Sunteți pe pagina 1din 6

INTERPRETARE TESTE PSIHOLOGICE DE DEPRESIE

CES D Scala de depresie Radllof

Aceasta scala cuprinde 20 de itemi pentru masurarea depresiei si a fost dezvoltata


in 1977. Poate fi folosita atat ca interviu cat si ca chestionar. Ea a fost realizata
avand la baza: inventarul de depresie Beck si scala pentru depresie Zung. Itemii
alesi sunt reprezentativi pentru sase componente majore ale depresiei identificate
in clinica sau prin modelul factorial:
-

dispozitia depresiva

sentimente de culpabilitate si devalorizare

neajutorare si lipsa de speranta

intarziere psihomotorie

lipsa apetitului

insomnie

Administrare si scorare
Raspunsul la fiecare item este inregistrat pe o scala de la 1 3, in afara de 4, 8, 12,
16 care se coteaza pe o scala de la 3 0. Scorul total este intre 0 60 si este direct
proportional cu intensitatea depresiei.

35 44 scor mediu
Peste 45 scor ridicat

Validitate
Coreleaza foarte bine cu scala Hamilton, cu Beck, cu scala Zung precum si cu Scala
SCL 90 (Weissman 1977). De asemenea coreleaza cu nevoia de ajutor pentru
rezolvarea unor probleme emotionale precum si cu existenta unor evenimente
recente majore in viata subiectului (despartirea)

SDZ scala de depresie Zung

Scala de depresie Zung a fost dezvoltata in 1965. Ea cuprinde 20 de itemi care


permit autoevaluarea depresiei odata cu surprinderea aspectelor si trasaturilor
identificate in studii factoriale anterioare. Continutul sau acopera cele mai multe
criterii de evaluare folosite de Hamilton si DSM IV.
In 1990, Berut a descris aceasta scala ca fiind una din cele mai cunoscute si cele
mai folosite pentru depresie.

Administrare si scorare
Raspunsurile la 1, 3, 4, 7, 8, 9, 10, 13, 15, 19 sunt inregistrate pe o scala de la 1 4,
unde 1 arata ca fenomenul se petrece foarte rar iar 4 foarte des.
Ceilalti itemi, formulati pozitiv: 2, 5, 6, 11, 12, 14, 16, 17, 18, 20 se coteaza pe o
scala de la 4 1.
Scorul total este intre 20 si 80 de puncte si este direct proportional cu intensitatea
depresiei.

50 64 puncte scor mediu


Peste 65 puncte scor ridicat

Zung, in 1986 a recomandat considerarea scorurilor mai mari de 50 puncte ca fiind


indicatori siguri ai depresiei.

Fidelitate:
In 1986 Zung a gasit un coeficient de fidelitate de 0,92, iar Knight, in 1993 a obtinut
un coeficient de 0,79.

Validitate:
Scorurile obtinute au fost corelate cu Scala de depresie din MMPI de Zung (1967),
Richard si Schort (1965), coeficientul obtinut fiind de 0,59, respectiv 0,64.
S-au mai obtinut coeficienti de corelatie de 0,77 cu Beck, intre 62 si 80 cu Scala de
depresie Hamilton, precum si corelatii semnificative cu alte instrumente mai putin
cunoscute sau cu diagnosticul bazat pe DSM III
In 1965, Zung a remarcat o scadere semnificativa a scorului obtinut de catre
pacientii internati in timpul tratamentului antidepresiv.

HDRS Scala de evaluare a depresiei Hamilton

Aceasta scala a fost dezvoltata in 1960, devenind cea mai proeminenta si cea mai
utilizata scala pentru depresie. Ea este considerata un instrument international de
comunicare intre investigatori, fiind utilizata in studii psihofarmacologice ca o
baterie standard de evaluare a severitatii simptomelor si a sensibilitatii la
schimbare. Ea a generat un volum urias de baze de date pentru studii analitice sau
comparative. Scala este foarte mult folosita si pentru valoarea ei instructiva in
procesul de formare a noilor psihiatri sau psihologi clinicieni.

Scala originala a fost desemnata sa cuantifice severitatea depresiei numai la


pacientii deja diagnosticati cu depresie si nu ca un instrument de identificare a
depresiei.
Aceasta scala trateaza depresia ca un concept unitar. Incercarea de a identifica o
componenta a depresiei a dat rezultate contradictorii.

10 dintre itemii acestei scale se coteaza pe o scala de la 0 4, restul fiind evaluati


pe o scala de la 0 2.
Hamilton a construit scala pentru a cuantifica informatiile de la pacient luate de un
clinician cu experienta pe baza unui interviu nestructurat fara specificarea
intrebarilor sau a probelor. Autorul recomanda sa se foloseasca si date obtinute din
alte surse precum: informatii de la familie, prieteni, asistente medicale etc.
Hamilton preconiza ca evaluarea pacientului sa fie facuta de 2 clinicieni, unul care
sa conduca interviul si altul care sa puna intrebari suplimentare la sfarsitul acestuia.
Aceasta recomandare nu a fost niciodata aplicata in practica. Scorul fiecarui item
sintetizeaza frecventa si severitatea simptomului.
In 1960 Hamilton precizeaza ca evaluatorul este invitat sa coteze ponderea ambelor
atunci cand judeca. Pe baza scorului fiecarui item se calculeaza scorul general al
scalei si scorul factorilor scalei. Cel mai frecvent raportat in lucrarile stiintifice este
scorul total. Scala Hamilton nu furnizeaza scorul practic, dar in practica este in
general agreat ca un scor intre 7 17 puncte semnifica o depresie usoara, intre 8
24 puncte una medie iar peste 25 o depresie de severitate mare dupa Hadicott si
colaboratorii.
Exista si 2 versiuni de interviu structurat pe baza scalei prin care itemii de
observare sunt transformati in intrebari la care subiectul trebuie sa raspunda:
-

Ghidul structurat de interviu pentru scala Hamilton HDSR SIG D,


dezvoltat de Williams (1988)

Interviul standardizat (SI HDRS) dezvoltat de Potts (1990)

Prin analiza factoriala s-au conturat mai multi factori ai scalei HDRS:

In 1976, Guy prezinta 6 factori: anxietate cu somatizare, greutate, tulburari


cognitive (vinovatie, agitatie, idei suicidare, derealizare, simptome paranoide,
simptome obsesionale), variatie diurna a dispozitiei, retardare si tulburari de somn.
Hedlund si Vieweg, in 1979 trec in revista 6 studii si constata ca exista cel putin 2
factori relativ stabili: unul legat de severitatea simptomelor si altul cu o variabilitate
bipolara (anxietate, depresie agitata si depresie retardata)
In 1983 Rhoads si Overall fac o analiza factoriala care contureaza 7 factori iar prin
intercorelarea lor a obtinut 2 factori de ordinul 2:
Depresie

vegetativa

cognitiva

Prin analiza in clustere a scorurilor obtinute la 240 de pacienti evaluati, acesti autori
identifica 5 subtipuri de depresie: anxios, suicidar, somatizant, vegetativ si
paranoid.
Majoritatea studiilor au aratat ca cei mai importanti factori sunt:
-

somnul (4, 5, 6)

anxietatea (9, 10, 11)

severitatea depresiei (1, 2, 7, 8, 10, 13)

Indicii de calitate ai scalei HDRS sunt foarte inalti. Coeficientii de consistenta interna
in mai multe studii au fost gasiti ca fiind foarte buni in 3 studii din 4.
Cicchetti si Prusoff (1983) au studiat consistenta pentru fiecare item si au gasit un
indice de consistenta bun la 8 itemi.

Validitate:
Scala a fost administrata concomitent cu o scala globala de e valuare a severitatii
depresiei si mai multi autori au gasit indici de corelatie cuprinsi intre 0,48 si 0,73.

In ciuda raspandirii sale, scala Hamilton a fost criticata pentru introducerea de prea
multe simptome somatice. Ea nu prevede definitii operationale pentru fiecare item
si de aceea administrarea ei necesita un grad ridicat de expertiza clinica.
In 1960 Hamilton spunea ca valoarea scalei depinde in intregime de abilitatea
intervievatorului de a extrage informatia necesara din diverse surse.

S-ar putea să vă placă și