolul 5.6). Pe durata training-ului
pentrudintraining-ul decorate cu abțibilduri, mai
individualecu instrucțiuni pot fi
cartonașele zi.
degrup
le utilizeazăîn viața de zi cu
*scândcopilul

acaretrebuiesă'lfacă pe arici să se deschidătrebuie să se străduiască și să

poate pentru axeuși, acest lucru, .dar nu are voie să folosească
facă ce
tot comportamentulsău poate să aleagă una dintre
Ca și%jutorpentru
violența
El trebuiesă .încerce ca fin.tot ceea ce face și ce
cuinstrucțiuni,
cartonașele pe cartonaș: El trebuie să se gândeascăla
săținăcontde ce este trecut
spune
lucru
acest și să-și.spună cuvintele de pe cartonaș. MaiĐ(istă o condiție pentru
arevoiesă se adune mainult de 5 minute. Noiceilalți vom observa cu
ariciinu
facecelcareeste adunatca un arici și ce face cel care vrea să-l facă
atențiece
Fiecaredintrevoil va juca o dată pe cel care se retrage ca un
săsedeschidă.
nși datăpecelcare vrea să-l facă se să deschidă.”

Terapeutul
stabilește
perechile,se implică în joc și el sau „asistentul” său cu un alt
mil.Ajutorul
de terapeutsau terapeutul trebuie mai întâi să abordeze ariciul.
Dacă
reușesc
acestlucru,se schimbă rolurile.La fel se întâmplă și cu cealaltă
pereche.

233
Etapa de reflecție. După fiecarejoc terapeutul
va discuta
să se mai joace o dată. În orice caz, la finalul cu
jocurilor cu
de roluri și schimbul observatori —actori) se realize
copiii
ariciul sau
ază câteva (inclus îi
discuții.
Discutarea experiențelor din cadrul jocului
„A fost greu să-l faceți pe arici să se deschidă?”
experiențele și în general sunt discutate sentimentele copiii își
de
rol. Dacă nu este cazul, se poate trece mai departe în pe împărtăș
felul parcursul
> „A fost important să aflați motivul pentrUcare celăl următor:
alt s-a
> „Cum poți afla motivul?” închis în
> „Când ai jucat rolul ariciului, ce ți-ai fi dori de la sine?”
trebuiesă facă ca să te atragă afară?” partenerulde
joc?Ce
> „Cum te-ai simțit când cineva te-a făcut să te deschizi arfi
și a vrut
cu tine?" să se
La final se mai reiau o dată aspectele care 'l-au determinat joace
đetragă acele: pe arici
ca să-și
> „ce ați făcut pentru ca ariciul să se deschidă? Gândiți-vă
doar de ceea ce s-a spus, ci și de felul în care au fost spusecă nueste
> „Ce ați făcut cu cartonașele? V-au ajutat? De ce ați ales lucrurile!"
cartonaș?" tocmai
acest

Întrebările și problematizările trebuie modelate în funcție de situațieși de

discuției. Răspunsurile la întrebarea ce a dus la deschiderea evoluția
ariciului
sunt
înregistrate cu un casetofon sau marcate pe gazeta de perete.

Generalizarea la viața cotidiană

Deschiderea copiilor pentru a povesti experiențe similare depindefoartemult
de
structura grupului și de atmosfera existentă. Dacă ei își sunt simpatici și au
încredere unii în alții, își vor povesti și juca cu plăcere experiențele,
se descoperă
frecvent că cei care au jucat rolul ariciului au apelat la o experiențădintrecut
Oricum este avantajoasă discutarea a una sau două experiențeproprii, pentru a.i
încuraja pe copii să vorbească despre experiențele lor.
sunt
Dovezi pentru fișa detectiv. Regulile formulate, referitorla acesteședințe
următoarele:
> „Astăzi m-am străduit mult să mă pun în locul....”
> „Amîncercat să-l ascult și să-l înțeleg pe
furiossautrist.'
> „Mi-amdat seama ce simte celălalt: Astăzi .... a fost bucuros,

234
 troi al training-ulul do grup
Modulul
6.$

IbiŕctiV0 ȚIa.x01î' motorie

recunoaștotna formelor do mnnifostnro alo turioi
diferenția ta:
percepție cauzelo r furiei
și abordarea adecvată a lor
ecunoașterea cotnportałnentuluila viața do zi cu zi și dozvoltaroo
R
Generali:area
autocontrolului în viața do zi cU zi a copilului
și relaxare motorie
Liniște
terapeutică
Transpunere relaxare
Exercițiide furiei
rol: controlul
Joc de respectarea regulilor din proprie inițiativă
Autoobservare, exerciții de relaxare, cu instrucțiuni pentru abordaroa
acasă
copiiifac seara
furiei
adecvată a

Materiale
Fișa detectiv
Nemo
povesteaCăpitanului
de lucru „Căpitanul Nemo și eu”
Fișa
pentru acordarea punctelor
Listade reguli este tachinat”
de joc de rol „Florian
propuneri
creioane colorate, etc.
Casetofon,gazeta de perete,
Cartonașecu instrucțiuni

modularegenerale pentru fiecare ședință se găsesc În subcapitolul

Elementele
6.4.

Joculde rol: controlul furiei

FazaI a joculuide rol: recunoașterea formelor de manifestare. Punctul de ple-

careestepovesteape care o spune terapeutul „Florian este tachinat". Pe baza ei
seconstruiește
cea de-a treia ședință a training-ului.

Florianeste tachinat
Astăziamsă vă spun o
poveste pe care va trebui să o jucați: câțiva copii dintr-o
clasă
stauîn pauzăîn curtea școlii.
defaptunprietengrozav, Este Klaus, Schlaumeier, Florian, care este
numai că uneori se enervează repede dacă cineva

235
spune ceva despre felul în care arată. Ânjaj o fată pe care băieții
au acceptat.o
și pe Câre o plac pentru că știe să joace fotbal bine și pentrucă
este bunăla
sport, este și ea cu ei. Cu toate astea ea nu e încrezută și nu
chicoteșteca toate
fetele proaste, dar băieții nu ar recunoaște niciodată asta. Mai este
și Sebastian
Oare are destul de multe probleme la școală, azi a mai luat încă un 5 la
matematică. De fapt el este un copil liniștit și nu-i supără decât foarte
rar pe
Ceilalți copii.
Ei vor să stabilească o întâlnire pentrudupă-masă. Sebastian
începe
glume pe seama felului în care arată Florian și îl tachinează din cauza să facă
țantalonilor săi. Florian începe imediat o bătaie. Ceilalți copii îi privesc.
în sfârșit
Sună clopoțelul este sfârșitul pauzei, iar cei doi „cocoși"trebuie să se
despartă
cu toate acestea ei continuă să se înjure furioși unul pe celălalt.”

După ce terapeutul spune povestea, copiii se decid asupra rolurilordin cadrul

jocului de rol, toți copiii participând la joc.
Faza de reflectare. După finalizarea jocului de rol este importantădiscutarea
câtorva aspecte.

Discutarea experiențelor din cadrul jocului

„Ce nu-i place lui Sebastian la Florian?”
> „Cum arată el acest lucru?”
> .„Cumîși manifestă Florian furia față de SebastianQ”

Copiii trebuie să recunoască cât de diferit se poate manifesta furia și agresivitatea,

de exemplu prin cuvinte, violență fizică și alte atacuri. Răspunsurile copiilorsunt
înregistrate cu ajutorul unui casetofon.

Faza 2 a jocului de rol: descoperirea cauzelor furiei și agresivității.

în
continuare este important pentru copii să recunoască cauzele furiei și ale
agresivității.

Reflectareasupra experiențelordin cadrul jocului

„De ce l-a enervat Sebastian pe Florian? Oare ce motiveputeasă aibă?S-a
întâmplat ceva deosebit anterior?”
„Ce motive a avut Florian pentru a începe imediat o bătaie? Oare de ce se
enervează așa de repede când cineva spune ceva despre felulîn care
arată?”

Pentru a descoperii alte cauze ale furiei și agresivității, terapeutul prezintăposibile

motiveale acestora.

236
 interdicții multiple, terapeutul interpretează
datorită unor
apare asis tentului său „Mama și copilul sunt la plimbare". Mai întâi
furia
oacă cu ajutoruldiscu tă încet și pe scurt, după care joacă:
vestea
și copilul prietenul pe stradă, cu voce tare.
terapeutulîși strigă
copilul țipa așa!"
Nu mai pe iarbă și adună frunze.
îngenunchează prostii!"
copilul mai murdări și nu mai fă atâtea
Nu te și începe să comenteze.
enervează treptat
copilulse
copiii trebuie să afle că furia poate
într-o discuție ulterioară
de reflectare.datorit u
de exemplu,
apărea terapeutul ș i cu
celelalte cauze posibile. Jocul de rol și momentele
procedează alternate:
fel discuție sunt
reflectare suprasolicitare din cauza presiunii timpului și a performanței.
și
de prin
Furie temele după c
își face
Uncopil dincolo de aceasta, temele nu sunt corecte și trebuie refăcute.
cumpărături, a expectanțelor. Tata îi promite
prin nerespectarea dorințelor sau
Furie într-o anumită zi Ia grădina zoologică sau la stadionul de
că-l va duce
copilului promisiunea pentru că trebuie să lucreze.
nu-și poate respecta
fotbal,dar
datorită furiei și agresivității. Sebastian este supărat din cauza
Furie matematică. El se răzbună pe Florian, tachinându-l. Florian
cinciuluiprimitla
enervează. El începe o bătaie, iar bătaia îi face pe amândoi și mai furioși.
se
Furiedatorită unor critici neîndreptățite. Copilul se joacă în camera sa și
vine în cameră și îl ceartă, spunându-i
undevase audeo ușă trântită.Mama
reamintește că ar trebui să-și pună haina pe
i se
să numaitrânteascăușile,
să o arunce pe jos. Copilul se apără, nu a trântitnici
cuieratuncicând vine, nu
o ușăși azi a pus haina în cuier. Amândoi se uită după haină, într-adevăr,
astăzihainaeste la loc, dar cuierul e rupt.
> Furiedatorităunor critici îndreptățite. Un băiat reușește să se „sustragă" de
fiecaredatăcând toțimembriifamiliei o ajută pe mama la sarcinile casei sau În
grădină. Dupăce familiaterminăcu munca, începe partea plăcută: timp liber,
jocuriși uneorigrătar în curte, la acestea băiatul participă mereu, dar de data
aceastatataîl ceartă și-l trimite în camera sa.
Dupăce au fost prelucrate toate cauzele posibile pentru aceste situații, ele sunt
sumarizate
încă o dată și sunt înregistrate pe casetă, pentru ca copiii să le
achiziționeze
mai ușor.

Faza3 a joculuide rol: abordarea

reiao datăjocul de
adecvată a furiei și a agresivității. Se mai
rol.

237
 finalo ss mai jucați o dată povestirea „Florian este
aceasta el nu mai începe bătaia, deși e foarte supărat. chinat” dar de
Florian un cartonaș cu instrucțiuni și gândiți-vă cum ar Căutați împreunădata
trebuijucat
vă ce trebuiesă facă Sebastian, după ce l-a supărat pe
Florian.” rolul.Gândiți.
Generalizarea la viața de zi cu zi
La final copiii trebuie să povestească cum fac ei față furiei:
> „Ce faceți voi când sunteți furioși și arțăgoși?"
>„Atuncicând adulții sunt furioși, merg la o plimbare sa
u fac sport
elibera de furie? Ce ați putea face pentru a scă pa
de furia pentrua
vătăma vreo persoană sau a distruge ceva?” voastră, se
Aceste răspunsuri sunt evaluate și apoi se decide d fără
manifestareadecvată, care nu provoacă prejudicii. Ele sunt
acă ele
copiii propun manifestări comportamentale mai mult sau mai înregistratereprezintă
pe
ca fuga, ieșirea din situație (care poate însemna ieșireapuțin asemănătoare
casetă
apartament), practicarea sportului, dorința de a fi singur, din cameră
retragereaîn
propria
Dovezi pentru fișa detectiv. Pe fișa detectiv este monitorizată
Căpitanului
„abordarea
primesc sarcina de a-și închipui în fiecare seară înainte de culcare Nemo. Copiii
submarinulNautilus cu Căpitanul Nemo și fac o excursie pe sub că se aflăpe
ape.
și închipuie cum îmbracă încet costumul de scafandru și Ei trebuie
își
instrucțiunilede relaxare. Ei trebuie să-și închipuie că alunecă încet formulează
în
își spun succesiv instrucțiunilede greutate și de căldură. În acestapa caldăși
primesc acasă fișa de lucru „Căpitanul Nemo și eu". În fișa detectiv scopcopiii
ei
realizareaexercițiuluiîn fiecare seară. La început copiii trebuiesă marchează
greutatea brațelor și a picioarelor. Copiii își formulează de
exersezedoar
fiecare dată
instrucțiunea:„Mâineo să mă străduiesc să rămân calm și relaxatchiardacă
enervez!" mă

Sugestii suplimentare
În funcție de structura grupului terapeutul o să poată realiza doar o parte
din
puncteleamintite. Dacă el se așteaptă să nu poată realiza tot, atunciîmparte
conținuturile
în două ședințe. Cele două faze, cea de joc și discuția,suntîmpărțite
pentruclarificarea cauzelor furiei și sunt abordate în ședințele ulterioare.

238
 Nemo i eu
itanul
Că

Nemo și
Căpitanul
că îmbraccostumul de scafandru atunci simt:
imaginez
LINIȘTIT!
COMPLET
greu! O Piciorul meu drept este greu!
meudrept este
Brațul
meustâng este greu!
O Piciorul meu stâng este greu!
Brațul

meu drept este cald!

Brațul
CJ Piciorul meu drept este cald!
meustâng este cald!
Brațul O Piciorul meu stâng este cald!

Nemo spune:
Căpitanul
calmulși totul va fi bine!
păstrăm
Sine

ziua și nu vreau să dorm, nu uit să-mi spun:

relaxez

0 Săîntindem
brațele și picioarele!
Inspirăm
adânc!
Deschidemochii!

239
 6.9 Modulul patru al training-ului
de grup

Obiective
> Liniște și relaxare motorie
> Percepție diferențiată:recunoașterea efectelor laudelor,
atenției și a criticilor a
neacordării
> Învățarea procedurii de oferire a feedback-ului
pozitiv
> Autocontrol:creșterea toleranțeila frustrareîn ca
> Transferarea comportamentuluila viața de zi cu zul criticilor
zi și dezvoltarea
negative

> Liniște.și relaxare motorieîn viața de Zicu zi a

copilului
Transpunerea în ședința terapeutică
> Exerciții de relaxare
> Jocul de rol pe tema „laudă, neacordarea atenției.și
critică"
> Dovezi pentru fișa detectiv
> Copiii fac acasă singuri exerciții de relaxare

Materiale
> Fișa detectiv
> Poveștile Căpitanului Nemo
> Lista de reguli pentru acordarea de puncte
-Jocul laudă-critică
> Cartonașecu instrucțiuni
> Casetofon, gazeta de perete, creioane

Elementele modulare generale pentru fiecare ședință se găsesc în

capitolul6.4
Jocul de rol: cum să ne comportăm când suntem lăudați și criticați
Această ședință poate să le ofere copiilor experiențe de învățare;
darpoate
conduce cu ușurință și la o situație terapeutică critică, de aceea trebuie
săfie
foarte bine pregătită.
În cel de-al patrulea modul al training-ului de grup este desfășurat
așa-numitul
joc laudă-critică. În acest scop terapeutul selectează copilul care are cea mai
mare
toleranță la frustrare și cel mai bun autocontrol din grup. El trebuiesă poată
prelucra relativ bine diferitele reacții la laudă, la neacordarea atențieiși la critică.
Faza 1 a jocului de rol: Efectele laudei, ale neacordării atențieiși alecriticii.
Pentru a-i sensibiliza pe copii la efectele laudei, ale neacordăriiatențieiși ale
criticii,se utilizează jocul laudă-critică.

240
 audă-criticăceva deosebit împreună. Jakob, imaginează-ți că ai putea să-
JoculIo să facem ile la rând ziua de naștere. Părinții tăi îți dau voie să petreci
tăzi trei z
săĐătorești vrei tu: cu și fără copii, cu și fără tortși așa mai departe.
zi, după care povestește-ne pe larg
ți așa cum ai vrea să petreci fiecare
treizile cum uităm ceva vom înregistra totulpe casetă."
maginează-ți nu cu mva să
I
treizile, ca copilului această 'instrucțiune după care îl trimiteîntr-o altă
cele dă primesc următoarele instrucțiuni:
Terapeutulgândească. Ceilalți copii
să se un experiment: noi vom lăuda și ne va place doar prima
încăpere face
împreună
aniversar
despre ne-am plictisi și nu am asculta. În cazul celei de-a
veste Jakob, ca ș i cum
atenție lui să-i spunem că nu ne place absolut deloc."
o
aniversări
treia instrucțiuneași să exerseze în
lasă pe copiii să mai repete o dată
îi accentueze faptul că:
Terapeutul
trebuie să
liniște.El nu trebuie exagerate; copilul în cauză, pentrucă nu este ușor să
reacțiile foartedificilă pentru
sarcinaeste critici;
diferite
suporți
observe atent reacțiile și ce se întâmplă cu aniversările.
trebuiesă această înțelegere cu copiii, iar cel de afară s-a gândit la
stabilește
Dupăce se aniversarese începe. Înaintede a începe, i se mai aminteștecă tot
celetreizilede întâmplaeste doar un joc, după care i se cere să povestească.
ceeace se va ceilalțicopiii reacționează la cele trei povestiri așa cum s-au înțeles
Terapeutul și
în ciuda măsurilor de prevenție terapeutul nu este sigur de reacțiile
Dacă
anterior. de cel care povestește,eventualîi pune
sărbătoritului", se va așeza mai aproape
pe umăr și se comportă neutru indiferent de reacțiile de laudă,
mânape brațsau
critică.
ignoraresau
După ce jocul s-a finalizat, este discutată experiența pe care a
Fazade reflectare. rolul principal.
copilulcare a avut
trăit-o

asupra experiențelor din cadrul jocului

Reflectare
„Dupăcumpoatedeja ți-ai dat seama, tot ceea ce am făcut noi a fost stabilit
A fostun joc serios și foarte importantpentru noi. Chiar vreau să-ți
anterior.
pentrucă ai colaboratatât de bine, Te rugăm să ne povestești ce s-a
mulțumesc
din punctultău de vedere. Ce am făcut noi în cazul fiecărei
întâmplat,
aniversări?"
în modnormalcopilul poate să facă diferența între reacțiile ascultătorilor și le
poatenumiși descrie. Copilul trebuie să vorbească și despre ce a simțit când a
fostlăudat,când a fost ignorat sau când a fost criticat, În mod invers ceilalți copiii
povestescce au observat:dacă În cazul În care a fost lăudat copilul a deveriittot
maivesel,a povestittot mai tare și mai mult, a avut tot mai multeldei; dacă

241
 bucunas•a redus atonci Când a fost ignorat;dacă s-a enerv
at
ceilalți copiii când a fost criticat, dacă a avut o față furioasă și a vorbit
sau dacă urât
trist;dacă povestea despre aniversare a fost scurtată sau întreruptă a eu
at.s evenit

În cazul unor copii jocul poate fi limitatla cele două compone

nte
critică. În acest caz „sărbătoritul" povestește doar două aniversă de laudă
ri.
este utilă atunci când copiii sunt prea mici (7-8 ani), au dificultăți Această Și de
solicitați prea mult din punct de vedere de învățarelimitare
pot fi al toleranței
la frustrare
nu
Faza 2 a jocului de rol: Oferirea feedback-ului pozitiv. Frecve Și al
nt
nu sunt conștienți de faptul că provoacă răceală, respingere sau Chicopiii
prin comportamentullor. Din acest motiv li se va arăta că stabilirea
agresivi

cu ceilalți depinde foarte mult de ei. Ei trebuie să învețe să ofere

celorlalți
feedback
> „Ce credeți care sunt efectele jignirilor, a comentariilor
comportamentului neprietenos atunci când sunteți răutăcioase
împreună cu
alții sau
> „Ce credeți care sunt efectele laudei, a prieteniei, a r
ecunoașterii
manifestării bucuriei atunci când sunteți împreună cu alții sau Și a
când vrețisă
Răspunsurile la ambele întrebări vor fi înregistrate pe casetă audio.
Se exersează felul în care poate fi acordat un feedback pozitiv:„O să
încercăm
o dată să lăudăm împreună pe cineva. Fiecare îi spune celuilaltceva drăguț
ceva ce îi place la el. Am să vă arăt cum: „mie îmi place la tine Mihai,faptulsau
că
așa de multe idei bune. De asemenea, mie îmi place că râzi multși că ești ai
vesel
aproape tot timpul. La tine, Marco, îmi place că joci tenis cu mine mai des
și te
străduieștisă joci mereu bine, chiar dacă la început ai pierdut....
Faza 3 a jocului de rol: Toleranța la frustrare în cazul criticilornegative.
Trebuie crescută toleranța la frustrare în cazul criticilor negative: când primesc
critici negative ei nu trebuie să reacționeze cu furie, cu resemnare sau cu ambele,
în schimb ei trebuie să se controleze prin aplicarea specifică a instrucțiunilor,
pentru a verifica corectitudinea criticilor și pentru a reacționa adecvat atâtla critici
cât și la furia care apare în aceste situații.
Terapeutul conduce această fază de joc de rol în felul următor:„Estefoarte
importantca în cazul mustrărilor sau a criticilor negative să nu devenimimediat
furioși.Dar ce să facem?”
Copiii fac propuneri și le înregistrează pe casetofon sau le trec pe gazetade
perete. Ei analizează cartonașele cu instrucțiuni și decid care instrucțiune
îi ajutâ
să nu se enerveze. Terapeutul împreună cu un copil instruit anterior, care
acționeazăîn acest caz ca și asistent al său, demonstrează felul în carese poate
reacționa la critici negative fără furie. În acest caz poate fi vorba de situații
cotidiene sau de următoarele situații.

242
 multe greșeli și neordonat. Ea este mustrată de mama
temele cu sa
își face tema. în cadrul jocului, Ana își verbalizează sentimentele
Ana refacă de
să cartonaș cu instrucțiuni, îl citește cu voce tare și arată
și trebuieîși caută un
apoi respectiv cum poate să se comporte corect pentru a
face
acestuia,
consecințelor negative care urmează. în mod concret ar fi în felul
'criticilor și

următor: gândește dacă criticile

mamei au fost justificate. „Am făcut într-adevăr
Anase
la temele de la matematică, dar sunt puține și minore. Mama nu
greșeli corectez imediat..în caietul de germană am
facă atâta caz, pot să le
trebuia să
corec
tăieturi,
multe dreptate. O să mai fac o dată tema, chiar dacă nu am chef, dacă nu
mamaare sunt concentrată o să termin repede. Mâine am să fac totulbine
și
măenervez
dată!”
de prima

la viața cotidiană
aminti o întâmplare similară din viața lor, pe
primesc sarcina de a-și
Generalizarea
Lafinalcopiii cartonașul cu instrucțiuni. În acest joc ei trebuie să pri-
joace utilizând
caresă o partea cuiva și trebuie să manifeste un comportament lipsit de
mească critici din
detectiv. În acest modul pot fi abordate două reguli În cadrul
Dovezipentru fișa
detectiv, din două perspective. O regulă vine din partea persoanei care
fișei
negative:
primește critici
criticat sau certat: Spun stop furiei și totul este bine!
cândsunt mustrat,
prietenos cu.... Am spus ceva drăguț, l-am lăudat pentru că
> astăziam fost
face... foarte bine!
regulii comportamentale pentru copil, este selectată o
în funcțiede importanța
celor două reguli poate fi extinsă pe durata a
regulăpentrufișa detectiv. Exersarea
douăședințe.
Copilul trebuiesă realizeze în fiecare seară exercițiile de relaxare cu ajutorul
fișeide lucru„CăpitanulNemo și eu". Dacă nu apar dificultăți, se trece la exercițiile
de căldură.

6.10 Modululcinci al training-ului de grup

Obiective
Relaxaremotorie
Găsireasoluțiilorpozitive la conflicte și exersarea percepției diferențiate a

243
 fropriei persoane
Extrapolarea comportamentului la viața
de zi cu
autocontrolului Zi
Liniște și relaxare motorieîn viața de zi cu zi a Și
copilului dezvoltar
Ăranspunere în ședința terapeutică
Exerciții de relaxare
> Jocul de rol după o poveste din EAS
> Exersarea verbalizării
> Dovezi pentru fișa detectiv

Materiale
Fișa detectiv
Poveștile Căpitanului Nemo
> Lista de reguli pentru acordarea de puncte
PovesteaEAS
> Cartonașe cu instrucțiuni'
Fișa de lucru „Căpitanul Nemo și eu”
„Expresia Căpitanului Nemo”
Înregistrarea video sau audio a jocului„de rol(este
digitală sau un polaroid) necesară o
cameră
Fișa de lucru: Acordarea feedback-ului

Elementele modulare generale pentru fiecare ședință se

găsesc în
6.4. subcapitolul

Joc de rol: Găsirea soluțiilor pozitive la conflicte și exersarea

diferențiatea propriei persoane percepției

Faza jocului de rol. Copiii trebuie să găsească soluții alternative,

conflicte, respectiv autoinstrucțiuni adecvate, să se confrunte cu
non-agresive la
acestea și să
exerseze soluția adecvată în cadrul jocului de rol.
Propunerile pentru jocul de rol sunt situații din EAS. Sunt alese situațiile
pentru
care copilul a marcat soluții agresive în etapa de diagnostic. Copiii primesc
doar
descrierea situației și imaginea, fără soluție. Copiii se joacă câte doi. Unul
citește
povestea ascultătorilor după care un altul descrie cât mai exact imaginea.Ceidoi
copiiitrebuiesă găsească singuri soluția la conflict și să o aplice.
Faza de reflectare. La finalul fiecărui joc se discută măsura în care ascultătorii au
înțelestot și dacă actorii au jucat așa cum s-au înțeles și așa cumau planificat.
Dacă copiii nu au prezentat în cadrul jocului nici o soluție adecvată,atuncisunt
generate soluții adecvate de către copiii împreună cu terapeutul,pe baza
cartonașelor cu instrucțiuni. Dacă copiii au jucat un final dezirabil,se discută
despre soluțiile inadecvate. Pentru stimularea imaginației, copiii se potgândilaalte
 instrucțiunicare să potrivească. Când copiii reiau jocul de
și caută rol sau
a propriei persoane. într-oa doua etapă
diferențiată copiiitrebuie
unor materiale să se perceapă diferențiat(de să
ajutorul
cu digitale). Modificările comportamentale exemplu cu
video sau trebuie facilitate
feedback-ului direct la comportament, reacții și a abilități prin
empatice.
imediat terapeutul trebuie să facă, dacă este posibil,
feedback-ul impresionante și au un înregistrări
pentru foarte impact de durată
Ele sunt comportamentul pe care I-au manifestat. Dacă asupra copilului,
ticlise prezintă înregistrarese poate realiza cu un
video. nu are la dispo-
video casetofonsau o
zitieo cameră Feedback-ul se acordă doar după ce toți copiii au cameră
digitală/polaroid.jocul de rol al copilului, ci și la jucat o dată. El
doar la discuțiile referitoarela soluția
nusereferă povestea din jocul de rol. Fiecare copil cu
să încheie primește o foaie
carevor de observare, respectiv de ascultare. Alături de simbolul
cu o
sarcină specifică „Atenție"
numele. Fiecare dintre ei trebuie
copilîși scrie
fiecare să
să se observe atent
și în
ce au văzut sau au auzit ofere un exemplu, să
funcție
de ceea spună ce a fost
final toți discută despre acest lucru; eventual
binesau nu. La se reia jocul de rol
încă o dată.

Dovezipentru fișa detectiv

primesc fișa detectiv cu sarcina de a repeta seara instrucțiunile
Lafinal,copiii Nemo cu formula de început inclusă și să
din
povesteaCăpitanului o exerseze (vezi
subcapitolul6.8).

Expresiile Căpitanului Nemo

Fiecarecopil primește un cartonaș cu instrucțiuni, care conține expresia
căpitanului Nemo:„Să ne păstrăm calmul și total va fi bine!".El trebuiesă aibă
mereucartonașulla el, pentru a-și aminti expresia în situațiile dificile.Când copilul
simtecă se enervează, atunci el
nu trebuie să reacționeze imediat, ci mai întâi trebuie să se liniștească
imaginându-și costumul de scafandru, respectiv corpul greu și cald în apă;
> să spună de trei ori expresia în gând;
> să se gândească la diferite alternative comportamentale și la consecințele lor.
Pentru următoareaședință copiii trebuie să poată menționa exemple în care au
reușitsă facă acest lucru.

245
 AB GT2 Cartona ul cu instruc iuni: Ex
resia Că
itanułui
Nemo

Să ne păstrăm calmul și
totul va fi binel

246
 feedback-ului
Oferirea

cu
Măobserv
atenție:

Oare am
procedat bine?

bine? II. Ce nu am reușit să fac așa de bine?

amreușitsă fac
LCe

247
 6.11 Modulul șase al training-ului de
grup

Obiective
> Calm și relaxaremotorie
> Stabilizarea comportamenteloradecvate
> Utilizarea instrucțiunilor
> Stabilizarea comportamentelorpozitive
> Generalizarea comportamentuluila viața de zi c u
zi și dezvoltarea
autocontrolului

Transpunere terapeutică
> Exerciții de relaxare
> întâmplăritrăitede copiii ca și punctae pornireîn cadrul
jocului
> Respectarea de bună voie a regulilor

Materiale
> Fișa detectiv
> Poveștile Căpitanului Nemo
> Lista de reguli pentru acordarea de puncte
> Imagini care exprimă sentimente (de exemplu „Plâns,
furie,
> întâmplări trăite de copii sau de terapeut.(în mod alternativ râsete")
poveștidin
> Scrisoare personală de despărțire
> Expresia Căpitanului Nemo
ô.iU

Elementele modulare generale pentru fiecare ședință se găsesc

în subcapitolul

Jocul de rol: Stabilizarea comportamenteloradecvate

Faza 1 a jocului de rol: Stabilizarea comportamenteloradecvate.În

această
fază se discută experiențele copiilor în care au trăitfurie, ce anumea determinat-o
și expresia Căpitanului Nemo care potrivește cel mai bine. Un alt scopeste
întărirea, stabilizarea și generalizarea comportamentelor la viața de zi cu zi,
respectiv a modificărilor realizate cu ajutorul instrucțiunilor asupra autocontrolului.

Ce experiențeam avut?
Terapeutul pornește de la expresia Căpitanului Nemo și de la sarcinile

248
 ședință: „Ce experiențe ați avut 'în ultimele zile
din uItima reușit să vă controlați furia și să vă gândiți
sponzătoarëexpresie? Ați
ta ce
această acționa?"
Utilizând de a copil ar trebui să povestească o întâmplare și apoi să
înainte care
unul sau mai mulți copii. Pentru ca ei să se poate integra
exprima sentimentele altora, sunt utilizate
jocul de rol și să poată
în (Tausch și colab., 1975b). Copilul primește
maibine„Plâns, furie, râsete”
din unzătoare personajului pe care îl joacă în poveste: un copil, o
imaginile
departe, cu cele 8 expresii emoționale: „bucurie, tristețe, furie,
mai
femeieși așa
corespunzătoare. Pentru a evita confuzia, fiecare copil are
expresiile
numește pentru rolu
aleagă
voiesă care apar și le
plasează într-un loc vizibil.
în
ordinea

reflectare. După fiecare joc de rol în care trebuie utilizată expresia

de
Nemo ca și instrucțiune,se discută pe scurt despre acest lucru și se
căpitanului alternativecomportamentale și instrucțiuni.
cautăeventuale Dacă copiii povestesc foarte puțin sau dacă dau doar
alternative.
Jocuride rol referă Ia altă temă, terapeutul prezintă o întâmplare proprie, pe
exemplecare se
să
copiii o poată înțelege și care ar putea fi jucată în mod similar, după care
care
un astfel de exemplu.
poatefi jucat

Exemplu

îl așteaptăpe Jan care întârzie, este a doua oară când se întâmplă.

Terapeutul
devinetotmai supărat deoarece plănuise întâlnirea. —În sfârșit apare
Terapeutul
„Să ne păstrăm calmul și totul va fi bine!" așezându-
șiJan.Terapeutulîși spune:
pe scaun. Poate că Jan are un motiv să întârziere, se gândește
serelaxat
dupăcare îl întreabă calm și prietenos pe Jan de ce a întârziat. Dar
terapeutul,
Jannuarenici un motiv.Terapeutul îi spune liniștit că din cauză că a întârziat
saledejoc se reduc cu perioada de întârziere,
minutele

Pentru
acest modul terapeutul a pregătit două povești din EAS, acestea sunt
yopuneri
pentrujocul de rol. Ele trebuie să se orienteze în funcție de problemele
mnportamentale
ale copiilor.Terapeutul oferă descrierea situației în imagini, fără
soluționarea conflictului.Copiii trebuiesă joace povestea cu un final adecvat
ItilizândexpresiaCăpitanuluiNemo. De asemenea, se caută și o a doua soluție
atăși este jucată cu rolurile
schimbate între copii, utilizând cartonașul cu
łstrucțiuni.

249
Faza de reflectare. Acestui joc i se adaugă o fază scurtă de reflectare.
Dacž
timpul vă permite se poate utiliza din nou metoda de feedback din cel de-al
modul al training-ului.
cincilee
Faza 2 a jocului de rol: Stabilizarea comportamentelorpozitive.
realizează o „imunizare”cu ajutorul „Jocului adversarului", în cadrul Terapeutu
căruia copii
caută argumente pro și contra, respectiv propuneri pentru
comportamentele
pozitive de rezolvare a conflictelor.Jocul adversarului se bazează pe
cercetărilelu
McGuire (1979), care pornește de la ideea că anumite adevăruri (de
trebuie să atacăm pe nimeni când este căzut într-o cursă!") sau celexemplu„Nu
puținreguli
recunoscute nu sunt chestionate sau discutate și de aceea ele pot
fi foarteușor
influențate de argumentele adversarului. Ca și consecință,
frecvent apare
modificarea părerilor vis a vis de acestea. McGuire propune
dezvoltarea unei
protecțiiîn acest fel printr-unfel de imunizare: se învață și exersează
felulîn care
să reacționeze la argumente pro și contra, pentru a se putea
proteja
influențele viitoare. Dacă persoana nu este surprinsă de argumentele astfel de
are convingeri sigure, atunci este mai probabil ca persoana să incredibile și
nu-și schimbe
opinia.
Sunt formate două partide. Partidul celor cu argumente în favoarea
regulii,
care oferă motive și susțin utilitatealor, și celălalt partid care trebuiesă
ce regulile nu sunt bune. spunăde
Faza de reflectare. Discuția este înregistratăpe o casetă și este
ascultatădupă
încheierea jocului. Acum fiecare copil trebuie să țină minte cât
mai multe
argumente formulate de celălalt partid. La reluarea jocului rolurile sunt
schimbate,
ei trebuie să mai menționezeo dată aceste argumente.

Jocul adversarului
Copiii formează două partide. Terapeutul îi împarte pe copii în două grupe astfel
încât să rezulte situații de joc cât mai echilibrate. Primul partid primește
următoarea instrucțiune:
> „Voi credeți că regulile, ca de exemplu cea de a nu te înfuria, de a nu începe
o ceartă, de a-i ajuta pe ceilalți, sunt bune și necesare. Voi trebuiesă vă
gândiți la argumente care să justifice acest lucru.”
Cel de-al doilea partid primește instrucțiunea:
> „Voi credeți că regulile, ca de exemplu cea de a nu te înfuria, de a nu începe
o ceartă, de a-i ajuta pe ceilalți, nu sunt deloc bune sau necesare. Voi
trebuie să vă gândiți la argumente care să justifice de ce vă deranjează
aceste reguli.”
Cele două grupuri discută argumentele în colțuri diferite ale încăperii.
 copil primeș te o scrisoare scrisă de mână, în mod
fiecare descrie felul în care i s-a părut
întâlniri scrisoare terapeutul
această
el. în El prezłnt
împreună.
să lucreze, se accentuează aspectele pozitiveși apoi
speciipetrecutmai trebuie pe care le are legat de viitorul copilului. Ca și
la care speranțele
dorințeleși ni pe care copilul l-a utilizat frecvent în jocurile
copil. Această scrisoare
menționează o afirmație relevantă pentru
care conține copil, ea
ajutor, unul fiecare
sau
rol pentru
care terapeutul îl are față de acesta;
diferite e
defuncții respectul p conținut care este în general un secret
areaccentueazăpersonal copilului, cu un
ceva
oferă ceilalțicopii.
ntru mâ ndrii de scrisoare, mai ales dacă este prima
foarte copil să se
copiii sunt în viața lor. Scrisoarea trebuie să-l ajute pe
obicei care o primesc această etapă în
pe de grup. cop iii sunt fericiți că s-a finalizat
scrisoare terapeutși în același timp sunt
de solicitări și au avut responsabilități, dar
ei.
despartă supuși la
fost întâlni, mai ales dacă s-a format 0 relație bună între
vor mai
că nu se legătura
de a păstra dar inițiativa trebuie să vină din
partea copiilor. Pentru
propunerea
de siguranță, în continuareo astfel de scrisoare.
esteprezentată
ilustrare

Exemplu

Dragă Mihai!

l-am petrecut împreună a ajuns la final. În acest timp eu am

pecare
Timpul fel. Sper și îmi doresc ca tu să fi reușit să înțelegi
multeși sper că și tula
învățat să-ți
pune în locul celorlalți: Ți-am făcut un cartonaș pentru a te ajuta
cumtepoți
acest lucru.
amintești
dorind să ai dreptate mereu
noastreau fost ore în care m-ai supărat
Laîntâlnirile care m-am
ușorjignit. Pe de altă parte, au fost ore minunate în
șisimțindu-te
ori idei grozave și te-ai străduit
foartebine cu tine, ai avut de foarte multe
simțit
să lucrezi bine.

Lafinalvreausă mai spun ceva: chiar dacă ai fost criticat și probabil vei mai fi
și în viitor,acest lucru nu înseamnă că ceilalți nu te plac —chiar
criticat
Gândește-tela asta mai ales când părinții tăi îți spun ceva. Ei chiar
dimpotrivă!
vorsăteajute—în caz contrar ei nu s-ar fi străduit să te aducă atâtea sâmbete
larândla aceste întâlniri.

Există
mulțioamenicare te plac, chiar mai mulți decât ai crede. Poți să

251
 descoperi lucrul acesta dacă ie p0i în locul celorlalți.
Gândește-te din când în Cândla Căpitanul Nemo și'la costumul liniștitorde
Scafandru, mai ales atunci când începi să te enervezi.
Când ai chef poți să-minai scrii sau ne putemîntâlni; eu m-aș bucura foarte
mult.

Cu drag, Ulrike Petermann

6.12 Situații terapeutice delicate

Chiar și în training-ulde grup pot apărea o serie de situațiidelicate.În training-u

individual copilul agresiv se poate controla destul de bine, în majoritatea timpuluie
colaborează și respectă regulile, terapeutul beneficiază astfel de atenția lui, copilul
este mai puțin distras de alți copii.
În training-ul de grup există condiții care pot duce la conflicte: copilul este pus
în situații sociale complexe, respectiv este supus unui număr mare de influențeși
chiar unor situații percepute ca fiind amenințătoare. În acest fel crește
probabilitateade a reveni la vechile obișnuințecomportamentaleși de a reacționa
cu un comportament inadecvat.

6.12.1 Cauze

Alături de situațiilesociale complexe, copilul primește și câteva sarcini și solicitări

speciale, terapeutul le cere copiilor să respecte regulile stabilite și să lucrezecu
materialele într-un anumit fel.
Teatralism și prostioare. Mai ales în cadrul primei ședințe și la începutul training-
ului de grup rolurile care nu au fost încă împărțite între copii și relația lor cu
terapeutul poate reprezenta cauza unor situații delicate. Dorința copiilor de
independență și de atenție, poate provoca teatralism și prostioare. Acestea devin
problematice atunci când sunt frecvente sau prelungite. În aceste condiții copiiise
necăjesc unii pe alții și sunt greu de stăpânit.
Certuri pentru materiale. Când copiii se ceartă din cauza materialelorși le
distrug, cauza poate fi dorința de atenție din partea terapeutului. Această
manifestarepoate apărea și datoritălipsei de chef sau a opozițieifață de sarcinile
propuse. În cazul în care cearta este declanșată de invidie, acest lucru poate
conduce la alte certuri și chiar la bătăi.
Atacuri verbale și fizice. În situațiilecomplexe din training-ulde grup uniicopii
agresivi se comportăimpulsiv și folosesc ca și țintă un alt copil sau terapeutul.
Cauzele sunt de cele mai multeori furia sau supărarea, declanșate de solicitările
ședinței sau de provocările intenționatesau neintenționate ale unui alt copil, Dacă

252
 ro I copii se rănesc unii pe alții, este Importantsă aflăm dacă
de
în jocul ut în mod intenționat, neintenționat sau datorită capacității
Terapeutul abordează problema în
între realitate și joc.
comportamentului.
cauzele Uneori se întâmplă să apară comportamente
de negativă a g rupului.
de contaminare. Un copil se opune colaborării pentru a
datorităefectului ceilalți consideră acest comportament ca fiind „tare” și
celorlalți.
în fața în minoritatesau a nu fi excluși, în final toți vor
impune nu rămâne
imităpentrua
comporta
acest problematică este aceea în care un copil întârzie
anifesta situațiezilnică, dar
O
ltărzłeri. afectând activitatea întregului grup. Cauzele pot să țină de părinți
i la ședințe, adulții nu-l trimit pe copil la timp sau copilul este aiurit și uită de
chiarde copil: ca acest comportament să fie determinat de dorința de a ridica
Esteposibil de aceea de a manifesta un comportamentopozant.
terapeutului sau
terapeutului. Situațiile critice nu apar doar datorită comportamentelor
ale Unii terapeuți sunt suprasolicitați de multiplele
problematiceale copiilor.
,ecifice,
interacțiunilor, mai ales când nu au experiență cu grupul de copii. Din
f. ale și din cauza nesiguranței el poate face erori, îi poate provoca în
II experiențeiși astfel pot apărea situații critice.
copii
odinutilpe critice din prima ședință și cele care urmează sunt prezentate
Diferitelesituații
tabelul 9.

6.12.2 Soluții propuse

Comportamentul terapeuticîn general

a conflictului poate fi eficient un
ca și strategiegenerală de rezolvare
comportamentrelaxat și calm, totuși el nu trebuie să dea copiilor impresia de
De asemenea, poate fi util și comportamentul comic și umoristic,
indiferență.
Nici acest comportament nu trebuie să lase impresia de întărire a
relaxat.
inadecvat al copiilor, deci terapeutul trebuie să stabilească niște
comportamentului
exacte.Sunt utile de asemenea și metode de intervenție pentru reducerea
limite
cunportamentelorși reacțiilor alternative. Reacțiile alternative constă în
cu o temă care să-i distragă pe copii de la comportamentul
ccntinuarea
p urbator,formularea unei întrebări seriose, surprinzătoare pentru copii,
in uderea
copiilorîntr-unjoc de rol și altele. În multe cazuri grupul ca întreg poate
ju unrolcentralîn reglarea și controlul comportamentului.

253
 Φ c α E

> α
-Ε 88 —-
ΦΌ

Φ o c
Φ c Φ c

c Φ c
Φα
k-

254
 c

O Φ

—-

Φ o
Φ Φ

k-
c c o C

o α
Φ Φ
e-
o o
ο

c o

Φ Φ

Φ O
8

255
 Alte modalități de reacție
Posibilitățile de reacție pentru situațiile delicate în training-ul
individual (vezi
subcapitolul 5.10.2) sunt valabile și în cazul training-ul de grup.
Posibilitățile
Evaluare corectă a situației îl poate ajuta pe copil să deosebească
stimulii, de exemplu o situație reală de una de joc, intențiade corect
neintenție
comportamentul amenințător de cel inofensiv.
Dacă victima comportamentuluiagresiv primește o compensație de la
terapeut
sau de la copilul agresiv, acest lucru devine o consecință naturalăn
agresiv.
egativă
pentru copilul
Grupul poate fi inclus în controlul comportamentelorcritice. De exemplu,
terapeutul poate solicita grupului să ignore comportamentulderanjant.0
modificare a activităților poate avea rol de distragere de la situație, de exemplu
faza de reflectare după jocul de rol.
Copiii certăreți și mai ales cei care se bat trebuie separați pentru pentrua se financiare
realiza controlul stimulilor și pentru a se reduce procesele de întărire.0 întrłc
consecință necesară poate fi izolarea socială a „vinovatului". de resursele consilier
copilului cu comportamentulsău este de multe ori benefică.O ca și ș
> Confruntarea
ține cont
posibilitateeste să-l punem pe copilul agresiv să trăiască sentimentelevictimei Se va
sătuțîe).
(eventual în cadrul jocului de rol). n
> În cazul proceselor negative de grup este eficientă ignorarea copilulcare a
inițiat comportamentul „rebel" și orientarea atenției asupra celorlalți care
trebuie orientați spre sarcină. Dacă acest lucru este cuplat cu întărirea pozitivă
ce
intervenției
a colaborării productive, efectul de contaminare este eliminat. Poate fi utilăși agrea
reducerea minutelorde joc. Depinde de copii dacă acest lucru va fi aplicat comportamentelor
doar inițiatoruluisau întregului grup. de șl întărire a
observare con
—ci asemenea, ei pot
dinfamilie.De
pentru (e
terapeutșl la motivația

Condițiide bază

șl a familieis-a ținutcont
de anurll
primul
contactcu părinții șl
și de cunoaștere consilierea
a familiei este jde
și o întâlnire
pentru evaluarea
stabil
contactse
referăla

256
 Consilierea părinților și a familiei
7

încearcă o intervenție la nivelul întregii familii a

părinților se
consiliereaPartea de consiliere a părinților este obligatorie, training-ul pentru
agresiv.
ilUlUiacestanu are nici
un sens, deoarece copilul va întâmpina dificultățiîn
. fără comportam
eneralizarea rând o modificare a comportamentului părinților. La ședințe
în primul
și dacă doresc c
părinții realizează treptat și structurat, terapeutul poate
edicipăpărinților ș i a familiei se
nsilierea multe desp re familie, fără „a-i lua prizonieri" (vezi vizita acasă,
destulde Ședințelede consiliere se desfășoară pe durata a 2-4 săptămâni
7.4). individuală la copil. în funcție de posibilități,
în paralel cu intervenția
sederulează structurate și ținu
vor fi
edințele
consilierea are loc sub forma vizitei acasă și este mai complexă.
când părințilorși a familiei sub forma vizitei la domiciliu depinde de
consilierii
ealizarea
oferă aceste servicii, de resursele financiare de care dispune
care
stituția
(ca și psihoterapeutindependent, ca și consilier într-o școală, într-o
rapeutul
alt gen de instituție).Se va ține cont și de disponibilitatea
depsihiatriesau
domiciliu.
pentruvizita la
ârinților importanți În formularea recomandărilor, informațiile oferite
părințiisunt foarte
intervențieice va fi realizată, părinții trebuie să exerseze
eeipermitevaluarea le sunt
mportamentenoipe baza indiciilorși a materialelorde lucru. De exemplu,
sunt Învățați să
tehnicide observare și întărire a comportamentelorși
rezentate contribui la dezvoltarea
singuriproblemeledin familie. De asemenea, ei pot
zolve
pozitiveîntre copil și terapeut și la motivația pentru terapie.
eirelații

7.1 Condiții de bază

consilierea
părințilorși a familiei s-a ținut cont de anumite condiții fundamentale
'eauîn vedereprimul contact cu părinții și consilierea care însoțește training-ul.
epadecontactși de cunoaștere a familiei este de minim patru discuții care
nțesctraining-ulși o întâlnirepentru evaluarea stabilității modificărilor realizate
parcursul
training-ului.Primul contact se referă la prima întâlnire, chiar înaintea
neiîntâlniri
cu copilul,precum și la o a doua întâlnire, după etapa de diagnostic.
atecelelalte
întâlnirisunt parte a procesului de consiliere propriu-zisă a părinților
desfășoară
simultancu training-ulpentru copii și strâns legat de acesta. La
săptămâni
de la finalizareaintervențieiare loc o ședință de evaluare a

257
 stabilitățiimodificărilorrealizate pe parcursul training-ului.O
durează 100 de minute, iar una de evaluare a stabilității ședință de
modificărilorrealizate
pe
Punctul central al consilierii este reprezentatde activitățilecu
la prima întâlnire participă doar ei; recomandăm și noi acest părinții,de aceea
lucru din mai multe
(1) Discuția cu părinții nu este întreruptă de copil, ei se pot concentra
răspunsurilor la întrebări. Lipsa distragerilor și concentrația crescută asupra
la corectitudinea informațiilorobținute de la părinți. contribuie
(2) Este util să-i cunoaștem mai întâi pe părinți, după care de la părinți
și cu copiii
putem obține informațiilenecesare diagnosticului.
(3) Sentimentulcă sunt prinși în capcană, este trăit mai puțin intens de
părinți atunci când sunt singuri. Ei se simt mai puțin îngrădiți și suntcătre
mai
dispuși să ofere informații.
(4) Scopul investigației este obținerea de informațiidespre problemelecopiluluiși
ale familiei sale. La prima întâlnire este mai dificil să implicăm copilulîn
discuție. În acest context se discută mai mult despre copil, nu cu copilul.
Asistând la discuțiile cu părinții copilul poate avea sentimentede vinovăție,
furie, neînțelegere, ceea ce ar avea un efect negativ asupra relației
terapeutice.
La celelalte ședințe de consiliere poate participa întreaga familie, dar acest lucru
trebuie stabilit cu părinții și cu copilul. Copiii trebuie să aibă posibilitateade a
decide de la ședință la ședință dacă vor să participesau nu. Poate fi un câștig
includerea altor membrii ai familiei, care participă într-o anumită formă la educare
copilului-problemă. Potrivit experienței noastre ședințele cu întreaga familiesunt
foarte utile, deoarece ele duc la o perspectivă diferențiatăasupra problemeiși
indică formarea unor coaliții interesante, acestea pot fi analizate și apoi modificate.
Ședințele de familie pot sublinia responsabilitatea membrilor familiei, se pot reduce
rezistențele directe sau indirecte față de colaborare. Un alt avantaj este faptulcă
participanțiivăd pentru prima dată cum sunt percepuți de cei din jur. Dacă această
discuție are succes, atunci în familie se instaurează o atmosferă de încredere.
Acest lucru este o premisă pentru inițierea„consiliilorde familie” (vezi în acest scop
Dreikurs, Gould și Corsini, 1977) care au rolul de a rezolva conflictele din familieîn
absența asistenței consilierului.

structurarea unor astfel de discuții de către consilier. Cei 7 pași de abordarea

problemei (vezi subcapitolul 7.2.1) pot constitui un suport importantÎn acest sens.
La ordonarea discuțiilor complexe ajută și împărțirea fiecărei ședințe În trei faze, șl
anume:
(1) prezentarea de către terapeut a training-ul pentru copii',
(2) discutarea întâmplărilorși a progreselor comportamentale realizate de famî\îe
și de copil;
(3) discutarea noilor sarcini pentru părinți sau pentru familie.

258
 pentru familie de Dreikurs și colab. (1977)potfi
Recomandări reguli sunt valabile pentru discuțiile de
7.7). Aceste

fri consilier. fa milie solicită un grad ridicat de atenție din partea

U! ședințele de crate în timpul dat toate materialele, deoarece
pot fi prelu
Pentru activitatea cu întreaga
Uneorinu decât consilierea părinților.
părinții și ulterior a celor cu
mult timp rarea unor ședințe cu
desfășu
recomandă
se
familie familie.
ntreaga

Stabilirea relației
7.2
discuției cu părinții
Desfășurarea
7.2.1
odul În care se desfășoară primele discuții cu familia,
important m bine
foarte realizate de către terapeut utilizând metode structurate.
Este
discuțiisuntterapeutului
acestesarcinile posibilitatea ca doi terapeuți să realizeze
și vedere al structurii, există
de este recomandat pentru ca procedura să fie
Dinpunct părinților.Acest lucru
scop și pentru a putea realiza o observație corectă. Ambii terapeuți
spre
orientată înaintea ședinței. Un terapeut devine principalul partener
sarcini prestabilite
preiau
al părinților, el ghidează discuția și este atent la abordarea punctelor
dediscuție are rolul de realizare a protocolului,
reținând informațiile și
propuse.celălalt
importante. Acesta este responsabil de transparența procedurii,
evenimentele respectiv va nota răspunsurile și afirmațiile în
părințilorfișa de evaluare,
oferindu-le
să vadă clar ce informațiisunt reținute.Sarcina comună a
așafelîncâtpărințiiconducerea unei discuții orientate spre scop, relaționată cu
constăîn
terapeuților
întrebări care să vizeze aspectele critice, stabilirea
;arcina,formularea unor
și a unui parteneriat cu părinții.
;olicitărilor

materialelor
'tilizarea
'tilizareamaterialelor oferă posibilități de organizare, de exemplu fișa
de evaluare a părințilorîn cadrul primei discuții (vezi AB Dl). Pe
andardizată
Iza acestui chestionar sunt obținute informații despre comportamentele
Oblematice
ale copilului,precum și reacțiile din mediu care apar ca și consecință.
fitabordate
la începutaspectele mai puțin problematice și chiar de la început
)blemele
suntprezentateca și dificultăți ce pot fi rezolvate prin colaborarea cu
apeutul.

nsparență
'azade început a consilierii
părinților și a familiei, transparența procedurii
peuticereprezintăun scop
central al discuției. Acest lucru înseamnă
că

259
întreaga procedură trebuie să fie prezentată
d
terapeutice să fie împărțite și explicate, respectiv eschis, de
să
celelalte documente utilizate (vezi mai sus). În aces poată fi văzute exemplu
t fel,
încredere; acestea sunt premisele de bază părinții
Câștigă
Transparența și rolul de expert fac posibil ca Și
Siguranță
o anumită
conduită schiță

Proceduri directive
Părinții sunt abordați în mod directiv, discuția urmează
un
pierde din vedere linia centrală a acesteia. În cazul în anumitscop,nu
care îi este
terapeutului, acesta poate solicita repetarea sau
reformularea
astfel de gest nu va duce la pierderea credibilitățiisale în ochii răspunsului
de la întrebări formulate mai general la întrebări mai specifice, părinților. , un
mai
cest aspect măintruziveecerea
mod deosebi?'). interesează
în
Etapele discutării problemelor
În cazul consilierii care însoțește training-ul se va acorda atenție
părinților în soluționarea problemelor. în structurarea discuțiilorimplicării
pot fi active
a

Cele șapte etape în abordarea problemelor

(1) recunoașterea faptului că se confruntă cu o problemă;
(2) structurarea conflictului;
(3) clarificarea conflictului prin prezentarea unei situații de viață;
(4) analiza perspectivei copilului;
(5) analiza cauzelor;
(6) dezvoltarea soluțiilor la problemă;
(7) stabilirea unei convenții.

Recunoașterea faptului că se confruntă cu o problemă Experiențele

dinviața
de zi cu zi indică faptul că devenim conștienți de o anumită problemădoaratunci
când suntem afectați de ea. Pentru ca discuția cu părinții să fie eficientăeste
necesară o problematizare punctuală, deși uneori abordarea mai multorprobleme
într-o manieră nestructurată poate servi la detensionarea părinților.Pentrua.i
motiva pe părinți să se confrunte cu un conflict și să înțeleagă că aceastaeste
sarcina lor, trebuie să înțeleagă că ei sunt cei afectați de problemă.Pentrua nu
determina o atitudine de respingere, aceste consecințe nu trebuiedramatizate. In
continuare, terapeutul abordează aspectele problematice în mod specificpebaza
informațiiloranterioare și din training-ul cu copilul. De exemplu, li se poateexplica

260
 se datorează în parte și modului în care
copilului
ortamentul realizate de

îi îndepliniți copilului anumite

mneavoastră
că du
observat este de acord!"
amdumneavoastră nu
discuție
soțul
irl efectuI acestor probleme este recomandată
și fel
amenințarea în cadrul prezentărilor ulterioare, în acest
vii deranjați.
surprinde cât mai din familie fără a se simți
imagini problemele
spre
fi orientați
clarificarea conflictelor
pări pentru
vii
transmițători transmit pe aceeași lungime de undă,
EĂempłe când doi Această imagine trebuie să clarifice faptul că
nimic.
„ educare ale mamei
diferitede trebuie să
stilurile lucru înseamnă că relațiile din familie
dezorientare. îngrijire •Acest funcționării]afel ca și alte lucruri cotidiene
și ere al
Inspecțiedin punctul de ved unt mai predispuși la tulburări în cazul unei
verificate mașină) Oameniis
exempluo deoarece suntmai. sensibili.
(de inadecvate, furat.” copiii reflectă de multe ori comportamentul
îngrijiri nu este
comportamentul să observe s
ca părinții este importantă pentru părinți, pentru ca ei
părinților'fără acestei dependențe
Recunoașterea ofere un model mai eficient.
comportamentuľși să
Uneori tații au impresia, că datorită solicitărilor
familie.” necunoscând
Excluderedin lucruri sunt respinși și excluși de familie,
sau altor
profesionale
fusta mea!”. Această imagine sugerează foarte bine
„Toțise țin de care simte că este singură cu toate
problemele și grijile.
suprasolicitarea mamei
sursă continuă de suport, fără însă a avea un partener.
Easesimteo

imaginea oferită îi ajută, ulterior se discută pe

Maiîntâipărințiisunt întrebați dacă
Comportamentul este concretizat
bazaimaginiiși a comportamentului constatat.
a nu se realiza interpretărigreșite, respectiv parțiale. Aceste discuții sunt
pentru
esențialepentru încercările ulterioare de soluționare și pentru modificările
comportamentale.

261
 COPII car
amentul
Structurarea conflictelor. Pentru a nu-i lăsa pe părințineajutorați de compođze este
în fața unei anali un
probleme, situația conflictuală trebuie împărțită în maimulte probleme
parțiale, mai
ce@fpoftamentełe
menține
chestiona
e Ia aceet
„După cum am văzut, îndeplinirea pe ascuns a dorințelorcopilului
se referăla
oe lor
cumpărarea de jucării sau de dulciuri. Soțul dumneavoastră este fie e părinților.
împotriva orientarea
acestor lucruri mai ales când fiul dumneavoastră vine acasă cu note dificil
mici sau prin
când se bate la școală." le este
încredere sco
reformularea
După ce se descrie problema, trebuie stabiliteși apoi analizate prin
scopurile părinților referitoare la educație. Expectanțele diferitereprezentările și
ale Părinților
comportamentale.
consecințele lor trebuie evidențiate în situații concrete. În acea stă și
fază a discuției, altenrnativelor
prezentările abstracte îi pot neliniști și îngrijora pe părinți, ele
trebuie evitate. a al
Clarificarea conflictului prin prezentarea unor situații de viață. membru
Aparițiași și
manifestarea conflictelor poate fi prezentată mai ușor prin un
atuncicând când mam
exemple. De aceea
prezentarea conflictelor care au avut loc în familie este un avantaj.
optimismului de exemplu
solicitat, sau între
părinți
„Datatrecută în timpul discuției noastre am stabilit că fiul dumneavoastră de furieîntrecaracteristicile po
a cerut accese spre
bani ca să-și cumpere ceva. Dumneavoastră părin
i-ați spus că nu merită,dar totușii-
poate fi orientată îi oferă spijin
ați dat banii!" atentia Terapeutul
emoțional.
simte ofensat. efic
și care se
ceilalți
tdecătre discuției o mai mare
Cu ajutorul unei situații pe care pe care părințiiau trăit-oși pe care nu o pot pentrua
ventii. oferi po
contesta pot fi evidențiate stiluri educative, expectanțe vis a vis de copil,diferențe comportamentele alternative care
între părinți, comportamenteinconsecvente în educare și altele.
la
referitoare înțelegerile sunt
poatevedea dacă
terapeutul
ehacestfel,
Analiza perspectivei copilului. În multe discuții terapeutultrebuie să fie avocatul respec
copilului. Acest lucru înseamnă că el prezintă părințilorperspectivacopilului. 0 reluare
difamiliei. sumarăa lor crește șansa
s
Această perspectivă include atât dorințele și interesele copilului, cât și sentimentele deexempluun plan de observație
scrisă,
sale, gândurile referitoarela părinți. În acest caz nu se poate apela mereula ±eacelași efect.
informațiile oferite de copil, iar terapeutul poate să argumenteze din perspectiva
așa-zisă a copilului,în felul următor:„fiuldumneavoastrănu se simteresponsabil
de performanța și de comportamentulsău, deoarece dorințelesale îi sunt ecudumneavoastră
îndeplinite oricum și consecințele anunțate nu se aplică!”
faptulcă îi îndepliniți copilului toate
ătdecomportamentul
său.Amdescoperitși care sunt ca
Analiza cauzelor. Abia după ce a fost numit un conflict concret, real și dupăce au
fost evidențiate perspectivele membrilor familiei, aceste relațiile cauzale devinclare
u.școmportamentul
dumneavoastră
Ŕlșihdependent.
nu•lajută pe copil să fi
părinților. Numaiprin responsabilitate și
și deperformanța indepen
în care sa, de acee
manifestă
„Pentru dumneavoastră ca mamă, este foarte important să putețiîndeplini' cevanumerge comportamentul stabilit
când
dorințele copilului, deoarece a trebuit să renUnțați Ia multe când erați ca et. De lasfârșitulzile așa cum vrea el.
i se Abia câni
îndeplinește
dorința."
262
 că dumneavoastră că nu aveți mult timp
și faptul compensați acest lucru. în plus, doriți
important și încercați să
copilul proas a
e țipeteleși
doleanțele!"
g; îndepliniți
rtamentele mamei, care sunt de înțeles, produc
de ce compo ortamente, de asemenea înțeleg felul în care
astfel și comp dintre comportamentul copilului și
expectanțe
aces t lucru. Relația
întărire
mențin În cadrul acestei analize este bine când
copsepde e în cauză, pentru a menține un schimb de
părinți. cauzelor poate duce la chestionarea
între
echilibrat la probleme. Analiza
soluțiilor educare, ceea ce le este dificil părinților.De aceea, la
de
regulilor va inspira încredere prin orientarea lor spre
li se
și a părinților
conflictului
prin reformularea scopurilor
ppłucrarea
imprimat ă o atitudine optimistă
le este și mai ales a alternativelorcomportamentale.În acest caz
expectanțelor „responsabilitatea trebuie împărțită și fiul
a ca
comune, formulări contribuiela îmbunătățireasituației!"
trebuiesă atunci când un membru al familiei
o întărire a optimismului
necesară foarte solicitat, de exemplu când mama începe
Este emoțional și se simte
de furie între părinți sau între părinți și
reactionează se iscă certurisau accese
când spre caracteristicile pozitive ale
săplângă, cazuri atenția poate fi orientată
înacestereacționeazăemoțional. Terapeutul îi oferă spijin părintelui care
copil.
care
membrului
de către ceilalți și care se simte ofensat.
responsabilizat o mai mare eficiență sunt
este
unei convenții. Pentru a oferi discuției
stabilirea referitoare la comportamentele alternative care pot soluționa
'înțelegeri
stabilite
în acestfel, terapeutulpoate vedea dacă înțelegerile sunt clare pentru
conflictele.
membrii O reluare sumară a lor crește șansa respectării lor, de
familiei.
toți
asemenea formăscrisă, de exemplu un plan de observație sau de întăriri
printr-o
același efect.
sepoateobține

cu dumneavoastrăfaptul că îi îndepliniți copilului toate dorințele,

discutat
său. Am descoperit și care sunt cauzele acestui
decomportamentul
independent
lucru, comportamentul
totuși dumneavoastră nu•lajută pe copil să fie mai
responsabil
și independent.Numai prin responsabilitate și' independență copilul
poatefimândrude comportamentulși de performanța sa, de aceea analizați
zilnic,
cucopilul,măsuraîn care manifestă comportamentul stabilit, de
sănuseenerveze exemplu
cândceva nu merge așa cum vrea el. Abia când el reușește
săfacăacestlucru...la sfârșitul zile i se îndeplinește
dorința.”

263
 Prin această etapă se accentuează relația dintre obiectivele vi
zate. Acest
este similar cu un contract verbal între terapeut și părinți. lucru

7.2.2 Motivarea părinților

Motivarea părinților copiilor agresivi ridică unele probleme, deoarece în

majoritatea
cazurilor familia vine la consiliere datorită presiunilor din partea unei
instituții

Cauzele unei motivații deficitare

Comportamentul agresiv al copiilor nu este recunoscut ca atare de părinți
deoarece
ei utilizează aceleași metode ca și copiii, în rezolvarea problemelorpersonale.
De
aceea, de multe ori problema este bagatelizată și nu este perceputăca responsa.
bilitatea familiei, ci a camarazilorde joc sau a școlii; ei nu percep
necesitatea
intervenției.
Suprasolicitare. În unele familii cu copii agresivi mamele sunt singure,supraso_
licitate și se simt depășite de situație. Astfel de familii sau de mame sperăca prin
consiliere să se reducă o parte din solicitări și să transfereresponsabilitatea
educării copilului terapeutului. Persoanele care cresc singure copiii sunt în general
mai ușor de motivat, totuși motivație scade destul de repede când se confruntă cu
dificultățisau sarcini („Indiferentde ce fac eu, el oricum nu face nimic"!).
Probleme de înțelegere. Multe dificultățicare pot fi observateîn cadrulconsilierii
părinților rezultă din probleme de înțelegere, care reprezintă o barierăși care
măresc distanța dintre terapeut și părinți. Această problemă apare mai alesîn
cazul familiilor defavorizate social. Frecvent se dezvoltă anumite reprezentări
referitoarela copil și la dezvoltarea sa, care stau în calea unei implicăriactivea
părinților în consiliere: problemele sunt atribuite fie doar eforturilorreduseale
copilului („Ar putea dacă ar vrea!”) sau sunt considerate de neschimbat,deciavând
un substrat biologic. Nu este percepută componenta activă a dezvoltăriirelațiilor
interumane, astfel succesul sau eșecul nu este responsabilitateafamiliei.
Probleme de performanță școlară. Problemele generale de motivațieconstăîn
faptul că unor probleme de performanță, ca de exemplu cele de la cititsau scris,li
se acordă mai multă atenție și importanță decât problemelorcomportamentale. În
consecință părinții se lasă consiliați mai degrabă pentru deficitelede performanță
decât pentru tulburările comportamentale. Rar este sesizată legăturadintre
este
performanțașcolară și comportamentulsocial. Chiar dacă această legătură
de
recunoscută, părinții se mulțumesc frecvent doar cu reducerea tulburărilor
performanță.

264
 motivare menționați pot fi influențați printr-o metodă
defavorizanți unei relații care să permită o
factorilor acest sens sunt construirea
în trebuie ținut cont de câteva principii.
Im portant eutul. În acest scop
cu terap
părinții sunt informați asupra obiectivelor și conținuturilor
laborare de
și a consilierii, cu ajutorul Scrisorii informare a părinților
copiii
informa
Această
El). diagnosticului.
lemele familiei. O cauză centrală a scepticismuluiși a
tabilirea prob
cu consiliere este frica părinților de a nu fi învinovățiți de
solidarizarea
față de de aceea trebuie creată o coaliție între terapeut și părinți,
copilului,
VIS problemele familiei și să-i
izeze cu accepte
problema lor și că aceasta poate
u sunt lăsați singuri cu
aspectele pozitive ale schimbării, stabilindu-se legătura
părinților Șl n
reprezentările ctivă asupra problemei și este redus sentimentul de
dintre o nouă perspe
prezentată
în cazul prezentării problemelor pot apărea frecvent și obiecții
atentiei.
Atentła spori
părinților.
dinpartea form ulare de Întrebări și reformulare și prin discutarea acestor
deascultare, nu accentuează doar interesul pentru problemele familiei, ci
alâturi sporită
obiecții. angajamentulterapeutului, ceea
Atenția ce permite o relație bazată pe
și 1996b). Prezentarea acestor obiecții îi face pe părinți să
încredere(Petermann,
cei a
că ei sunt
înțeleagă declarații corecte.
și să ofere
familie
Manifestareacompetenței. Părinții pot fi considerați experți de către terapeut, În
privește copilul,ei cunosc cel mai bine dezvoltarea lui și pot oferi informații
ceeace
sens. Nu se pune sub semnul întrebării competența lor în ceea ce privește
incest plan. În general tatălui, dacă
Aspectelepozitive sunt plasate în prim
educația.
foarte mare importanță pentru a-i crește
cu familia,i se acordă o
locuiește
angajamentulși disponibilitateaÎn asumarea responsabilităților.
Estela fel de importantsă li se comunice încă de la început faptul că pot
la rezolvareaproblemei. Părinții trebuie să vadă comportamentul agresiv
contribui
ca pe o problemăpersonală și să se simtă responsabili de el, chiar
alcopilului
daecomportamentul se manifestă preponderent În afara familiei. Părinții
frecventcă problema ține de situație, de exemplu de școală, și că
consideră
trebuiesă o rezolve. De asemenea ei consideră că atunci când un
profesorii
specialist
abordează problema, este mai mult decât suficient pentru rezolvarea ei.
Deaceeatrebuieaccentuată competența părinților și trebuie clarificate limitele
Implicării
terapeutului.Părinților nu sunt absolviți de responsabilitatea educație
copiilor
în această perioadă.

265
Asigurarea transparenței procedurilor și metodelor. Părinții
așteaptă un
concret,care să poată fi aplicat și de „profani".Din acest motiv li se ajutor
cum se va lucra cu copilul și felul în care se va realiza consilierea explică pe larg
acest sens trebuiedate informațiireferitoarela intervenție,la durata părinților.în
și la reducerea
ședințelor. Succesiunea etapelor trebuie să fie clară părinților și
să
acceptabilă întregii familii. Training-ul pentru copii și consilierea
părințilortrebuie
prezentateca și coloane paralele care duc la atingerea unui singur scop.
Pe parcursul desfășurării consilierii trebuie acordată atenție
metodei.Aceasta reduce sentimentulde neajutorareși îi motiveazătransparenței
pe părințisă
participe.Este mai ușor pentru ei dacă se face o segmentare a
probleme mai mici, accesibile. Pentru acestea trebuie discutate soluții
problemeiîn
Părinții trebuie implicați în mod activ. concrete.
Clarificarea expectanțelor. O sarcină centrală a primelor întâlniri,
respectiva
consilieriipărințilorși a familiei, este discutarea expectanțelor față de
trainingși
consiliere. Expectanțele părinților reflectă frecvent grijile și problemele
lor, dar și
dorințele referitoare la comportamentele care trebuie achiziționate și
reflectând obiectivele intervenției. Obiectivele
realizate,
trebuie analizate cu părinții.
Este
importantca și copilul să participe la aceste discuții, în funcție de posibilități
și de
abilități, sau ca terapeutul să fie avocatul copilului și să-i apere interesele.
Terapeutul trebuie să includă în temele de discuție și modificările comportamentale
ale părinților.Aceste discuții referitoarela expectanțe și la obiectiveleterapeutice
sunt reluate în mod sistematic deoarece expectanțele și obiectivele se pot
modifica.În acest sens terapeutultrebuie să ducă o muncă de convingere,pentru
a-i mobilizape părințisă colaboreze și să-și formeze expectanțe realistereferitoare
la training.
Expectanțele părințilorse referă mai ales la obiectivele intervenției.Deoarece
părințilorli se descrie cât mai concret, încă de la prima întâlnire procedura
terapeutică,se creează frecvent impresia că simpla desfășurare a training-ului va
rezolva toate problemele. Este importantsă se clarifice de la început că obiectivele
intervențieicu copilul pot fi atinse doar prin colaborarea părinților.

7.3 Obiectivele și organizarea consilierii părinților

Consilierea părințilorși a familiei care însoțește training-ul, acționeazăîn principal
Bazatăpe
printr-o modificare a comportamentului părinților și a vieții de familie.
tipice
principiile teoriei învățării, vizează modificarea patern-urilor de interacțiune
pozitive,
nepotrivitedin familie și înlocuirea lor cu modalități comportamentalecompor•
dintre
acceptabile, pentru toți membrii ei. Părinților Ii se explică relațiile
comportamente și reacții.Se
tamente, facilitând manifestarea intenționată a unor
familiei de a face față
merge pas cu pas și totul se adaptează la abilitatea comportamentul nou
solicitărilor,Scopul este să-i permită copilului manifestarea

266
 ș i acasă prin modificarea comportamentului
training-ului
cadrul
în
iliționat

generale în două categorii: obiective modulare

modularepărinților po t fi împărțite
consilierii Obiectivele specifice vor
fi prezentate în cadrul fiecărui modul
obiectivele specifice.
și trebuie să fie transparentă și
generale training-ului cu copiii
desfășurarea
înparte. părinții sunt In
părinților.
ce ob iective au fost realizate. În acest fel motivăm
comprehensibilă obiectiv,
vreun
atins
dacăa trebu ie informat asupra evenimentelor din familie,
terapeutul Toate întâlnirile cu
peîn același timp evaluare g lobală a efectelor intervenției.
putea face o
pentru a construite în același fel: la desfășurarea
sunt terap eutul prezintă informații referitoare
discuției
începutul copilul, în acest fel training-ul devine transparent și crește
părinții
(l) la
training-ului cu
întâmplări și observații referitoare la ce s-a întâmplat de
relatează
(2)apoipărinții sunt evaluate temele de casă, ca de exemplu fișa de
întâlnire, informat;
Ia ultima
acest fel părinții sunt detensionați, iar terapeutul este
observație; în de învățare și relații
abordează noi teme, principii importante
(3)terapeutul respectiv teme de casă. În acest fel li se prezintă părinților
comportamentale,
motivele comportamentelor agresive, încep să cunoască reguli
formeleși comportamentală și la principiile de întărire, fiind
referitoare la observația
să modifice comportamentele nepotrivite de educare și distribuire a
stimulați
și exersate abilități speciale și reacții.
În discuție pot fi accentuate
rolurilor. referitoare la evoluția
Comunicarea cu terapeutul. Terapeutul oferă informații
au fost utilizate,ce
El prezintăce s-a realizat cu copilul și ce materiale
training-ului.
obiective terapeutices-au atins și la ce aspecte se lucrează. În acest caz
terapeutul trebuiesă profite și să prezinte comportamentele pozitive ale copilului,
să-llaude,maiales dacă acesta este prezent. Această întărire socială în mediul
natural estefoarteeficientă. În același timp el trebuie să fie atent ca secretele
elși copilsă nu fie dezvăluite, de asemenea nu trebuie să spună ceva ce l-ar
dintre
putea rănipe copil. Terapeutul trebuie să fie atent și să evalueze care informații
„negative” l-ar stimula pe copil să manifeste comportamente pozitive și care l-ar
determina
să regreseze,
Informareava încuraja părinții, va reduce prejudecățile și expectanțele
negative
pe care le au față de copil, deoarece informațiile prezintă într-o lumină
pozitivăabilitățile
copilului.
Părințiiinformează
părinții terapeutul. După ce terapeutul își încheie prezentarea,
trebuiesă povestească
Uneori ce s-a întâmplat în familie de la ultima ședință.
informațiile
sunt oferite în timpul prezentării făcută de terapeut, mai ales în
cazul
părințiilor
spontaniși activi. Această întrepătrundere a primului pas cu cel de-

267
 de
268

de suprasolicita{i
exemplu
serviriip ränzului.

desprinde
consilierea,
situafie

Al cate Adaptarea
influentat
senspärinPIor
…
pentru

~
pa ceeain
0
、feedback
Evalua
trebuie

、 冖 egist
domeniile

infii ~ pozitiv
Prezentärile
retragenu
evaluarea
la

nu ajunge consilieriinu ce
、
a P
ogS
、
te 0
de、
e specte foarte
familia
、 ~ 、
§

Frecvent
care
de 、
、
determinå ea
丶 aceste
uitat.

informatii Temele
0 、 p terapeutul
adicå

、
realizat.

em
sau sunt

me~
iau timp.

0
impårt$eascå

0
comportament

、 0
de importante
ea 、
~
、、
acestO mai
Uneon
Tn la
prjvilegiilor),
sarcinå
sunt negativ,
De
complet p
e
冖 ~
0
、
~
00
temelor

~
0 、
~
0 z
~
utilizeazå

intrebåri
~
、
~
doilea
mtåi
00
、 000 m p
senosun 、 de
de~、
mäsura

la
din Acestea ~ familia
Teme

la
0
asemenea,terapeutul
~
、 0 nu
eventualele n
aco de refe
、 0
casä.
0 0
、 vanu
specificul 一
、
modificärile
teme
、
~
丶
~ 、0
、
este
0
0 pentru
「
、 0 muleazåV04
、
de
sau
sa 、 objective
、 ~
、
、 0 0 ca 、
de
nou
itoa
0
autoobservare,
d
~
~
un dificultåtile
71 ea
、
、
~ 00、 nu
specific. in

~
、 in ebuie
Pile
casa.
Clar
cinile cu informeazä de
~
sunt
00P 00 fiind
casa
chiar ton

、 te
、 g
care

cad
dar copilultn e care
cre9terea

0000m~
冖
casa
00 are 、
~ 、evitatå.
apeutul
cine

、
~ 0
~
calm

la familiei. 、
0
modificäri.
dovezi un
~
sau comportamentale,la ul
0
sunt

nu
♂ 、 乛
false
h din
se

、 P persoane
De

0000
discutiei
00 、 、
felul
cu

0
corecte,
ime9te semn eb
chiar pot

a
0 rncearcå pe motivatie ~
~ 、000、
care toate

0 0
exemplu,
familie To
dä dificultåtilo
m00 ~
(vezi
乛 privinfa
atunciin Frecvent
~
terapeutimportante
、
~ apoi
observa

poate
、
~ 、
0
te 0
、 al SUPIimenta
se

0 0
se
一
elementele

0 000 p la
in

rn ca 、
…
ele De
、 inte 、
subcapitolul
apeutului
~
ce
apro
confruntå.

08mPe00
00 0 mama
abo situatii

、
mod comportamentului,
aceasta
e s ~
n 、
、 00 、、
PO hce 冖 a

、
mama

、 e sul 一
0 、
exemplu,
, asupra 、 ~
冖
efectele

…
Un
aplice din deazä
trebuie
0 乛
…
ep
、 0 0a0
c
e 冖
乛 、
0000
… e.
disto ♂
00
de

consecvent. relatärile
、 乛
e prog
ritoare 、 、
ezintå
astfel structur

meze P00 、
0 0
trebuie conflict.

anumite trebu
、… 0
d00
、 0000
冖
; …
0
8

0 0
。
training-ului.lnformatiile

esele 0
、
Sionate, evenimentelor
、
bilitatea
·

0 0 、 0
dacä de

…
e 0 la 、
0 000…
0 00 、
0 00 。
、
。
se P 、 一
da feedback
…
、 、
sä

restränsä m agine sau

competenta 、
00m
= 0 00、
i
、
ri 一
…
onate 00
tehnici 、
… p
0 =
monitorizeze

Aces pe desf$oare
: 00000
pot
n de
0
0g0
exagerate
du
一
一
0
、 乛
乛
…
n
一
la
、 a
00
、
0 =
0
000 、
cä
fi

00
、
、
0 int
一 000e00
一
…
e
se
…
0 80…
…
0
pozltiv

= 00
utilizate
care
= =
(ca 乛 乛 0 000
乛
00 。
a la e
0 0
sunt
0 0 pot
0 、 …
; 00 、 乛
0
乛
n 冖 au
乛一 0 00 一
0 0 一 一…00 「 乛。
00
 de ce comportamentulcopiluluise
scop ul sarcinilor, cum și
explice respectă principiile învățării. în cazul unor părinții este
se
să dacă nu se
li
dificultățilela școală și comportamenteleagresive se
explice că
să li se
În acest fel părinții sunt confruntați cu realitatea și sunt
important în viitor.
accentua și ușor de rezolvat, fără a le nota. Lor
vor să acționeze. s arcinile sunt facile
motivati cred că sau contradicțiile din afirmații, să li se
părinți eviden,tieze inexactitățile
Alți' se
să li dificile.
trebuie sarcinilesunt Discutarea temelor și a sarcinilor specifice este prezen-
că speci •fice.
sarcini consiliere parentală.
Temeși modul de
fiecare
tatăÎn

7.4 prima întâlnire

Obiective reciprocă
Cunoașterea
unei analize comportamentale
Realizarea
și a modului de realizare a intervenției
necesității
Stabilirea
generală a obiectivelor terapeutice
Definirea

Materiale
pentru părinți
Fișade evaluare
LEV-K

contactcu părinții este în general primul contact personal cu familia, de

Primul
areo foartemare importanță,În această fază se decide dacă va fi realizat
aceea
și consilierea.
training-ul
Primaetapăincludede obicei două întâlniri,În acest timp se realizează maxim
trei
ședințede diagnosticcu copilul. În prima ședință sunt abordate primele două
obiective,
iarîn cea de a doua obiectivele trei și patru din sumarizarea prezentată.
Vizitala domiciliu.Anumite discuții care însoțesc training-ul pot fi realizate în
cadrulvizitelor
la domiciliu.Decizia de a desfășura discuțiile acasă la părinți sau în
cabinetul
terapeutului rămâne la latitudinea părinților. Există câteva avantaje ale
Vizitei
la domiciliu, și
anume:
familia
se simte
apreciată datorită disponibilității terapeutului de a se implica
atâtde multîn
problemele ei;
rolulde oaspetepe
siguranță;
care îl are terapeutul îi dă familiei un sentiment de
vizita Ia domiciliu
vizitele garantează în mai mare măsură colaborarea familiei decât
Iacabinet,
tatăîn frecventaceasta este singura posibilitate
intervenție; de a-l include și pe

269
 0 근 0 0
臠•
3 8 믇召 -10 苻砬0 V
크c 0 3
으. 0 6 그 드.
C 0
0 x직 0 •••0 E2 00
℃

0 5' C -잡 C 0 5'
0
와. 요 3
0 0 0(
℃ 0
0 - -전 0苻 거- 卜0
C
그
℃
2. 드. ℃

드 그3 - 0 0
(0 C C 거
0) 2 寸矼네翁 그 0
0 5' 금
0 0( 그. c으프금
드0 으0 0 C 0 0
<거 0 0 <• 근
0 드0 0
0 C ℃
0 0
N 5) 0 N
0 0 ℃ -矼< 0 0
그. 0 0 0 그. 0 0
C0 0
6 3 `~•勳
그
효 0 듬•0 0
0
0 0芢 • A)0
X 0 유2,
그
은g응:텰화크§ 춍듬苞 으
일.
0 그 ℃ 鰍 0
띃흂耳
그 C룮
0 0 0 0 0, 응 금로읰졍言 듬豊 旦 s。 0
0
•잡.효鰍 0
℃ 그

CX0 5 (음
0 003
0
0 0
0 -, 6 38호
크 코뗙
욥§음星 료츔 -드 특 5' 크
크 .7 흐•
신. co -矼=, 로
1
 se introduce conceptul de „consilier", iar acest rol
de oră caracterul vizitei la domiciliu. de
ntuat prin
acce
jumătate
este
comportamentale
i cu ajutorul informațiilor
se realizează obținute prin
de
observarea
EAS. Prin analiza comportamentală se încearcă stabilirea
agresive ale copiluluiîn familie. în acest sens
se pun
la biografia familiei, la evenimentele petrecute și la
referitoare
educative ale părinților, mai ales în ceea ce privește
foarte importantă
agresive. Este stabilirea comportamentului
și a reacțiilor lor. Aceste informații pot releva posibilele cauze ale
familiei
agresive.
rtamentelor
procedurii. Pentru a asigura corectitudine și claritate este
r6 nsparența și a informațiilor colectate. De asemenea
prezentarea metodei este
ođantă li se explice părinților faptul că terapeutulva
important să fi discret cu
primește. Deoarece părinții își cunosc cel mai bine copiii
pe care le cu el, ei trebuie priviți ca și o importantă și
multe experiențe sursă de
aucelemaiacelași timp părinților li să întărește încrederea în propria
în competență
nformații.
educațională. prezentări și prin transparența procedurii, disponibilitatea
După aceste este mai mare. Aceste
informații informații sunt completate
de a oferi
părinților prin
copilului.
diagnoza prezentare sistematică și complexă a copilului,respectiv
pentrua obțineo a
informațiile trebuie ordonate și analizate pe baza următoarelor
toate
familie,
puncte.

comportamentului
Descrierea
Sursede informare:BAV, EAS, fișa de investigare pentru părinți, eventual
discuțiicu profesorii
> tipulcomportamentului agresiv (de exemplu agresivitate directă sub forma
a înjurăturilorși a țipetelor);
loviturilor,
situațiiîn care apare frecvent comportamentul agresiv (de exempluacasă
sau la școală);
> persoanacu care interacționează agresiv (de exemplu frateleacasă sau
colegulx sau y de la școală).

Ate manifestări simptomatice

Sursede informare: Fișa de investigare pentru părinți
> tipul(de exemplu enurezis nocturn);
situația(de exemplu acasă, când e singur într-un mediu străin, aproape

271
 niciodată când e în vacanță cu părinții);
> partener de interacțiune (de exemplu se poate lega de părin
ți sau de
stabilire a contactului);
tipulde
Posibile cauze
Surse de informare:Fișa de investigare pentru părinți
> situații de viață critice (de exemplu moartea mamei);
> relația părinte-copil (de exemplu tatăl îl respinge pe copil
deoarecenu
se
> stil de educare (de exemplu părinții sunt inconsecvenți în comportament
nu se înțeleg cu privire la atitudinea adoptată față de copil,
mamaeste
prea

Factori care asigură menținerea comportamentului

Surse de informare: Fișa de investigare pentru părinți,observarea
comportamentalădin timpul discuției cu părinții
> condiții premergătoare (de exemplu mama îl ceartă pentruoricefleac);
rămân mult timp supărați
> consecințe (de exemplu părinții când copilula
făcut ceva ce nu trebuia);
> model inadecvat (de exemplu mama se ceartă frecvent cu copilul,tata
„explodează” Ia orice greșeală sau neîndemânare).

Definirea obiectivelor terapeutice din perspectiva terapeutului

Surse de informare:BAV, EAS, Fișa de investigarepentrupărinți
> pentru copil (de exemplu (1). copilul trebuie să rezolve temeleîn totalitate
copilul nu trebuie
din proprie inițiativă; (2). să manifeste țipete și
înjurături
în
conflictele cu fratele său; (3)...)
> pentru părinți (de exemplu (1). mama trebuie să vorbească calm cu copilul;
(2). mama trebuie să vorbească în fiecare zi jumătate de oră cu copilul;(3).
mama nu trebuie să-l certe pentru orice fleac; (4)...)

Stabilirea necesității și măsura în care poate fi realizată intervenția

Prezentarea rezultatelor. După realizarea analizei comportamentale

terapeutul
poate aprecia necesitatea training-ului comportamental. El trebuiesă le prezinte
părinților rezultatele relevante, importanța lor pentru familie și pentru
comportamentul părinților. Acest lucru determină reducerea sentimentului de
nesiguranțăal părinților,pe de o parte, și pe de altă partedezvoltarea
încrederii
față de terapeut. Posibilitatea și utilitatea training-ului cu copilul depinde în
totalitate de părinți și de disponibilitatea lor de a colabora. Deja din etapade
cunoaștere reciprocă părinților le este prezentat training-ul cu copiii și consilierea.

272
 expectanțele părinților față de procedură și
asemenea
revin. părintele nu sunt pregătiți să cofa-
care le Dacă părinții sau
abilitățile au discutat pe larg și li s-a justificat această
5re,
va realiza nici o intervenție.Realizarea unui trainingcu
se
părinților unei intervenții doar cU copilul - chiar
consilierearecomandă realizarea
fără uneorise
așteaptă doar lică că realizarea individuală a training-ului cu
se
cândpărinților li se exp succese pe termen lung.
și mai mult timp, fără a garanta
cazuri probabil
dura nep articipând, ei se decid împotriva bunăstării copilului,
va explică că de a primi ajutor. Prin această metodă se
li se

a obiectivelor terapeutice
provizorie la un consens referitor
la colaborarea în cadrul
Definireaajuns cu părinții Sunt formulate trei — patru
s-a stabilite împ reună obiectivele.
sunt
programului, atât pentru
activitatea cu copilul, cât și pentru cea cu părinții.
provizorii pentru copil. Părinții trebuie mai întâi să-și exprime
obiectiveterapeutice
Obiective ordoneze în funcție de importanța lor. De exemplu, frecvent
și să le esivi își doresc ca aceștia să se certe mai puțin cu alți copii.
dorințele cu colegii de clasă. în
valabil mai ales pentru relațiile cu frații sau
lucrueste implicarea copilu
doresc
plus,ei își respectând solicitările formulate. Se discută apoi împreună cu
comenteze și pot fi realizate aceste obiective. Sensul
sensul și măsura în care
terapeutul
nu poate fi stabilit în mod general, el depinde de situația generală din
obiectivelor pot stabili anumite sarcini și responsabilități pentru viața în
în principiu, se
familie.
comun, activități comuneîn timpul liber sau alte evenimente similare care dezvoltă
apartenență la familie.
șiîntăresc sentimentulde responsabilitate și de
obiectivele, depinde pe de o parte de solicitările
Gradulîn care pot fi realizate
participanțilorși pe de altă parte de formularea lor concretă. Mai întâi este definit
comportamentul problemăal copilului, deci: „copilul trebuie să se certe mai puțin!"
Apoiconceptulde „ceartă” este operaționalizat în manifestări comportamentale
și poateînsemna faptul că el nu are voie să se mai bată așa de des,
specifice
să folosească mai puține cuvinte jignitoare sau să vorbească mai încet.
trebuie
Acest comportament problematic poate apărea cu precădere atunci când copilul
vrea săsejoacecu aceeași jucărie ca și fratele său sau când se simte atacat de
alțicopii.Acumcomportamentulțintă poate fi descris mult mai precis; acest lucru
serealizează separatpentru fiecare situație. În cazul în care se ceartă cu fratele
săudincauzauneijucării se poate lucra așa cum am prezentat în
jos.
exemplul de mai

273
Exemplu

copilul trebuie să-l întrebe pe fratele său pe un ton calm dacă poate
să se
(1) întrebe cât se mai joacă fratele său cu ea, dacă acesta se va juca
maimult
(2) propună un joc comun cu jucăria, dacă propunerea Iui nu este
acceptată
(3), aleagă altă jucărie și să se joace cu ea.

Comportamentulțintă se poate compune din mai multe etape organizate

comportament țintă să fie manifestat
cu relații dacă... atunci... Ce
dificultatea în atingerea scopului,mai întâiîntr
anumită situație depinde de
situației poate fi observată prin respectivde
importanța situației. Importanța
a copilului în situație —de exemplu devine mai nervos. analiza reacției
afective Se începecu
aceste discuții este implicat și copilul.
mai accesibil obiectiv. În cel
Părin>ilor li se va explica că trebuie să-l susțină pe copil în
făcute, notând împreună atingerea
obiectivelor, amintindu-i de înțelegerile observațiilezilnice
lista de întăriri (LEV-K, AB D3).
În acest scop părințiicompletează cu Întăririle
stabilite
pe baza discuției copilul pot fi aplicate
de comun acord ulteriorîn cadrul
programului de întăriri cu puncte.
părinți. Trebuie definite și obiectivele
Obiective terapeutice pentru pentru
se pot referi la modul în care
comportamentul părinților. Acestea părințiise
copii, să nu se implice sau să
manifestă în cazul unei dispute între abordeze
formă, pe baza aspectelor discutate
această dispută într-o anumită anterior,
Un
ca părinții să-și modifice stilul de comportament
obiectiv important poate fi acela
celălalt. Astfel, părințiinu trebuiesă-i certepecopii
față de copii și unul față de la
mică greșeală. Dacă este cazul să-i mustreze, atunci să o facă
cea mai peun
cu anumite cuvinte. Un alt obiectiv important se poate
anumit ton și referila
intensitatea discuțiilor dintre părinți.
Pentru realizarea acestor obiective trebuie să li se spună părințilordinprima
de exemplu: când îmi cert copilul?în a doua
etapă că trebuie să se observe zilnic;
etapă sunt alese una sau două situații, de exemplu luarea mesei împreună,
spălarea vaselor sau rezolvarea temelor de casă, realizarea curățenieiîn cameră.
Pentru aceste situații sunt căutate comportamente alternative pe care părinții
trebuiesă le exerseze. Părinții trebuie să treacă zilnic în protocolacesterezultate.
Prin definirea obiectivelor terapiei li se prezintă părinților
(1) ce obiective sunt nerealiste și prea pretențioase;
(2) faptul că depinde doar de ei dacă obiectivele sunt realizatesau nu- maiales
cele referitoare la copil.
În acest context trebuie să li se mai explice o dată caracterul provizoriu
al
obiectivelor terapeutice stabilite. Acestea se mai pot modifica la începutulconsilierii
și al training-ului.

274
 ărin ilor p. 1/3
Informarea
la training-ul cu copiii agresivi
privire
ăritlțilorcu
p
grea
'tril
ărirlți,
participarea copilului dumneavoastră la training-ul propus. Din
hotărât dumneavoastră și dumneavoastră vom lucra Împreună.
am eu, copilul
manifestări comportamentale și strategii de abordare a
copilului
dificultăți. în acest sens trebuie să discutăm cu dumneavoastră
creează
careîi
In
dificilecare din cadrul training-ului, vom încheia un contract
reale explica procedura
cup rinse înțelegerile referitoare la conținuturi,la numărulși durata
Mai
în care suntdrepturile și obligațiile copilului. Acest contract este păstrat în mapa
Utic Ia cu el la fiecare ședință, astfel încât
respectiv aducă această mapă să
trebuie să
'lor, copilul primitei. Dumneavoastră puteți inspecta această mapă
training. ea toate materialele
în
Totuși, v greșeli, de exemplu în fișa detectiv, nu trebuie
norice
moment.
interesul.
Chiar dacă descoperiți
asupra acestui lucru.
manifesta
ci să ne informați
corectați într-un training individual și unul de grup. în plus, la
e p intervenția constă
pentrucopil
training-UIUI a
și la finalul speciale se poate lua decizia de a colabora cu un
Inceputul
telefonic sau direct. În cazuri
terealiza mulți în mod intens. În orice caz se va discuta mai întâi cu
cu mai
fesorsau posibilitatea inițierii unor discuții cu profesorii, pentru a vă da
avoastrădespre
ședințe și cu dumneavoastră.
Vomstabili...
codul. realizăm În training-ul cu copilul sunt
Obiectivelegenerale pe care dorim să le
nžtoarele:
atent. Pentru a putea stabili relații mai bune cu
trebuiesă învețe să se observe
copilul
copiivomexersa împreună noi
comportamente.
ceilalți
învațăsă devină liniștit și relaxat motor prin fazele de relaxare din timpul
copilul
ședințelor.
unplan de administrare de întăriri. Prin intermediul acestuia copilul va putea
Stabilim
%unoaște relațiadintre comportamentul său și consecințele care Îl urmează.
eședințăde training este construită În același fel:
aiîntâivomcota împreună fișa detectiv. Aceasta conține sarcini de autoobservare în
Aceste teme de casă pe care copilul le primește până la următoarea
iratraining-ului.
jințžse referăla situații specifice, observabile din viața de zi cu zi, în care copilul are
žultăți.

riorareIoc faza de relaxare cu ajutorul poveștilor Căpitanului Nemo. În acest caz

vorbade povești care prezintă întâmplări de sub ape, care facilitează liniștirea și
erea stăriide relaxare.

275
 AB El Informarea ărin ilor

Urmează apoi de fiecare dată o fază de training, în

comportamentele agresive și problematice ale copilului. În care se
această lucrează
comportamente și soluții adecvate
identificare unor pentru prob fază
lemele și lucrăm
viața de zi cu zi. Accentul este în mod special pe la
conflictele
comportamentele din
pozitiv
La finalul fiecărei ședințe copilul poate să transforme punctele
planului de întăriri în minute de joc. în timpul acestor minute de joc obținuteîn
cadrul
copiluldecide
ce
se

Training-ul individual
în general ne vom întâlni cu copilul dumneavoastră săptămânal, timpde ...
minute.
În continuare dorim să vă oferim o imagine asupra obiectivelorconcrete:
(1) copilul va fi confruntat cu comportamentulagresiv al altor copii, cu
filmulețe.Vom evalua împreună comportamenteleadecvate și inadecvate ajutorul
compara.
și le
Vom
tipuri de comportamente presupun niște consecințe.
(2) Ambele Acestea vorfi
învăța să prevadă consecințele comportamentelor analizate
iar copilul va inadecvate.
aceea copilul trebuie să învețe
(3) Toate drumurileduc la Roma! De să recunoască
există mai multe posibilități de abordare a situațiilor conflictuale. că
Se potidentifica
mai
multe comportamente mai mult sau mai puțin adecvate, de exemplu
rezolvarea
sentimentuluide furie sau finalizarea certurilor.În acest scop prezentăm
povestiri
în
imagini care conțin diferite soluții, pe care copilul trebuie să le descrieși
să le
prelucreze.
(4) Este important ca el să învețe să facă diferența între consecințelejustificate și
nejustificate ale comportamentelorsale. Pe parcursul training-ului copilul
evaluează
singur, în mod critic, o serie de reacții față de aplicarea unor consecințejustificate
și
nejustificate.În acest fel el va reuși să se autoevalueze.

Training-ul de grup
La finalul training-ului individual copilul va participa împreună cu 2-3 copii, pe o durată
de
ședințe la un training de grup. În cadrul acestuia vom exersa împreunăcomportamente
sociale dezirabile pe baza unor situații din viața de zi cu zi. Aceste exercițiicomportamentale
sunt potrivite pentru dezvoltarea și stabilizarea noilor comportamente sociale.
La începutul training-ului de grup există o fază de acomodare de douăședințe. In
această fază copiii au posibilitatea să se cunoască și să se obișnuiască cu grupul.
Cu ajutoruljocurilor de rol vom viza următoarele obiective specifice:
> copiii vor stabili împreună reguli pentru comportamentul în grup;
> ei învață să se pună în locul unei alte persoane;
> înmod
copiii exersează cum să reacționeze la furia pe care o resimtși să o manifeste
adecvat;

276
 ărin ilor p. 3/3
Informarea
efectele laudei, ale ignorării și ale criticii, ei învață să ofere
prezentate
sunt imediat;
specific și întregului grup de copii, ceea ce înseamnă că ei
copiilorn mod atea asupra
responsabilit rol; pe baza înregistrării jocului ei învață să se
singuri jocul de
realizează
și
- Iui de grup se stabilizează comportamenteleadecvate nou

ađiziționate.
este foarte importantă pentru noi
dumneavoastră
al trainingului are ca premisă colaborarea dumneavoastră. De aceea
durată
schim
necesarun pentru a vă putea comporta mai adecvat cu copilul
absolutsă vă oferim suport
este dorim Dumneavoastrăca și părinți puteți să-l ajutați să depășească dificultățile
ședințe tră.
amentul și prin educația pe care o oferiți, având influență asupra copilului și
dumn d la modificarea comportamentelor
compo de referință. Pentru a vă asista
persoana
copilului, dorim să încercăm noi alternative comportamentale și noi strategii
fgnd ale
tr
Acest lucru
de
educare.
despovărați deoarece nu vă veți confrunta cu situațiile dificile de educare fără a
„ă simțiți cuiva.
din partea
suport pentru copii, veți descoperi și în întâlnirile noastre o structură
avea
LBfelca și în training-ul

informa asupra modului de desfășurare a training-ului cu copilul;

maiîntâivă vom
de a ne povesti despre evenimentele și observațiile făcute de la
posibilitatea
aveți
apoi
întâlnire;
ultimanoastră
diferitesituațiidin viața de zi cu zi și vom vedea ce strategii
lafinalvomanalizaatent
deeducare utilizațiși la care trebuie să mai lucrăm. În acest caz veți primi sarcini
concrete de exersat.Vomdiscuta experiențele dumneavoastră în mod sistematic
dupăcitireaacestorinformațiisau pe parcursul training-ului și a colaborării mai aveți
Dacă
nutrebuiesă ezitați, Întrebați-ne.
intebări,
Lafinaldorimsă accentuăm faptul că discuțiile noastre nu vor părăsi această încăpere.

Cu salutări.

dumneavoastră
Echipa de training și de consiliere.

277
 7.5 Primul modul de consiliere a părinților

Obiective
> Înțelegerea comportamentuluiagresiv
> Familiarizarea cu principiile de întărire a comportamentelor
> Familiarizareacu observarea comportamentului
> Conștientizarea comportamentelorde educare și a distribuirii
rolurilor în familie inadecvate
a

Materiale
> fișa de lucru „De ce este copilul meu atât de ostil și de agresiv?".
> înregistrări audio și video;
> evaluarea comportamentală;
observațiipe baza BAV și TMK;
de lucru „Arta de a acorda
> planuri simple de observare, fișe atenție”și „Cum
să recompensez/să pedepsesc în mod corect?”

Modulde desfășurare este descris în subcapitolul 7.3.

Înțelegerea comportamentului agresiv

Mai întâi este prelucrată tema pe baza fișei de lucru „De ce este copilulmeuatât
ajutorulrezultatelordin EAS terapeutul
de ostil și de agresiv?” (AB E2). Cu explică
părințilorcât de des se manifestă agresiv copilul lor comparativcu cei deaceeași
vârstă, ce forme de agresivitate adoptă, dacă agresivitatea este îndreptată
minant împotriva persoanelor sau a lucrurilor, dacă se manifestă mai multdirect
agresiv, ca de exempluacasă,la
sau indirect,și în ce situații copilul reacționează
școală sau altundeva. Terapeutul prezintă părinților situațiile corespunzătoare
(exemple) din EAS, pentru ca aceștia să-și poată face mai ușor o reprezentare.
Observațiilecomportamentalerealizate pe baza a BAV (AB D4) sau TMK (ABD5)
sunt de asemenea prezentate părinților. Astfel de observații comportamentale
sistematice și complexe realizate în timpul training-ului sau acasă oferăindicii
asupra mecanismelor de control comportamental de care dispune copilul.De
exemplucopilul o influențează pe mama sa amenințând cu crize de furie.Pentru a
evita ceva mai rău, mama cedează imediat în fața copilului sau copilulîncepe
imediatsă plângă și în acest fel evită pedepsele, reușind să se impună.În acestfel
se exemplifică relația dintre condițiile premergătoare și cele care urmează
comportamentuluiagresiv. Părinții pot vedea în acest fel cum pot reducesauîntări
comportamenteleagresive. Dacă mama cedează când copilul se enervează sau
ea
începe să plângă ea întărește comportamentul agresiv al acestuia, iar dacă

278
 sau comentează tot timpul și se plânge de
exagerate
cerințe manifestarea comportamentuluiagresiv.
unei stimulează condiționat și de felul în care percepe
copilului, poate fi
copilului nifestă comportament agresiv. Lista de întăriri
amentulamenințatși ma
de alte persoane sau de părinți și sunt utilizate
simte administrate indică măsura în care
El se potfi În plus, aceste rezultate
ce puncte.
plan dorințele, nevoile și interesele copilului. Pornind de la
unui sunt stimulați să se
corect discuții în cadrul cărora părinții
„ pot iniția la relația lor din perspectiva copilului. în acest fel pot
te se la și
pec . e copil comportamentalea
părinților.
modificării informați în acest fel, se va verifica dacă obiectivele
bazele mai discută încă o
dacă mai pot fi realizate. Se
sunt
părinții
ce adecvate și
DJ maisunt copil și mai ales contribuția părinților.
față de

este necesar ca părinții să înțeleagă relațiile dintre

ulterioare
activitățile aceea, acestea le sunt prezentate pe baza principiilor de
De
felul în
explicând întăririle autoadministrate sunt importante în formarea
ntžrire modelelor, prezentate momentan părinților, pentru a nu-i
Influența r ele nu sunt
suficient dacă părinții înțeleg că pot influența comportamentul
Este raportează la ei și invers, copilul poate să controleze
care se
prinfelulîncomportamentulpărinților prin diferite activități. Explicațiile sunt
întărească (vezi mai jos). Mai întâi li se explică părinților ce
de lucru
cu fișe stimulate în mod subtil printr-o anumită
comportamentalepot fi
manifestări discută despre tipurile de atitudine pozitivă, negativă sau
în plus se
acest fel.
acesteia și felul în care comportamentul este întărit în
absența primesc fișa de lucru E3 „Tipuri de atitudine", pe care
Ca și sprijinpărinții
fiecare tip de atitudine sunt căutate exemple din
să o evalueze. Pentru
trebuie
prezintă felul în care el reacționează la diferite
de familiesau terapeutul
viața
ale copilului.
comportamente
pebazafișeide lucru „Cum să recompensez]să pedepsesc în mod corect?” se
mai atent modalitățile de întărire. Părinții trebuie să Înțeleagă diferitele
discută
deoferirede recompense sau pedepse. Este vorba de întărire socială,
modalități
și simbolică.
materială
consecventă a întăririlor. Este importantsă se atragă atenția
Administrarea
asupra că părințiinu îi laudă pe copii în mod consecvent sau chiar deloc.
faptului
Deexemplu îi laudă uneori pentru comportamentul pozitiv, dar nu mențin acest
comportament în alte situații. Părinții consideră multe lucruri ca fiind de la sine
ințelese
de aceea copilul nu este lăudat În mod deosebit pentru acestea. Părinții
sunt
îngeneral deosebitde inconsecvenți mai ales în cazul întăririlor materiale. Cu
aimulteocazii copiii primesc cadouri,
dar fără a stabili o relație clară cu un
portamentspecific, Uneori copilul primește astfel de recompense chiar când a

279
 făcut ceva nepotrivitsau din cauza atitudiniisale a
de a-i motiva pentru
gresive,
orice posibilitate comportamentul ade eliminându-se
Întăririle materiale trebuie să reprezinte o excep ție. Ele cvat sau de ași
situații speciale, să vizeze un anumit interval de timp (vezi trebuie influen
părinților, utilizarea unui plan de puncte). Pe parcursul modulul doi
tim al
învețe să se comporte controlat și să utilizeze în acest pułui copiii consilierii
exemplu planuri, proiecte) și autoîntăriri(ca lauda). scop trebuie
instrucțiuni
Modalitatea corectă de administrare a pedepselor. C (de
om
controlate doar prin recompense, ci și prin pedepse. portamentele
diferențiateacțiunile de pedepsire inadecvate, care nu În acest nu
modifică sens potfi
problemade trebuie
comportamentulsub forma unor consecințe naturale. De care cele
e însoțe
acces de furie copilul distruge vesela, atunci bătaia este o xemplu dacă
vesela nu se lipește la loc, iar furia simțită se intensifică. pedeapsă întrsc
O inadecvată
este consecința naturală, de exemplu remedierea pagubelor, pedeapsă
înlocuiască vesela din banii săi de buzunar. Acest lucru tr copilulfiind
ebuie să obligat
copiluluipe un ton calm, fără strigăte sau certuri. Părințilorli fie să
constă pedepsele adecvate și modul în care ele trebuie a se explică comunicat
recompenselor și pedepsele pot fi de trei tipuri plicate. ca apoiînce
(vezi AB E4). și în
Pedeapsă socială. „Pedepsele sociale" se referă la cazul
ignorarea
agresiv sau a comportamentelorinadecvate, pentru a-l exclud comportamentului
fel. în cazul comportamentelor foarte agresive care nu e pe copilîn
pot fi acest
u stimulilor. ignorate
înseamnă că părințiitrebuie să învețe să facă diferența și să Acest
vorba de retragerea dragostei, ci de o metodă prin care se înțeleagăcă nulucru
stabilesc anumiteeste
limite
Exemplu

Excludere socială
În cazul unei crize de furie copilul este dus în camera sa. Când
capabil să se controleze are voie să părăsească camera. Deci copiluleste
excluderea

Nici ignorarea nu înseamnă lipsa de atenție față de copil.

trebuie acordată atenție comportamentului agresiv prin Ea înseamnăcă
cuvinte, nu
realizarea unor activități comune. Acest comportament de gesturi,mimicăsau
pedepsire este identic
punctul „Nici o atitudine” din fișa de lucru E3 „Tipuri de cu
manifestă totuși un comportament alternativ pozitiv după atitudine".Dacăcopilul
ce comportamentul
inadecvat a fost ignorat, adulții trebuie să reacționeze său
imediat și să-i ofere
întăriripentru comportamentul adecvat. copilului

280
 pedepsele materiale" se referă la retragerea unor
„
materiale. și mai ales la remedierea pagubelor produse.
a privilegiilor
trebuie s
pagubelor

materiale în bani) dată pentru repararea lucrurilor stricate sau a

depse (pedeapsă
•tenu trebuie să reprezinte toți banii de buzunar pentru
înlocui
trebuie o p arte din alor, Dacă paguba este prea mare, astfel
doar
celorcare luni,ci o plătească singur, trebuie
să se stabilească o
următoarele poate să o parte bani și o parte rezolvarea unor
copilulnu a pag ubelor, adică
încât combinată fie relaț ionate cu remedierea lucrurilor stricate, dacă
remedierear fi bine să
care
sarcini,
posibil.
este

aplicării greșite a pedepselor. Pentru a exemplificacum se

ale greșite, sunt discutate în exemple
onsecințe sele corecte de cele Aceste
pe termen lung ale acestora. informații sunt oferite
negative
nseanțeleformăscrisă în fișa de lucru „cum să recompensez/ să pedepsesc în
și în fel li se comunică faptul că pedepsele greșite reprezintă o
în acest
corect?".
negativă și nu
Ititudine întăresc. părinții trebuie să învețe că tipul și cantitatea pedepselor
impotrivă,fl comportamentul copilului. Este mai puțin util să se amenințe
cu
ebuierelaționateîn cazul unor comportamente indezirabile mai puțin importante
și
J pedepsemari că nu mai există posibilitateade a crește pedeapsa în cazul
pentrusimplu motiv
comportamente mai grave. Asemenea pedepse precum și aplicarea unei
or determină inconsecvență. Pedepsele nerealiste cu care este
depsenegândite și de controlat.
copilulsunt greu de aplicat
lenințat

templu

»nsecințeleadministrăriigreșite a pedepselor
) cauzafuriei,tata impuneo săptămână în care copilul nu are voie să iasă
ră sau să se uite la televizor. Copilul poate să evite parțial pedeapsa prin
sau diferitepretextesau pur și simplu pleacă de acasă. În plus se uită
ICiuni
televizorpână vine tata acasă, pentru că mama cedează și este
)nsecventă.

pselenutrebuiesă fie legate de dorințade a pedepsi, ci

țieechilibrată de a-i arăta copilului
între comportamentul său și pedeapsa aplicată.

281
 Exemplu

Relația dintre faptă și pedeapsă

într-o după-masă de sâmbătă copilul nu participă cu familia la munca
în grădină
cauză
voie să participe seara la grătar, el trebuie să stea singur în camera el nu
responsabilitățile nu are voie să sa are
că nu și-a îndeplinit participe la
distracție. Pentru

părinții trebuie să înțeleagă necesitatea întăririlor pozitive, a pedepselor

problematica pedepselor false. Metodele de pedeapsă folosite în mod corecte
critic. Frecvent este util ca părinții
părinți trebuie verificate în mod să fie
normalde
stresul la locul de muncă provoacă atenționați
asupra faptului că conflictele sau uneorireacții

Familiarizarea cu observarea comportamentului

a comportamentului intra-familial,
Prin observarea sistematică părințilorli se
oferă
realiza o observare
comportamentului agresiv. Părinții pot comportamentală
să observe mai mult de unul sau maxim două dacă
nu trebuie comportamente.
comportamentale ale copilului ne putem pentru
formularea manifestărilor
de manifestările comportamentale pot fi orientadupă
categoriile din BAV. Astfel relaționate cu
care apar zilnic (de exemplu golirea
situații concrete sau cu sarcini
strângerea mesei sau luarea cinei împreună cu familia).coșuluide
gunoi, pe o una din scalele de Evaluările
comportamentalepot fi notate fie evaluare(vezi
monitorizată numai frecvența. Durează
subcapitolul 2.4) sau poate fi pânăcând
rezolve cu succes aceste sarcini, de aceea ele
părințiireușesc să trebuieexersate
ședință. Pot fi alese diferite căi pentru
mereu de la ședință la și Petermann,
documentarea unei
(Petermann 2000b). Părințiipot
observații comportamentale
da/nu dacă problema s-a manifestat pe parcursul
înregistra prin întrebări de tipul
de a nota frecvența unui comportament,
unei zile. Există și posibilitatea părinții
marcheze cu o linie pe fișa de monitorizare manifestarea
trebuindsă Problemei
comportamentale.
Ambele proceduri reprezintă modalități fidele de documentare a evoluției
comportamentelor copilului și în același timp îi atrage pe părințiîntr-oobservare
sistematică a comportamentului.În cazul unor copii comportamenteleagresive
apar în atât de frecvent încât este imposibilă stabilirea frecvenței
comportamentului, caz în care sunt utilizate scalele de evaluare prezentate în
subcapitolul2.4. Aceste evaluări globale ale frecvenței pot fi suprasolicitante
pentru părinți, de aceea uneori este recomandată utilizarea unor evaluări
combinateîn care se marchează cu da sau nu apariția unei situațiicritice.Dacă
răspunsul este da, se pot formula întrebări referitoare la intensitateamanifestării
comportamentului;sau părinții prezintă forma concretă de manifestare a

282
 trează combinarea metodelor.Scala
urmează ilus
care de observare are patru nivele care în
Exemplul prima sarcină
din părinți (vezi și exemplele din Petermann
entułul către
înțelese de
intensității pent
bineComportamentulconcret concret desfășurarea
tarot: s-a p rezentat cât mai
0 cu părinții,
comportamentul problematic este clarificat.
discutat fel care petrece cel mai mult
•în acest utate cu părintele

d e educare
inadecvate și a distribuirii
comportamentelor
în familie
rolurilor de educare reflectă
co a inadecvate. Comportamentele
educare „Copilului meu trebuie să-i fie
de și dorințelepărinților: așa de sever cum am
ca ei să fie crescuți
sau „Nu vreau
decât
mi-a stricat o
mal Nici mie nu
practicile educaționale trăite de părinți duce la alte
mult sau, exact e
eu!"dea prelua
fost determină
de
comportamente
Grija și susținerea greșit înțelese pot duce la
greșeli față de copil.
desever sau socială a copilu necesitateade a se
materială implicăobligații ș i drepturi,respectiv la
de a le
gătarea care se îndeplinesc toate dorințele înainte
Dacă i
persoane. care să-l ajute să-și
loculaltor stimulat să dezvolte abilități sociale
nu este Severitatea exagerată dimpotrivă, poate
el
formula, îndeplinească intențiile.
și să-și furie, iar comportamentul părinților acționează ca și model
teamăsau Aceste comportamente inadecvate sunt
agresiv.
de comportament baza principiilorde întărire prezentate anterior se poate
Pe
și verificate. îl influențează ulterior pe copil.
care aceasta
felulîn
demonstra în familie. Comportamentele de educare sunt
eronată a rolurilor
Distribuirea
distribuirearolurilor în familie, care la rândul ei este relaționată cu
cu
relaționate mereu și care
sarcinilor.Astfel, mama poate fi partea care cedează
distribuirea
emotivă, în timp ce tatăleste partea dură și severă a familiei. De exemplu,
estemai
mică sau fratelemai mare preiau rapid rolul de copil preferat al familiei, de
fumai conflictele este posibil ca mama să
debunăpurtare.Pentru a se evita
model ale copilului problemă.
fațădeceilalțimembriai familiei faptele rușinoase
ascundă
consideră
Tatăl că sarcina sa constă în afișarea severității pentru a compensa
soțieisale,lucrucare poate avea ca și consecință faptul că mama este
slăbiciunea
mereu
păcălitădecopil,deoarece este inconsecventă în comportament, în timp ce
esteprivitcu teamă. Acest lucru poate produce părinților sentimente de
tatăl
neajutorare,
devinovățiesau de furie, precum și reproșuri. În acest fel apare un
cercvicios.

Înaltecazuriapare o altă împărțire a rolurilor. Mama se poate simți

responsabilă
deeducațiacopiilor, dar poate fi suprasolicitată datorită serviciului ei

283
 care

văzu
Exemplu

Sarcina de observare entru ărin i exact c

1. fe@frtcepe să țipe și să 2. CândfeliUejoacă
vorbeascăurât atunci cđnd său în cufrateCe
camera CorÂei se
el știe
ceartă
trebuie să adune masa după mereu.
prânz.
Oda O nu Oda mentîonat
O nu p
În caz că da, vă rugăm să apreciați În caz că da, vă rugămsă pe. acceptabî\e
cđt de accentuat este menționați dacă feŔ soluții consec
comportamentul (țipete, jigniri).' strigă Cael = 1 90 comportament m
1 = slab fljignește = 2 ale căror
pot
2 = mediu lovește = 3 participanții
cazuri ace
3 = tare îl calcă = 4 de rol. În
4 = foarte tare îl scuipă = 5 dar
Al de educare,
Vă rugăm să marcațicu un x tr strânge degat = 6 Adamentu\ dorința fa
Sunt posibile mai multe doarla
idesfășurate
răs unsuri.
Luni
În n un
Marți UDa
15.2.2005
n n n oua
Miercuri Da ONu ODa
n n o o o ua
Joi
.17.2.2005

Vineri ODa Nu
18.2.2005
Da
n O O O
Sâmbătă
19.2.2005

Duminică ODa
ODa

284
 necesită îngrijire. În cazul în care apar probleme ea
familieicare
administrare a pedepselor,
nu a văzut conflictul. Acest lucru poate duce la un
ta care el
comportamentelor
care vor fi consecințele comportamentuluisău și
copilului,el știe exact
pe membrii familiei generând situații tensionate. Trebuie
manipula
sortamentele educaționale inconsecvente prin stabilirea unor
'te
menționatmai sus părințiitrebuiesă încerce să găsească
te
în exemplul pentru a reduce suprasolicitate mamei și pentru a
acceptabile
soluții
— douăcomportament consecvent, așa încât tatăl să nu mai fie obligat să
sau nu le cunoaște.
ta un conflicteale căror motive
seara participanțiipot să experimenteze efectele împărțirii rolurilor în
cazuri fel, părinții pot fi motivați să-și modifice
unelelui de rol. _În acest
de educare, dar trebuie să fim atenți la faptul că jocurile de rol vor
po%te doarla dorința familiei.

285
 De ce co ilul meu este atât de ostil i dea resiv?
p.
112
Comportamentul agresiv apare foarte frecvent mai ales la băieți. La
majoritatea
vorba de un episod trecător, iar cauzele problemei sunt ușor de copiiloreste
identificat(de
ar urui copiii se exemplu
la o vârstă timpurie, fiind „mai dificili",nu vor să doarmă, la vârsta de su disting încă de
gar țipau
care în copilăria mică au distrus - de cele mai multe ori fără intenție- mult,după
jucării și
fost -neîndemânatici"și gălăgioși, impulsivi, neascultători și se certau obiecte,au
frecventcu
frațiisau
în cazul unui asemenea istoric este cazul să privim problema
în mod foarte
I sunt necesare informații serios
problema copilului dumneavoastră. referitoarela

Ce este tipic copiilor agresivi?

Copiii agresivi cu vârste cuprinse între 7 — 12 ani pot fi recunoscuți
după următoarele
• crize de furie intense;
• certurifrecvente cu adulții;
• ener•.tareaintenționatăa altor persoane;
• opoziție față de regulile și indicațiile adulților;
• învinovățirea altor persoane pentru propriile greșeli;
• se simte jignit foarte ușor și este iritabil,se enervează ușor;
• este frecvent răutăcios și are gânduri de răzbunare;
îi amenință sau îi intimidează pe ceilalți;
inițiază frecvent bătăi;
• folosește obiecte pentru a provoca răni fizice grave altor persoane
(de exemplupietre,
sticle sparte, cuțite);
• chinuie alte persoane, de exemplu copii mai mici sau animale;
• distruge intenționat proprietatea altora;
fură (de exemplu furt din magazine) sau le ia colegilor lucrurile;
• este în afara casei peste noaptea fără permisiune părinților(de exemplu
doarmela un
prietendeși i se interzice acest lucru);
• chiulește frecvent de la școală.
În plus, mulțicopii agresivi sunt neatenți, nu ascultă atunci când li se explicăceva (acasă
sau la școală), fac multe greșeli, sunt impulsivi și acționează fără a se gândi, suntușorde
distras. În aceste cazuri apare și o problemăde ADHD (sindromulde deficitatenționai) sau
o tulburare de hiperactivitate.
Copiii agresivi manifestă frecvent un comportament opozițional, sunt ostili sau
dușmănoși, fiind respinși de prietenii lor, ceea ce determină În general o accentuare
a
manifestărilor agresive. Deși copiii agresivi sunt cei care îi provoacă pe ceilalți,ei suntfoarte
sensibili, ușor de rănit și ranchiunoși. Se simt foarte ușor amenințațiși atacați,de aceeaîi
consideră pe ceilalți, inclusiv pe proprii frați, ca fiind „răutăcioși"și „dușmănoși".Ca urmare
ei sunt frecvent respinși, apar probleme importantela școală și conflicteîn familie.

286
 ste atât de ostil i dea resiv? p. 2/2
co ilul meu e
De ce

agresivi?
mai mult copiilor
lipsește
cel
experiența de a câștiga prieteniprinjoc și cooperare.Ei nu sunt
le
le lipsește și nu consideră că trebuie să-i sprijine pe ceilalți
agresivi la propriilenecesități
iilor renunțe
c
cei slabi și pe
pe
(p
exemplu și în familie.
lașcoală
comun Dar astfel de eșecuri apar frecvent în viața de
rte greu eșecurile.
copiii multeori acționează impulsiv, fără a se gândi la ce fac. Ei se
Zicu
ZI, dificultate
cu
t pune față acestea.
Ńmpasiune

287
AB Es Ti uri de atitudini

Un comportament poate fi influențat de diferite atitudini.

Atitudini pozitive
Privirea persoanei, înclinarea capului, zâmbete, ascultare, mângâieri,
îmbrățișare

Printr-o atitudine pozitivă se obține întărirea

comportamentului
precedent, deci accentuarea și solicitarea acestuia!
În acestfel

Atitudini negative
Solicitări repetate, critici, mustrări, ironizări, comparații, țipete,
reproșuri, „adresarea pe un ton foarte ridicat", privire încruntată, etc. amenințări

Printr-o atitudine negativă se obține o accentuare a

comportamentului pe care dorim să-l reducem! Comportamentul
va apărea tot mai des în loc de a dispărea!

Lipsa atitudinilor
Evitarea contactelor vizuale, distanța fizică, retragerea, părăsirea camerei,lipsa
unui răspuns, refuzul de a vorbi etc.

Prin absența unei atitudini comportamentul alunecă în fundalși

dispare!

288
 ense z/ ede sesc eco il în mod corect?
recom
cum îl

în mod corect?
recompensez
' îmbrățișări, zâmbete, oferirea unui sărut,
activități comune, etc.
nse
sociale: organizarea unui grătar,
fotbal,
mecide cadouri sau bani.
materiale: adunate de copil și sunt schimbate într-o
'e sepuncte: punctele sunt
de
recompensă.

în mod corect?
pedepsescignorare a comportamentelorinadecvate, impunerea remedierii
îl sociale:
pedepse recompenselor sau a privilegiilor, participarea la
retrag erea
materiale: adecvată.
pedepsedistrugerilorrealizate într-o manieră
reducerea nu se oferă puncte sau ele sunt retrase.
depuncte:
oferirea
pedepsesc în mod greșit?
Cumîl
pedepsei nu are legătură cu comportamentul: pentru greșeli minore,
Mărimea sunt aplicatepedepse la fel de mari ca și în cazul unor
exemplucomentarii,
ca de exemplu lovirea unei mașini parcate.
majorea regulilor,
încălcări
pedepseinconsecvente:pedepsele sunt anunțate, dar nu sunt aplicate. Sunt
inutileși greu de aplicat, ca de exemplu interdicțiade a mai ieși din
pedepse
date
de trei săptămâni.
casăoperioadă
pedepsefărăposibilitatea de a învăța: unele pedepse pot fi nepotrivite,ca de
jigniri,bătăi, trimiterea copilului la colț. Astfel de pedepse nu permit
țipete,
exemplu
uncomportament pozitiv din partea copilului, cum ar fi compensarea sau
pagubelor.
remedierea

Caresuntrezultatele pedepselor greșite?

prinpedepsenu se învață comportamente noi,
dezirabile;
> pedepsele
conducla evadare și la evitare;
pedepsele
potdeterminateamă și nesiguranță;
pedepselepot conduce la alte acte de
agresivitate;
prinpedepsepersoana
nu devine un model
pozitiv;
cineestepedepsit
va pedepsi la rândul său pe

289
 7.6 Modulul doi al consilierii părinților

Obiective
> Formularea unor solicitări eficiente
> Recunoașterea schimburilor care au loc între familie și mediu
Utilizarea unui plan cu puncte

Materiale
> Planuri de observație sistematică (care trebuiediscutate de părinți)
> Planuri de .întăriricu puncte
> Lista de întăriri (LEV-K)

Desfășurarea este descrisă în capitolul7.3.

Informarea părinților
Dacă a avut loc o întâlnire cu profesorul, terapeutul trebuie să-i
informezepe
părinți. Trebuie stabilit contactul cu școala dacă terapeutulconsideră
că acestlucru
este necesar și dacă părinții își dau acordul. În acest caz întâlnirea
discutată și cu părinții, pentru ca metodele utilizate să fie clare. Părințilortrebuie
li se va
comunica care este scopul acestei întâlniri și se va stabili de
comunacord
conținutul ei pentru a asigura transparență și pentru a-i asigura de
informațiilepe care le-au oferit sunt confidențiale. faptul

Formularea unor solicitări eficiente

Observațiile comportamentale realizate în cadrul familiei reprezintă
elementul
esențial în explicarea modului în care comportamentelepot fi întăriteși menținute.
Această relație dintre comportamentul mamei și a copilului poatefi foarteușor
demonstrată. În acest caz sunt recomandate situațiile în care copiilorli se
formulează solicitări clare pentru a-și realiza temele de casă și la careei nu
răspund adecvat. În astfel de situații se ajunge frecventla intensificarea
problemei,
la reproșuri între membrii familiei, fără a se rezolva conflictul.
Observația comportamentală are rolul recunoașterii și rezolvăriiacestorsituații.
Dacă se realizează observații comportamentale, se poate stabili dacă mamaeste
cea care îl ceartă și îl avertizează pe copil prevăzândconflictulde Ia realizarea
temelor de casă sau dacă indispoziția copilului duce la intensificareconflictului.
In
acest fel se poate observa ușor în ce fel comportamentul educațional al mamei
este relaționatcu cel al copilului,se va menționaîn observațiacomportamentalâ
cine a început cearta și cum a reacționat cealaltă persoană. De asemenea mama
cums-
trebuie să menționeze în protocol care a fost dispoziția sa și cea a copilului,
au desfășurat evenimentele.

290
 sens este ca părințiisă învețe să formuleze
în a cest
important modifica paternul comportamental al părinților, trebuie
de pentru a
sebit solicitărilor pentru copii agresivi (Barkley, 2002).
peo ficiente. formularea
reguli în
ectate
solicitărilor
formularea când sunteți pregătiți să le și impuneți.
pentrusolicităridoar atunci
copilului, nu sub forma unor întrebări sau
Formulați adresate direct
trebuie
solicitările
dată.
2)
0 singură solicitare o
să fie dist ras atunci cândi se adresează o solicitare.
3) copilul nu trebuie ascultă cu atenție.
că vă
4
Asigurați-vă repete solicitarea.
5) copiluluisă copilului pentru a vă asigura că acesta respectă
cereți preajma
6,
solicitarea. aceste reguli unui număr redus de sarcini'
trebuie să ap lice
8)
Mama/tatăl
să treacă rezultatele în protocol (sarcina de observare).
început și
pentru solicitarea trebuie respectată.
stabiliintervalulde timp în care
9 se va este respectată, copilul este recompensat.
solicitarea
10)Dacă

familie —mediu
teracțiunea în timp le atribuie un anumit rol.
atrag atenția mediului, care
agresivi în acest scop pot fi imaginate
mediu-copiltrebuie explicate părinților,
f.łențele
comportamentulagresiv manifestat în afara familiei
feriteexemple.Pe de o parte
constituind o amenințare cei din jur,
creao presiuneasupra acesteia, copilul
r mediuldevinela rândul său ostil față de familie. Pe de altă parte expectanțele și
eudecžțile din mediu pot influența familia și pot intensifica tensiunile din cadrul
esteia.

teracțiuneadintre agresivitate și amenințări. Un copil pedepsit de

pentruun comportat inadecvat va fi respins la școală și fiind
ițătoarea
'siderat școlilor de masă. În consecință școala va formula părinților
nepotrivit
mitesolicitări.

F •rilerepetatedin magazine,
confirmate și rezolvate de poliție, alertează
niliaîn cauză.Teama că s-ar putea
întâmpla ceva mai rău Îi face pe membrii
fenilieneputincioși
în fața comportamentului copilului. Dacă presiunea este prea
rrare,se poate
ajunge la comportamente necugetate din partea lor. Frecvent
tmiliaconsiderăcă
îrtr-un unica posibilitate pe.care o mai au este internarea copilului
cămin.Familia
suportă cu greu amenințările și sentimentul de presiune.

291
În exemplul prezentat este clar că competențele rezolutive
depășite, iar sarcina terapeutuluieste să surprindă teama ale
familiei
și neajutorarea sunt
n învățarea și
comportamentconsecvent de educare și a modului de utilizare exersarea
a întăririlor. unui
ui Astfel
reducsentimentulde neputințăa părinteluivis a vis de corn și pe de altă
copilului. O utilizare consecventă a întăririlor și portamentul parte
a atitudinilor
modul în care pot influența comportamentul copilului. le arată agresiv al
părinților
Interacțiunea agresivitate - prejudecăți. Frecvent copiii
agresivi sunt
) pentru respinșide
certăreți, furioși și distructivi. Dacă mediul a avut de suferit că sunt gălăgioși
cauza comportamentuluilor, atunci el va aștepta ca acest de mai multe ori
din
manifeste și în viitor. Chiar dacă copiii agresivi implicați în comportamentsă
se
vizibile, ei vor fi etichetați o perioadă destul de lungă ca fiindtraining fac progrese
De aceea părinții și familia trebuie atenționate asupra faptului agresivi și certăreți.
că reducerea
prejudecățieste un proces lent și dificil.în unele cazuri
prejudecățilede acestor
sunt foarte mari și se recomandă schimbarea școlii. în acest la
fel copilul școală
are șansa

Aplicarea planului de întărire cu puncte

Realizarea unui plan de întăriri îi vizează atât pe părințicât
și
copilul ar trebui să fie prezent la organizarea acestuia. pe copil.De aceea
trebuie să fie bine circumscris și contextualizat, ca șiComportamentuldorit
în
observațiilor comportamentale (vezi capitolul 7.5). Conflictele cazul planificării
comportamentulagresiv al copilului și care împiedică care generează
desfășurarea normală
de familie se referă mai mult la obligații și la responsabilități. a vieții
puncte pot fi alese astfel de manifestări comportamentale.În Pentru planulcu
continuareprezentăm
câteva exemple în acest sens.

> Curățarea zilnică a pantofilor,ștergerea farfuriilorși golirea

coșului de gunoi
pot fi recompensate cu .... după o perioadă de 7 zile, în care
sarcinileau
fost îndeplinite de cel puțin 4 ori..
săptămână fără bătăi cu fratele său valorează

Părinții și copiii stabilesc pe baza listei de întăriri (LEV-K) obiectele sau activitățile
care pot fi obținute. Activitățile comune cu părinții vor fi preferateîntăririlor
materiale. Programul de întăriri cu puncte poate fi deosebit de eficientmaialesla
începutul consilierii părinților. Durata de aplicare depinde de complexitatea
comportamentuluivizat, între 2 și 10 săptămâni, fiind folosite diferiteîntăririodată
cu creșterea gradului de dificultate. De exemplu este mărit numărulde puncte

292
 include și renunțarea treptată la
Această metodă
recompense. părinții trebuie să învețe să aplice întăriri sociale
timp comportamentului social,
în același bucuriei în cazul apariției
materiale.
la eliminarea întăririlor
puncte pentru un anumit
ulterior
dacă pot să administreze
motivați
De exemplu m
părinților. joace cu el seara o jumătate de oră
'J al copilului, tata trebuie să se
patul mama nu trebuie să țipe și să-l critice. Punctele
de la servici, punc
la
reprezintă
părinți recunoscut ca persoană independentă, cu dorințe,
pentru
fel copilul este
minus în acest proprii.
competențe intermediulplanului de
puncte să numească exact care este
acest fel să
și
învațăprin situații specifice. În plus, ei reușesc în
părinții dorit în sau să-
mportamentulcopiluluiși să-i acorde întăriri
început copilul
numai un plan cu puncte este posibil ca la
aplică
reducă.Dacăse trebuie pregătiți în acest sens.
părinții
e seopună,

trei al consilierii părinților

Modului
7.7

educație
problemelorde comunicare și de
Discutarea
la conflicte
Căutareasoluțiilorpozitive
Restructurareavieții de familie

Materiale
> Fișa de lucru „Consiliul de familie”

este descrisă în capitolul 7.3.

Desfășurarea

Informarea
părinților
li se oferă un feedback deosebit de impresionant când li se prezintă
Părinților
înregistrări
audio,video sau digitale ale ședințelor realizate în training individual
saudegrupcu copilul. În cazul acestor ilustrări sunt evidențiate pas cu pas
progresele realizatede copil, dar și aspectele care mai trebuie lucrate. Părinților le
esteprezentat felulîn care pot influența comportamentul agresiv al copiilor. Modul
calm și relaxatîn care
Poate terapeutul abordează copilul constituie un model, copilul
Participa la aceste prezentări pentru a avea o mai mare încredere în felul în
carelucrează
terapeutul.

293
 se
să fie ucatwe, rol,
jocul de
prin
Pentru detalii suplimentare referitoare la informarea făcută de c date
capitolul 7.3. terapeut p în jocu
Vezi g ea familiałe acestora
copflicte
Discutarea problemelor de comunicare transpunerea
membrilor
Pentru ca familia să exerseze discuțiile referitoarela problemele, rreespectiV tuturor
dificultățilelor, terapeutul abordează problema conflictelor familiale. preocupările . fi concrete,
De cele mai Și dorințele
multe ori este vorba despre diferite reprezentări referitoare la tceontde solicitărilor
educație,
rezultând comportamente inconsecvente și răsfățarea copilului, rivalitate de aici acele sub forma
între frați
toleranța redusă la frustrare sau problemele de comunicare dintre membrii
În continuare se va discuta mai detaliat despre sursele de conflict din familiei.
familiilecu
Problemele de comunicare apar datorită dorințelorneexprimate ale
familiei, a drepturilor și obligațiilor neclarificate, copiii sunt controlați șimembrilor
responsabilitate
fără motiv datorită unei situații generale de tensiune și solicitare din
pedepsiți
se reduce
In care
Conflictele familiale sunt „rezolvate" prin decizii autoritare ale părinților familie.
sau prin haotic și cu d
pasivitate și ignorare. Scopul nostru este să numim aceste probleme reacționa astfel
comunicare și să discutăm cauzele lor. Se impune o disputare a de pentru a nu acasă. un
de situe
familiale, urmate de discuția regulilor consiliului de familie (AB E5).
conflictelor alecopilului
confrunta cu situația modificării
Regulile a se argumentîn favoare rezultă
consiliului de familie se referă la condiții generale „Cum se face acest lucru!" pentru familiei
condiții de desfășurare „Ce reguli sunt necesare pentru consiliul de familie!" și la eUstneeoun membrilor rediscutate
li
de referitoarela dorințele acestea vor fi
Participanții (membrii familiei) trebuie să exerseze discuții sub supravegherea mamž
celorlalți, pentru a obține în acest fel soluții la conflictele existente. Acesta este
' în familie,
rolurilor să o ajute pe
a
eronată încât și tatăl Membrilor fam
primul pas spre evitarea conflictelor viitoare. În cazul introducerii consiliuluide în așa fel
modificări responsabilități.
familie trebuie să ținem cont de teama părințilorde a nu-și pierde autoritatea.Acest mai multe
asumându-și următoare,
oferinduli-se
lucru se realizează cel mai bine prin exersare, mai ales în prezența și cu sprijinul la ședința
terapeutului.Copiii trebuie să fie prezenți, ei sunt membrii importanțiai consiliului dorințepană consiliului de
familie.
cadrul
de familie. modactivîn

Discutarea problemelor legate de educația copilului restructurare a medi

O valorizare redusă a persoanelor și a obiectelor este o caracteristicăfrecventăa dorințelorse poaterealiza o au în ve
sunt în acest sens dorințele care
familiilor cu copii agresivi. Părinții se plâng de faptul că nu sunt respectate deimportante referitoare la activitățile
obiectele și activitățile zilnice ca jucării, mâncare sau alte lucruri asemănătoare. sunt abordate dorințele
împreună, mod necesar la
Această atitudine se poate manifesta și în relațiile cu familia, cauzele fiind acestordorințe nu duce în
discutarea concreți
îndeplinirea necondiționată a tuturor dorințelor copiilor („primesc tot ceea ce își amandată abordarealor în termeni cât mai
acestei
doresc!") și aplicarea deficitară a consecințelor în cazul nerezolvăriisarcinilorși a exactăa locului,momentului,a duratei
stabilirea
responsabilităților. Datorită răsfățului și a inconsecvenței părinților copii descoperă unsentimentde responsabilitate. Înțelegerea
astfel îl
târziu limitele comportamentelor (Seligman, 1999; Petermann și Petermann, alfamilieisă contribuiela realizarea dorințelor și
membru
2003c). Părinții trebuie să înțeleagă că ei stimulează dezvoltareacomportamentului săse simtăresponsabil de acest lucru.
scop, cu
inadecvat prin compromisurile făcute și prin inconsecvență. În acest fel întăresc netă oînțelegerecu atât este mai mare r
comportamentulde evitare a eforturilor,ceea ce reduce capacitate copiluluide a planului
stabilit.Consilierul trebuie să stim
face față solicitărilor,în final ei nu mai pot realiza nici măcar sarcinilesimple. litateprinformularea unor întrebări
supli
Eșecurile declanșează foarteușor comportamentulagresiv și frustrare.În aceste această
procedurăfuncționează, pot avea
cazuri părinților li se recomandă creșterea treptată a solicitărilor adresate copilului bililatea
conflictuluiintra-familial și poate fi

294
 a sarcinilor și obligațiilor pe care le au. Frecvent
consecventă
să f
foarte dificil
educative, ci o accentuare a comportamentului
Ie este
comportamentelor
fază.
într-o primă
copiluluifamiliale pot fi redate prin jocul de rol, se pot găsi împreună
al
conflicte
Unele critice.
situatiile
Ia
soluții
pozitive la conflicte transpunerea acestora în jocul de rol
soluțiilor respectiv
căutareaconflictelor fam iliale, unor soluții. Ca și soluții sunt preferate
obținerea
Discutareafundamentale pentru
aspecte deoarece acest e țin cont de dorințele tuturor membrilor familiei.
sunt
compromisurile, ă frecvent sub forma solicitărilor concrete, de exemplu
exprim
dorințese unor activități comune, la liniște și relaxare, la
Aceste la realizarea
referitoare privind educația. Terapeutul îi ajută pe membrii familiei
responsabilității
un acord cu ajutorul regulilor co
ajungăla alternative prin care pot fi realizate aceste dorințe. De
și comportamentele
discută
important modul În care se reduce responsabilitatea mamei în
exemplu este
copiilor. Uneori ea „închide ochii”
educarea furie, simțindu-
necorespunzătoare ale copilului pentru a nu reacționa haotic și cu
nepregătităpentru a se confrunta cu situația de acasă. Un astfel de exemplu din
se în favoare modificării situației. Deoarece
de zi cu zi este un argument
viața
reprezentărilereferitoare la dorințele membrilor familiei rezultă frecvent dintr-o
împărțireeronatăa rolurilorîn familie, acestea vor fi rediscutate. Astfel, se vor
modificări
realiza în așa fel încât și tatăl să o ajute pe mamă la sarcinile de
educare,asumându-șimai multe responsabilități. Membrilor familiei li se cere să
formuleze dorințepână la ședința următoare, oferinduli-se posibilitatea de a
în mod activ în cadrul consiliului de familie.
contribui

Restructurarea vietii de familie

Cuajutorul dorințelorse poate realiza o restructurare a mediului familial. Deosebit
deimportante sunt în acest sens dorințele care au În vedere timpul petrecut
împreună, sunt abordate dorințele referitoare la activitățile comune. Din păcate
discutarea acestor dorințe nu duce în mod necesar la realizarea lor, fiind
recomandată abordarea lor în termeni cât mai concreți, ceea ce Înseamnă
stabilirea
exactă a locului, momentului,
astfelun sentimentde a duratei acestei activități. Se dezvoltă
membru responsabilitate. Înțelegerea îl va determina pe fiecare
alfamilieisă
scop,să se simtă contribuiela realizarea dorințelor și la atingerea unui anumit
concretă responsabil de acest lucru. Adică: cu cât este mai clară și mai
o înțelegere
Planului cu atât e
stabilit.Consilierul
e Prinformularea trebuie să stimuleze acest sentiment de responsabi-
unor întrebări suplimentare în ședințele
Procedură
bilitatea următoare. Dacă
conflictuluifuncționează, pot avea loc modificări prin care se reduce posi-
intra-familial și poate
fi începută restructurarea vieții de familie.

295
 AB Es Consiliul de familie
p. 1/2
În orice grup sau familie există
problemeși conflicte.Fiecare
membru al familiei are anumite
expectanțe, nevoi și dorințe,
de aceea conflicteledintre
oameni sunt ceva „normal".
Conflictele pot fi evitate sau
soluționate prin discuții și
înțelegeri sau puțină bună-
voință. Consiliul de familie
poate oferi nenumărate
posibilități;el nu are un efect
magic dar ne arată cum putem
face viața împreună mai
plăcută: mai exact punând bazele unor discuții deschise.

Consiliul de familie merită, chiar și pentru progresele

mai mici!

Cum să facem acest lucrul

Trebuie să stabiliți un loc și o anumită oră la care să poată veni toți membrii
familiei.
Întâlnirile trebuie să aibă loc regulat, de exemplu în fiecare săptămână,la un
moment
stabilit anterior.
Participarea nu este obligatorie, dar deciziile sunt luate indiferentde cine este
prezent
sau nu.
Fiecare adunare are nevoie de cineva care să păstrezeordinea!De aceeatrebuie
să
existe un moderator, care se schimbă săptămânal sau lunar.Fiecare membru trebuie
să fie o dată moderator.
Deciziile trebuie luate în comun, astfel încât fiecare să se simtă responsabil de
respectarea regulilor și deciziilor luate.
Se va specifica de fiecare dată exact cât timp trebuierespectatăo regulă(deexemplu
realizarea temelor de casă).

Ce reguli sunt necesare pentru consiliul de familiel

> Toți membriifamiliei sunt la fel de importanți.
părerile,
Forum deschis: fiecare are posibilitateade a-și exprimaplângerile,ideileși
iar ceilalțitrebuiesă le asculte.
de familie.
Decizii/reguli: deciziile nu trebuie modificate în intervalul dintre ședințele

296
 Consiliul de familie p. 2/2

comună: dacă deciziile sunt luate împreună și de comun

Responsabilitate acord, toți
de respectarea lor, în funcție de abilitățile pe care le au.
fiecare trebuie să aibă la dispoziție timp și posibilitatea de a vorbifără
întreruperi:
Fără
întrerupt.
a fi răbdare: fiecare vorbitor trebuie ascultat cu atenție și răbdare.
Ascultarea—

Vorbesc
1 calm cu
celălalt !

să încerce, mai ales în cazul plângerilor, să

Tonulface muzica: fiecare trebuie
în așa fel încât ceilalți să nu se simtă atacați.
vorbească

Rămâi
CALM!

Probleme:în cazul apariției unor probleme toți membrii familiei trebuie să participe la
rezolvare.
Bucurii:trebuiesă existe timp pentru bucurii și recompense.

Data
viitoare
o Bă fac
altfel J

297
 7.8 Modulul patru al consilierii părinților

Obiective
> Stabilizarea modificărilor pozitive din familie
Imunizareafață de regrese

Materiale
> Fișele de lucru „Tipuride atitudine”și „Cum să recompensez/pedepsesc
în
mod corect?”
> Fișa de lucru „Lista de verificarepentrusituațiide criză”

Desfășurarea este prezentatăîn capitolul7.3.

Informarea părinților
Alături de metodele obișnuite (vezi capitolul 7.3) terapeutul îi întreabăîn mod
contactul
specific pe părinți cum s-a modificat dintre membrii familiei și ce
activități
au realizat împreună. Părinții trebuie să spună dacă consiliul de familiese
desfășoară în mod sistematic cu rezultatefructuoase. Sunt discutateexperiențele
și rezultatele obținute.

Stabilizarea modificărilor pozitive din familie

Rezultatele consilierii trebuie întărite; în acest sens există trei posibilități:
(1) Modificările pozitive, mai ales comportamentele consecvente și de recompen-
sare ale părinților precum și activitățile familiale comune trebuieaccentuateși
întărite, sunt încurajate activitățile planificate.
(2) Sunt discutate comportamentele alternative situațiilor critice tipice familiei.
Fundamentele bazate pe teoria învățării pro sau contra unui anumitcompor-
tament sunt de asemenea reluate. Acest lucru este sprijinitcu ajutorul
fișelor
de lucru „Tipuri de atitudine" și „Cum să recompensez/pedepsesc în mod
corect?”
(3) Familia are sarcina de a organiza săptămânal consiliul, timp de o oră,pânăla
următoarea ședință. Această ședință este ultima din cadrul consilieriifamiliale
și servește la controlul efectelor terapiei (follow-up). Depinde de structura
familiei și de experiențele de până atunci cu consiliul de familiedacă
terapeutulle cere să realizeze în continuareaceastă sarcină.
Consiliul de familie este adecvat familiilorcu mai mulți copii și cu copiimaimari,
deoarece pot fi introduse diferite înțelegeri. Copiii percep aceste discuțiica peo
considerație și respectă cu o mai mare ușurință regulile stabilite,iar părințiisesimt
precum
mai responsabili de activitățile stabilite. În cazul familiilor cu un singur copil,
și în situația în care există un frate sau o soră mult mai mică, existărisculca copilul

298
 se simtă în rolul acuzatului. Dincolo de această limită,consiliulde
să foarte bună pentru reglarea conflictelor viitoare, el
este o metodă poate fi
terapeut.
și fără
desfășurat
împotriva regreselor
comportamentulcopilului s-a îmbunătățit și problemele familiei au fost
Imunizarea
chiardacă au temeri legate de evoluția comportamentului copilului,de
părinții
ameliorate,
reapariției comportamentelor agresive. Aceste temeri trebuie discutate
posibilitatea va proceda în situații de conflict și de criză. Părinții
cum anume se
stabilit posibilelor situații critice (AB E6). În cazul unei asemenea situații
o listă a
primesc
lista pentru a putea extrage metodele de rezolvare a situației.Astfel
esteconsultată în fața conflictului, ei învață cum să le rezolve fără a trăi
nueste neajutorată
familia
unui conflict viitor.
cuteama că există astfel de temeri din partea părințiloratunci
Dacăterapeutulconsideră
situațiile critice și regresele nu sunt prevăzute sau
să discute cu ei, uneori
trebuie acestea ei trebuie să fie pregătiți. Familiei îi
nicichiar de părinți, cu toate
expectate
câteva recomandări la fel ca cele de mai jos. Este importantde
prezentate
sunt
că situațiilecritice în sine nu sunt amenințătoare, în această fază este
menționat
foarteimportantsă-și amintească de conținuturile întâlnirilor. Întreaga procedură
împotriva posibilelor situații critice.
arerolulde „imunizare" a familiei
 părinților
delicate în consilierea
Situații

training-ului
individual și de grup, vom discuta în continuare
cadrul consilierii părinților,cauzele lor și
și în cazul care pot apărea în
felca delicate Aceste situații se vor aborda separat; în funcțio do
situații rezolvare.
de
apar
în care se modifică foarte mult în această etapă. De exemplu,
omentolrelațiile familiale eutul crește încrederea părințilorfață de acesta și față
rmătoare,întâlnire cu terap
prima
utilizată, păstrează împărțirea comportamentelor terapeutice în
emetoda
asemenea se în „distragere d
solicitărilor'și în „discutarea comportamentelorși a
formulareamaterialul”va fi schimbată
activitatea
cu e". Acest lucru se explică prin faptul că utilizarea
problematic cadrul consilierii părinților, este mai dificilă
anduitelor ridică probleme în
nu conflicte și atmosferă tensionată
materialului
teme relevante care pot declanșa
unor
Comportamen
consilierii.
în cadrul
obține reducerea pe termen lung a agresivității.
acestfelse

7,9.f. Cauze

observate în cadrul interacțiunilordin situația tera-

situațiilorcritice pot fi
cauzele terapeutic care distrage și care impune solicitări poate
un comportament
peutică,
ducela conflicte.

criticeîn cadrul primei întâlniri

Situații
pot apărea situații critice, determinate de părinți în mod neintenționat.
Tnconsiliere
Terapeutulnu trebuie să încarce părinții cu prea multe informații. Alte motive
desfășurareaproblematicăa discuției pot fi: antipatia față de partenerul de
pentru
problemelede înțelegere, neacceptarea celuilalt, neatenția față de
discuție,
anumite aspecte discutate sau pregătirea insuficientă pentru training în
continuarene vom rezuma la situațiile critice cauzate de către părinți.
Absența participăriitatălui. Este un conflict evident atunci când tatăl nu răspunde
solicitării
de a participala consiliere din lipsă de timp. Deoarece întâlnirile se
stabilesc
în generalînainteși în afara orelor de lucru ale părinților,se
concluzia poate trage
că tatălnu se simte (sau se simte foarte
copilului
puțin) responsabil de educația
sau nu ia în serios comportamentul
copilului sau metodele terapeutice,
Necomunicarea unor informații. Apar conflicte și atunci
comunică anumiteinformațiireferitoare când părinții nu
evenimentele la diferite aspecte ale vieții, considerând că
s-au petrecutîn trecut și
Astfel
dereacțiipotfi nu au relevanță pentru problema actuală.
cauzate de sentimentulde vinovăție
sau de rușinea resimțită

301
îndoieli cu privire la modificarea comportamentului.
se pot
Șl nu declanșa
pentru a-l aduce pe copil pe drumul cel bun. La baza aces mai este nimic
tei atitudini de făcut
explicație genetică sau biologică a tulburării comportamentale, stă
văzută ca frecvent
coo Ism sau tulburări fiind o
perioada adolescenței.
similarț
Situații critice în cadrul următoarelorședințe

Ignorarea temelor de casă. Părințiinu rezolvă temelede ca

educația copilului nu este ceva ce se poate învăța, considerăsă considerând
„copilărești”sau sunt suprasolicitațide ele. în aceste cazuri că exercițiile că
sunt
informațiile
oferite
de
Utilizarea unor manevre de distragere a atenției terapeutului
reale ale familiei. Părinții aleg teme de discuție neconflictuale(dede la conflictele
despre vacanță), povestesc la nesfârșit despre viața lor sau exemplu
accentueazădiscuții
In cazul eveni_
secundare. În aceste condiții poate fi omisă problema reală. Acest unor aspecte
are la bază teama familiei de a nu se face de rușine în fața terapeutului
celorlalți membrii ai familiei, în unele cazuri aceste manevre au sauînfața
scopulde a
Certuri. Se poate aștepta o situație critică atunci când sunt luate
comportamentele și manifestările problematice ale părinților. în discuție
O astfel de
confruntare este amenințătoare pentru unii părinți, deoarece ea le
necesitatea unei schimbări. Din acest motiv pot izbucni certuri întresemnalizează
părinți,între
frați sau între părinți și copii. Uneori cele mai problematice sunt tăcerile,
plânsetele
retragerea socială sau sentimentul că au fost jigniți sau situațiaîn care
părinții
repetă tot ce spune terapeutul. Aceste situații sunt dificil de abordatde
către
terapeut și greu de soluționat. În aceste cazuri se poate presupune că viața
dezi
cu zi a familiei se reflectă în situația de consiliere.

7.9.2 Soluțiipropuse

În tabelul 10 sunt prezentate comportamente terapeutice posibile pentrusituațiile

critice în consilierea parentală.
Neimplicarea tatălui. În situații critice diferite se reacționează diferit.Astfel,prima
întâlnire se realiza chiar și în absența tatălui, dar se va specificafaptulcă
consilierea ulterioară depinde de prezența lui. Justificăm acest lucru prinfaptulcă
ambii părinți trebuie să aibă parte de aceleași informații; chiar dacă tatălnu
participă, prezența sa este necesară. La aceste recomandăriminimale, am
observat că destul de des atitudinea taților se schimbă. De cele mai multeori

302
 treptat în colaborare activă, fără a fi nevoie
transformă
se
început înțeleg că pentru cunoașterea
de
la Dacă părinții nu
speciale informații. rvenției sunt necesare anumite informații,
acorda
pseqțłecilteări
a eforturipe baza unor cazuri similare. Este
de referință. De
petrecute la nivelul persoanei
t. dă de schimbările c
a manifestat un decisiv faptul că primul soț și tatăl natural al
A fost
uncopil mamei. deloc de copil și nu formula reguli
recăsătorirea acasă, nu se preocupa
și niciodată tată era sever, a formulat reguli și solicitări clare.
nuera „noul"
. ' în contrast, lucru și-a
cu acest acestei informații a fost posibilă evaluarea corectă a
neobișnuit oferirea
copilul după tr-un alt caz a fost foarte important faptul că mama
copilului. în afișând un comportament
și nu dorea să-și crească copiii
orfelinat Această experiență a mamei
într-un I din mediul instituționalizat.
crescuse inconsecvent, de răsfățare și de cedare în fața
comportament
un principala a comportamentului agresiv al
determinat constituind cauza
aceasta
copiilor, eficient numai după ce mama a povestit experiențele
interveni cauzele strategiei ei educative.
s-a putut a reușit să identifice
terapeutul
dinorfelinatși
posibilitatea modificării comportamentului. Dacă părinții
la
referitoare
intervenției deoarece nu consideră posibilă schimbarea
văd sensul training sub presiunea școlii pe care o
agresiv, ei participând la
li se va explica șansa de a beneficia de aceste intervențiiLi
copilul,
frecventează în cazul unei
expectate într-un anumit interval de timp —
rezultatele
sevorspecifica se simt neajutorați în fața problemei, terapeutul
active.Dacă părinții
colaborări
să-i convingă să-i ofere copiluluio șansa de a se dezvolta normal. Pentru
trebuie să se confruntede la început cu problemele și să
este
părinți decisivca terapeutul
și se distanțează de ea, ei
cu familia.Dacă părinții neagă problema
solidarizeze pe
confruntați
trebuie cu probabilitatea unei evoluții negative, cu consecințele
lung- fiindastfel motivați să colaboreze.
termen
Nerezolvareatemelorde casă. În cadrul consilierii, temele de casă pot determina
unorsituațiicritice. Dacă acordarea Întăririlor, sarcinile de observare sau
apariția
alte
planurisăptămânalenu sunt rezolvate sau sunt rezolvate superficial, se vor
clarifica
eventualele problemede înțelegere. Într-o a doua etapă temele de casă
trebuie
argumentate și discutate,uneori argumentulcel mai eficient este acela că
nuputem cerecopiluluiceva ce nici părinții nu fac,
Manevrede distragere. Dacă în timpul discuției părinții caută modalități de distra-
gere
a atențieiterapeutuluide la problema reală, terapeutul trebuie să definească
regulile
jocului.O strategiede distragere de la subiectul discuției constă în faptul că
Părinții
începdintr-odată să vorbească
discuției despre propriile probleme. Astfel, în centru
se pot plasa ideile
ȚOblemele depresive sau suicidare ale mamei singure sau
decuplu.În acest
caz terapeutul trebuie să-i asculte pentru a vedea

303
 2
c

k-

Φ O c

>

Ε Φ Φ
c Φ

c c

304
 αί

Ε Φ

Φ Ό
2 —- Φ
c c
Φ Έ α Φ

O C Φ

ο
O ε

Φ X
Φ Φ

o c

>
Ο T
ο

305
 cât de accentuate sunt aceste probleme și care
este
colaborare. În cazul în care există problemede cu abilitateași
piu disponibilitatea
de acest gen se recomandă întrerupereaconsilierii importante sau de
alte
manda o formă de terapie adecvată problemelor părinților.Terapeutul probleme
de
părinților. Dacă training-ul copilului continuă, decizia cuplu sau va
de a emoționale
părințilorva fi luată în mod individual și în funcție întrerupe
de interesul consilierea
problemele părinților nu sunt atât de accentuate încât copilului.
simpla
și ideea că sunt ascultați poate duce la ameliorare și la povestirea Dacă
reducerea acestora
neajutorare, training-ul cu copilul și consilierea părin
ților este sentimentului
continuare. Sarcinile și obiectivele inițiale ale întâlnirilo de
r sunt desfășuratăîn
clarificate. reactualizate
Certuri. Certurile declanșate de abordarea unor manifes Și
tări și
dezadaptative oferă membrilor familiei posibilitatea de a se comportamente
certa „după
acest caz familia învață să discute părerile diferite, să
caute și să regułr.în
comportamente alternative pe baza regulilor consiliului familial.
în
în familie terapeutulva rămâne calm, această ceartă este o cazul unorcerturi
pentru familie. în cazul unui comportament social de retragere
situațiede
învățare
exemple pentru conflictele din familie, indicând în același timp terapeutul oferă
adecvate. Dacă acest lucru se face fără a adopta o atitudine comportamente
activați de formulare
reproșurilor, atunci părinții pot fi și motivați să ofere informații a
adevărate.

7.10 Evaluarea efectelor intervenției la diferite

intervalede
timp

Evaluarea se va realiza la 8 săptămâni de la finalizareatraining-ului.

Estefoarte
importantca întreaga familie să fie prezentă, această întâlnire este de 50
dacă efectele training-ului, la nivelul
de
minute. Se verifică comportamentuluicopilului
și a părinților,sunt stabile. Se vor analiza relațiile familiale, modulîn care
acestea
s-au restructuratși dezvoltat. Poate fi discutat în mod sistematic raportul
părinților
cu privire la activitățilecopilului și ale familiei, pe baza chestionarelorde observare
BAV. Se vor selecta doar anumite categorii pe care părințiitrebuiesă le evalueze
săptămânalpe o scală de evaluare (cu 5 nivele); categoriiletrebuiesă se refereIa
comportamentepozitive și negative ale copilului.
Terapeutul se interesează de temele stabilite În cadrul ultimei întâlniri,mai
exact de experiențele cu consiliul familial și rezultatele sale. De asemeneaeste
importantfelul în care au fost rezolvate situațiile conflictuale și dacă s-a apelatla
lista cu soluții pentru asemenea situații.

306
 impactului intervenției
Evaluarea
8
training-ul descris. În primăvara
unor rezultate pentru
prezentarea ale unui studiu vast, realizat cu noile
limita publica primele rezultate
la
e 2005vom contin uare sunt prezentate rezultate din anii precedenți.
nulUi de training. în at un număr mai mare de studii de
caz (Petermann,
ateriałeanteriori am public
2001 Aici am prezentat mai întâi planul terapeutic și
În anii Muller,
petermannși
monitorizarea e retate cu grijă, deoarece pot apărea diferite
de interp
metodele trebuie
terapiei
8.1). O importanță deosebită o au rezultatele monitorizării
succesul
(vezi capitolulcare permite evaluarea extrapolării efectelor la viața
distorsiuni(foilow-up),
cotidiană.

efectelor
8.1 Metodepentru controlul
metodic
este ușor de realizat, el corespunde din punct de vedere
terapeutic
Planul
plan de clarificare. Prin acest termen se înțelege verificarea unei
așanumit exemplu
unui
terapeutice prin realizarea evaluării în „absența" acesteia (de
proceduri individual) (Petermann, 1996a). În cazul planului terapeutic
încheiereatraining-ului
presupunem că există o eficiență nespecifică pentru faza de cunoaștere
prezentat
începutul training-ului de grup, deoarece apare o întrerupere a intervenției
dela trei săptămâni, în care nu are loc
în această perioadă de timp de circa
specifice.
apreciată eficiența training-ului individual.
nicio intervențiespecifică, poate fi
Presupunem că efectele training-ului individual se reduc în această fază
Se poate totuși considera că această reducere temporară a efectelor
nespecifică.
un dezavantaj, deoarece training-ul de grup adiacent duce la efecte
nureprezintă
de lungă durată.
reduse,
controlulefectelorse folosesc TMK (AB 05) și BAV (AB 04). TMK
Pentru
o evaluare sistematică a modificărilor comportamentale la copiii din
permite
individualși de grup. Observația comportamentalăsistematică cu BAV
training-ul
esteutilizatăîn cadrul consilierii părinților și a familiei, respectiv în școală.
Colectareadatelor se va desfășura În mod sistematic în timpul training-ului
individual
și de grup, respectiv în consilierea părinților.
O altămodalitatede control a efectelor este evaluarea calitativă a părinților.
Aceste
evaluăriau avantajul că pot fi observate și documentate nemijlocit, pe baza
unorcategoriialese
din BAV. Totuși avantajul înseamnă și dezavantaj: frecvent
Principalele
victimeale comportamentului agresiv al copilului sunt părinții, iar grijile,

307
temerile, respectiv expectanțele față de intervenție se reflectă în
vațiilor comportamentale. Aceste evaluări reprezintă un punct rezultateleobser_
consilierea părinților, se pot discuta modificările percepute de ei și importantîn
se pot identifica
noi perspective în intervenție. Pentru verificarea efectelor, aceste
date
prea mult, deoarece efectele terapiei determină expectanțe exagerate, nu contează
minore sunt percepute ca și catastrofe. Manifestările comportamentale iar eșecurile
copilului sunt percepute ca fiind mai puțin amenințătoare pentru agresive ale
familie, dacă
ei

Evaluările părinților nu reprezintă un punct central în

evaluarea evoluției
intervenției, dar sunt foarte importante pentru consilierea
părinților,
evidențiind modificările comportamentale globale din familie.
control permanent al modificărilor comportamentale ale Pentru un
copilului sunt mai
adecvate evaluările terapeutului sau ale unui evaluator
pregătitîn acest
sens, realizate de exemplu în școală. Aceste observațiirealizate
săptămânal, într-o anumită oră de clasă sau în curtea școlii
trebuieobținute
pe baza categoriilor din BAV.

8.2 Rezultatele monitorizării

În cazul evaluării intervențiilor terapeutice complexe este dificilă
diferențiereadintre
eficiența consilierii părinților și cea a training-ul cu copiii. Astfel,
modificările
copilului din timpul training-ului sunt condiționate atât de activitatea cu
copilulcâtși
prin consilierea părinților. Cu ajutorul observațiilor se poate stabili
care faze ale
activității cu părinții și ale training-ului cu copiii sunt responsabile de
anumite
efecte. Înainte de toate se poate afla cât de stabil este efectul.
Training-ul cu copiii agresivi a fost desfășurat până în prezent,de cătreechipa
noastră de cercetători cu aproximativ 280 de copii. În cazul unor familiiau putut fi
realizate observații pe durata a 2 ani după finalizarea training-ului.Au pututfi
observate următoarele rezultate (Petermann, 1987a, 1987b; Petermann&
Bochmann, 1993):
> Efectele de scurtă durată ale training-ului individual s-au manifestatdoarla
jumătate dintre copii, totuși se poate observa că și training-ulindividualducela
efecte de durată la un număr mare de cazuri. Acest lucru poatefi observat cu
ajutorul chestionarului pentru comportamentul agresiv (BAV, vezi capitolul
2.4).
> Prin training-ul individual și prin colaborarea cu părinții comportamentul
agresiv de la școală și de acasă s-a redus (evaluăripe baza BAV).

308
 copiii a fost observat foarte clar (pe baza TMK)
-ului pentru relaxați, pe măsură ce povesteauși își
u devenitmai vorbi despre o creștere a
În general se poate
training-ul individual și de grup, manifestat printr-o
din

de grup
toți copiii trebuie să-și asume responsabilitatea
prin anumite jocuri de rol —
training-ului ru realizat corespunzător
cadrul
în
variază de la ședință la ședință,
or și a solicitărilor(TMK)
regulii
intervenției.
durata
crește pe și prin colaborarea cu părinții a fost dezvoltat
de grup cooperare, etc.) și a fost stabilizată tendința
pozitiv (empatie,
@mportamentul compo a
spre
mai
redusă
ual nu au apărut întreruperi, au apărut uneori probleme la
tot individ
training-ultraining-ul individual la cel de grup, din punct de vedere al
în de la
trecereacopilului.De asemenea, unele familii (de exemplu cele cu un singur
s-au simțitsupraso
părinte) renunțat a fost de 10%. Riscurile au apărut din partea
celorcare au
relaționatecu familia.
activităților
perspe ctive diferite asupra problemelor, familiile au dezvoltat
Datorităunei să depășească singuri dificultățile. Frecvent simplele referiri
sentimentul că pot
obișnuințe greșite au determinat modificări destul de mari în
la
comportamentul familiei.
copiii din grupurilede vârstă 7-13 ani rezultatele au rămas stabile de la
pentru
finalizarea training-ului. O dată cu creșterea vârstei copilului,
3 la 6 lunidupă
rezultatele depind tot mai mult de implementarea abilităților dobândite în
mediul socialreal (mai ales a celor de aceeași vârstă).
părinților și a familiei, pentru a obține
Estefoarteimportantăcolaborarea
succese. Cel mai mult trebuie modificată motivația de bază —aceea de a avea
uncopil„cuminte".Astfel de procese sunt posibile doar prin modificarea
și a comportamentului tuturor membrilor familiei.
atitudinii
suntstabiledacă copilul are șansa de a discuta și aborda în cadrul
Rezultatele
comportamenteși probleme cotidiene. Numai prin sarcinile realizate
ședințelor
acasăsaula școală progresele pot fi extrapolate la viața de zi cu zi și se pot
stabiliza.
Monitorizarea ulterioarăindică efecte stabile la aproximativ 90% dintre copii. În 9
cazuri amreușitsă realizăm un control pe o durată de 2 ani, și în aceste condiții au
putut fi confirmateefectele pozitive. Aceste rezultate trebuie interpretate în mod
precaut, deoareceeste posibil ca părinții să răspundă dezirabil din punct de vedere
social.

309
 9 Extrapolarea rezultatelor la alte
domenii

În final, datorită frecvenței crescute a comportamentuluiagresiv,

trebuie
dacă și în ce fel pot fi utilizate materialele și procedeele noastre în alte discutat
domenii(de
> domeniul școlar și internatul;
> activitateacu copiii și adolescenții;
> consilierea părinților.
Sunt descrise și completări făcute de alți autori, care pot fi combinate
cu metodele

9.1 Utilizarea în domeniul școlar

Materialele noastre pot fi utilizate în școală, începând de Ia clasa a

3-a
vârsta de aproximativ 13 ani (mai ales în școală specială). Se pot alege pânăla
individuale sau de grup, precum și stilul de predare frontal. Astfel potfi activități
vizionate
și
discutate cu întreaga clasă filmulețe cu diferite soluții, acestea fiind
proiectate
pe
un ecran mare; sau pot fi prezentate copiilor sub formă de povestiri(cu
imagini).
Se
pot discuta și soluții individuale în jocul de rol pentru întărirea comportamentului
social dezirabil.
Aplicarea EAS și BAS. Copiii lucrează cu mare plăcere din EAS (EAS-JIM:
Petermann & Petermann, 2000a; EAS-C: Eberl & Petermann, 2002) și din
BAS
(AB ET7, Descrierea situațiilor agresive), se poate lucra pe grupe sau împreună
cu
întreaga clasă. Activitățilecu EAS și cu BAS se pot realizadupăinstrucțiunile
din
această carte.
Dacă există un conflict real, profesorul trebuie să aleagă situația
corespunzătoare din EAS sau din BAS și să o prezinte copiilorca fișă de lucru.
După ce se lucrează pe baza situației alese, se poatetrece la conflictul existent,
Soluțiile discutate sunt apoi transferate la situația actuală de conflict.Materialele
pot fi aplicate în cursul oricărei ore. În cazul aplicării se decide dacă se realizează
o „învățare socială” organizată cu scopul de prevențiesau în modspontancași
povestirepentrureglarea conflictelor.
Neliniștea motorie. La utilizarea materialelor este importantsă nu se creezeo
situație de concurență, copii trebuie să fie liniștiți. Pentru a intensificaaceastă
liniște și implicit pentru a crește atenția poate fi folosită Povestea minunată
a
broaștei țestoase de Schneider și Robin (1976), la clasele primare,Cu autorul
acestei metode învățătorul poate să obțină relaxarea motoriela copii,cu condiția

310
 acest

com
(1976) poate fi despre broasca țestoasă care se mișcă
și Robin I sei povestea
În această poveste se poate introduce metoda
să-l ajute pe copil să facă mișcări lente și calculate (Becker
care
neť 1996).
petermann,
,

broaștei țestoase
minunatăa
povestea î' lace multsă stea la soare. Ea are o carapace care o
[Pi poate retrage capul și lăbuțele din față și din spate.
un animal liniștit,
țestoasăeste
Broasca și de aceea poate observa foarte bine tot ce se întâmplă în jurul
• foartebuni
țestoasăaude foarte bine și,observă multe lucruri mai repede decât
ei.Broasca mult zgomot.”
care face
unenimal

învățătorulle cere copiilorsă încerce să se transpună în locul unei broaște

Apoi trebuiesă meargă încet, să observe cu
Ei trebuiesă o imite,deci
țestoase.
asculte cu atenție pe învățător. Când un copil nu
cee în jurullor și să-l
atenție
respecta
poate instrucțiunileînvățătorului,trebuie să se retragă în carapacea sa,
rămânăpe loc nemișcat, până primește din nou permisiunea să iasă din
decisă
carapace.
Instrucțiuneprincipalăeste: „Nu vreau să mă mișc mai repede decât o
țestoasăînceată, o broască țestoasă înceată!” —„Nu vreau să scot nici
broască
la fel ca o broască țestoasă tăcută, o broască țestoasă tăcută!" —„Sunt
unsunet,
țestoasătăcută și înceată!”
obroască

Metoda lui Schneiderși Robin (1976) poate pregăti utilizarea jocului de rol la
claseprimare. Fără această pregătire există riscul ca în cazul în care copiii
realizeazž
unjoc de rol să izbucnească o situație haotică, mai ales dacă elevii nu
suntobișnuiți
cu această metodă. De cele mai multe ori copiii văd aceste jocuri
rolcașijocuriledin timpul de
liber care sunt nestructurate, motiv pentru care duc la
'ntărirea
comportamentului agresiv și nu la reducerea lui. Este important ca doi sau
reicopii
să demonstreze
Oți
copiii,
jocul de rol în fața clasei și apoi jocul să fie discutat cu
Jocul derol pot fi reluat cu alte
soluționări.

311
 9.2 Utilizarea programului în sistem internat

Domeniile științifice și rezultatele empirice referitoare la

aplicabilitatea
metodei
Frike (1983), respectiv Petermann și Steinke (1993)
pentru copiii
orfelinat, pe grupele de vârstă pe care a fost dezvoltată inițial de
Junglas (1987) pentru adolescenții de la psihiatrie metodanoastrăla
(cu
modificările
> Petermann și Vianden-Gabriel (1992) pentru copiii de la
orfelinatîn
vârstăde
Toate cercetările indică succese condiționate în acest context,
determinatpe Steinke (1990) să realizeze un studiu sistematic ceea ce
al eficienței. l-a
le pentru El a
și alte locații medicale). El a adunat informațiiempirice referitoare copii/adolescenți
la condițiile
în
Steinke (1990) a reușit să demonstreze că training-ul are efecte
foartebunede
> terapeutul cunoaște foarte bine conceptul de învățare al
training-uluiși îl
> instituțiaa dezvoltat reguli precise pentru viața de zi cu zi (în
clădire,în grupul
de la internat), prin care comportamentul de educare este
transparent și
> persoanele și grupele profesionale care participă la educație, la
nevoileși la
îngrijirea copiilor trebuie să coopereze și să se informezereciproc;
> colaboratorii sunt bine pregătiți și personalul nu fluctuează;
> integrarea metodelor pedagogico-terapeutice (training-ul) în viața de zi cu
zi.
Condițiile prezentate contribuie la evaluarea comportamentului sistematic
în mod
similar de către colaboratori.În acest fel obține acceptarea și realizareade
către
toți cei implicați a obiectivelor intervenției.

9.3 Activitățile cu copiii și adolescenții ca și modalitate

de
prevenție

Materialele noastre pot fi utilizate în activitățile cu copiii și cu adolescenții

desfășurate în afara școlii, în vederea exersării și stabilizăriicomportamentelor
sociale pozitive. În acest mediu copiii și adolescenții încearcă comportamente noi
mult mai liber decât la școală sau acasă. De aceea, spre finalultraining-ului, familia
trebuie să fie atentă la înscrierea și implicarea copilului într-unclub sportiv,într-un
club pentru tineri sau Într-o asociație similară. În general, prin astfelde
responsabilități copilul este stimulat să manifeste autocontrolîn mai maremăsură
(de exemplu să ajungă la timp la întâlnirisau să se comporteîn spiritul„echipei").

312
 stabilizare a comportamentului și prin simplul fapt că
o de un anumit grup și urmează împreună un
obține se atașează
copilul 1998). Prin includerea copilului într-un grup cu care
sau c olab.,
(Vitaroși are să valorizeze comportamentul prosocial, este

și dacă pentru orientare se folosește mai

e nu sunt educate
inadecvat, astfel de experiențe de învățare facilitează și
comportament
un
a mobilieruluidin apartament, vătămări corporale, jafuri
e
asemănătoare;
gułucruri

Consiliere preventivă cu părinții

9.4

menționat de mai multe ori este important să se acționeze și asupra

cumam din familie. Pentru ca părinții să nu ofere în mod inconștient
deinteracțiune
agresive, au ne
comportamentale
modele din viața de zi cu zi a copilului ca de exemplu mesele
Inconsecvența
prea puțin somn, reacții inconsistente ale mediului sau
sau insuficiente,
pe motivul preocupării față de profesie
atențiedin partea părinților
insuficientă
comportamentul agresiv. Etapele consilierii parentale prezentate pot fi
facilitează
(Heekerens, 1997, 2005; Webster-Stratton, 1998).
înactivitățide prevenție
de somn. Lipsa unui program de somn determină neliniște și agitație,
perioadele
fiindconsiderați
copiii deranjanțiși agresivi, în consecință fiind pedepsiți. Pedepse
decopilca fiind nedrepte declanșează un comportament agresiv direct.
percepute
programelorde televizor. Neliniștea este accentuată de vizionarea în
Vizionatul
excesa programelor de televizor. Copiii preferă filme polițiste și de groază.
declanșatăde aceste filme se manifestă prin hiperactivitate și teama de
Neliniștea
anufi atacat,efectulpe termen lung este predispoziția de a reacționa agresiv.
copiilornu pot evalua caracterul real al conținuturilorvizionate, iar lipsa
Majoritatea
unei
discuții
cu părințiipe marginea lor duc la apariția unor efecte negative.
Materialul
de joc. Prevenția începe de la elemente aparent nesemnificative —
nclusiv
alegereamaterialelorde joc a copilului. Jocurile de tip concurs nu sunt
decvate
pentrucă nu permit relaxarea motorie. Jocurile care nu implică
curența
suntmultmai adecvate pentru astfel de copii.

313
 9.5 Combinarea cu alte metode de training

Deși s-a reflectat mult asupra metodele de intervenție individuală, puțini

oferă conceptualizări exhaustive. În general sunt prezentate procedee care autori
puncte de vedere teoretic au aceeași bază ca și training-ul nostru din
(vezi
Scheithauer & Petermann, 2002; Verbeek & Patermann, 1999). În acest
context
trebuie menționațimai ales:
> training-ul pentru părinți al echipei Patterson (Patterson, 2002);
> training-ul pentru controlul furiei dezvoltat de Feindler (1995);
> training-ul anti-stres dezvoltat de Hampel & Petermann (2003);
> modelul de training Konstanzer dezvoltat de Humpert și Dann (2001
> programul de prevenție a violenței dezvoltat de Olweus (2002).
Aceste programe de intervenție care pot fi combinate cu metoda noastră,
vorfi
descrise în continuare pe scurt.

Training-ul pentru părinți al echipei Patterson (Patterson, 2002)

Training-ul pentru părinți dezvoltat de această echipă are ca scop educarea
ambilor părinți, referitor la felul în care să se comporte cu copilul. Training-ul
se
bazează pe faptul că dezvoltarea comportamenteloragresive se realizează
treptat
și sunt întăriteprin interacțiunile inadecvate copil-părinte.Caracteristice copiilor
agresivi sunt următoarele stiluri de interacțiune:
> întărirea directă a comportamentuluiagresiv;
> formularea în mod constant a regulilor de comportament pentrucopii;
> pedepse dure și pe nedrept;
> lipsa acordării de atenție comportamentuluiadecvat.
Echipa de autori a descoperit stiluri de interacțiune de tip „șantaj”în familiilecu
copii agresivi, aceste stiluri facilitând agresivitatea. Părinții întăresc
comportamentul agresiv al copiilor în mod neintenționat atunci când răspund
acestor comportamente cu agresivitate. Prin această agresivitate este stopată
momentan agresivitatea copilului, dar pe termen lung crește probabilitatea de
manifestare a acestuia. Succesul momentan are efect de întărirea
comportamentuluipărinților,în acest fel părințiiși copilul sunt stimulațisă manifeste
comportamentulagresiv.
Manifestări comportamentale care trebuie exersate. Training-ulPatterson
încearcă să înlocuiască comportamentul prin forme de interacțiuneadecvate,
părinții exersează diferite manifestări comportamentale:
> inducerea unor reguli pe care copilul trebuie să le respecte;
> stabilirea unor întăriri pozitive pentru comportamentul adecvat;
> aplicarea unor pedepse adecvate și mai blânde;
> deschidere spre compromis.
Părinții sunt educați în vederea realizării unei observări sistematicea
comportamentului copilului, implementându-le în interacțiunea cu copilul.Această
metodă este adecvată părinților cu copii dificili cu vârsta cuprinsă între 3 și 12ani.

314
 entru informații cuprinzătoare Reid și colab., 2002) a
(p a fi o formă de terapie familială
1980 și s-a dovedit
anii
Pînatterson începând din anul 1982, atât din
toate s tudiile empirice
în a celor pe termen lung.
eficientă termen scurt, cât și
pe
efectelor
furiei dezvoltat de Feindler (1995)
per' controlu I
pentru un training interesant pentru copiii agresivi. În cadrul
.ul dezvoltat sentimente negative ca furia sau
să învețe să controleze
trebuie agresivitatea este influențată de furie și
copiii de la premisa că
pornesc persoanele agresive încearcă să canalizeze aceste
itgr%.p, în
consecință
fi întrerupt în trei pași: copiii
supărar e/furie agresivitate” poate
śltqtnotem•atismul
comportamente alternative;
preceapă și să caute
să
acest comportamentși să-l stabilizeze în timp;
exerseze condiții dificile (furie/supărare).
(2) realizezeîn cu ajutoruljocului de rol prin care copiii învață să
aplicați
(3)Aceștipașisunt
situațiicare anterłore
diferit stresului - ei învață o atitudine
evaluezerelaxare- ca și etapă a controlului
de autocontroluluiei sunt puși în situația de a percepe
prin intermediul
tă,iar provocatoare.Deosebit de eficiente sunt așa-numitele tehnici
cuatențiesituația
ajutorul cărora copilul se poate liniști (vezi capitolul 4).
cu
dezvoltat de Hampel & Petermann (2003)
anti-stres
Training.ul care poate fi aplicat atât în cadrul prevenției primare cât și
cazul
În program
acestui
trebuieatinse patru obiective la copiii cu vârste cuprinse între 8
secundară,
-13 ani:
percepțieisituațiilordificile și reacției la stres;
educarea
evenimentelor stresante;
reformularea
formelorinadecvate de prelucrare a stresului;
conștientizarea
cunoaștereași exersarea formelor adecvate de prelucrare a stresului.
centraleste reducerea stresului și un management eficient al acestuia.
Obztivul
va fi desfășuratîn grupe și se dorește implicarea părinților (există
Training-ul
nodule în acest sens). Acest program a fost aplicat cu succes atât în
specifice
bmeniul
școlarcât și în contextul reabilitării copiilor (de exemplu În combaterea
Jlburărilor
fizice).
Competențeleîmbunătățitede combatere a stresului copiilor și familiei, au
recte
pozitiveasupra celor afectați de tulburarea de hiperactivitate și deficit
ențional
(ADHD).Probabil că training-ul anti-stres reprezintă un modul deosebit
important
în cadrulviitoarelorintervențiiîn cazurile de ADHD și în
nłeștenemijlocit
acest fel
la prevenirea comportamentelor agresiv-antisociale.

315
Modelulde training Konstanzer dezvoltat de Humpert și Dann
Combaterea situațiilor dificile din timpul orelor de la școală nu
(2001)
abilitățileînvățătoruluici și de experiența practică și în special de depinde doar de
aplică aceste abilități. Training-ul încearcă să-l facă pe învățător măsura în care
el
comportamentul său, se oferă alternative comportamentale pentru conștient de
Modelul de training nu prescrie comportamente specifice, diferite situații.
fiecare
abilitățile dobânditeînvățător
evaluează succesul. Este importantca învățătorulsă se bazeze pe și cum
coleg care participăla orele sale, aceste evaluări fiind urmatede evaluarea unui
training fiind oferite strategii și discuții.
În cadrul
etapelor de modalități concrete de
Sunt exersate noi comportamente împreună cu partenerul de training, comportament.
sunt evaluate efectele. Metoda acestor autori poate fi completată dupăcare
cu
adaptate din curricula de învățământ și cu materiale din training-ul propus materiale
de noi.
Programul de prevenire a comportamentului violent dezvoltat
de Olweus
(2002)
Acest program este disponibil și în limba germană (Hanewinkel& Knaack,
propune o metodă bazată pe intervenții în mai multe 2004),
planuri. Programul nu
ocupă doar de „făptaș", ci analizează detaliat interacțiunile dintre autorul se
agresiunii
și victimă, respectiv influența părinților și a profesorilor. Scopul
central
programului este reducerea problemelor autor/victimă la școală, precum al
și
combaterea dezvoltării unor probleme complementare. În acest sens
sunt
accentuate 4 principii-cheie, care trebuie să descrie un mediu școlar:
(1) participareacaldă și pozitivăa adulților;
(2) limiteclare vis a vis de manifestărilecomportamentaleinacceptabile;
(3) consecințe clare în cazul încălcării limitelorși a regulilor;
(4) adulțiica și model.

316