SDZ - scala de depresie Zung

Scala de depresie Zung a fost dezvoltata in 1965. Ea cuprinde 20 de itemi care permit autoevaluarea depresiei odata cu surprinderea aspectelor si trasaturilor identificate in studii factoriale anterioare. Continutul sau acopera cele mai multe criterii de evaluare folosite de Hamilton si DSM IV. In 1990, Berut a descris aceasta scala ca fiind una din cele mai cunoscute si cele mai folosite pentru depresie. Administrare si scorare Raspunsurile la 1, 3, 4, 7, 8, 9, 10, 13, 15, 19 sunt inregistrate pe o scala de la 1 - 4, unde 1 arata ca fenomenul se petrece foarte rar iar 4 foarte des. Ceilalti itemi, formulati pozitiv: 2, 5, 6, 11, 12, 14, 16, 17, 18, 20 se coteaza pe o scala de la 4 - 1. Scorul total este intre 20 si 80 de puncte si este direct proportional cu intensitatea depresiei. 50 - 64 puncte - scor mediu Peste 65 puncte - scor ridicat Zung, in 1986 a recomandat considerarea scorurilor mai mari de 50 puncte ca fiind indicatori siguri ai depresiei. Fidelitate: In 1986 Zung a gasit un coeficient de fidelitate de 0,92, iar Knight, in 1993 a obtinut un coeficient de 0,79. Validitate: Scorurile obtinute au fost corelate cu Scala de depresie din MMPI de Zung (1967), Richard si Schort (1965), coeficientul obtinut fiind de 0,59, respectiv 0,64. S-au mai obtinut coeficienti de corelatie de 0,77 cu Beck, intre 62 si 80 cu Scala de depresie Hamilton, precum si corelatii semnificative cu alte instrumente mai putin cunoscute sau cu diagnosticul bazat pe DSM III In 1965, Zung a remarcat o scadere semnificativa a scorului obtinut de catre pacientii internati in timpul tratamentului antidepresiv.