STUDIU DE CAZ

PSIHOTERAPIA DEPRESIEI

Pacientul - Francesca
Francesca este o femeie de 38 de ani, care este depresivă timp de un an. Ea nu reacţiona la antidepresante.
Are un fecior de 6 ani.

EVALUARE
Profilul simptomatic
Francesca îşi prezintă dispoziţia joasă atît verbal cît şi nonverbal. Dispoziţia ei este redusă majoritatea
timpului, dar este aptă să se înveselească în anumite situaţii – cînd un prieten bun sau feciorul ei spun ceva
vesel. În timpul şedinţei de intervievare a plîns foarte mult. Sentimentul ei că a dezamăjit toată lumea din
jur, incluzînd colegii, clienţii de la bancă, soţul ei, fiul, prietenii şi părinţii. Ea se simte neajutorată şi
disperată, şi crede că oricum va fi mai bine dacă ea va deceda. Totuşi, niciodată n-a avut tentative de suicid.
Cu toate că nu are dificultăţi cu adormitul, ea se simte extenuată şi doarme cîte 5 ore pe noapte, se trezeşte
pe la 3-4 dimineaţa şi stă trează, ruminînd gînduri depresive. Ea nu se poate concentra pentru a citi un ziar.
Dar ea continuă să facă menajul, să îngrijească de soţ, de copil. Francesca a abandonat activităţile sociale,
cum ar fi aerobica, primirea musafirilor, cînta la vioară, plimbarea prin parc, teatru, cumpărături. Ea continuă
să fie îngrijorată referitor la sănătate, relaţia maritală, viitor. Ea suferă de cîteva simptome somatice -
anxietate, spasme stomacale, palpitaţii, dureri de cap şi de spate, pierderea energiei. Consumă mai multă
alimentaţie ca de obicei. Libidoul este uşor afectat.
Nu sunt prezente simptome fobice, psihotice sau obsesiv-compulsive. Profilul simptomatic satisface criteriile
pentru depresia majoră. Evaluare psihometrică a demonstrat un nivel mediu de depresie.

Istoricul tulburării
La vîrsta de 18 ani: în timpul examenelor de absolvire Francesca s-a simţit anxioasă şi ceva depresivă. Nu a
făcut nici un tratament.
La vîrsta de 21 ani: după trei ani de facultate, s-a simţit din nou anxioasă şi depresivă la examenele de
absolvire. A durat 6 luni. N-a urmat nici un tratament.
La vîrsta de 26 ani: perioada ruperii unei relaţii de lungă durată. Francesca s-a simţit extrem de depresivă,
şi-a luat concediu de boală şi medicul geniralist ia prescris antidepresante. Depresia a durat trei luni;
medicaţia a durat 6 luni.
La vîrsta de 33 ani: după o trecere la un nou loc de muncă şi în alt oraş, ea a suferit dificultăţi interpersonale
la serviciu, s-a simţit depresivă şi devalorizată. Ameliorarea a avut loc datorită schimbărilor personale.
La vîrsta de 36 ani: după o următoare schimbare în alt oraş, Francesca a însuşit că activitatea efectuată la
angajarea precedentă era mai mult sau mai puţin aboită după ce le părăsea. A început să simtă depresie.
La vîrsta de 37 ani: tulburarea se intensifica. După patru luni consultă medicul generalist, care o aşează pe
medicaţie. Depresia se ameliorează şi după trei luni revine la lucru.
La vîrsta de 38 ani: suferă o recidivă şi i se recomandă să se concedieze. Şase luni mai tîrziu medicul a trimis-
o la psihoterapeut.

Background personal
Francesca este căsătorită cu Denis timp de 9 ani. Denis este lector universitar. Unicul copil - Mars are 6 ani.
Cuplul îşi doreşte al doilea copil.
Înainte de a se căsători cu Denis în 1985, Francesca fusese angajată într-o relaţie cu Filip, care încetase în
1982 cînd avea 26 ani. Îl întîlnise pe Filip la universitate şi ei au locuit împreună din motive financiare,
deoarece Filip era doctorand, iar Francesca lucra deja, şi putea suporta cheltuielile financiare. S-a întîmplat
ca la petrecerea de absolvire a lui Filip, ea să realizeze că nu-l cunoştea atît de bine. Ea simţise că prietenii
lui o priveau ca fiind mai inferioară intelectual. Nu peste mult timp cuplul s-a destrămat. A continuat o
perioadă dificilă pentru Francesca.
Ambii părinţi sunt în viaţă şi locuiesc într-un sătuc. Tatăl este un businessman pensionat, care petrece
majoritatea timpului în afara casei. El avusese statutul de manager în firma locală a comunei. Oamenii şi în
prezent vin după sfaturi financiare. Mama este o femeie fragilă. Ea a lucrat ca funcţionar înainte de căsătorie
şi după ce copiii au mers la şcoală. Ocazional ea suferea de depresie pe care o trata cu antidepresive.
Francesca era mai apropiată de maică-sa decît de taică-său.
Francesca avea o soră mai mare cu doi ani, Mădălina, care se căsătorise reuşit şi avea trei copii. Mădălina
fiind diferită de Francesca, între ele nu era apropiere. Sora mai mică cu 4 ani, avuse rezultate uimitoare la
şcoală şi universitate şi acum deţine un post prestigios în industrie. Comunică mult mai frecvent cu
Francesca, decît sora mai mare.
Francesca învăţa bine la şcoală şi întotdeauna era pe primele locuri. Ea a obţinut o bună pregătire în
istorie la universitate şi imediat după absolvire a început să lucreze în bancă. Colegii au încurajat-o să facă
cursuri de contabilitate. Peste doi ani a obţinut calificarea de contabil.
Între timp s-a căsătorit, şi a fost nevoită să schimbe locul de muncă de două ori, împotriva dorinţei ei
dar pentru a se potrivi soţului.

Prezentarea
La prima şedinţă Francesca era în sala de aşteptare plînsă, prăbuşită în fotoliu de parcă ar fi vrut să fie
incognito.
Primul lucru pe care l-a notat terapeutul a fost că nu-i plăcea să fie "pacient", nu vroia să fie văzută în spital.
Ea credea că este o ruşine şi este ceva ce o diminuează. În timpul a două şedinţe de evaluare, în spatele
distresului şi plînsului, Francesca a fost aptă să vorbească despre sine, viaţa ei şi istoria ei. Ea frecvent îşi
cerea scuze: "Mă scuzaţi, nu mă pot opri de plîns.", "Ce teribil este - sunt total în afara controlului". La
întrebarea cît de des este plîngăreaţă, a răspuns "Nu, plîng doar cînd vorbesc despre mine, în mod normal
mă pot stăpîni." Tematica discutată frecvent era descrisă de Francesca prin:
• "Mă simt total în afara controlului"
• "Schimbarea serviciului nu se datorează lipsei de control, am vrut doar să-l urmez pe Denis"
• "Mă simt decăzută"
• "Nu vreau să fiu doar o casnică"
• "Tot efortul depus în toţi anii nu are sens"

Sumarul evaluării
Francesca suferă de depresie majoră recurentă. Ea s-a dovedit a fi o femeie ambiţioasă care a lucrat din greu
la şcoală, la universitate şi care a depus mult efort pentru a se afirma profesional.
Totodată era angajată şi în rol de soţie care dorea să-l realizeze cu brio şi încerca să-şi ajusteze orarul
la cel al soţului şi copilului. Viaţa devenise un vîrtej: dejunul, trimiterea copilului la şcoală, cumpărături,
pregătirea cinei, pregătirea pentru a doua zi. Francesca era excelentă în organizarea timpului.
Întrebarea terapeutului "De ce persoana dată a fost depresivă în trecut, şi de ce este depresivă acum?"
Următorii factori au fost notaţi:
1. Scurt epizod depresiv a fost asociat cu evaluarea performanţei - examen.
2. Ruperea relaţiei a fost privit ca un eşec, în special cînd ea a perceput cauza - propria inferioritate
intelectuală.
3. Ea a investit mult în relaţia personală, subjugîndu-şi profesia în favoarea celei a soţului, pe care îl
percepea superior.
4. Noile situaţii de lucru erau percepute ca ameninţătoarea şi ea era sensibilă la evaluările negative.
5. În final, ea încerca să fie superfemeie: cea mai bună la serviciu, cea mai bună soţie, cea mai bună mamă
şi cea mai bună gospodină. Acum îşi doreşte al doilea copil - pentru a avea o familie perfectă.
Formularea iniţială
Formularea iniţială structurează informaţia din istoria pacientului, din tematica comunicării, din gîndurile ei
automate, din reacţiile afective şi din comportamentul non-verbal. Schema dată a fost discutată cu pacienta
doar după a opta şedinţă, după ce pacienta a demonstrat unele progrese.

Fig. 1: Formularea iniţială

«Sunt incompetentă»
«Este o ruşine» În timpul
«Viaţa mea este miezul schemei examinării -
pierdută» depresie

Depresie:
sentiment de Alege la
devalorizare universitate o
«Nu sunt bună.» «Ar trebui să mă ajustez, specialitate mai
«Nu pot comunica » dacă nu reuşesc oamenii simplă. În ciuda
nu se vor uita la mine» recomandărilor de
«Este o ruşine să fii privit a face medicină
Schimbarea ca un neadaptat» sau ştiinţă. Ea ştia
serviciului «Eu trebuie să fiu bine că nu este bună
organizată şi totul să am
sub control»
Ruperea
convingerile de bază unei relaţii
Depresie:
«Am crezut că fac o
treabă bună.»
«Toate eforturile n-au Depresie:
adus la nimic. Am «Toate eforturile depuse în
ratat.» Schimbarea viaţa mea n-au adus la nimic.
serviciului Am ratat. Mă simt abuzată»
TRATAMENTUL
Plan
După cea de-a doua şedinţă de evaluare, Francesca primise un orar săptămînal pe care trebuia să-l completeze
cu activităţile zilnice. Iniţial nu era clar dacă ea era inactivă după cum afirmase. La a treia şedinţă Francesca
venise plînsă. Ea constatase că tabelul activităţilor fusese dificil de completat, deoarece ea şi a confirmat că
lucrurile efectuate de ea sunt foarte neimportante. Comparînd cu activităţile pe care le realiza atunci cînd
lucra, ceea ce făcea acum era ceva repetitiv. Acest lucru o făcea să se simtă lipsită de valoare.
În continuare a fost schiţată lista de probleme şi evidenţiate priorităţile:
1. nedorinţa de a întîlni oameni;
2. planuri de viitor referitor la serviciu;
3. acceptarea rolului de paciant;
4. relaţia cu soţul
5. crea rea timpului de a se angaja în activităţi plăcute.
Fiind întrebată care din aceste probleme sunt de urgenţă majoră, Francesca răspunse că situaţia cu soţul ei o
presează mult. ea l-a descris ca o persoană absorbită de sine şi neimplicată sufucient în familie. El este foarte
ocupat la serviciu şi vine tîrziu , cu o dispoziţie proastă. Se ascunde după ziar şi nu preferă să discute. de fapt
el «se comportă exact ca şi tatăl meu».
Terapeutul constatase că acest moment ar fi un bun început, deoarece o situaţie imediată ce necesita
soluţionare prin dezvoltarea unui comportament asertiv. Terapeutul a presupus că o serie de probleme se
datorează excesivei complianţe şi lipsei de asertivitate.
Temele de acasă:
1. evidenţierea problemelor legate de Denis;
2. introducerea unor activităţi plăcute – reinstalarea unor hobby, cum ar fi cîntarea la pian,
grădinăritul.

Tabel 5. Extras din orarul zilnic al lui Francesca

Timp Luni Marţi Miercuri Joi
9-10 Prepararea dejunului, Prepararea dejunului, Prepararea dejunului, Prepararea dejunului,
conducerea lui Mars conducerea lui Mars la conducerea lui Mars conducerea lui Mars
la şcoală, cumpărături şcoală, cumpărături la şcoală, cumpărături la şcoală, cumpărături
10-11 Curăţenie şi spălat Duce maşina la Schimbarea lengeriei A sablat trei uşi
spălătorie de pat
11-12 Curăţenie şi spălat Se plimbă prin casă A chemat prieteni la Curăţenie
cafea
12-13 Odihnă Cîrpeşte haine «» Spălat
13-14 Post-office Face contabilitatea A luat lucruri de la Curăţenie
casei spălătorie
14-15 Cumpărături, luarea Merge în garaj pentru a Luarea lui Mars de la Luarea lui Mars de la
lui Mars de la şcoală lua maşina şi apoi pe şcoală şcoală
Mars de la şcoală
15-16 Mars face temele Mars face temele Mars face temele Mars face temele

16-17 Udarea în grădină Contabilitatea Calcă Strînge lucrurile

spălate
17-18 Prepararea ceva de Prepararea ceva de Prepararea ceva de Prepararea ceva de
mîncare pentru Mars mîncare pentru Mars mîncare pentru Mars mîncare pentru Mars

18-19 Timpul pentru baie Timpul pentru baie Timpul pentru baie Timpul pentru baie

19-20 Povestea de seară Povestea de seară Povestea de seară Povestea de seară

 20-24 Denis vine de la Denis vine de la lucru, Denis vine de la Denis vine de la
lucru, cina, culcarea cina, culcarea lucru, cina, culcarea lucru, cina, culcarea

PROGRESUL TERAPIEI
Şedinţa 4-5
În cadrul acestor două şedinţe s-a discutat despre situaţia maritală şi intensificarea calităţii activităţilor.
Revizuirea temei de acasă a indicat un sentiment de fericire însemnat de realizarea unor lucruri constructive
(ex. decorarea casei). Cîntase şi la pian şi spre marea surprindere îi plăcuse mult.
Cea ce ţinea de Denis era că el este un iubitor de sine, nu acordă suficientă atenţie la detalii, şi faptul că
Francesca investeşte mult timp în el, dar nu există reciprocitate. terapeutul şi pacientul au fost de acord să se
focuseze asupra problemei maritale. Apăruse şi o altă problemă – o solicitare de la fostul serviciu, unde un
client de care se ocupase un an în urmă protestează în legătură cu recomandarea care i s-a dat atunci.
Problemele esenţiale referitor la relaţia maritală erau:
1. lipsa comunicării;
2. citirea gîndurilor în mod consecvent;
3. necesitatea lui Francesca de a se ajusta pe toate fronturile şi incapacitatea de acere ajutor;
4. diferenţe de personalitate, Denis fiind mult mai impulsiv, iar Francesca concentrată pe detalii în
planificare şi organizare.
Prin intermediul dialogului socratic terapeutul a ajutat-o să descopere reacţia personală la gîndurile sale
despre ce gîndeşte soţul.

T: Spuneai că Denis vine de la serviciu, te întrebă cum ţi-a mers ziua şi nu aşteaptă răspunsul?
F: Adevărat, nu-i pasă de nimic, el ştie că duc o viaţă plictisitoare. El trebuie să fi plictisit de mine.
T: Asta este ceea ce ţi-ai spus? Cum te face să te simţi?
F: Jignită.
T: Te simţeai scîrbită, ca şi cum ai fi furioasă?
F: Cam aşa.
T: CE-ai făcut după?
F: N-am vorbit mai mult nimic în seara aia. M-am ascuns în bucătărie, plîngeam şi bombăneam.
T: De unde ştiai ce crede Denis despre ziua ta?
F: El nici nu voia să ştie că eu tot ce-am făcut în ziua ceea a fost spălatul camerei de baie. E atît de meschin.
T: Atunci cînd ai spus că el nu aşteptat răspunsul , ce a făcut?
F: El a mers sus să-şi schimbe hainele şi a strigat «Ce avem de mîncare?»
T: Îmi spusese-i înainte că, căsătoria ta era bună. Ce-ai fi făcut în trecut, dacă Denis ar fi făcut exact acela
lucru?
F: Cred că l-aş fi urmat sus şi i-aş fi povestit despre ziua petrecută:
T: Corect. Te-ai fi gîndit cumva că el crede că tu ai o viaţă plictisitoare şi că el este sătul de tine?
F: Nu. Viaţă mea nu era plictisitoare atunci.
T: Bine, nici nu erai depresivă atunci, în orice caz, noi nu ştim dacă Denis crede că viaţă ta acum este
plictisitoare. A spus vreo dată?
F: Nu, de fapt eu cred că lui chiar puţin îi place că au sunt acasă. Am posibilitatea să dedic mai mult timp
pentru el, pentru Marc, pentru casă.
T: A spus el?
F: Da, cîteva luni în urmă făcuse astfel de comentarii.
T: Vezi, Francesca, există o inconsistenţă aici. Tu plasezi nişte gînduri nefavorabile pentru tine în mintea lui
şi reacţionezi la ele ca şi cum ar fi adevărate. De fapt, tu eşti acea care gîndeşte despre condiţiile actuale în
termeni nefavorabili. Se pare că el a spus ceva diferit cel puţin o dată ocazional. Ce poţi să spui despre el?
Cum crezi ce gînduri îţi atribuie el ţie, atîta timp cît voi nu discutaţi serile?
F: Nu ştiu.
T: El ar putea să gîndească: «Ea nu mă mai iubeşte. Eu port vina depresiei ei.» sau altceva în acest gen.
F: Hmm…
T: Probabil este un cerc vicios aici. Tu reacţionezi la gîndurile pe care le atribui lui, şi probabil el
reacţionează la gîndurile inferate ţie. Cum am putea încerca ruperea acestui cerc vicios?

Terapeutul şi pacienta au realizat cîteva jocuri de rol în care au înscenat variate situaţii. Francesca recunoştea
că diferenţele de personalitate uneori erau generalizate şi creau dificultatea relaţiei. Pentru a-şi deplasa
focusarea de pe aspectele negative a căsătoriei, Francesca a fost rugată să-şi amintească toate ocaziile cînd
Denis era integrat în familie şi cum o ajuta pe ea.
Această discuţie a fost utilă pentru a verifica gîndurile automate. La suprafaţă a ieşit dificultatea de a cere
ajutor – de la ruşine pînă la a veni la terapie. Întrebări:
- Ce simte cînd alţii solicită ajutorul ei?
- Ce crede despre ei?
- Ce fac alţii, inclusiv Denis, că ea nici o dată nu cere ajutor?
- Cum se simt ei omişi?
- Doreşte ea să fie apreciată ca superfemeie?
- Ce s-ar întîmpla dacă ar cere ajutor?

Teme de acasă – sarcini behavioriste.

1. să-i spună lui Denis atunci cînd se simte ignorată , deoarece crede că are o viaţă plictisitoare, şi să afle
cît mai multe ce crede el despre acest lucru;
2. să-l roage s-o ajute în a-l lua pe Marc sîmbătă de la gimnastică, timp în care ea face cumpărături; să-l
implice mai mult în activităţile casnice.
Extras din dialog referitor la problema cu fostul serviciu:
T: Care crezi că este problema?
F: Nu pot citi acea scrisoare deoarece nu am dosarul şi nu-mi amintesc detalii.
T: Poţi telefona şi cere dosarul?
F: Mi-i frică că voi plînge la telefon. Ei vor crede că sunt patetică – o femeie mică plîngăreaţă.
T: Ai făcut două predicţii negative. Mai e şi altceva ce ai putea face?
F: Aş putea să le scriu şi să-i rog să-mi trimită dosarul prin poştă?
T: Da, ai putea face. Totuşi, tu ai fi pierdut o bună posibilitate de a-ţi testa predicţiile negative. Crezi cumva,
că ei aşteaptă de la tine memorizarea tuturor detaliilor clienţilor de un an în urmă? Chiar dacă este aşa, e oare
rezonabil?
F: Probabil pot să scriu şi să-l rog pe colegul care mă înlocuieşte să-mi aducă dosarul. Dacă mă pregătesc
din timp, n-o să plîng.
T: Sună bine. Ai putea să scrii scrisoarea dacă ai avea dosarul?
F: Cred că nu ţine de mine, deja. Eu nu mai lucrez acolo.
T: Adevărat. Ar putea acest tînăr care te înlocuieşte s-o facă, dacă-l instructezi?
F: Cred că da.
T: OK. Să încercăm.

Tema de acasă includea şi înregistrarea gîndurilor automate, continuarea inoculării activităţilor plăcute.
Şedinţa 6-9
Aceste şedinţe s-au axat pe înregistrarea gîndurilor automate, verificarea şi modificarea lor. Iniţial pacienta
avea dificultăţi cu identificarea gîndurilor disfuncţionale, lucru care a necesitat o discuţie de mai lungă
durată, recurgînd la raţionamentul: nu este uşor să-ţi identifici propriile gînduri automate şi să le provoci; nu
este ceva ce se face în mod normal.
Motivul pentru angajarea în comportamentul «anormal» de înregistrare a gîndurilor anormale, cînd cineva
este depresiv, este că tocmai aceste gînduri automate menţin depresia, iar înregistrarea lor, depistarea temelor
comune şi provocarea lor va ajuta la recunoaşterea lor.
Tematica comună a lor va face comprehensibilă relaţia dintre atitudinile de bază avute de pacient şi
vulnerabilitatea la situaţii speciale.
Francesca continua să-şi facă regulat temele, dar prefera s-o facă într-o modalitate personală, deosebită de
cea recomandată de terapeut. Îşi cumpărase un caiet unde îşi făcea temele.
Era o nouă ocazie de a discuta «ruşinea ei de a fi pacient». Linia de bază era: Cine sunt pacienţii? Ce
semnifică a fi pacient?

Secvenţă din dialog:

T: Ce vezi ruşinos în a fi pacient?
F: Este cineva care nu pate să se adapteze. N-aş vrea să fiu ca şi oamenii care au o mulţime de probleme.
T: Deci, oricine care vine la clinică nu se pate adapta şi are o mulţime de probleme. Ce-i face să fie aşa?
F: Eu nu ştiu despre altcineva, dar mă face pe mine să mă simt eşuată.
T: Cealaltă parte a monedei pare să fie: oamenii puternici şi realizaţi nu a u probleme şi nu necesită ajutor
pentru depresie sau anxietate?
F: da, asta crede oricine.
T: Crezi cumva că A este o persoană slabă sau ratată? Ce crezi despre C, D sau B? (Terapeutul numeşte
cîteva persoane renumite din mass-media, politică, academicieni care au vorbit deschis despre suferinţa
psihologică avută – depresia.)
F: Nu ştiam despre C. E adevărat?
T: Am văzut foarte mulţi oameni aici, din toate sferele vieţii. Nu-i văzusem ca fiind slabi şi rataşi, deoarece
evident nu erau. Ceea ce am văzut , asta oameni cu probleme frecvent asociate cu depresia. Ştii cumva cît
de comună este depresia? Cunoşti pe cineva care făcuse depresie şi urmase tratament?

Răspunsul la întrebare a fost inevitabil «Da» şi pacienta a realizat că nu crede nimic rău despre ei.
Francesca a fost încurajată să discute cu unii prieteni despre această temă şi să urmărească reacţia lor.
Rezultatele au fost gratificante pentru ea, constatînd că unul din prieteni se tratase cîndva de depresie. Un alt
prieten îi povestise despre o cunoştinţă de-a lui care la fel făcuse tratament.
Situaţia în legătură cu Denis a fost soluţionată printr-o modalitate proprie şi foarte satisfăcătoare. Avusese o
discuţie faţă-în-faţă şi spre mirarea ei el era gata să se schimbe fiind conştient că relaţia lor se deteriora. Ei
au decis pe viitor să discute orice criză care va apărea.
Între timp dispoziţia lui Francesca se ameliorase, ea se angajase în mai multe activităţi sociale şi plăcute. A
încercat chiar să-şi caute ceva de lucru.
Şedinţa 10-14
Continuă înregistrarea şi verificarea gîndurilor negative. A fost revizuită formularea iniţială, fiind rediscutată
în detalii schemele sinelui. S-a decis că «incompetent» nu se potriveşte cu convingerile sale, ar fi mai bine
«inadecvat» deoarece chiar dacă sensul eşecului personal a fost aplicat ambelor aspecte profesional şi
familial, totuşi, cel profesional a cauzat mai multe probleme.
În aceste şedinţe a discutat mult despre copilăria ei, despre nefericirea mamei şi a tatălui, ultimul suferind
eşecuri profesionale, şi era distant şi critic acasă, despre sora ei mai mare care era mai frumoasă şi mai bună
cu cei din jur, şi despre sora mai mică care întotdeauna cîştiga cadouri.
Sentimentul inadecvanţei se trăgea din trecut şi a fost compensat prin lucru dificil şi prin tendinţa de a fi
perfectă.
Scopul şedinţelor era de a creşte şi consolida sentimentul de adecvare şi descreşterea necesităţii de
perfecţiune. Astfel prin dialog socratic, spre final schema sinelui devenise mai activă şi parţial modificată.
Revizuind cursul terapiei Francesca făcuse o listă de realizări:
- Am acceptat depresia mea.
- Am acceptat rolul de bolnav.
- A fi bolnav nu este un eşec personal.
- Am acceptat să fiu pacient.
- Am învăţat să identific gîndurile disfuncţionale şi sî le modific prin verificare.
- S-a ameliorat relaţia cu soţul.
- Am învăţat să mă deschid şi să cer ajutor.
- Am dezvoltat şi menţinut noi interese.
- Am încercat să stopez intenţia de a fi superfemeie.